Centrul de Studii Europene – Universitatea Al.

I. Cuza

Determinanţi ai
comportamentului
ne-etic în mediul de
afaceri
Specializarea Afaceri Europene
Studenţi: Irina Cojocaru , Ioan Irina, Loredana
Bugaciu, Rusu Ana Mădălina, Luchian Daniela

2011
Introducere

Prăbuşirea Zidului Berlinului, în decembrie 1989, nu a marcat numai începutul declinului

rapid al ideologiei comuniste, care a domninat ţările dine Europa centrala si de est de la
Revoluţia bolşevică din 1917, dar a permis accesul lumii la o piaţă care a rămas într-un vid
economic timp de peste patruzeci şi cinci ani. De atunci, etica în afaceri în acest mediu de
tranziţie au devenit o provocare tot mai mare pentru întreprinderile din vest interesate de a face
afaceri acolo.
Potrivit lui Lewis (1985), etica în afaceri este legat de normele, standardele, codurile, sau
principiile care prescriu reguli de comportament corect şi sincer din punct vedere moral, în
situaţii specifice. "Astfel, etica in afaceri este mai mult decât virtute, integritatea sau caracter. Ea
constă în aplicarea înţelegerii proprii a conceptelor de moral si sinceritate la dilemele etice de la
un anumit moment dat".

Etica în afaceri: o problemă strategică

În anii 1970, atunci când etica în afaceri a început să intre în dezbatere publică, poziţia lui
Friedman (1970) în ceea ce priveşte responsabilitatea socială a companiilor, a generat dezbatere
aprinsă cu privire la statutul eticii în afaceri. Principala problemă în dezbatere a fost: Sunt
afacerile şi etica incompatibile, sau este asocierea lor ceva natural, ce poate fi benefic pentru
întregul sistem economic? Evoluţii în diverse domenii (economic, social, instituţional, şi politic)
au mers dincolo de vizualizarea unui conflict între etică şi afaceri şi au mutat discuţia într-o zonă
în care se încearcă îmbinarea afacerilor cu etica (Hart, 2009). Hoffman si Moore (1984)
sugerează că motivul pentru această schimbare în dezbaterea afaceri-etică este creşterea gradului
de conştientizare orice afacere ''este o ţesătură de relaţii umane'', care nu ar trebui să fie definită
doar de interese economice, ci necesită şi o lege morală, esenţială pentru supravieţuire.
Înainte de a discuta relaţiile dintre afaceri, etică şi strategie, e nevoie de oferi o definiţie a
ceea ce reprezintă etica în afaceri. Crane şi Matten (2007, p. 5), definesc etica în afaceri ca
studiul situaţiilor de afaceri, activităţilor şi deciziilor în care sunt implicate noţiunile de corect
(bine) şi incorect (rău). Această definiţie este relativ similară cu definiţia sugerată de Carroll şi
Buchholtz (2008, p. 242) care să atestă că: ''etica în afaceri se referă la comportamentele şi
practicile bune sau rele şi corecte sau incorecte care au loc într-un context de afaceri''. Din
definiţia precedentă reiese că noţiunile de bine şi rău şi cele de corect şi incorect se află în centrul
ideii de etică in afaceri, în ciuda faptului că ele provin din diferite discipline: morală (corect şi
incorect) şi etică (bine si rău). Pentru a evita această dilemă, în această lucrare am adoptat
perspectiva oferită de Carroll şi Buchholtz "(2008, p. 242) care consideră etica şi moralitatea ca
fiind ''atât de asemănătoare una cu cealaltă încât pot fi utilizate alternativ pentru a se referi la
studiul ideilor de corectitudine, justiţie, şi comportament corect şi greşit în afaceri.''
Relaţia dintre etică şi strategia în afaceri poate fi rezumată de sloganul unei companii care
susţine că ''Etica e profitabilă!''. Referitor la relaţia dintre aceste două concepte, trebuie observat
că etica în afaceri sprijină legitimitatea comportamentului strategic al unei firme:
comportamentul etic este cel care asigură acceptarea de către societate a dreptului de a face
afaceri, a ''licenţei de funcţionare.''

2
 În mod similar, Carroll (1979) susţine că una dintre responsabilităţile principale ale unei
firme este de natură economică - performanţa financiară - o firmă care nu este profitabilă va da
faliment repede. Cu toate acestea, Suchman (1995) afirmă că o strategie de afaceri corectă din
punct de vedere etic este, de asemenea, o condiţie necesară pentru ca o firmă să îşi poată
continua activitatea: atunci când comportamentul unei firme este percepută ca fiind imoral sau
nepotrivit în cadrul sistemului de valori al unei anumite societăţi, firma şi produsel/serviciile
acesteia vor fi cel mai probabil respinse, punând în pericol supravieţuirea întreprinderii
(Waddock et al, 2002.). Legitimitatea este un concept important care leagă etica de strategie,
lipsa de etica putând fi, într-advăr, deosebit de costisitoare pentru o firmă (Suchman, 1995).
Cu toate acestea, literatura de specialitate recentă a început să demonstreze relativismul
standardelor etice în diferite ţări. De exemplu, corupţia politică, care are un impact puternic
asupra strategiilor de afaceri (Habib şi Zurawicki, 2002; Meschi, 2009), şi este adesea percepută
diferit în ţări şi culturi diferite (Davis şi Ruhe, 2003). Acest lucru se datorează prezenţei de
concepţii diferite despre etica în afaceri bazate pe filosofii diferite (Stevens, 1979).
Etica afacerilor este un subiect sensibil în mediul afacerilor internaţionale, deoarece
valorile morale diferă foarte mult largă între oameni şi naţiuni. Ceea ce este considerat moral
într-o ţară pot fi considerate complet imoral în altă parte. De asemenea, este posibil pentru
indivizi din medii diferite sa aiba aceleaşi valori morale, dar să se comporte diferit atunci când se
confruntă cu aceeaşi situaţie, din cauza importanţei diferite date valorilor morale care operează
într-o anumită situaţie (Wines şi Napier, 1992). Mai mult decât atât, se poate face distincţie între
"valorile morale" (atitudini) şi "etică" (acţiuni). Chiar în cazul în care valorile morale ale cuiva
sunt la originea acţiunilor sale, exist mai mulţi alţi factori care pot influenţa, de asemenea,
moralitatea deciziilor luate. Acestea includ mediul din industrie, mediul din interiorul
organizaţiei, caracteristicile personale şi mediul profesional (Vitell et al, 1993.). În consecinţă,
pot apărea diferenţe între valorile morale şi cele etice. Prin urmare, corporaţiile multi-naţionale
se confruntă cu ceea ce ele interpretează ca obiceiuri specifice, dar care, la rândul lor,
influenţează foarte mult succesul sau eşecul activităţii lor în străinătate. Managerii trebuie să facă
faţă provocării de a traduce valorile morale în deciziile de afaceri şi acţiunile care sunt acceptate
în culturile respective.
Discrepanţele între valorile morale şi aplicarea lor sunt de obicei sporite în ţările în
tranziţie. Acesta este cazul, de exemplu, în ţările din Europa Centrală şi de Est în care structurile
politice şi juridice sunt încă la un nivel embrionar, iar mentalităţile încă marcate de mai mult de
cincizeci de ani de spălare a creierului. Din acest punct de vedere, România, ultima ţară din
regiune care a eliminat oficial comunismul, şi, probabil, cea mai înapoiată pe drumul de
recuperare, reprezintă un interesant studiu de caz.
Scopul nostru în această cercetare este de a vedea ceea ce managerii din România cred
într-adevăr şi modul în care aceştia acţionează, relativ la valorile care sunt adesea prezentate ca
"valori occidentale."

3
Dificultăţi etice în afaceri pentru managerii din ţările în tranziţie

Societăţile din Europa Centrală şi de Est au trecut printr-un proces de transformare

important. Acesta nu a fost unul uşor având în vedere modul specific de gândire, de lucru, şi de
viaţă cu care a fost îndoctrinată populaţia timp de cincizeci de ani. Rezultatul a fost o supunere
oarbă în faţa autorităţii, în detrimentul responsabilităţii individuale şi a iniţiativei proprii; lipsa de
conştiinciozitate muncitorilor, "care pretindeau că lucrează, în timp ce şefii pretindeau că-i
plătesc” (Ryan, 1992); şi, în acelaşi timp, o boala cronică: tentaţia de a încalca regulile, pentru a
supravieţui. Aceste aspecte au favorizat dezvoltarea de standarde etice care pot fi văzute în ţările
occidentale ca lipsite de morală. Dincolo de principiile nobile cum ar fi cel de „egalitate”,
structura acestor ţări a favorizat nomenclatura, în încercarea de a profita de poziţia lor politică
pentru a-şi consolida puterea economică. Mega-industrii, cum ar fi legendarele conglomerate, au
înflorit, lăsând statele din Europa de est „mamuţi industriali”, ineficienţi şi neproductivi, aflaţi în
imposibilitatea de a concura în conformitate cu normele unei economii de piaţă.
Cu toate acestea, în mişcare rapidă spre o economie capitalistă, guvernele europene post-
comuniste nu au reuşit să pregatească o fundaţie solidă pentru mediu de afaceri bazat pe
principiile economiei de piaţă. Acest lucru a condus la un mediu de instabilitate şi incertitudine
pentru oamenii de afaceri. Neobişnuiţi cu funcţionarea unei economii capitaliste şi lipsiţi de
experienţă pe piaţă, oamenii de afaceri din aceste ţări au fost lăsaţi fără nici un reper pentru a
putea defini comportamentele corecte din punct de vedere etic în relaţiile de afaceri. Toate
acestea duc la apariţia unor provocări etice pentru mediile de afaceri din aceste aceste economii
aflate la finalul tranziţiei căatre economia de piaţa.
Culturi specifice, istorii diferite, regimuri politice totalitare, sisteme embrionare de legi
de afaceri, şi lipsuri uriaşe în spiritul antreprenorial în statele din Europa Centrală şi de Est au
dus la creaarea unei situaţii ambiguie şi ambivalente în ceea ce priveşte etica in afaceri. Studiile
au arătat că viaţa economică în fosta Uniune Sovietică a fost în mare parte coruptă, atât în
sectorul public cât şi în cel privat (Attali, 1993). Se poate susţine chiar faptul că fenomenul
corupţiei a fost unul dintre singurele lucruri care a fost produs în mod eficient sub comunism. De
fapt, gradul imens al procesului de reformă în statele de sub fosta cortină de fier a ridicat
probleme etice la nivel de societate (Filatotchev, 1994). Aceste probleme etice ale procesului
tranziţie pot fi rezumate după cum urmează (Attali, 1993):

• corupţia din vechea elită, care acum îşi folosesc abilităţile , know-how-ul, relaţiile
şi banii câştigaţi în zilele comunismului, pentru aşi extinde influenţa în afaceri în
noul mediu. Unii autori avansează ipoteza că situaţia din Europa de Est este, de
fapt, foarte asemănătoare cu ce din romanul "12 Scaune”: „oamenii de afaceri
buni părăsesc ţara, în timp ce cei răi rămân şi se multiplica”;
• după o viaţă întreagă în care profitul este asimilat cu furtul, cum vor reuşi oamenii
să trăiască într-o ţară şi o economie liberă? Există riscul ca o persoană obişnuită
să vadă economia de piaţă ca parte dintr-o serie lungă de a experimente eşuate;
câţiva privilegiaţi foşti nomenclaturişti fiind singurii care profită, în detrimentul
populaţiei.
• potenţiala contaminare a pieţei de interese criminale, prin manipularea
funcţionarilor lipsiţi de experienţă, dar şi datorită sistemelor embrionare juridic şi
bancar.

4
 Deşi nu există nici o formulă magică, economiile de piaţă necesită câteva ingrediente care
se gasesc arareori în statele din Europa de Est. Acestea includ forme specifice ale reglementărilor
legale, nivele crescute de încredere între contractori şi agenţii economici, un sistem stabil de
reguli morale, garanţia de protecţie împotriva violenţei fizice, şi un cadru care presupune un
anumit nivel de autonomie responsabilă pentru elementele sociale individuale. Nu există nici o
îndoială că lucrurile au evoluat în regiune, dar va lua timp, în primul rând, pentru a vedea o reală
voinţă politică, şi în al doilea rând, o schimbare a mentalităţii. Schimbarea mentalităţii poate fi de
fapt cea mai mare, cea mai dificilă, cea mai lungă, şi cel mai probabil, cea mai dureroasă
provocare pentru aceste state pentru că oamenii vor trebui să-şi revizuiască propria identitate. În
ceea ce priveşte cultura, mentalităţile reprezintă elementul central. Într-o perioadă de tranziţie, în
care punctele de referinţă sunt rare, majoritatea oamenilor sunt speriaţi de nevoia de a nega
vechile obiceiuri, pentru a fi nevoiţi să înveţe altele noi. Prin urmare, democraţia nu este automat
asociată cu evoluţia ordonată către o economie de piaţă.

În ceea ce priveşte România, ţara a trecut printr-o perioadă de profundă dezorganizare, în

care speculaţiile şi cleptomania au devenit cuvinte cheie. Conform unui studiu efectuat în 1995
(Su şi Richelieu), există obstacole majore pentru investitorii străini în România: lipsa de respect
pentru contractele închieate şi pentru cuvântul unei persoane; lipsa de încredere; problema
corupţiei; birocraţia fenomenală; capitalul limitat de pe piaţă; legislaţia confuză a dreptul de
proprietate; procesul de privatizare scăzut; piaţa inflexibilă a forţei de muncă; forţa de muncă
neproductivă şi prost remunerată; inexistenţa unei legi a falimentului; lipsa aplicării legilor
drepturilor de autor; fiscalitatea ridicată pe salarii; sistemul bancar embrionar; infrastructura
inadecvată; o atitudine de respingere faţă de unii investitori straini. Deşi au trecut 16 ani de la
acest studiu, o mare parte din probleme încă există, indicele de percepţie al corupţiei, promovat
de către Transparency International, arătând doar o mică îmbunătăţire în 2010 faţă de 1995.

Indexul de percepţie al corupţiei, Transparency International, 2010

S-a discutat foarte puţin despre influenţa mediului asupra acţiunilor descrise de către
managerii veniţi din afară ca fiind mai puţin etice. Cu toate acestea, investitorii străini în aceste
medii "exotice", cum ar fi Europa de Est, sunt de cele mai multe ori prima ţintă a birocraţiei

5
locale care încă mai păstrează toată puterea. Există si unele menţiuni ale "derapajelor" făcute de
managerii veniţi din afara. Acestea sunt de obicei prezentate ca o adaptare esenţială la un mediu
ostil, avand atât scopul de a supravieţui, cât şi de maximiza investiţiile. Companiile occidentale
susţin că acţiunile lor sunt doar un răspuns la un mediu specific; că acţionează în scopul de a se
adapta, supravieţui şi reuşi în acest mediu. Acţiunile lor nu încalcă sau în intră în contradicţie cu
propriile lor valori morale, din cauya procesului de adaptare culturală care a avut loc.
Într-adevăr, etica in afaceri într-o economie globală reprezintă un subiect de interes tot
mai mare. Potrivit lui Donaldson (1989), o companie multinaţională trebuie să renunţe tentaţia de
a încerca să modeleze toate societăţile după imaginea societăţii din ţara sa de origine, în timp ce,
în acelaşi timp, trebuie sa respingă relativismul care face uitate, în mod convenabil, principiile
eticii. Modalitatea cea mai buna de a rezolva această dilema este de a tolera diversitatea culturală
în acelaşi timp cu sancţionarea abaterilor morale. Referitor la toate acestea, mai mulţi autori
susţin că este timpul potrivit pentru ca liderii naţionali şi ai marilor companii sa colaboreze în
vederea dezvoltării unor standarde globale etică.
O deontologie aplicabilă la nivel mondial necesită identificarea unor norme etice, a unor
principii şi valori care pot fi partajate şi aplicate în culturi diferite. Altfel spus, probabilitatea ca
firmele multinaţionale să îmbrăţişeze normele inter-culturale etice va depinde de posibilitatea de
a amesteca în mod corespunzător diverse valori şi practici, precum şi de definirea acelor valori şi
practici ce sunt aplicabile global, şi a celor ce sunt supuse diversităţii culturale. În caz contrar,
etica globală ar rămâne doar o noţiune teoretică.
Conform unui sondaj realizat de Institutul pentru etică globală (1994), următoarele opt
valori comune au fost descoperite: iubire, adevăr, libertate, corectitudine, comunitate, toleranţă,
responsabilitate, şi respect pentru viaţă. Cu toate acestea, deşi aceste valori sunt considerate ca
fiind comune, clasamentul lor în ceea ce priveşte importanţa diferă foarte mult de la o ţară la alta.
"Chiar dacă există un acord de bază privind anumite valori, ele sunt prioritizate diferit între
culturi şi pot fi exprimate foarte diferit de la cultură la cultură . Prin urmare, presupunerea că
există puncte comune între culturi cu privire la valorile morale, poate fi greşită. Din acest motiv,
mulţi alţi autori (Wines şi Napier, 1992) consideră că alternativele pentru a răspunde la
conflictele eticco-culturale formează un continuum de la adaptare completă la standardele etice
ale culturii gazdă până la insistenţa privind aplicarea strictă şi completă a standardelor din ţara de
origine. Adaptarea este susţinută de poziţia etică a relativismului cultural care pretinde că
standardele fiecărei culturi determină ceea ce este drept, în acea cultura (Kohls şi Buller, 1994).
În acest context, una dintre cele mai dificile dileme este de a determina când să se
respecte cultura locală şi când să se impună propriile convingeri despre ceea ce este etic. Prin
urmare, în cazul afacerilor pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, se poate pune în mod legitim
întrebarea unde se trage linia între valorile universale şi cele locale. Întrebarea care poate fi pusă
este cum reuşesc firmele să aibă succes în aceste medii ostile în care corupţia nu este doar luare
de mită, ci un mod de viaţă, esenţial, acceptat şi eficient.
Percepţia corupţiei în mediul de afaceri din România ne poziţionează pe o treaptă relativ
bună în comparaţie cu alte regiuni ale lumii, după cum demonstrează graficul de mai jos. Aflaţi
la mijlocul clasamentului, întreprinzătorii români totuşi nu renunţă la practicarea mitei sau aa
altor forme asemănătoare pentru obtinerea de avantaje în afacerile proprii.

In tara dumneavoastra cat de frecvente sunt plăţile neînregistrate sau mita de la o firmă privată
la alta pentru obţinerea afacerii?

6
1 – frecevent 7 – niciodată

Sursa: Studiul de evaluare privind analiza mediului de afaceri din perspectiva integrităţii în afaceri şi a luptei în
potriva corupţiei – studiu preluat de pe site-ul www.scrib.ro

Un alt studiu, arată domeniile în cadrul cărora corupţia este mai accentuată. Într-un
clasamanent ce cuprinde şase sectoare cu un grad de importanţă mărit pentru mediul de afaceri în
general, pentru România problema primordială pare a fi atribuirea contractelor publice şi a
licenţelor. Într-o situaţie asemănătoare se află şi sectorul referitor la obţinerea de soluţii
favorabile în justiţie motiv pentru care instanţele române au fost aspru criticate de către Comisia
Europeană. De partea opusă se află domeniile ce privesc plata taxelor şi impozitelor precum şi
cele referitoare la conectarea la utilităţile publice.
În ţara dumneavoastră, cât de frecvent ati estima că firmele fac plăţi neînregistrate sau oferă
mită referitoare la următoarele:

1 – frecvent 7 - niciodată

Sursa: Studiul de evaluare privind analiza mediului de afaceri din perspectiva integrităţii în afaceri şi a luptei în
potriva corupţiei – studio preluat de pe site-ul www.scrib.ro

7
Bibliografie
Attali, J.: 1993, ‘The Ethics of European Transition’, Business Ethics – A European
Review 2(3), 111–116.
Carroll, A. B. and A. K. Buchholtz: 2008, Business and Society: Ethics and Stakeholder
Management, 7th Edition (South-Western Cengage Learning, London).
Carroll, A.: 1979, ‘A Three-Dimensional Conceptual Model of Corporate Performance’,
Academy of Management Review 4(4), 497–505.
Crane, A. and D. Matten: 2007, Business Ethics, 2ndEdition (Oxford University Press,
Oxford).
Davis, J. H. and J. A. Ruhe: 2003, ‘Perceptions of Country Corruption: Antecedents and
Outcomes’, Journal of Business Ethics 43(4), 275–288.
Donaldson, T.: 1989, The Ethics of International Business (Oxford University Press, New
York).
Filatotchev I., K. Starkey and M. Wright: 1994 ‘The Ethical Challenge of Management
Buy-Outs as a Form of Privatization in Central and Eastern Europe’, Journal of Business Ethics
13(7), 523–537.
Friedman, M.: 1970, ‘The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits’,
New York Times Magazine, 13 September, republished in W. Ch. Zimmerli, K. Richter and M.
Holzinger (eds.): 2007, Corporate Ethics and Corporate Governance (Springer,
Berlin/Heidelberg/New York), pp. 173–178.
Habib, M. and L. Zurawicki: 2002, ‘Corruption and Foreign Direct Investment’, Journal
of International Business Studies 33(2), 291–307.
Hart, S.: 2009, ‘Converging on Green’, BizEd, July - August, pp. 24–29.
Hoffman, W. M. and J. M. Moore: 1984, Business Ethics: Readings and Cases in
Corporate Morality (McGraw-Hill, New York).
Lewis, P. V.: 1985, ‘Defining Business Ethics: Like Nailing Jell to a Wall’, Journal of
Business Ethics, 377-383.
Meschi, P.-X.: 2009, ‘Government Corruption and Foreign Stakes in International Joint
Ventures in Emerging Economies’, Asia Pacific Journal of Management 26(2), 241–261.
Ryan, L. V.: 1992, ‘The New Poland: Major Problems for Ethical Business’, Business
Ethics – A European Review 1(1), 9–15.
Su, Z. and A. Richelieu: 1995, ‘Une Étude Comparative sur le Développement de la
Classe d’Entrepreneurs Privés en Chine et en Roumanie’ (Congrès de l’Association
Internationale des Économistes de Langue Française, Bucharest, Romania, June 29–July 1).
Suchman, M. C.: 1995, ‘Managing Legitimacy: Strategic and Institutional Approaches’,
Academy of Management Journal 20(3), 571–610.
Vitell, D., S. L. Nwachukwu and J. H. Barnes: 1993, ‘The Effects of Culture on Ethical
Decision- Making: An Application of Hofstede’s Typology’, Journal of Business Ethics 12(10),
753–760

8
 Waddock, S. A., C. Bodwell and S. B. Graves: 2002, ‘Responsibility: The New Business
Imperative’, The Academy of Management Executive 16(2), 132–148.
Wines, W. A. and N. K. Napier: 1992, ‘Towards an Understanding of Cross-cultural
Ethics: A Tentative Model’, Journal of Business Ethics 11(11), 831–841.