In gradina Ghetsimani

Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se

cristalizeaza in jurul revistei “Gandirea”. Atitudinea traditionalista este mai veche in cultura noastra, iar
ideologia cristalizata in perioada interbelica preia elemente din orientarile antebelice samanatorismul si
poporanismul. Traditionalismul interbelic se constituie in opozitie cu modernismul lovinescian.
Modernismul include, in sens larg, toate acele miscari artisitce, fundamentate sau nu ideologic, care
exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-au precedat.
Traditionalismul pretuieste si apara traditia, inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului alterarii si
degradarii. Spiritual critic nu este exclus din atitudinea traditioanlista, numai ca el este “intors”, de regula,
impotriva tendintelor si valorilor moderne, ce aduc o eroziune si chiar o dezagregare a “vechiului”. De fapt,
ambele atitudini, sic ea traditionalista sic ea moderna, isi trag o mare parte din substanta lor din lupta uneia
impotriva alteia, cu exagerari si extremisme de ambele parti.
Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclorul vazut ca un
depozitar ideal al traditiilor unei comunitati. Traditionalismul romanesc nu face exceptie de la aceasta
regula, completand-o insa cu idealizarea si conservarea in mit a trecutului national, mai ales a celui de
factura rurala. Cel mai “intens” traditionalism l-a reprezentat insa, in cultura noastra, gandirismul, miscare
literara (treptat politizata) dezvoltata in jurul revistei “Gandirea”. Revista are printer colaboratori nume de
prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu,
Tudor Vianu, Gib Mihaescu, Mateiu Caragiale, cuprinzand fenomenul literar in toate aspectele sale: poezie,
proza, teatru, cronici. Dupa primii 10 ani, in care publicatia este deschisa spre formule cultivate in literature
europeana (simbolism, expressionism), se orienteaza spre absolutizarea autohtonismului, ortodoxismului si
primitivismului rural.
Gandirismul insista asupra specificulu religios, spre deosebire de orientarea traditionalista a lui
Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national in cultura romana.
Poezia publicata in paginile revistei a surprins particularitatile sufletului national prin valorificarea
miturilor autohtone, a credintelor stravechi (Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu) sau
a elogiat elementarul, teluricul, vigoarea existentei rurale (Aron Cotrus).
“In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiratie religioasa, autorul fiind
inclus de George Calinescu in gruparea “Ortodoxistii – Iconografia mistica. Doctrina miracolului”, alaturi
de Nichifor Crainic.
 In Gradina Ghetsemani, Iisus I s-a adresat lui Dumnezeu, implorandu-L sa-i dea taria morala “de-a
bea paharul” intreg al amaraciunii si al suferintei. Ruga biblica rostita pe Muntele Maslinilor poate avea
urmatoarele semnificatii religioase si morale: in sens crestin, dezvaluie lupta lui Iisus cu ispitele Diavolului
si victoria sa asupra indoielii de sine; in sense tic, denota incercarea de a-I convinge pe ucenicii sai ca
spiritual uman trebuie sa ramana neadormit si se cuvine sa vegheze asupra patimilor proprii; tristetea lui
Iisus ca tradatorii Lui s-au aflat in imediata sa apropiere, chiar mancand dintr-un “blid” cu el; temerea si
chiar regretful ca va indura suferinte atat de mari, pentru infruntarea carora cere Divinitatii said ea o tarie
morala deosebita si sa-L despovareze de limitele specific omenesti; incercarea de a schimba firea umana
prin rugaciune, asceza si prin credinta in Dumnezeu; fireasca parere de rau ca paraseste existenta terestra,
pe ucenicii sai sip e oamenii carora le-a facut numai bine; supunerea deplina fata de hotararea Tatalui
Ceresc, singurul care decide atat soarte Fiului Sau, cat si pe a muritorilor, soarta care trebuie sa ramana
imuabila.
Termenul de “pahar” – folosit atat in Biblie, cat si in poemul voiculescian – trebuie inteles atat in
sens spiritual, evocand momentul cand omul bea cupa amaraciunilor pe durata vietii sale, cat si in sens
material, reflectand clipa expierii sale, in care Iisus – insetat – a baut otetul ce i-a curmat sirul suferintelor.
Poemul voiculescian evoca lupta Mantuitorului cu propria-I soarta si temerea Lui fireasca de a bea
“paharul” suferintelor omenesti.
Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe
surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange
asupra planului exterior, al naturii.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului, intr-o formulare lapidara de incipit: “Iisus
lupta cu soarta si nu primea paharul…”. Verbele: “a lupta”, “nu primea”, “se-mpotrivea” exprima refuzul
asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul ingenunchierii nu este al
unui invins, ci al rugaciunii (invocarea divinitatii si asceza spirituala).
Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa poetica, realizata in jurul metaforei – simbol,
“grozava cupa”. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: “mana nendurata”,
“grozava cupa”, iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin epitetele “sete uriasa”, “infama
bautura”. Oximoronul releva interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu
lumea, la lupta cu sinele. Versul “batandu-se cu moartea uitase de viata” concentreaza sensul luptei
christice: moartea trupului – viata de apoi. Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia
suferintei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza personificarea si hiperbola pentru descrierea
elementelor decorului: “Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii, / Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l
mai vada…”.
Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma “vraistea gradinii”. Ultimul vers, “Si uliii de
seara dau roate dupa prada”, intareste sugestia mortii / imaginea, thanatosului prin: simbolul “uliii”,
simbolistica temporala “de seara” si aceea a gestului “dau roate dupa prada”.
Conjunctia adversative “dar”, in strofele a-II-a si a-III-a sustine idea impotrivirii, a rezistentei la
ispita. Prezenta unor regionalisme: “sterlici”, expresii populare: “pe branci”, “fara tihna” – intensifica
dramatismul.
“In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist prin inspiratia
religioasa (poezie iconografica), coordonanta a spiritualitatii romanesti. La nivel formal, se observa
conservarea prozodiei clasice.