Fertilizarea organică cu deşeuri vegetale şi îngrăşăminte verzi

In agricultura biologica, conceptului de îngrasamant se preferă cel de fertilizare,

deoarece scopul principal al aportului nutritiv nu este atat nutritia directa a plantelor, asa cum
se practica în agricultura conventionala, cat îmbogatirea terenului.
Prin intermediul procesului de umectare a terenului si prin activitatea populatiei
microbiene se asigura în agricultura biologica întreaga gama de elemente nutritive necesare
hranirii plantelor si se reduc riscurile poluarii apelor de adancime.
Datorita solubilitatii crescute a îngrasamintelor chimice de sinteza, se asigura o Unul
dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizari a îngrasamintelor chimice se produce din
cauza fenomenului de spalare a principiilor nutritive din si de pe sol de catre apele de irigatie
sau ploi si infiltrarea acestora în apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de
eutrofizare a cursurilor de apa.
Un alt fenomen, produs din cauza utilizarii îngrasamintelor chimice în exces pentru
supraalimentarea plantelor, este acela al proliferarii parazitilor pe animale si vegetale, cum ar
fi: afidele, paianjenul rosu, Oidium Tuckeri si Botrytis, a caror dezvoltare este accentuata la
culturile îngrasate excesiv cu azot.
Din aceste motive în agricultura biologica se prefera utilizarea îngrasamintelor
organice sau minerale în care elemntele nutritive, greu solubile sunt mobilizate cu ajutorul
microorganismelor din sol.
O tehnologie înbunătăţită şi care poate fi generalizată, în viticultură constă în
asigurarea necesarului de humus printr-o fertilizere combinată cu îngrăşămintele verzi şi paie
de cereale.

Turba
Turbele de mlaştină provin, în principal din muşchiul de turbă – Sphagnum. Substanţa
organică a turbei se regăseşte întro formă ce cu greu poate fi descompusă de microorganisme.
Din această cauză, ea se conservă timp îndelungat în sol. În viticultură este necesar şi
suficient un aport de ţă organică de cca 2-2.5t/ha/an.
În funcţie de gradul de descompunere, la extragerea turbei aceasta aceasta poate fi
slab descompusă (turba albă) şi turba puternic descompusă (turba neagra).
Turba albă este de culoare brun închis până la brun, are o capacitate ridicată de
înmagazinare a apei şi o mare capacitate pentru aer. Conţine peste 94% substanţă organică.
Dozele de administrare ar fi de 140 m3/ha la fiecare trei patru ani realizându-se un aport de 8
tone substanţă organică la hectar, respectiv un aport anual de 2-2.7t anual.
Turba neagră are o culoare brun – negru, capacitate ridicată de hidratare, este bogată
în acizi humici şi substanţe diologic active. Substanţa organică este de 94. Pentru
administrare sunt necesari 60m3/ha la trei ani rezultând un aport de humus de 2.5t/ha/an.
Cercatătorii elveţieni au dovedit că praful de turbă este mai avantajos pentru formarea
humusului dacă se stropeşte înainte de întrebuinţare cu must de bălegar.
Cercetătorii maghiari au folosit turbă amestecată cu amoniac şi depozitată două luni,
timp în care s-au format substanţe hrănitoare. De reţinutcă, în anii secetoşi, numai turba
încorporată superficial a fixat apa di precipitaţii.
 Folosirea turbei fibroase poate stăvilii eroziunea solului şi înlocuii chiar unele lucrări
ale solului influenţând favorabil balanţa apei în sol.
Facturul care limitează folosirea turbei este costul ridicat. Dar trebuie ţinut cont că
aportul cel mai mare de humus este asigurat de turba încorporată în sol. Acest fapt trebuie
avut în vedere îndeosebi pe terenurile unde viile sunt afectate de clorază.

Resturile de hârtie
Resturile de hârtie provin din deshidratarea mălurilor rezultate în industria de
prelucrare a hârtiei. La achiziţionare produsul trebuie însoţit de o analiză privind conţinutul
acestuia în humus, substanţe nutritive, metale grele şi compuşi organici halogenaţi.
La administrare trebuie respectate unele reguli:
 Compoziţia foarte diferită nu permite recomandări generale;
 Produsele cu raport C/N mare conţin mult humus durabil, se descompun lent;
 Produsele cu raport C/N mic conţin mult humus pentru hrănire, se descompun
rapid disponibiliz|nd mai repede elementele nutritive;
 Cantităţile administrate nu trebuie să depăşească 150 kg/ha de azot.
Există astfel de produse pe piaţă: Agrihum şi Agribest.

Deşeurile animale (preparatele organice comerciale)

Aceste îngrăşăminte se materializează prin răzătură de coarne, făină de coarne, făină
de oase, făină de sânge, etc.
Substanţa organică constă în humusul de durată, greu degradabil. Componentele
minerale ferilizante se eliberează încet având o lungă durată de acţiune (cca trei ani).
Se administrează anual cca 1 t/ha, cuprinzând 0.85 t substanţă uscată şi un aport de 150 kg
azot. Industria pune la dispoziţia viticultorilor atât îngrăşăminte organice binare (cu N şi P),
cât şi preparate complexe (N,P,K)

Deşeuri vegetale

Paiele de cereale
Paiele conţin foarte mult carbon aproximativ 45%, dar puţin azot, raportul C/N poate
ajunge la 100:1. Conţinutul în elemente nutritive diferă în funcţie de specia de la care provine
(tab 1).

Tabelul 1
Conţinutul în substanţe nutritive al paielor

Conţinutul în substanţe nutritive, % din s.u.

Specia Raport C:N
N K P Mg Ca Na
Grâu toamnă 0.40 1.00 0.08 0.08 0.20 0.02 100:1
Orz primăvară 0.45 1.80 0.12 0.15 0.35 0.070. 85:1
Ovăz 0.45 2.50 0.17 0.15 0.35 0.18 90:1
 Secară 0.40 1.10 0.17 0.10 0.23 0.02 100:1
Rapiţă 0.55 2.50 0.12 0.18 1.15 0.15 70:1
( Bogoslawski şi Debruk, preluaţi după W. Hillebrand şi colab. 1995)

Cantităţile uzuale de paie ce se administrează sunt de 6-8 t/ha la solurile uşoare şi de

4-6 t/ha la cele grele. Paiele tocate se împrăştie cât mai uniform pe intervalele dintre rânduri
cu o grosime de 30-40 cm. Încorporarea se realizează cel mai bine când acestea rămân ca
mulci peste iarnă. Se încorporează superficial la 10-15 cm.
Pentru o descompunere rapidă, bacteriile au nevoie în deosebi de azot. De aceea este necesară
o fertilizare suplimentară cu azot de 0.5 – 1 kg la 100 kg de paie aplicat toamna pe solurile
grele şi primăvara pe solurile uşoare. Dintre formele azotului cele mai bune rezultate s-au
obţinut cu cianamida de calciu. Pe solurile foarte bogate în substanţe nutritive nu este
necesara fertilizarea suplimentară. În viile cu pericol de clorozare, paiele se adinistrează
numai pe fiecare al doilea interval.
Unii autori germani recomandă acoperirea intervalelor încă din luna iulie. În acest caz având
şi rol de mulci. Dintre pericole ar fii: viermii sârmă care se pot dezvolta sub stratul de paie şi
incendiile. Aceste neajunsuri pot fi înlăturate prin mărunţirea paielor, astfel reţinând mai mută
apă şi prin încorporarea lor, la timp în sol.
Intervalele pot fi acoperite şi cu pleavă de cereale la inceputul lunii iulie, imediat după
recoltarea cerealelor.
Dintre avantajele acestei metode: protecţie antierozională, protecţie împotriva
evaporării apei din sol, favorizarea vietăţilor din sol, reducerea înburuienării, nu mai trebuie
efectate lucrările solului, aduce un spor de producţie de 7-8%.
Dintre dezavantaje pot fi amintite: prejudicierea încălzirii solului, sporirea pericolului
producerii îngheţurilor târzii în viile situate pe văi, întârzierea dezmuguritului cu două trei
zile, favorizare înmulţiri dăunătorilor, pericolul de incendii.
Canditatea necesară de paie este de 14 t/ha, administrate după distrugerea prealabilă a
buruienilor.

Coardele şi vârfurile lăstarilor

Lemnul rezultat din tăieri se toacă, cu tractorul pe fiecare al doilea interval. Coardele
eliminate la tăieri, în cantităţi de 2.4-4.5 t/ha, pot furniza între 400 şi 800 kg/ ha humus,
alături de cantităţi apreciabile de macro şi micro elemente astfel: 6-20 kg/ha azot, 0.7-3.6
kg/ha acid fosforic şi 6-20 kg/ha potasiu, acoferind necesarul înproporţie de 10-30%, iar la
microelemente 30-50%. În viile afectate de Phomopsis viticola (provoacă excoriza viţei) sau
diferite viroze, lemnul se arde obligatoriu.
O altă sursă de humus sunt lăstarii eliminaţi la plivit şi la cârnit. Se toacă mărunt şi se
lasă sub formă de muci.

Şrotul de ricin
Este recuperat din deşeurile oleaginoase rezultate din presarea boabelor de ricin.
Conţine 75% substanţă organică, 5.5-6% N, 2.5% P2O5, 1.5% K2O, 0.3% MgO, 0.5% CaO.
Se administrează în doze de 2- 2.5 t/ha, toamna sau iarna. Această cantiate poate acoperii
necesarul viei cu azot.

Scoarţa de copac
Rezultă ca deşeu din industria lemnului. Poate fi folosit ca mulci proaspăt sau sub
formă de compost de scoarţă.
 Scoarţa de copaci se descompune foarte încet, furnizează humus durabi iar raportul
C:N este relativ mare. Prin conţinutul în fenoli, exercită o acţiune erbicidă asupra seminţelor
şi buruienilor. Diminuează efectele clorozei şi are acţiune antierozională pe pante.
Doza recomandată de 50 m3/ha acoperă necesarul de humus trei ani pe solurile
uşoare şi cinci ani pe cele grele asigurând: 9-10 t substanţă organică, 40-60kg N, 20 kgP 2O5,
40 kg K2O.

Îngrăşăminte verzi

Îngrăşămintele verzi provin de la plante cultivate, ce se încorporează prin arătură în sol, în

momentul în care ajung la maximum de cantitate de masă verde. Ele se descompun în sol şi reprezintă
o sursă deosebită de elemente nutritive. Bine reprezentate de plante precum leguminoasele (lupinul,
sulfina, măzărichea, trifoiul) sau altele precum rapiţa şi muştarul, care lasă în sol o mare cantitate de
azot şi alte elemente nutritive. De asemenea, sunt recomandate pe solurile nisipoase, sărace în humus,
şi unde nu există alte posibilităţi de fertilizare organică, pentru a crea o structură stabilă solului, a
reduce eroziunea solului prin vânt şi apă, a preveni levigarea elementelor nutritve, în special a
nitraţilor.

În zonele secetoase, folosirea îngrăşămintelor verzi, este mai greu de utilizat datorităgreutăţii
cu care răsar. Neajunsul poate fi înlăturat prin acoperirea solului cu paie imediat după semănat (4
t/ha). Protejate de paie, plantele semănate străbat stratul acoperitor şi cresc în continuare. Umbra şi
umiditatea favorizează atât înmulţirea microorganismelor solului cât şi descompunerea paielor.
Primăvara masa verde degerată, împreună cu paiele pot fi uşor încorporate în sol. Prin acoperirea cu
paie, producţia de masă verde creşte cu 10-15%.

Tabelul 2
Efectul acoperirii cu paie a solului asupra dezvoltării îngrăşământului verde

Specificare Masă verde Conţinutul substanţei uscate Extragere de elemente

% fertilizante kg/ha
q/ha

Lupin albastru . . . . . .
--Cu paie .43.7 .2.73 .3.34 .0.65 .1.53 .145.9 .28.4 .66.9
-Fără paie .33.7 .1.90 .3.81 .0.60 .1.82 .129.2 .20.3 .51.7
Spor de .28.9
producţie
Muştar galben .
-cu paie .280 .65.5 .2.14 .0.63 .2.92 .140.2 .41.3 .191.3
-fără paie .170 .50.4 .2.20 .0.65 .2.94 .110.9 .32.8 .112.9
.Spor de .30
producţie %
După Th. Schrader şi B. Steinlein, 1961

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A

BANATULUI “REGELE MIHAI I AL ROMANIEI“ DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE AGRICULTURA

SPECIALIZAREA: UTILIZAREA DURABILA A TERENURILOR AGRICOLE

UTILIZAREA EFICIENTA A RESTURILOR VEGETALE SI A ALTOR
PRODUSE ORGANICE BIODEGRADABILE PENTRU CRESTEREA
CONTINUTULUI DE HUMUS AL SOLULUI

Student: Petrila Paul Viorel Coordonator stiintific:

conf. dr. Nita Lucian

TIMISOARA

2018