Walter Elias Disney (n 5 decembrie, 1901 – d 15 decembrie , 1966) a fost un regizor, producător,

animator, scenarist și antreprenor american , câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar. Numele său
este unul comun în orice casă americană și este cunoscut chiar și în rândul copiilor.
Hollywood
Când Disney a sosit la Los Angeles, avea 40 de dolari în buzunar și un desen neterminat în
servietă. Surprinzător, la început a vrut să abandoneze animația, gândindu-se că nu va putea
concura cu studiourile din New York. Disney a spus că prima sa ambiție a fost să devină regizor de
film. A fost să se angajeze la toate studiourile din oraș dar toate l-au respins.Din cauza eşecurilor
cu filmele artistice,Disney s-a întors în animație, primul său studio fiind în garajul unchiului său.
În 1932, Disney a primit un premiu special din partea Academiei de Film pentru crearea lui
Mickey Mouse, ale cărui seriale au devenit color în 1935 și au început să apară alte personaje
celebre ale lui Disney, printre care Donald Duck, Goofy și Pluto.
Mickey Mouse este unul dintre cele mai îndrăgite
personaje create de către regizorul și desenatorul
american Walt Disney. Debutând în anul 1928, cu
filmul de animație Plane Crazy, acest șoricel îmbrăcat
în pantaloni roșii a devenit unul dintre simbolurile
cinematografiei și culturii americane. Este de asemenea
si protagonistul in primul desen animat cu sunet
sincronizat cu animatia "Steamboat Willie", care a avut
premiera in noiembrie 1928.
Silly Symphonies
Primele seriale ale lui Mickey Mouse au fost în 1929,
începând cu un serial muzical numit Silly Symphonies. Primul
episod era numit The Skeleton Dance și a fost în intregime
desenat și animat de Iwwerks, care a fost responsabil cu
desenul la majoritatea animațiilor Disney produse între 1928
și 1929. Cu toate că serialul a avut succes, Disney nu a putut
să distribuie serialul și atunci a trebuit să semneze un nou
contract cu Columbia Pictures.
În jurul anului 1932, Mickey Mouse a devenit
un personaj destul de celebru.
 Albă ca Zăpada și cei șapte pitici
Cu toate că studioul său a produs cele mai celebre seriale de animație ale vremii, rezultatele
nu erau pe placul lui Disney, care în 1934 avea planuri pentru a crea un lung-metraj de
animație. Dupa ce restul industriei cinematografice a aflat despre planurile lui Disney despre
un lung metraj cu Albă ca Zăpada, au numit proiectul "nebunia lui Disney", deoarece erau
convinși că proiectul va distruge studioul lui Disney. Atât Lillian cât și Roy au incercat să îl
convingă pe Disney să abandoneze proiectul, dar acesta avea planuri mari pentru viitor. A
angajat profesorul universitar Don Graham pentru a instrui personalul de la studioul său.
Toate aceste cercetări și antrenamente au fost
folosite pentru pregătirea personalului în așa
fel incât rezultatele să fie pe placul lui
Disney. Albă ca Zăpada și cei șapte pitici
(Snow White and the Seven Dwarfs), așa cum
era numit proiectul, era în producție din 1935
până la mijlocul anului 1937, când studioul a
rămas fără bani. A reușit totuși să ia un
împrumut de la Bank of America pentru a-și
termina producția. Premiera filmului a avut
loc la cinematograful Carthay Circle la data
de 21 decembrie, 1937.
Albă ca Zăpada, primul film de animație în limba engleză și filmat în Technicolor a fost
lansat în februarie 1938, fiind distribuit de RKO Radio Pictures, cu care studioul tocmai a
încheiat un contract. Filmul a devenit producția cu cel mai bun succes la încasări pe anul
1938, reușind să strângă peste 8 milioane de dolari (astăzi 98 de milioane). Succesul avut cu
Albă ca Zăpada (pentru care Disney a câștigat Oscarul) i-a permis lui Disney să deschidă o
nouă sucursală a studioului său în Burbank, care s-a deschis pe 24 decembrie, 1939.
Personalul responsabil pentru lung-metraje, care tocmai a terminat Pinocchio, a continuat să
lucreze pentru Fantasia și Bambi, în vreme ce personalul responsabil pentru scurt-metraje a
lucrat pentru noi seriale cu Mickey, Goofy, Donald si Pluto.
Cars este un film de animație produs de studiourile de animație Pixar pentru Walt Disney
Pictures și distribuit de Buena Vista International în 2006
Scenariul inițial a fost scris în 1998 iar producătorii au decis ca „Cars” să urmeze
producției Aventuri la firul ierbii, fiind programat să aibă premiera la începutul lui
1999. Totuși, filmul a fost respins și a început producția la Toy Story 2. Ulterior,
producția la „Cars” a fost reluată, cu schimbări majore în scenariu.
În 2001, titlul de lucru al filmului era Ruta 66 (după Ruta 66 din SUA), dar în 2002,
acesta a fost schimbat pentru a evita asemănarea cu un serial TV cu același nume,
difuzat în anii 1960. Filmul a fost lansat sub deviza:    

Viața e o călătorie,
savurează drumul
În România, „Cars” a înregistrat în weekendul de deschidere încasări de 60 372 lei
românești (21 754 dolari americani) cu 5 555 de spectatori în șapte cinematografe din patru
orașe (București, Cluj-Napoca, Oradea și Iași), clasându-se pe prima poziție a box-
officeului românesc după încasările de weekend.
La nivel internațional, filmul a beneficiat de o lansare în forță, ajungând pe primul loc în
box office în weekendul de deschidere, în tradiția Pixar. „Cars” a depășit în primul său
weekend veniturile încasate în total pe continentul nord-american de Herbie:Maşina
buclucașă, un alt film Disney cu tematică NASCAR. Totuși, preformanțele filmului au fost
sub cele ale filmelor Pixar Incredibilii și În căutarea lui Nemo, care au încasat fiecare peste
70 de milioane de dolari americani în weekendul de lansare.
 Filmul de animație
Filmul de animație, este un gen de film realizat prin animarea personajelor sau obiectelor
naturale prin filmarea fotogramă cu fotogramă.
Animația este procedeul complex prin care se realizează
efectul de mișcare. Succesiunea de imagini ce reprezintă
descompunerea mișcării se realizează în atâtea faze câte
sunt necesare ca după filmarea fotogramă cu fotogramă
să redea mișcarea dorită. Odată cu această descompunere
a mișcării, se urmărește ca ea prin proiecție să redea și o
interpretare artistică, dorită de realizator. În funcție de
dorința realizatorului ca tehnică de animație se poate
folosii tehnici și procedee diferite: desen, cartoane
decupate, păpuși, ecranul cu ace, gravură, obiecte,
pictură, plastilină, fluorescență, computer.
Filmul cu desene animate, filmul care a
fascinat și fascinează universul copilăriei, are o
istorie mai lungă decât filmul cu imagini reale Instalaţie de filmat pentru
din mediul înconjurător cu oameni sau animale. realizarea desenelor animate
 Filmul românesc de animație

Ca peste tot în lume, filmul românesc de animație s-a născut prin dezvoltarea graficii
jurnalistice, din tendința firească a acesteia de a-și depăși limitele prin animarea imaginilor.
Toți marii creatorii de filme de animație din România provin din rândul caricaturiștilor,
grafica jurnalistică reprezentând prima școală la care s-au format animatorii români.
Cei mai mulți au fost influențați de idealul estetic al studiourilor americane și franceze,
"furând meserie" de multe ori în urma vizionărilor producțiilor acestora la cinematograf.
Activitatea de început a animației românești s-a dezvoltat în condiții materiale cu totul
improprii, pur artizanale, spre deosebire de situația occidentală, unde exista o adevărată
industrie a producției de pelicule de desene animate.
Acest fapt precum și lipsa distribuției, concurența
la preț neloial a animațiilor străine, lipsa de
personal, apariția sonorului, au dus la o relativă
marginalizare și apoi dispariție a peliculelor de
desene animate autohtone în anii '30.
Cel mai prolific desenator a fost Aurel
Petrescu, având la activ 11 desene animate
confirmate de presa vremii și peste 70 de alte
animații, majoritatea reclame. A avut curajul să
continue producția și în epoca sonorului,
probabil copiind pistele filmelor străine.
 Perioada Studioului București (1949 - 1964)

Perioada desenelor animate realizate între 1949 și 1964 este dominată de personalitatea lui
Ion Popescu-Gopo. După încercarea din 1946 a lui Jean Moraru, abia în 1949, alături de
tatăl său și Matty Aslan, Gopo scoate scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Din
anul 1950, desenele au fost produse în cadrul Studioului Cinematografic București. Primele
erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În anul 1951, Gopo produce
un alt desen animat: Rățoiul neascultător.

Perioada Animafilm (1964 - 1989)

În anul 1964 se înființa, la noi, studioul specializat "Animafilm", în urma numeroaselor

premii obținute de Ion Popescu-Gopo la festivalurile internaționale. Primele desene în acest
studio au fost realizate de către Olimp Vărășteanu: cartoanele decupate "Vulpoiul campion"
și Zdreanță"
În scurtă vreme, Animafilm a devenit o marcă de încredere pe întreg mapamondul, în
vremurile lui bune producând aproximativ 60 de pelicule pe an și aducând României peste
40% din încasările în dolari realizate din exporturi.
Sfârșitul activității acestui studio se leagă de moartea neașteptată a lui Ion Popescu-Gopo,
în anul 1989. După Revoluție, Animafilm a fost privat de ajutoarele din partea statului și a
decăzut treptat.
Moartea lui Gopo, în 1989, a însemnat și sfârșitul animației
românești clasice.
Devenit între timp societate pe acțiuni și fiind lipsit de
sprijin din partea statului, Animafilm a decăzut treptat, fiind
la un pas de faliment. Până în 2001, au fost realizate 15
filme de animație (doar două au fost creație propriu-zisă).

Actual, studioul primește doar comenzi de la diverse firme sau fundații care vor să-și
transmită mesajele educative prin imagine. Datorită faptului că aceste creații sunt difuzate
în circuit închis, nu au parte de prea multă publicitate
Cu toate acestea, în străinătate, filmele produse la Animafilm încă se mai editează pe casete
video (VHS) și DVD. Cele mai cunoscute titluri ar fi „Peripețiile lui Ionuț”, „Vreau să știu”,
„Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor”, „Robinson Crusoe”. Acestea au beneficiat de
dublaje făcute în țară, în franceză, engleză și spaniolă, sau de unele profesioniste, uneori
chiar în sistem surround (5.1 canale), în străinătate (cum e cazul „Il trë moschettieri”, în
Italia)
În România, mai există studiouri particulare de animație, care lucrează cu tehnică modernă
și cu animatori autohtoni. După declinul Animafilm animatorii rămași fără serviciu au fost
recrutați de companii cu capital spaniol sau francez. Dar majoritatea filmelor produse sunt
de concepție străină, pentru export.