Faptele milei trupești:

 dă de mâncare celor înfometați

 dă de băut celor însetați
 îmbracă-i pe cei goi
 găzduiește-i pe cei străini
 vizitează-i pe cei bolnavi
 vizitează-i pe cei închiși
 îngroapă-i pe cei morți

Faptele milei sufletești:

 sfătuiește-i pe cei în îndoială
 învață-i pe cei neștiutori
 dojenește-i pe cei păcătoși
 mângâie-i pe cei mâhniți
 iartă-i pe cei ce te-au supărat
 suferă cu răbdare nedreptatea
 roagă-te pentru cei vii și cei morți

Milostenia sau îndurarea creştină izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi

de aproapele şi se arată prin ajutorarea materială şi morală a semenilor aflaţi
în nevoie.
Sf. Ioan Gură de Aur consideră că, în fericirea a cincea („Fericiţi cei
milostivi, că aceia se vor milui“), Mântuitorul nu se referă doar la cei care fac
milosteniile cu bani, ci şi la cei care „fac milostenii cu faptele lor. Că
milostenia este de multe feluri, iar porunca aceasta este mult cuprinzătoare“.
Faptele milosteniei trupeşti sunt în număr de şapte: hrănirea celui
flămând, care, din cauza sărăciei şi neputinţei, nu se poate hrăni prin munca
proprie; adăparea celui însetat, care, din lipsă sau slăbiciune, nu-şi poate
potoli setea; îmbrăcarea celui gol, adică a celui care, din cauza lipsei, nu are
haine pentru acoperirea trupului; cercetarea celor în necazuri şi nevoi, pentru
ajutorarea lor; cercetarea celor bolnavi. Această poruncă se împlineşte mai
întâi prin cuvintele compătimitoare şi de întărire; în al doilea rând, sfătuindu-i
să accepte cu răbdare încercarea prin care trece, fără cârtire, ci cu
binecuvântare, şi făcându-i să înţeleagă că suferinţa este îngăduită spre
încercare, întărire şi iertare de păcate; în al treilea rând, îndemnându-i şi
ajutându-i să se spovedească, să se împărtăşească şi să primească Taina
Sf. Maslu; în al patrulea rând, învăţându-i să nu cadă în credinţa deşartă a
celor ce doresc să-şi câştige sănătatea cu farmece şi felurite lucrări
înşelătoare diavoleşti, ci să-şi pună încrederea şi nădejdea numai în mila lui
Dumnezeu şi în tratamentele recomandate de medici. Iar când aceşti bolnavi
au nevoie de ajutor, să le oferim ceea ce au nevoie: bani, medicamente,
hrană şi altele.
Alte fapte ale milosteniei trupeşti sunt: găzduirea călătorilor, mai ales a
bolnavilor şi a celor lipsiţi de mijloace materiale, făcând această faptă cu
bucurie; îngroparea săracilor şi a celor pe care nu are cine să-i îngroape,
dăruind cele trebuitoare pentru înmormântarea lor creştinească.
Dacă moare o rudă sau un prieten, aceasta datorie se împlineşte prin
petrecerea trupului celui plecat la Domnul până la groapă, cu rugăciuni şi
acte de milostenie pentru sufletul răposatului şi cuvinte de întărire pentru cei
rămaşi în viaţă.