Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara... Flamanzind, au hotarat sa
mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: "Ce bine ar fi sa fie
comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja
am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei“. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: "Daca
ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram,
cand se intoarce“. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.
Interviu cu Dumnezeu , de Octavian Paler
Recunosc, sunt vinovat !Un imparat a mers sa cerceteze lucrurile dintr-o inchisoare, spre a lua
cunostinta daca randuielile de acolo sunt in buna regula. Ajungand acolo, si trecand pe langa
celulele detinutilor, el a inceput sa ii intrebe, pe fiecare in parte, vina pentru care era inchis. Fiecare
puscarias intrebat se numea pe sine nevinovat si incepea sa povesteasca patania lui, folosind fel si
fel de scuze.
Unul singur insa a raspuns ca este vinovat si ca regreta nespus fapta savarsita, atat incat el si-
ar fi dat o pedeapsa cu mult mai mare.
Vazand aceasta, princepele i-a spus, zicand: - Ei bine, sa stii ca locul tau nu este aici, care te
numesti pe tine vinovat, intre toti acesti oameni "nevinovati". Pleaca de aici !
Asa face si Dumnezeu cu noi. El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se
caiesc si isi recunosc pacatele.
"Multe patimi sunt ascunse in sufletele noastre; ele ies la iveala de-abia cand se arata
lucrurile". (Sf. Maxim Marturisitorul)
"Ai fost creat liber si chemat spre libertate, asa ca nu te face rob patimilor necurate !"
(Avva Talasie)
Zilele nu sunt doar pentru om. Un taran lucra intr-o duminica la camp, in timp ce vecinul se ducea
la biserica. Primul incepu a-si bate joc de habotnicia celuilalt. Acesta ii spuse:
- Prietene, ce ai spune daca eu n-as avea decat sapte galbeni si as da sase unui cersetor, pe care
l-as intalni in drum?
-Si ce-ai spune daca acest cersetor, in loc sa-mi multumeasca, mi-ar cere si pe al saptelea?
- Ei bine, ti-ai rostit propria ta osanda, caci din sapte zile cate sunt intr-o saptamana, Dumnezeu ti-a
dat sase pentru lucru si a saptea o vrea sa o sfintesti pentru El. Dar tu o vrei si pe a saptea pentru
tine. Faci intocmai ca acel cersetor.
Lumina ochilor…
Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand
singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi
petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:
- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii.
Vreau sa vad chipul tau… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul
privirii… Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.
- Vrei sa te casatoresti cu mine?
Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau
sa-ti devin povara…
La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se
putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care
a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o
povara, ea spuse:
- Nu ma pot casatori cu un orb.
Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:
- Sa ai grija, te rog de ochii mei! .
1) Naivitate
O asemenea creştină
Se aseamănă cu Iuda
Care nu a stat la Cină,
Ci s-a dus să-şi ia osânda.
3. In loc de pravilă
Fetele de altadata
Bărbaţii sunt pur şi simplu nişte oameni mai fericiţi-- La ce să te aştepţi de la aşa nişte creaturi simple?
Cel care a vazut cioara, a zis: "- Mai frate, uite o cioara! „- Mai, dar tu nu vezi ca-i porumbel?“ "- Mai, dar tu
esti chior, nu vezi ca-i cioara?" De cand erau ei, nu vorbisera asa. "- Tu esti chior! Nu vezi ca-i porumbel?",
si-i da o palma celuilalt. Atunci acela a zis: "- Iarta-ma, frate!" Cand a zis "Iarta-ma", n-au mai vazut nici
cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut ca sunt batjocoriti. Si degeaba i-a facut sa se bata, ca
au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare si tot ei au ramas mai mari decat dracul. Dracul niciodata nu
zice "iarta-ma". (Parintele Ilie Cleopa)
S-a incetatenit in popor credinta ca iti poti afla viitorul prin "deschiderea cartii". Daca vei intreba unde
se "deschide cartea" si cine face acest lucru, raspunsul e simplu: doar in biserica si doar de catre preot. Iata
cum preotul devine persoana care iti spune "tot ce va fi". Nu stii de ce nu te poti casatori? Nu ai raspuns la
necazurile care vin asupra ta? Nu cunosti ce vor ajunge copiii? etc, mergi la un preot care "deschide cartea" si
nu vei mai avea astfel de intrebari. E o cale comoda, nu cere efort: rugaciune, post, metanii. Acesta este
raspunsul unor oameni care cred in cele in care ar trebui sa se se arate necredinciosi. Insa, nu asa se fac pasi
siguri in viata.
La Taina Sfantului Maslu exista o prevedere tipiconala care indica citirea unei rugaciuni cu Sfanta Evanghelie
deschisa peste capetele bolnavilor. (Dupa ultima rugaciune si ungere, preotul care conduce soborul de preoti
prezenti la Maslu, ia Sfanta Evanghelie si o da bolnavului sa o sarute si sa o deschida. Ceilalti preoti slujitori o
tin deschisa deasupra capului celui bolnav, iar cel ce conduce soborul rosteste rugaciunea a opta, dupa care se
face ungerea cu ulei sfintit). Unii preoti ies din cadrul liturgic si ajung sa faca din deschiderea Evangheliei un
mijloc de asa zisa descoperire a celor ce vor fi. Asa se face ca pagina unde Evanghelia a fost deschisa,
simbolizeaza ceva, cuprinsul ei capata prin deschidere o alta interpretare, culoarea inseamna realizare (daca
vorbim de rosu) si neimplinire (daca e negru), etc. Si iata cum ajungem sa vorbim de preoti ghicitori, de
persoane care "vad” lucruri care nu pot fi vazute decat cu ochii inchisi.
Aceasta practica este necanonica, pentru ca nu o gasim in cartile de cult. A folosi Evanghelia pentru astfel de
cazuri, inseamna a nu cunoaste rolul si semnificatia ei.
In primul rand, marturisesc cei care apeleaza la astfel de practici, preotul nu te trage de maneca pe strada ca
sa-ti ghiceasca, ceea ce denota ca din moment ce tu il cauti si nu el pe tine, e semn ca nu exista falsitate in
aceasta "deschidere a cartii". Pe de alta parte, el este persoana care are o legatura cu o putere dincolo de natura
- cu Dumnezeu.
Dar se pierde din vedere ca Dumnezeu opreste cu severitate ghicirea viitorului. Inainte ca poporul evreu sa
intre in Tara Fagaduintei, El ii descopera lui Moise regulile de purtare pe pamantul in care va ajunge: "Cand
vei intra in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da, sa nu te deprinzi sa savarsesti grozaviile
acelor popoare. Sa nu se dovedeasca la tine vreunul care arde in foc pe fiul sau pe fiica sa, nici superstitios,
nici talcuitor de semne, nici prezicator, nici fermecator, nici vrajitor, nici descantator, nici mag, nici din cei ce
intreaba mortii. Caci este grozavie inaintea Domnului cel ce savarseste acestea si din pricina acestei uraciuni,
Domnul Dumnezeu il va goni din fata Sa. Tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau. Fiindca
popoarele acestea pe care le vei alunga, asculta de talcuitorii de semne si de vrajitori, iar pe tine te opreste
Domnul Dumnezeul tau" (Deuter. XVIII, 9-14).
Stim, s-a ajuns sa fie mai cautati cei care citesc gandurile, care vad de la distanta si interpreteaza orice vis. Dar
atat cei care recurg la aceste practici, cat si cei care le savarsesc, sunt pe drumul care nu duce la intalnirea si
unirea cu Dumnezeu.
Era un om care vana animale salbatice prin pustie si l-a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii; si s-a
smintit. Iar batranul, vrand sa-l incredinteze pe el ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui: "Pune
sageata in arcul tau si intinde-l". Si a facut asa. Si batranul i-a spus: " Mai intinde-l putin". Si l-a intins. Si
iarasi i-a zis: "Intinde-l si mai mult". Si a grait vanatorul: "De voi intinde arcul peste masura, se va frange".
Zis-a lui batranul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: daca-i intindem pe frati peste masura, degraba se frang.
Trebuie deci, cate putin si cateodata, a ne pogori fratilor". Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult
folosindu-se de la batranul, s-a dus. Iar fratii, intarindu-se, au mers la locul lor.
Echilibru intre munca si rugaciune
Intr-o manastire a venit din alta parte un monah foarte evlavios, in cautarea de atmosfera mai monahala decat
in manastirea din care a plecat. I-a spus staretului ca el doreste sa traiasca dupa Scripturi, numai cu cuvantul
lui Dumnezeu; asa ca sa i se ingaduie linistea cuvenita lecturii si rugaciunii.
In manastiri este o regula: oricine vine este primit si omenit ca oaspete trei zile. Dupa trei zile trebuie sa ia
parte la munca impreuna cu obstea monahilor, care traiesc dupa principiul din vechime stabilit, "ora et labora"
" roaga-te si munceste”.
Staretul l-a primit pe calugarul nostru, dar dupa trei zile calugarul s-a trezit cu economul manastirii care i-a
spus cu binisorul: "Dupa traditia noastra, fii Cuviosia ta bun si du-te la camp cu fratii si cu calugarii nostri.
Acum ai implinit trei zile de cand ai venit, asa ca, daca vrei sa mai ramai, asta-i randuiala din vechime".
Calugarul i-a spus cu blandete si evlavie: - "Parinte econoame, am plecat din manastirea cealalta pentru ca eu
vreau sa traiesc numai cu cuvantul lui Dumnezeu, cu lecturi sfinte si in rugaciune, si acolo nu puteam. Nu ma
tulburati. Parintele staret mi-a ingaduit sa tin regula mea".
Economul se sfatuise inainte cu staretul, asa ca, ingaduitor, n-a insistat. "Bine, parinte, stai, citeste si roaga-
te". A venit vremea mesei. S-au dus toti calugarii la masa, au mancat, dar pe el l-au lasat in chilie sa citeasca si
sa se roage. Asa s-a petrecut si la masa de seara, pana ce l-a razbit foamea si, suparat, s-a dus la staret
spunandu-i:
- "Parinte, staret, mi se pare ca Prea Cuviosiile Voastre mancati de doua ori pe zi".
- "Da, mancam".
- "Eu i-am spus sa nu te cheme. Nu mi-ai spus Prea Cuviosia ta ca esti unul dintre aceia care traiesc numai cu
cuvantul lui Dumnezeu? Eu am inteles: nu esti un pacatos ca noi, care trebuie sa si muncim, ca sa mancam. Ca
noi avem nevoie si de mancare. Noi am fost la camp, am muncit, dupa aceea ne-am dus si am mancat din
rodul muncii mainilor noastre. Pe Prea Cuviosia Ta, daca traiesti numai cu cuvantul lui Dumnezeu, te-am lasat
sa te hranesti cu el!" Tanarul monah si-a cerut iertare si a mers cu ceilalti la munca! Si apoi si la masa.
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe paritne. Atunci el ii lamuri, zicand:
- Stiti de ce tipam unul la altul, atunci cand suntem suparati ? Adevarul este ca, atunci cand doua persoane se
cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se
poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si
mai mari.
Apoi continua:
- Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,
suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor
sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa,
nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inţeleg. Asta se petrece
atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va
indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai
gasi drumul de intoarcere.
“Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea
mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului.”
“Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are.”
“”Inapoia Mea, satano!” De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el prin
gandurile cele de-a stanga?”
“Pasarile au aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii – cugetul, ca sa evitam pacatele si sa urcam la Tronul lui
Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati in
spate.”
“Un gand bun, curat, are mai mare putere decat orice nevointa.”
“Fiecare trebuie sa ajunga la punctul sa le vada pe toate curate. Pe toate trebuie sa le justifice in sensul cel
bun.”
“Din calitatea gandurilor unui om se vede starea lui duhovniceasca. Oamenii judeca lucrurile potrivit cu
continutul pe care il au inlauntrul lor. Daca nu au continut duhovnicesc, trag concluzii gresite si-l nedreptatesc
pe aproapele lor.”
“Daca intrebi o musca: “Sunt flori in latura aceasta?” -, ea iti va spune: “Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in
groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii”, si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei
intreba o albina: “Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?” -, ea iti va spune: “Necuratie? Nu, nu am vazut
nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare” – si iti va enumera o gramada de flori de gradina si
salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe
o zambila… Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu
musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care
seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a
stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune
in minte gandul cel bun. “
“Cea mai buna intreprindere (actiune) a omului este sa-si faca o fabrica de ganduri bune. Atunci chiar si pe
cele rele mintea sa le va face bune.”
“Cat timp traieste omul are dreptul sa dea examene duhovnicesti. Examinare dupa nu exista. Asadar, sa ne
nevoim sa luam fie si numai nota de trecere duhovniceasca asa fel ca sa intram in rai.”
“Gandurile curate au mai mare putere duhovniceasca decat toata asceza, postul, privegherea etc.”
“Cea mai mare boala a epocii noastre o aduc gandurile desarte ale oamenilor mireni, care aduc nelinistea.
Vindecarea o da numai Hristos prin pacea sufleteasca impreuna cu vesnicia, numai omul sa se pocaiasca si sa
se intoarca la Hristos.”
“Nimeni sa nu se increada in gandul lui, pentru ca daca este om duhovnicesc se va rataci, iar daca este lumesc
isi va pierde mintile.”
LA CE TE UITI LA CONTINUT SAU LA AMBALAJ?
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut
o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi
de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o
multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte
delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus
cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e
mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai
multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati
vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati
inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne
ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna
viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care
au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiricit
oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie
frumoasa.
---------------------------------------------------------------------
Am primit aceasta poveste cu talc care ne aduce aminte sa pretuim viata pe care am primit-o de la Dumnezeu
si sa invatam ce trebuie sa apreciem mai mult...
"Inainte de pacat, teme-te de dreptatea lui Dumnezeu; dupa pacat, nadajduieste in milostivirea Lui."
Sfantul Grigorie Dialogul
- Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce
bisericile, desi sunt deschise, sunt goale.
Cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ?Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa
zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci
ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul;
doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa
ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar
asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa
linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.
"Sa fii pomenitor de rau si sa te rogi e ca si cum ai semana pe mare si ai astepta recolta".
Sfantul Isaac Sirul
La muntele Athos, bolnav de vreo 30 de ani, un calugar era tinut la pat. Nu se putea ridica decat putin, cu
ajutorul unei parghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu sa-l ia, pentru ca nu mai putea indura pe pamant
suferinta aceasta pe care o rabda de 30 de ani. Sa-l ia Dumnezeu. Si dormind el, a venit un inger in vis si i-a spus:
"Dumnezeu ti-a auzit rugaciunile si m-a trimis sa stau de vorba cu tine. Ai facui niste greseli mari, ramase nepocaite, de
aceea ti-a fost data suferinta aceasta aici pe pamant, ca sa nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu iti propune o
invoiala: Vrei sa petreci trei ceasuri in iad sau inca 30 de ani aici pe pamant in aceasta suferinta?" A stat omul si s-a
gandit: oricat de lungi ar fi trei ceasuri in iad, sunt mai scurte decat atatia ani de suferinta pe pamant, pe care n-o mai
pot indura. I-a spus ingerului: "Accept sa ma duci trei ceasuri in iad”.
Ingerul l-a lut de mana, si l-a dus in imparatia de smoala a intunericului, si 1-a lasat acolo. Si acolo au inceput
suferintele. Si a stat un ceas, si a stat trei, dar ingerul n-a mai venit. Si a stat 3 zile, si 3 ani, si 30 de ani si 300 de ani,
dupa socoteala lui, si ingerul n-a mai venit. La un moment dat, cand isi pierduse orice nadejde, aparu in fata lui o
lumina. Ridicand ochii il vazu in sfarsit pe ingerul lui Dumnezeu care il privea zambind. El nu mai avea puterea sa se
bucure.
Ingerul l-a intrebat: "Dar de ce esti atat de trist?" " El a raspuns doar atat: "Nu credeam ca si ingerii lui Dumnezeu sa
minta!" - "Cum adica sa minta?", se prefacu ingerul a-l intreba cu mirare. - "Mi-ai spus ca vei veni dupa trei ceasuri sa
ma scoti de aici, si iata, au trecut 300 de ani si m-ai uitat". Atunci ingerul se uita cu bunavointa la el si-i spuse: "Te inseli
amarnic dragul meu. N-a trecut decat un ceas, si mai ai doua". Atunci omul se agata de aripa ingerului si-l implora:
Ingere al lui Dumnezeu, ia-ma, du-ma de aici si lasa-ma pe pamant cu suferinta mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu
ma mai lasa aici!" Si ingerul l-a luat de mana si i-a spus: "Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile tale si te-a eliberat".
In clipa aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptiera arata ca trecuse o ora de cand adormise.
Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga
rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine, lenesul si pacatorul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire
de oameni dupa obicei; si intru deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum,
lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa invat cuvintele Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant intru marturisirea
inimii si sa laud Prea Sfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-a-şi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.
Într-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, pentru că nu se înţelege cu femeia lui.
Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o “umflătură”, femeia lui alta şi de aceea nu se pot
apropia unul de altul. Au nevoie de puţină “rindeluire”. Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc,
iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una
dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni.
Unii bărbaţi îmi spun: “Nu mă înţeleg cu femeia mea. Avem caractere deosebite. Cum poate face Dumnezeu astfel de
lucruri ciudate? Nu putea, oare, rândui nişte situaţii astfel încât să se potrivească soţii, ca să poată trăi duhovniceşte?”.
“Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează
armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia
repede. Aţi fi dărâmat casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit în picioare. Dacă aţi fi fost
zgârciţi, v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi în iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine
casa? Aţi fi distrus-o şi copiii voştri ar fi umblat pe drumuri. Dacă un lemn strâmb ia tot un lemn strâmb, nu-i aşa că nu
se vor potrivi între ele? Ci se vor omorî într-o zi. Dar ia ascultaţi ce se întâmplă. Dumnezeu rânduieşte ca unul bun să ia
un lemn strâmb, ca să-l ajute, pentru că se poate ca acela să aibă intenţie bună, dar să nu fi fost ajutat de mic.
Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul îl completează pe
celălalt. La maşină este absolut necesară acceleraţia, ca ea să meargă, dar şi frâna, ca să se oprească. Dacă maşina ar
avea numai frână, nu s-ar mişca din loc, iar dacă ar avea numai acceleraţie, nu s-ar mai putea opri. Ştiţi ce le-am spus
unor soţi? “Fiindcă vă potriviţi, de aceea nu vă potriviţi”. Amândoi sunt sensibili. Dacă se va întâmpla ceva în casă,
amândoi se vor pierde cu firea şi vor începe: “Vai, ce-am păţit!” va spune unul, “Vai, ce-am păţit!” va spune celălalt.
Adică unul îl ajută pe celălalt să deznădăjduiască şi mai mult. Nu-l poate întări cât de puţin pe celălalt, spunându-i: “Ia
stai, nu este un lucru chiar aşa de grav ceea ce se întâmplă!”. Am văzut aceasta la multe perechi de soţi.
Atunci când soţii au caractere diferite pot ajuta mai mult şi în educaţia copiilor lor. Unul frânează puţin, iar celălalt
spune: “Lasă-i pe copii puţin mai liberi”. Dacă amândoi îi vor constrânge pe copii, îi vor pierde. Iar dacă îi vor lăsa liberi
amândoi, iarăşi îi vor pierde. În timp ce, în felul acesta, află şi copiii un echilibru.
Vreau să spun că toate sunt de trebuinţă. Dar, fireşte, nu trebuie să întreacă măsura, ci fiecare să-l ajute pe celălalt în
felul său. Dacă, de pildă, mănânci ceva foarte dulce, simţi nevoia apoi să mănânci ceva care este puţin sărat. Să
presupunem că mănânci mulţi struguri, dar vrei şi puţină brânză, ca să-ţi taie dulceaţa. Sau verdeţurile, dacă sunt
foarte amare, nu se pot mânca. Puţin amar, însă, ajută, precum şi puţin acru. Dar dacă cel care este acru va spune: “Să
vă faceţi toţi acri ca mine”, cel care este amar: “Să vă faceţi toţi amari”, iar cel care este sărat, va spune: “Să vă faceţi
toţi săraţi”, atunci nu se va putea face sat.
Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i
lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat:
- Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ?
- Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul.
- Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ?
- Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ?
- Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si
trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt.
Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta
decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si
mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai
fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului
care traieste doar cu trupul in tMIEZONOPTICĂ
V.Anania – 1955
Doamne, Tu eşti?
De când Te-aştept,
De când Te-aştept!
Tâlharii tăi
Cea stângă,-njurături.
In templul slavei zornăie parale
Cel neajuns,
Cel nepătruns…
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/06/23/pravila-alba/
poate parea mult, dar 10 minute din viata ta sa pui inceput bun nu cred ca este mult!
Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii.
Intelept nu este cel ce crede ca e mai presus decat ceilalti ,ci cel ce stie sa plece urechea la suferinta tuturor,sa-i
asculte si sa le aline durera!
Intelept este cel ce se fereste,in tot timpul si in tot locul,de pacat!
Este cel ce isi infrumuseteaza sufletul cu virtuti!
Intelept e cel ce stie sa treaca de suparare si sa-si deschida inima sa intre in ea chiar si dusmanii!
Intelept e cel ce stie sa-si adune familia la picoarele Crucii!
Intelept este cel ce vede desertaciunea acestei vieti si se pregateste de vesnicie in toata vremea !
Intelepciunea nu se masoara ci se ofera ;cu cat o oferi mai mult,cu atat se inmulteste!