CVUCS

“La Timişoara nu se discută, se iubeşte!” l nr. 1 l aprilie 2006

Povestea suporterilor
alb-violeţi
„Bobo, mereu aproape!”
NĂSCUT ÎN ALB
VIOLET
Istorie

PELUZA SUD
Vocea galeriei

Costică RĂDULESCU
Ultimul interviu al celui mai iubit
antrenor de la Poli Timişoara

GREU DE ÎNVINS Gheorghe Hagi este decis să

se bată pentru un loc în vârful clasamentului 24 1
 Povestea suporterilor alb-violeţi
Alin BOLDURA
D
acă până acum Timişoara se putea
mândri doar cu un public pătimaş şi
numeros, după primele două etape
din acest retur avem certitudinea că
echipa POLI devine tot mai valoroasă
şi competitivă. Din această cauză
Commando Viola Ultra Curva Sud a
hotărât că este necesară apariţia unei
reviste care să încerce să educe, să
responsabilizeze şi să îi facă pe cei din
Peluza Sud să se apropie cât mai mult
de fenomenul ULTRA, existent pe
multe stadioane europene.
Pentru cei care nu ştiu încă, galeria
polistă este formată din mai multe
grupări: Urban Guerilla, Ultranativ,
Drojdierii, Batalion Giroc, Mas-
seria, Hell Unit, Gruppo Sellect,
Ladies & Gentlemen. Pentru că unele
grupări au ajuns la un nivel destul de
ridicat al fenomenului, vom încerca să
prezentăm, în fiecare număr al revistei,
liderul şi membrii uneia dintre grupări,
aportul acesteia la activităţile peluzei:
coregrafii, cântece noi, recuzită, gru-
pare etc.
Totodată prin intermediul revistei
vom încerca să readucem în actualitate
Televiziunea regiunii tale persoanele care, în perioada 1970-
1990 au reuşit, într-un regim totalitar,
prin dragostea pentru echipa POLI, sa
2 3
creeze o anumită tradiţie a suporterilor
alb-violeţi.
Deoarece modelul nostru este
cel al ultraşilor italieni şi al marilor
derby-uri Steaua Roşie-Partizan,
vom încerca, prin această revista să ne
apropiem de adevăratele “Biblii” Ultra
cum ar fi Supertifo, Fan’s Magazine si
revistele celebrilor “Delije” si “Grobari”.
Vom încerca o prezentare a supor-
terilor alb-violeţi din întreaga lume,
dar şi fotografii şi materiale de la
marile derby-uri din întreaga lume.
Sperăm ca pe viitor să devenim mai
uniţi, mai puternici, iar cei care vin în
Peluza Sud să înteleagă că nu trebuie
să facă doar act de prezenţă ci să
participe la realizarea coregrafiilor, să
încurajeze echipa şi în momentele când
aceasta traversează perioade mai grele.
Au trecut deja 3 ani de când suntem pe
prima scenă fotbalistică şi, din păcate,
mulţi din peluză au rămas doar la
nivelul “valului”.
Sperăm că certurile interne,
orgoliile şi indolenţa vor fi depăşite în
acest retur, iar sezonul 2006-2007 ne
va găsi pregătiţi să facem faţă cu brio
fenomenului şi va aduce un nou spirit
in peluză.
Nu uitati, CVUCS se ghidează
dupa următorul motto: “La Timişoara
nu se discută, se iubeşte!”
CUPRINS

Nu suntem de
ieri de azi în
De ce Poli?
tribunele lui “Dan de Mihai Junea
Păl�nişanu”, fost

La şuetă cu Gică Hagi, despre cariera de
antrenor, trecut, prezent şi perspec�ve.
4 5
P
“1 Mai”, suntem
entru că mi-a cultivat conştiinţa suporterului
dintotdeauna aici şi
pătimaş, îndrăgostit doar de joc şi rezultat.
ducem mai departe
Era pe la începutul anilor şaptezeci, când la
valorile alb-violete:
fair-play, ataşament Timişoara prindeau contur visele revenirii
necondiţionat pen- pe prima scenă fotbalistică a României... In
tru singura iubire, tribunele imensului stadion, “1 Mai” pe atunci,
Poli Timişoara, şi se mai scanda Ri-pi,Ri-pi! Ceea ce însemna că
entuziasm. 6 duhul marii echipe a Timişoarei bântuia nesfiit
ovalul de beton greu încercat de disputele
războinice cu UTA, urmate de nişte alergări
cu duba miliţiei, demne de imaginile de astăzi,
03 EDITORIAL cu ambasadele occidentale asediate în Beirut...
De ce Poli? Eram elev, dar am adoptat imediat noul slogan;
într-un fel, Politehnica urma sa fie “adăpostul”
06 ISTORIE meu de cinci ani în lumea unică a vieţii de
Pagini din istoria galeriei alb-violete. Un pri- student. Erau anii-n care am învăţat drumul
eten de legendă-Duki Popovici. către stadion cu sfinţenia formulelor de trigo-
nometrie, dar şi primele nume de antrenori pe
10 IN MEMORIAM care i-am remarcat “pe tunel”, protejat atunci
„Pentru Bobo” doar de-un grilaj de sârmă... Toma Jurcă şi mai
apoi, ei bine, pe-un tip subţirel, pleşuv, cu voce
12 SUPORTER VIP groasă şi foarte autoritar: Ion.V.Ionescu, Jackie
Viceprimarul Timişoarei, Adrian Orza. “Poli, o dintotdeauna!
iubire de-o viaţă” De fapt, de ce Poli?
Pentru că fiecare a ştiut să pună umărul.
16 PELUZA SUD Şi asta nu-i puţin lucru, în condiţiile în care
Suporterii au cuvântul. Comentarii la cald drumul spre glorie conţinea o mulţime de
după primele două etape ale returului de baraje: Oradea, Baia Mare, Cluj, Cugir (ce
campionat bătaie am trăit acolo!), Hunedoara... Pentru că
am învăţat ce-nseamnă vedetele: Mehedinţu,
18 ORA DE TACTICA Păltinişan, Anghel, Bungău, Daşcu, Maier,
Arnăutu şi câţi alţii... pentru ei lăsam în
20 PE EI ÎI IUBIM plata Domnului şcoală şi extemporale, fiind
Cos�că Rădulescu, unul dintre cei mai nelipsit în serile în care se făceau listele pentru
îndrăgiţi antrenori pe care i-a avut Poli deplasări... Să recunoaştem că aveam de ce şi
Timişoara. pentru ce. Au fost ani în care visul oricărui
suporter timişorean care se respectă se-mplinea
24 INTERVIU CLUB cu regularitate, asta însemnând că marile
Gheorghe Hagi, manager general FCU Po- rivale Dinamo şi Steaua plecau învinse acasă.
litehnica Timişoara. Au fost ani în care am putut spera la Cupa
României într-o finală memorabilă, disputată
30 PREZENTARE LOT pe defunctul “Republicii”. Acelaşi stadion pe
Suporterii fac cunoş�nţă cu lotul Poli care Poli învingea Sportul lui Mircea Sandu
Timişoara prin două goluri ale lui “Dembo”, scăpat de
marcajul lui Tavi Cazan, după ce în pauză cân-
44 SUPORTERI DE LUX tau băieţii de la FFN!... După care, povesteam
„Poli şi Rapid se iubesc la infinit!” meciul pe actualul Bulevard Elisabeta, la
24 “Cişmigiu”! Oare ce putea fi mai frumos?
Şi totuşi,de ce Poli?
Pentru că m-a introdus în universul meciu-
rilor din cupele europene, juniorul în gazetărie
care eram putând pătrunde astfel în intimitatea
lui Celtic Glasgow, după ce ani de zile admi-
rasem de la distanţă duelurile scoţienilor cu
marea dragoste numită Inter în CCE. Şi a fost
doar începutul, pentru că au urmat Atletico şi
Sporting... Ca să nu mai spun de Real Madrid...
am transmis meciul la radio… după care i-am
mângâiat pe Manolo, Sanchis si Hierro...Se
putea mai mult?
Şi as�el, tot Poli?
Desigur... Fie şi pentru că ideea acestui
nume a putut rezista de-a lungul unor ani
în care duritatea schimbărilor din societatea
românească a bulversat tihna universitară
de până mai ieri... Ani în care fuga echipei
din acest mediu n-a rezolvat mare lucru, ba
dimpotrivă. Ani de derivă, dar şi de regăsire,
fapt datorat inimosului profesor Carţiş...
Şi asta, pentru Poli, un nume de neuitat, de
neevitat, etern!
În concluzie, de ce Poli?
Pentru că a reuşit imposibilul, canalizând
energiile dătătoare de viaţă: AEK-ul lui Toni
Doboş, capacitarea autorităţilor locale, infuzia
de capital a BkP-ului, precum şi veritabilele
personalităţi din staff-ul tehnic şi administra-
tiv. Şi-atunci, motivaţia este evidentă: POLI a
renăscut precum Pasărea Phoenix, dar acum
devine un brand! Ceea ce explică motivaţiile
acestor rânduri...
ISTORIE
“În toată lumea, în toată ţara, Nu e niciunde ca la Timişoara!”
Mihaela Ioncelescu
Mihai Junea
Electrizant. Acesta este sentimentul
pe care ţi-l inspiră tribunele stadionu-
lui “Dan Păltinişanu” la orice meci
oficial al echipei de suflet a Banatului,
Politehnica Timişoara. După cele
90 de minute de luptă ale cavalerilor
în alb-violet, susţinuţi de suporterii
împătimiţi, pleci cu convingerea că
într-adevăr eşti din “Banatul, teritoriu
violet”.
6 7
Avem, cu adevărat, cea mai
frumoasă galerie din România.
Avem, la Timişoara, un public
aparte, reprezentat de suporteri care
sintetizează esenţa civilizaţiei noastre,
cultivată în vestul României.
Nu suntem de ieri de azi în
tribunele lui “Dan Păltinişanu”, fost
“1 Mai”, suntem dintotdeauna aici şi
ducem mai departe valorile alb-violete:
fair-play, ataşament necondiţionat
pentru singura iubire, Poli Timişoara,
şi entuziasm.
… Anii `70 stau mărturie primilor
paşi în cristalizarea unui nucleu al
fanilor echipei studenţeşti, în perioada
în care Timişoara devenea un centru
universitar puternic...
... au apărut şepcile, fanioanele,
fularele sau drapelele în culorile alb-
forum.poliaektimisoara.ro
violet...
... atmosfera din tribune începe să
semene cu tot ceea ce se întâmplă pe
marile stadioane occidentale. Galeria se
afla, atunci, în Tribuna a II-a, deasupra
tunelului de la vestiare...
... Fapt unic în ţară, galeria
timişoreană întâmpina echipele cu un
răsunător „Gaudeamus igitur”, imnul
Născut în alb-violet studenţesc fiind intonat complet, urmat
Eu sunt născut în Alb-Violet,
Trăiesc în Alb-Violet,
Şi port în suflet şi în gând,
Mereu un nume sfânt.
Ref: Căci alb îmi este sufletul,
Violetă inima,
forum.poliaektimisoara.ro
Şi pentru Poli voi cânta,
Doar asta-i viaţa mea.
In `21 am pornit,
Pe-un drum fără sfârşit,
Alături iţi vom fi mereu,
La bine şi la greu!
Un prieten de
legendă
forum.poliaektimisoara.ro
de „Zi cu soare, fără soare”...
... Concomitent cu reuşitele con-
semnate de Poli la începutul anilor `80,
galeria timişoreană se implică tot mai
mult în viaţa clubului. Astfel că, după
concertele Phoenix, organizate la sala
„Olimpia” în 1975, urmează, în 1984, re-
numita solistă de muzică populară sârbă,
Lepa Brena. Din încasările adunate au
fost achitate primele de promovare în Duki Popovici
prima ligă, ideea semnată de Emerich (1959-2000)
Dembrovschi, fiind un adevărat precur- Un mare prieten al galeriei alb-violete,
sor al strategiilor actuale de marketing... regretatul Duki Popovici, va rămâne
... primii ani după Revoluţia din în sufletele noastre ca o emblemă a
decembrie 1989 reprezintă o perioadă ziaris�cii spor�ve.
Fondator al săptămânalului “Fotbal
de căutări pentru galeria care adoptă vest”, al cărui suflet a fost dintot-
titulatura Commando Viola... deauna, Duki Popovici s-a iden�ficat în
totalitate cu spiritul fotbalis�c al acestei
părţi de ţară.
Duki face parte din legenda CVUCS
prin prietenia necondiţionată pe care a
purtat-o suporterilor �mişoreni, pe care
a vrut să îi sprijine prin toate mijloacele.
El a fost cel care, în 1995, a făcut
posibilă (cu ajutorul directorului,
din acea vreme, a al Uzinelor Tex�le
Timişoara, Horia Vidoni) realizarea
unui banner cu o lungime de 36 de
metri, care a rămas materialul cel
mai reprezenta�v pentru galeria
�mişoreană.
De asemenea, săptămânalul Fotbal
vest, a fost singurul partener media al
CVUCS, publicaţia găzduind o rubrică
permanentă a galeriei.
Commando Viola
… a părăsit pentru prima dată
ţarcul de la tribuna a II-a instalându-
se în peluza Sud cu ocazia meciului
Politehnica Timişoara – Atletico
Madrid din Cupa UEFA în data de
19.09.1990…
… pentru ca în data de 07.11
1990, la meciul Politehnica
Timişoara – Sporting Lisabona, din
aceeaşi competiţie, să se mute defini-
tiv în peluză…
… s-a reorganizat în sezonul
1994 – 1995, când Poli retrogradase
în Divizia B. Denumirea consacrată,
Commando Viola Ultra Curva Sud
constituia un cumul de termeni:
Commando – analogie cu galeria lui
8 9
Partizan Belgrad; Viola – specifică
Fiorentinei, care avea mulţi suporteri
în Timişoara, fani de-ai lui Batistutta
şi Costa; Ultra – blocul ultraşilor;
Curva Sud – Curba (Peluza) Sud…
… anii 1997 – 2002 sunt sinoni-
mi cu anonimatul. Poli a retrogradat
până în Divizia C, ajungându-se până
la desfiinţare…
… vara anului 2002 a material-
izat şi revenirea fotbalului de primă
ligă la Timişoara.
Commando Viola a
întâmpinat gruparea
venită de la Bucureşti
fără resentimente,
întărindu-se şi contri-
buind fără preget la menţinerea echi-
pei în Divizia A. Astfel, la meciul de
baraj de la Buzău au făcut deplasarea
800 de suporteri…
…în 2005 şi-a sărbătorit 10
ani de existenţă, ocazie cu care
reprezentanţii galeriei, Alin Boldura,
Cristian Brâncovan, Mihai Dobro-
volschi şi Marius Babuciu au primit
coiful, devenit ulterior simbolul
clubului…
… 2006… Istoria continuă
Commando
Viola
IN MEMORIAM
Primul meci de acasă al lui Poli
Timişoara, din returul campionatu-
lui, cel cu FCM Bacău, a prilejuit
un moment emoţionant. Întreaga
suflare a galeriei s-a unit „Pentru
Bobo”.
Peluza Sud a dedicat startul
meciului lui Bogdan Grădină,
suporterul decedat la începutul lunii
februarie într-un tragic accident de
maşină. Gruparea „Urban Guerilla”,
10
“Pentru Bobo”
din care Bobo făcea parte, a con-
ceput o coregrafie specială pentru
care a reuşit implicarea întregului
stadion într-un omagiu în amintirea
lui Bogdan. Liniştea a cuprins tri-
bunele lui “Dan Păltinişanu” în clipa
în care chipul lui Bobo s-a profilat
la Peluza Sud. Spectatorii, prezenţi
pe “Dan Păltinişanu”, au ridicat
fularele, iar Poli a ieşit de la vestiare
în tricouri albe pe care scria “Bobo,
te vom iubi mereu”.
Silvian Radosav, membru al
grupării “Urban Guerilla”, spune
că, în acest fel, lumea l-a cunoscut
pe cel care a fost Bobo, plin de
entuziasm si dragoste pentru Poli.
“Am vrut ca lumea să îl cunoască şi
să îl ţină minte aşa cum era el tot
timpul: cu zâmbetul pe buze, plin de
viaţă, fericit când avea fularul la gât
şi cânta pentru Poli.”
Momentul de început al partidei
Poli Timişoara-FCM Bacău a fost unul
impresionant, la realizarea căruia au
concurat mai mulţi factori. „În primul
rând, acceptul pe care clubul l-a obţinut
pentru păstrarea unui moment de
reculegere (foto). Apoi, noi am pregătit
câteva mii de flyer-e, pe care le-am lipit
pe scaune, în tribune, prin care explicam
spectatorilor semnificaţia acelor clipe şi
modul cum doream să contribuie fiecare
în parte. Acest text a fost citit şi la staţia
de amplificare a stadionului şi de către
cei care coordonează peluza.
Am avut mare încredere în publicul
lui Poli, de aceea am vrut să facem acest
lucru. Vrem să mulţumim şi pe această
cale celor care ne-au sprijinit la realiza-
rea coregrafiei, dar şi celor din peluză
şi din tribune care au înţeles să ne fie
aproape!”, spune Silvian Radosav.
La întrebarea „Ce a însemnat Bobo
pentru voi” răspunsul este firesc. „Nu
există destule cuvinte să răspundem la
această întrebare. De fapt, întrebarea
ar trebui reformulată: Ce înseamnă
Bobo pentru voi? Pentru că zâmbetul
şi entuziasmul lui ne însoţesc în fiecare
clipă. Pentru că dragostea sa pentru
Poli şi pentru Timişoara ne inspiră în
fiecare moment. Pentru că îl simţim şi îl
vom simţi mereu alături de noi, mereu
aproape!”
Bobo rămâne o prezenţă constantă
în sufletele noastre, iar colegii săi îl vor
ţine minte ca pe un tânăr care deborda
de viaţă, entuziasm şi dragoste de Poli.
„Ca în tot ceea ce făcea, a investit
enorm de multă dragoste şi pasiune
în Peluza Sud. Vorbesc în numele lui
nenumăratele steaguri pe care le-a con-
ceput şi vopsit, vorbeşte în numele lui
prima variantă a site-ului www.cvucs.
ro, pe care el a realizat-o, vorbesc în
numele lui miile de kilometri străbătuţi
prin ţară, alături de echipă”, subliniază
Silvian Radosav.
În numărul viitor, CVUCS va
prezenta un articol amplu dedicat lui
Bogdan Grădină.
11
SUPORTER VIP
„Proiectul de la Timişoara de-
pinde de trei elemente pentru
a deveni perfect: management
bun, jucători profesioniş� pe
teren şi suporteri sufle�ş� în
tribune. Dacă toate acestea
converg, atunci singurul lucru pe
care îl vom vedea, când ne vom
uita înapoi, va fi doar locul doi.”
Adrian Orza
12
Poli, o iubire de-o viaţă
Unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai lui Poli
Timişoara este viceprimarul urbei de pe Bega,
Adrian Orza. Cariera sa de suporter se îmbină acum
cu cea din administraţie, poziţie din care se implică,
prac�c, în viaţa echipei alb-violete.
Un interviu de Mihaela IONCELESCU
 Ce înseamnă Poli Timişoara
pentru dumneavoastră?
Poli, pentru mine, înseamnă echipa
cu care am ţinut, cu care ţin şi cu care
voi ţine întotdeauna. Ataşamentul vine
din copilărie, când unchiul meu m-a
dus pentru prima dată pe stadion, şi de
atunci am rămas POLIST pe viaţă. Nu
eram încă la şcoală, cred că aveam vreo
cinci-şase ani. A fost prima vizită pe
stadionul ”1 Mai”, cum îi spunea atunci.
Mi se părea foarte departe stadionul,
eu stăteam, atunci, în Circumvalaţiunii
şi mi se părea imensă distanţa, eu fiind
mic. De pe strada Timiş până la sta-
dionul ”1 Mai” mi se părea o adevărată
excursie să ajung acolo. Eram fascinat
de oamenii care veneau în număr foarte
mare şi de galeria din acea vreme, care
stătea la tribuna a doua, acolo pe unde
intră şi ies jucătorii. Acolo stăteam şi
eu, de fapt sub galerie, pe rândurile din
dreapta, cum te uiţi la oficială, faţă de
tunel.
 Care imagine v-a rămas în minte
de la primul meci urmărit pe fostul
„1 Mai”?
Prima echipă pe care am prins-o eu
„la lucru”, pe teren, a fost cu Bá-
thory în poartă, cu Vişan, Păltinişanu,
Mehedinţu, Barna, Dembrovski, Roşca,
Laţa, Anghel, Nucă şi Petrescu. Roşca
era chiar din acelaşi sat cu mama mea şi
l-am văzut pentru prima dată pe Tavi.
Eu nu îl ştiam şi mi-a fost arătat ”Uite,
nenea ăla cu numărul cinci e Tavi.” Chi-
ar străbunica mea l-a botezat. A fost
super-super fain. Pentru un copil sta-
dionul reprezintă o enormă fascinaţie.
Oricum am prins multe schimbări,
să zicem aşa, de stiluri de tribune.
Când spun de tribune nu mă refer la
scaune, mă refer la atmosfere. Am prins
atmosfera de atunci, când eram mic,
când studenţii din vremea respectivă
(unchiul meu fiind atunci student)
aveau un mod foarte bine organizat
de a se manifesta, cântau. Se luaseră
atunci trofee de fair-play ale galeriei şi
era foarte interesant pentru acea vreme
faptul că deja existau unele coregrafii.
Au fost meciuri celebre, evident mai
târziu, cu Clujul, cu UTA. Cu Cluj-ul
a fost atunci când urma să intre POLI
sau Clujul în Divizia A. Am câştigat
noi cu 4-1 şi îmi aduc aminte că pe sta-
dion au fost peste 50.000 de oameni, la
un meci de Divizia B.
Sigur acum sesizez un alt tip de
public, care s-a schimbat într-un mod
radical faţă de acele perioade. Evident
că acum arată mult mai spectaculos
totul şi mult mai colorat, dar fiecare
generaţie a tribunei a avut farmecul ei
şi pot să spun că am cunoscut, de mic
fiind acolo, oameni cu care mă întâlnesc
şi acum şi care sunt de vârsta mea, stau
13

BAT
pe aceleaşi locuri în tribune.
 A existat acea perioadă în care
studenţii, şi nu doar ei, intâmpinau
echipele cu ”Gaudeamus igitur”?
Da! Da! Se cânta ”Gaudeamus” şi
evident se cânta ”Zi cu soare”. Şi se mai
cântau câteva cântece care din păcate
acum, spun din păcate fiindcă nu
înţeleg chestia asta, galeriei i se par soft.
Ştiu că am vorbit şi pe forum cu mulţi
din galerie şi chiar despre ”Zi cu soare”
au spus că sună soft. Din acest motiv
am şi vorbit cu Cargo, o trupă rock, să
realizeze o variantă mai hard a imnului.
Eu cred că trebuie păstrate lucrurile as-
tea fiindcă scandările, cântecele acestea
fac parte din patrimoniul echipei. Sunt
echipe în Europa care au acelaşi imn
de zeci de ani. Nu văd de ce POLI n-ar
trebui să-şi păstreze cântecele astea,
sigur şi altele care vin din urmă şi care
sunt specifice generaţiei actuale, dar o
tribună care cântă e un lucru superb.
Dacă ne uităm în Anglia, ei chiar cântă
nu doar scandează, cântă minute în şir.
Şi la Timişoara se cântă minute în şir,
şi s-a cântat.
 Se apropie galeria, şi publicul lui
POLI, în general, de suporterii de
afară, din Italia, Anglia? Ne putem
compara cu ei?
Da! Cred că la Timişoara este o
combinaţie între Italia şi Anglia. În
14
Adrian Orza nu a lipsit de la nici
o ediţie a ForumCup
sensul că italienii sunt mai frenetici,
englezii nu folosesc foarte multe mate-
riale, să spunem ajutătoare, cum sunt
steagurile sau fularele. Ei stau relativ
cuminţi în tribună, ştim că o anumită
parte a lor este puţin mai dură, dar
în general, stau şi cântă chiar superb.
Tribunele engleze arată superb, cum de
altfel şi cele italiene.
La noi, din păcate, acum, galeriile nu
mai sunt lăsate să folosească mate-
riale pirotehnice. Cred că un pic se
exagerează aici, fiindcă ele ar da o notă
de spectacol hollywoodian, aş putea
să spun, dar, din păcate nu mai sunt
lăsaţi. Eu i-am susţinut foarte mult în
ideea asta, însă mi se arată legi şi decizii
de genul ăsta pe care eu nu le înţeleg,
într-un fel, fiindcă sunt situaţii, spre
exemplu de Revelion în Piaţa Operei
spaţiul public se transformă într-un
adevărat Kosovo şi nu intervine ni-
meni. În schimb, se iau de băieţii ăştia
care CHIAR se comportă civilizat şi
n-au făcut decât lucruri frumoase.
Singur în tribună
 Să ne întoarcem în anii trecuţi.
Plecaţi, pe vremea aceea, în
deplasări cu suporterii?
Da, am fost. Îmi aduc aminte de un
meci la Oradea când Negrău fugea pe
tot terenul după Vlaicu să-l lovească
la picioare, timişoreanul fiind foarte
BAT
tehnic. POLI a câştigat atunci cu
1-0, Rosenblum a dat gol în repriza a
doua, dar galeria timişorenilor a fost
aruncată, pur şi simplu, peste gard, la
modul ordinar, de trupele de poliţie
din vremea aia. Rămăseseră meteh-
nele vechii miliţii. Îmi amintesc că, în
momentul în care Rosenblum a dat
gol, nu mai rămăsese aproape nici un
timişorean prin zonă, iar eu m-am
ridicat singur în tribune şi am aplaudat
pe POLI. Era o linişte generală, iar eu
singur aplaudam pe POLI.
 Aţi pierdut până acum vreun
meci de-al lui Poli? S-a întâmplat să
nu ajungeţi la stadion?
Eu ştiu că am pierdut unul singur.
Eram în clasa a zecea, undeva prin ’85
când POLI avea meci aici cu Sportul
Stundeţesc unde juca atunci Hagi.
Pe vremea aceea eu jucam în echipa
de fotbal a liceului şi avusesem un
turneu de fotbal la care am participat
bolnav fiind. Normal, am făcut febră
şi mai mare şi stăteam acasă bolnav şi
plângeam că nu pot să mă duc s-o văd
pe POLI jucând contra lui Hagi. Iar
acum îl vedem pe Hagi la POLI pe
bancă.
 Ce întâmplări inedite vă aduceţi
aminte din viaţa de suporter?
Sunt foarte multe şi mi-ar fi greu.
Nu neapărat momente, cât meciuri
memorabile cu UTA sau Clujul. Nu le
mai pun pe cele cu Dinamo, acelea sunt
inedite întotdeauna şi memorabile. În
general, îmi plac meciurile cu stadionul
plin. Întotdeauna m-au deprimat
tribunele goale. Eram mic şi pentru
mine era o prioritate starea vremii, în
sensul că ştiam că, dacă e vreme bună,
vine lumea la meci şi dacă e vreme
proastă, nu vine lumea la meci. Atunci
încă de noaptea mă uitam să văd cum
e vremea. Sunt nori, nu sunt nori?
Sufeream imens când apărea un nor
pe cer şi mă gândeam că poate nu mai
vine lumea la meci din cauza asta. Eu
vroiam tribunele pline.
Timişoara este al�el
 Se vorbeşte foarte mult despre
nerăbdarea publicului �mişorean
pentru un �tlu. E normal acest
sen�ment? Mai ales acum!
În general, când te apropii de ceva
palpabil devii nerăbdător. Când eşti
la distanţă, de exemplu când pleci la
drum lung, când mai ai 500 km până la
destinaţie eşti relaxat, dar când mai ai
10 km eşti foarte nerăbdător să ajungi.
Cred că asta-i situaţia în care se află
publicul timişorean acum, este foarte
nerăbdător să ajungă acolo unde a spe-
rat de atâta timp. Pe undeva cred că e şi
o aparenţă, fiindcă eu le citesc în fiecare
zi ideile pe forum şi sunt echilibrate.
Dar faptul că îşi doresc foarte mult un
titlu, nu înseamnă neapărat nerăbdare.
 Galeria lui POLI a intrat în istorie
cu încurajările şi cântecele de la
meciul cu Steaua, chiar la 8-1.
Da. Unii spun că astea sunt contro-
versate şi că normal ar fi trebuit să fie o
atitudine mai dură împotriva echipei.
Eu cred că acolo, în momentul acela,
s-a depăşit faza de meci de fotbal. Cred
că a fost mai mult decât un meci de
fotbal din punct de vedere al tribunei,
a fost o demonstraţie a Timişoarei că
este altfel.
 Există riscul ca suporterii să
renunţe la această a�tudine de
încurajare necondiţionată?
Nu cred că se poate întâmpla asta şi,
dacă s-ar întâmpla asa ceva, înseamnă
că atmosfera unui meci de fotbal nu
mai are nici un farmec. Din acel mo-
ment se poate juca cu tribunele închise.
Nu cred că se poate întâmpla una ca
asta la Timişoara. Până la urmă fot-
balul este un fenomen social şi un sport
care implică multe trăiri în tribună.
Dacă trăirile astea dispar, dispare şi fot-
balul. Sau se joacă tu tribunele închise,
ceea ce înseamnă tot dispariţie.
Timişoara poate începe
revoluţia în fotbal
 La Timişoara este în plină
desfăşurare un proiect fotbalis�c
aparte. Cum vedeţi acest demers?
Mie îmi place că sunt implicat la
modul oficial, dacă pot să spun aşa, nu
numai sentimental, în acest proiect care
cred că merge spre o finalitate superbă.
Trei elemente concură pentru ca acest
proiect să devină perfect: management
bun, jucători profesionişti în teren şi
suporteri sufletişti în tribune. Când
spun management, detaliez: bancă
tehnică, investitor, autorităţi locale
implicate. Dacă aceste trei capitole con-
verg, atunci, hai să încerc o metaforă,
singurul lucru pe care o să-l vedem,
când ne vom uita înapoi,
va fi locul doi.
 Poate Timişoara
să facă o revoluţie în
fotbalul românesc?
Timişoara face tot timpul revoluţii,
de ce n-ar face şi în fotbal? A fost o
revoluţie că, pentru prima dată în
România, la Timişoara am avut ilu-
minat stradal electric, este o revoluţie
faptul că am avut primul spital,
prima fabrică de bere. E o revoluţie
şi faptul că... aici a pornit Revoluţia
din decembrie `89. Este o revoluţie că
facem lucruri pentru prima dată, aici
în Timişoara, pentru România, şi chiar
pentru Europa. Încă mai facem lucru-
rile astea. Şi de ce n-am face revoluţie
şi în fotbal?
 Încă o noutate care vine la
Timişoara este faptul că suporterii
reuniţi în Commando Viola Ultra
Curva Sud editează o revistă. E sin-
gura şi prima galerie din ţară care
iese în acest fel în faţa lumii.
Eu chiar felicit această iniţiativa şi
în mod cert va arăta bine. Chiar e bine
ca suporterii să aibă o revistă a lor. O
revistă a suporterilor profesionişti, dacă
pot să spun aşa despre Commando
Viola. Sper să atragă de partea lor
cât mai mulţi suporteri profesionişti,
fiindcă, e clar, cei de la Commando
Viola sunt suporteri profesionişti. Ei
au deja un fel de ”atestat” de suporteri
profesionişti. Iar faptul că au o revistă
şi că se vor exprima prin intermediul
ei, nu poate decât să contribuie la ideea
de revoluţie în fotbal, care se face nu
numai pe teren, dar şi în tribune şi în
afara lor.
Eu chiar
felicit
această
iniţiativă.
BAT
15
PELUZA SUD
Opinii ULTRA
Vocea galeriei se face auzită, de acum înainte,
şi în paginile CVUCS. Primele două etape ale
returului de campionat, în care protagonistă
a fost Poli Timişoara, sunt analizate de doi
reprezentanţi ai Commando Viola, Cris�an
Brâncovan şi Adi Serbescu (Ultrana�v)
A consemnat Florin Cărăbaş
Adi Serbescu (Ultrana�v)
Cred că evoluţia bună a echipei
din primele două etape nu trebuie să
surprindă. Personal, mă aşteptam la
un joc mai spectaculos decât înainte,
pentru că Hagi a fost un fotbalist ofen-
siv, pe când Olăroiu, de când evolua pe
teren, era axat pe defensivă.
De ce crezi că suporterii au primit
cu reticenţă numirea lui Hagi ca an-
trenor în toamnă?
Lumea nu cunoştea atunci
adevăratele motive pentru care a fost
demis Olăroiu. Se invoca, de asemenea,
şi lipsa de rezultate a lui Hagi în cariera
de antrenor, dar el a reuşit să convingă
în scurt timp. A venit cu schimbări
benefice în echipă, cum este reprofil-
area lui Bălace, care joacă mult mai bine
de când a fost mutat în ofensivă.
Cum apreciezi prestaţia suporteril-
or alb-violeţi la primele două meciuri
din acest retur?
La Iaşi cred că ne-am prezentat
mai mult decât onorabil. La meciul
cu Bacăul consider că a fost o seară
superbă. La un meci cu o echipă din
subsolul clasamentului, publicul s-a
manifestat aşa cum cel din capitală se
manifestă numai la o partidă din Cupa
UEFA. Au fost elementele pirotehnice
ale celor de la Batalion Giroc, core-
grafia iniţiată de Urban Guerilla în
16
memoria lui Bobo, mesajul nostru, al
celor de la Ultranativ din pauză, referi-
tor la recuperarea palmaresului. E o
problemă ce trebuie rezolvată cât mai
repede de conducere.
Cum vezi rezolvată problema celor
care intră în peluză şi sunt simpli
spectatori, nu se manifestă conform cu
programul stabilit pentru fiecare meci?
Tocmai din această cauză ne-am
organizat pe grupări. Problema va fi
rezolvată în timp, odată cu creşterea
numărului de membrii din grupări.
Intrând în grupări, aceşti spectatori
vor putea învăţa ce să facă în peluză,
cum să se comporte, ce li se cere în
timpul meciurilor. O altă soluţie ar fi
fost fixarea preţului biletelor la acelaşi
nivel cu cel de la tribuna a doua. Sunt
convins că am fi scăpat astfel de cei
care vin în Peluza Sud doar pentru
că e mai ieftin. Oricum până în 1997
în divizia A şi mai apoi în divizia B,
veneau maxim jumătate din cei care
sunt acum în peluză. Consider că aceia
sunt adevăraţii suporteri.
Referitor la meciul cu Rapid şi la
scandările anti-giuleştene din campio-
natul trecut ce au făcut atâta vâlvă?
Eu, la fel ca şi cei din gruparea
mea, ne înţelegem foarte bine cu Gigi
Corsicanul şi cu suporterii rapidişti.
La fel şi alte multe grupări. Nu sunt de
acord cu ce s-a întâmplat. Dar ce poţi
să ceri cînd aproape jumătate din cei
aflaţi în peluză spun că ţin şi cu Poli şi
cu Steaua...
A propos de Steaua, au fost în
centru manifestări de bucurie după
calificarea obţinută la Sevilla...
Am văzut cu ochii mei. Coloana ce
îşi manifesta bucuria a venit din Com-
plexul Studenţesc şi a plecat tot într-
acolo. Era clar că nu erau timişoreni, ci
studenţi veniţi în Timişoara.
Cris�an Brâncovan
Cred că aproape toţi suporterii
care au fost prezenţi la Iaşi şi Bacău au
fost mulţumiţi de rezultate dar şi de
progresele făcute în joc de echipă. Sper
să reuşim să profităm de programul
încărcat al Stelei şi Rapidului dar şi de
momentele de slăbiciune manifestate
de aceste echipe în ultimul timp, în
întrecerea internă. Aşa cum s-a văzut
şi după meciul cu Bacăul, Hagi şi-a
câştigat deja simpatia suporterilor alb-
violeţi. La fel, Alin Stoica, un jucător
ale cărui calităţi le-am remarcat şi în
meciurile amicale din această iarnă.
La Iaşi cred că ne-am prezentat mai
mult decât onorabil. Am fost 120 de
suporteri, ceea ce este bine pentru un
drum de 1.500 de kilometri dus-întors.
Referitor la activitatea Peluzei Sud,
merită scoase în evidenţă progresele
făcute la meciul cu Bacăul. Suntem
bucuroşi că am avut o coregrafie reuşită
prin care am cinstit memoria prietenu-
lui nostru, Bobo, dispărut în acel tragic
şi nefericit accident de maşină.
Ce nu e bine în peluză, în continu-
are – prezenţa a tot felul de intruşi
care nu simt activitatea galeriei din
timpul meciurilor şi nu se integrează în
aceasta. Sunt suporteri care vin şi, pur
şi simplu, doar asistă impasibili la spec-
tacol. Cred că ar fi mai potrivit pentru
aceşti spectatori, ca în momentul în
care ştiu că nu au entuziasmul necesar
pentru a sta în Peluza Sud, să meargă
şi să vizioneze meciul din nord. Este
exact acelaşi preţ la bilet.
La următorul meci acasă, cel cu
Rapid, pregătim o coregrafie specială
şi lumea ar trebui să vină din timp în
peluză. La partida cu Bacăul, jumătate
din cei prezenţi în peluză au venit cu o
oră înainte, restul... Au fost dificultăţi
la intrarea în stadion, cu acel sitem de
acces, modern, dar suporterii însă ar
putea să vină mai din timp la meci nu
în ultimul moment.
Apreciem şi colaborarea tribunelor
cu galeria, trebuie să fie cât mai aproape
de noi. Toţi trebuie să ne mobilizăm
pentru a crea acea presiune a suport-
erilor faţă de adversar.
Dat fiind faptul că se apropie meciul
cu Rapidul, sunt conştient de părerea
negativă avută de anumiţi suporteri
de la tribune, dar şi din peluză, faţă de
rapidişti. Îi rugăm pe toţi ca giuleştenii
să fie bine primiţi la Timişoara, la fel
cum am fost şi noi primiţi de fiecare
dată când am fost la Bucureşti. Supor-
terii rapidişti ne-au fost alături de-a
lungul timpului şi la bine şi la rău. Să
nu se mai întâmple ce a fost anul trecut,
când duşi de val, anumiţi spectatori
au scandat împotriva giuleştenilor.
Atenţie! Mai marii din fotbalul
românesc abia aşteaptă motive pentru a
acuza suporterii timişoreni de anumite
lucruri negative şi de a aplica sancţiuni
(exemplu: să se joace cu porţile închise
pe „Dan Păltinişanu”).
Suntem contrariaţi de faptul că,
după victoria Stelei la Sevilla, în cen-
trul Timişoarei au avut loc manifestări
de bucurie care au venit din partea
unor ne-timişoreni.
17
18 19
PE EI II IUBIM
Nea` Cos�că
“În 1990, Atletico Madrid mi-au
cerut să îi las să se califice”
Acest interviu nu a fost publicat niciodată în întregime. Doar scurte frag-
mente din el au fost redate în emisiunile de la Radio şi TVR Timişoara. O
discuţie emoţionantă şi agreabilă, în acelaşi �mp, cu cel mai iubit antrenor
pe care l-a avut Poli în istoria sa.
Un interviu de Florin CĂRĂBAŞ
Era în toamna lui 2000. Se împlin-
eau 10 ani de la memorabila dublă
cu Atle�co Madrid. O după-amiază
mohorâtă de noiembrie, dar pe ga-
zonul stadionului „Dan Păl�nişanu”
e atmosferă caldă. Am reuşit să
îi adun laolaltă pe marea majori-
tatea eroilor de atunci pentru
nişte înregistrări. Bucuria revederii
în formula de atunci e evidentă.
Seamănă cu întâlnirea de 10 ani de
la absolvirea liceului... Imaginile
surprinse atunci şi altele vor face
în curând subiectul unui serial cu
momentele mari din istoria lui Poli
produs de Televiziunea Română.
În �mp ce jucătorii trăiau pe gazon
bucuria revederii, m-am aşezat
cu nea` Cos�că pe banca atât de
familară lui. A fost aşa cum îl ş�am.
Unic, sufle�st şi cu umorul de care
nu ducea deloc lipsă.
20
Domnule Cos�că Radulescu,
ne aflăm după zece ani pe banca
tehnică pe care stăteau delegaţii
ale unor mari echipe europene:
Atle�co Madrid, Spor�ng Lisabona
... Ce vă mai amin�ţi despre acea
primă manşă cu Atle�co de la
Timişoara?
Îmi amintesc numai lucruri plăcute
şi lucruri deosebite. Pentru că echipa
de atunci a avut un an, anul 1990, plin
de succese, şi în Cupele Europene şi
în campionat. Iar meciul cu Atletico
Madrid a fost aşa, cum să spun?...
 ... cireaşa de pe tort...
Da, exact! ... şi mă bucur că am ocazia
să comentez despre acest joc, care după
părerea mea, a fost un meci foarte bun
al echipei, un meci unde am întâlnit un
adversar foarte puternic, cu multe valori,
de mare calibru. Şi echipa noastră,
formată din nişte jucători anonimi
despre care, cu un an-doi înainte,
nimeni nu ştia despre ei, a reuşit marea
performanţă să câştige cu 2-0.
”Ce Nea` Cos�că ... ăş�a de la
Atle�co Madrid deja se ş�u
calificaţi?”
Sincer, cât la sută şanse credeaţi
că aveţi, înaintea dublei manşe cu
Atle�co?
Vă spun sincer că nu mă gândeam
să ne calificăm, singurul jucător, care,
poate că şi în glumă, dar şi care aşa ...
a întrezărit că am putea să le facem o
figură lu’ Atletico, a fost Vlaicu, care a
spus, zice ...”Ce Nea` Costică ... ăştia
de la Atletico Madrid, la tragerea la
sorţi, când au văzut că au picat cu
Politehnica Timişoara deja se ştiu
calificaţi? Dar se inşeală amarnic, zice,
că nu ştiu cu cine au de a face.”
Unul din cei mai în formă
jucători, la acea oră era Ti� Varga.
Ce aţi simţit atunci când s-a acci-
dentat la mijlocul primei reprize?
Aşa o... nu-mi venea să cred! Nu-mi
venea să cred că va părăsi terenul si
că vom juca fără el, pentru că era un
21

om de bază, un om care putea oricând
să dea un şut senzaţional, o lovitură
liberă, plus că... era şi un jucător la
care echipa ţinea foarte mult ... şi era o
piesă grea în echipa noastră.
Dar până la urmă aţi făcut acea
mutare cu Andreaş pe dreapta şi
Ionuţ în centru...
Mi-aduc aminte, ca şi acuma, că
în spatele meu aici, în tribună, toţi
de la tribuna a doua, arhiplin cum a
fost stadionul au făcut aşa un fel de ...
respingere că „de ce am făcut această
schimbare ?” ... Dar m-am gândit bine
şi n-aveam altă soluţie. Atuncea l-am
tras pe Andreaş de la libero şi l-am
trecut pe Crăciun, Andreaş a trecut
fundaş dreapta în locul lui Varga şi
Ionuţ la marcaj. Şi pot să-ţi spun că
Ionuţ a făcut meciurile vieţii lui şi aicea
la Timişoara şi la Madrid, unde pentru
el a fost ceva extraordinar, bineînţeles
şi pentru mine ca antrenor, că am
riscat, şi pentru echipă pentru că a avut
un aport formidabil.
„Andreaş l-a anihilat total pe
Futre”
Ce le-aţi spus la pauză jucătorilor
când au intrat cu 1-0 la cabină aici
22
la Timişoara?
Le-am spus că ... să-şi vadă de joc,
că ... uite ... că nu e nimic imposi-
bil... . Noi avem un joc al nostru, de
construcţie, de pase, de circulaţie a
balonului, să joace cu personalitate,
să joace cu tupeu, dar totodată să fie
foarte atenţi, în faza de apărare să nu
dea posibilitatea adversarului ... să-i
lase într-un marcaj larg pentru că sunt
foarte periculoşi şi poate să ne elimine
uşor. Hai dom`le, nu jucăm să ţinem
de rezultat. Şi s-a şi văzut că ... şi chiar
pe casetă, după ce am mai revăzut,
meciul de atâtea ori, am mai marcat un
gol şi am mai avut încă multe ocazii de
gol, aşa că niciodată n-am fost adeptul
rezultatelor cu orice preţ, din astea
chinuite. Eu am mers pe ideea jocului,
adică pe valoarea echipei şi pe ştiinţa
jocului, a echipei.
Aţi plecat la Madrid cu un avan-
taj de 2-0, la general. Speraţi în
calificare?
Sincer să fiu, deja acuma aveam
speranţe. Aveam speranţe. Singurul
lucru care îmi era teamă, că să nu se
sperie jucătorii, pentru că mulţi din ei
nu ieşiseră afară şi n-au avut posi-
bilitatea să întâlnească adversari de
asemenea calibru. Ştiam ce atmosferă
ne aşteaptă la 100.000 de spectatori şi
îmi era frică să nu se inhibe jucatorii,
să nu se piardă.
Când aţi văzut că merge şi s-a
păstrat 0-0 pe tabelă, minute bune,
până în minutul 87...
... Minutul 89 am primit golul,
dar vreau să vă spun că şi după meci
m-au întrebat ziariştii, că am avut
conferinţă de presă, că de ce am jucat
aşa de defensiv şi le-am spus că nu sunt
adeptul jocului defensiv, dar adversarul
ne-a supus la o presiune formidabilă,
dar noi l-am închis foarte bine pe
Futre, unde Andreaş i-a fost adversar
direct, dar întotdeauna Andreaş, cel
puţin încă un jucător a avut lângă el,
un coechipier, dacă nu doi. Şi ştiam
că de acolo pleacă pericolul mare, cu
toate că dacă îl întorcea pe Andreaş
şi-l elimina, venea al doilea, al treilea
jucător care imediat intervenea şi
intercepta mingea sau degaja.
„Prin Viscreanu mi-au transmis
la meciul retur, să îi las să se
califice”
Au existat presiuni asupra echi-
pei înaintea meciului?
Nu ştiu dacă la jucători, dar la mine
a fost. A fost. Mi-au promis ceva aşa...
nici nu vreau să pomenesc pentru că
e...cu toate că, să ştiţi, pe preşedintele
Jesus Gil y Gil îl simpatizam şi l-am
apreciat ca pe un om de fotbal, dar prin
Viscreanu (n.red. fotbalist care a evolu-
at în divizia A la S.C.Bacău şi Dinamo,
rămas în Spania înainte de 1989), care
mi-a fost jucător la Bacău, care, de
fapt m-a ajutat foarte mult în Spania.
Eu am mai fost să văd un meci a lui
Atletico în campionat, şi el îmi spunea
absolut toate, şi când m-am dus a doua
oară, la stadion la Atletico, atuncea
l-a pus pe Viscreanu să ne transmită
că vor să rezolve ceva deosebit numai
să-i lase pe ei să se califice că ei au mai
multe şanse decât noi în continuarea
competiţiei. Şi am spus nu. Aşa ceva
nu pot să fac. Am ajuns aici cu echipa
asta, ne jucăm şansa, poate să ne
elimine şi fără să se întâmple aşa ceva,
lucruri murdare, dar ştiu că murim,
dar murim cinstit. După meci le-am
spus ... el a fost foarte drăguţ şi mi-a
spus că el a avut o presimţire că nu va
fi uşor cu noi, pentru că a văzut echipa
cum a jucat la Timişoara şi că i-a lăsat
o impresie foarte bună şi că noi suntem
un adversar foarte periculos pentru ei.
Şi a avut dreptate.
Un episod, mai puţin plăcut
pentru dumneavoatră, la Madrid, a
fost faptul că aţi fost amendat...
Hai dom`le! Asta a fost şi culmea
... După ce... vă spun ca să vedeţi...
Acuma se joacă în campionatul nostru
pe mii de dolari prime, pentru un
campionat care este atât de modest
... Şi noi, la meciul respectiv, jucătorii
noştri, pentru că ne-am calificat au
primit 300 dolari, la calificare, vă daţi
seama?! Două meciuri, şi mie mi s-a
dat 500. Dar n-am primit decât 350
pentru că n-am purtat pe mine o geacă
pe care scria SIRA (n.red.sponsor în
acea vreme), şi stăteam pe gânduri să
iau banii sau nu. Până la urmă i-am
luat că am vrut să iau la copil o atenţie,
un cadou.
Cineva, acolo sus, ne iubeşte...
Domnule Rădulescu, vă
mulţumim pentru această discuţie
agreabilă. Mai doriţi să spuneţi
ceva?
Ce să vă spun? Chiar odată acum
cu băieţii cu care m-am întâlnit, îmi
sunt atât de dragi şi vă spun că această
echipă s-a format din nişte jucători
anonimi, care au avut o ambiţie şi
au ştiut, în toate momentele grele
să treacă peste ele, au vrut să ajungă
jucători... şi uitaţi că mulţi din ei au
ajuns jucători la echipa naţională ...
un Timofte, un Vlaicu, un ... chiar
Crăciun, a fost unul din jucătorii care...
Nu mai spun Varga, Stoicov, Bungău.
Pot să spun că Bungău a prins două
meciuri în care a tras echipa după el. Şi
era un jucător pe care l-am luat din di-
vizia C de la CFR Timişoara. I-am luat
atunci pe toţi trei: Bungău, Bărbosu şi
Trăistaru...
Bungău a jucat pivot la CFR şi
l-aţi reprofilat...
Mijlocaş la închidere... un jucător cu
o putere de muncă fantastică.
Sperăm ca Timişoara să mai
prindă aşa ceva vreodată.
Să dea Dumnezeu! Ar fi o mare
bucurie pentru oraşul ăsta şi ar fi ceva
aşa deosebit, pentru că de prea mulţi
ani Timişoara se chinuie în anonimat.
Timişoara, noiembrie 2000
23