Sunteți pe pagina 1din 21

Canon Txt canon comentarii

A)Desfrânarea

I) CLERICI
1 Neocez Presbiterul, dacă se va însura, să se scoată din treapta sa, iar de -se refera doar la presbiter
va fi desfrânat sau va comite adulter, să se excludă cu -daca se insoara, fiind mai inainte, desigur,
necasatorit- sa fie scos din treapta; - este
desăvârşire şi să se supună penitenţei. vorba de caterisire, trecerea in randul
laicilor si nu mai revine la slujire –
-daca va fi desfranat sau va comite adulter
[adulter – moihia ; desfranare - pornia]
-sa se excluda si sa se supuna penitentei; -
referire la exclus de la impartasire si
supunere in penitenta ()
25 Apost Episcopul ori presbiterul ori diaconul, prinzându-se în tratam. Nediferentiat pt toti clerici. (pornia)
desfrânare, sau în jurământ strâmb (sperjur), sau în furtişag să se – se caterisesc dar nu se afurisesc.
Lamureste canonul 1 de la Neocezarea,
caterisească, dar să nu se afurisească, căci zice Scriptura: să nu aplicand, aparent, un canon mai bland.
urgiseşti de două ori pentru acelaşi lucru (Naum 1,9). Asemenea -can 1 Neocezareea – caterisit si supus
şi ceilalţi clerici. penitentei ca un laic, dar nu i se da
afurisirea mare. Cele doua canoane se
completeaza.
-mai punem mentiona aici can 29
apostolic. – simonie- caterisit si taiat cu
totul din comuniune si cel care a dat si cel
care a luat. Trebuie ca a fi taiat cu totul din
comuniune est egal cu a nu primi afurisirea
de la can 25 Apostolic

3 Sf Vasile Diaconul care a desfr 穗 at după ce a intrat 絜 diaconie va fi lepădat de la in prima parte avem senzatia ca trebuie
diaconie; dar fiind pus la locul mirenilor, nu se va opri de la 絈 părtăşire, căci caterisit si sa nu fie oprit de la impartasit,
fiinţează un canon vechi, ca cei căzuţi dintr-o treaptă să se supună numai dar citind partea a doua vedem “adevarata
acestui fel de pedeapsă, urm 穗 d precum socotesc cei din vechime, acelei vindecare este lepadarea de pacat”. Aici
legi care zice: „Nu pedepsi de două ori aceeaşi greşeală" (Naum 1, 9). Dar şi sfantul lasa ideea unei pocainte care
pentru altă pricină, căci cei ce sunt 絜 tagma mirenească, fiind scoşi din locul desparte momentul caterisrii de momentul
credincioşilor, iarăşi se primesc la locul din care au căzut; iar diaconului 靖 impartasirii
ajunge o dată os 穗 da caterisirii; deci fiindcă nu i se mai dă Iui diaconia, 絜
această singură os 穗 dă să consiste pedeapsa. Acestea 絜 să sunt după cele
statornicite. Iar 絜 deobşte, adevărata vindecare este 絜 depărtarea de păcat;
drept aceea, cel ce pentru voluptatea trupului a lepădat harul, acela prin sfăr
穃 area trupului şi prin 絜 fr 穗 area cu toată supunerea depărt 穗 du-se de
voluptăţile cărora a fost subjugat ne va da dovada desăv 穩 şită a vindecării
lui. Deci pe am 穗 două trebuie să le ştim noi, at 穰 pe cea precizată prin lege,
c 穰 şi pe cea după obicei; şi 絜 privinţa celor ce mi primesc legea cea mai 絜
altă să se urmeze după chipul predanisit.
32 Sf Vasile Clericii care au păcătuit păcat de moarte se vor scoate din care face legatura cu can 25 apostolic.
treapta lor, dar nu se vor opri de la comuniunea laicilor; căci nu Desfranarea – pacat de moarte, “caci nu vei
pedepsi de doua ori pentru acelas pacat”.
vei pedepsi de două ori pentru acelaşi păcat.
9 Neocez Presbiterul, dacă s-a înaintat după ce mai înainte a păcătuit în
trup, şi va mărturisi că a păcătuit înainte de hirotonie, să nu
jertfească, rămânând în celelalte, pentru zelul său de altfel; căci

1
mulţi au zis că şi hirotonia iartă cele mai multe păcate. Iar dacă
el însuşi nu mărturiseşte şi nu se poate dovedi arătat, atunci el
însuşi are puterea de a hotărî ce să facă.
10 Neocez Aşijderea şi diaconul, de va cădea în acelaşi păcat, să aibă diacon – in greaca, pentru “slujitor
numai treapta slujitorului bisericesc. bisericesc” se foloseste : iperetis , adica
ipodiacon ; se exclude din clerul
sacramental si i se ingaduie sa raman in cel
nesacramental

II) LAICI
48 Apost Dacă vreun laic, alungându-şi soţia, ar lua pe alta sau pe una afurisit--> oprire de la impartasanie
părăsită de altul, să se afurisească.
20 Ancira Dacă soţia cuiva a comis adulter sau dacă cineva comite adulter, 314), aici avem marturie ca existau trepte
se pe pocainta, 7 ani
cuvine ca acela la şapte ani să dobândească cele desăvârşite,
potrivit treptelor care duc acolo.
9 Sf Vasile Hotăr 穩 ea Domnului este că nu-i iertat nimănui a desface căsătoria -in grecesc, pt cuvantul “adulter” este
afară de motivul de adulter (Mt. 5, 32). Urm 穗 d sensul cuvintelor folosit pornia.
Domnului, se potriveşte deopotrivă at 穰 bărbaţilor, c 穰 şi a femeilor. Dar -nu pare a se face dif intre barbat si femeie
obiceiul nu este aşa; căci 絜 privinţa femeilor aflăm rigurozitate multă 絜 -pt femei este clar, daca a comis adulter, se
tratament, zic 穗 d Apostolul că cel ce se lipeşte de o desfr 穗 ată un trup este poate lasa.
(I Cor, 6, 16), iar Ieremia că femeia de se va 絈 preuna cu alt bărbat, să nu se -pt barbati, este a se ţine de femei, NU a se
mai 絜 toarcă la soţul ei, ci spurc 穗 du-se să se spurce (Ier. 3, 1); şi iarăşi: retine
Cel ce ţine adulteră este fără de minte şi nelegiuit (Pilde 18, 23); iar obiceiul -cea care isi paraseste sotul devine adultera
or 穗 duieste ca at 穰 bărbaţii adulteri, c 穰 si cei ce trăiesc 絜 desfr 穹 să se daca se duce la altul, iar cel parasit este de
reţină de la femei; 絜 c 穰 ceea ce trăieşte 絈 preuna cu un bărbat lăsat nu ştiu iertat, si nici cea care vietuieste laolalta cu
de poate fi numită adulteră; deoarece aici vina atinge pe ceea ce a lăsat pe unul ca acesta nu se osandeste. Insa daca
bărbat, din care cauză s-a depărtat de căsătorie; căci sau bătută fiind si barbatul, parasindu-si sotie, ar merge la
nesuferind bătăile, trebuia să rabde mai v 穩 tos dec 穰 să se despartă de soţ; alta, el devine adulter, fiind o impinge pe
sau nesuferind paguba de averi, nici această pricină nu este vrednică de luat ea la adulter.....
絜 seama; iar dacă bărbatul acela ar vieţui 絜 des-fr 穹, 絜 privinţa aceasta nu -Mt 5,32; 19,9;
avem 絜 obiceiul bisericesc această observaţie. Ci chiar de bărbatul - Sf Vasile constata ca potrivit obiceiului
necredincios nu s-a or 穗 duit ca femeia să se despartă, ci trebuie să rabde din exista o inegalitate de tratament in
cauză că nu ştie care va fi sf 穩 şitul. Căci ce ştii femeie, dar dacă-ţi vei m 穗 defavoarea femeii. In privinta femei
tui bărbatul? (I Cor. 7, 6). Drept aceea, care a lăsat pe soţul său şi s-a dus la precizarile sunt minutioase.
altul este adulteră; iar cel părăsit este de iertat, si nici ceea ce vieţuieşte -.....ci intinandu-se va ramane intinata, in
laolaltă cu unul ca acesta nu se os 穗 deşte. Insă dacă bărbatul, despărţindu-se loc de spurcandu-se va ramane spurcata
de soţie, ar merge la alta, at 穰 ci este adulter, fiindcă o face pe d 穗 sa să fie - “insa obiceiul impune femeilor sa isi tina
adulteră, c 穰 şi ceea ce vieţuieşte 絈 preună cu d 穗 sul este adulteră, fiindcă sotii chiar si atunci cand sunt adulteri si
a atras la ea bărbat străin. desfranati”, responsabilitatea revine celei
care si-a parasit sotul, nu barbatului. O alta
concluzie ar fi ca femeia care isi paraseste
sotul, nu trebuie considerata adultera atata
timp cat nu isi ia un alt barbat. ()

21 Sf Vasile Dacă un bărbat vieţuind 絈 preună cu o femeie 絜 căsătorie, apoi -barbatul casatorit – il consideram
nemulţumindu-se cu nunta, ar cădea 絜 desfr 穹 , ţie unul ca desfranat. Ii prelungim epitimia dar nu ii
dam o epitimie atat de mare ca pt adulter,
acesta 精 socotim desfr 穗 at şi mai mult 靖 prelungim daca pacatul s-a comis cu cea libera de
epitimiile. Insă nu avem canon de a-l supune vinovăţiei nunta, dimpotriva, cel ce a desfranat nu se
adulterului dacă păcatul se va comite cu cea liberă de nuntă, va opri de la impreuna vietuire cu sotie lui,
căci, precum se spune, adultera spurc 穗 du-se se va spurca şi nu astfel femeia va primi pe barbatul ei care s-
se va 絜 toarce la bărbatul sau (Ier. 3, 1), şi cel ce ţine adulteră a intors de la desfrau

2
este fără de minte şi nelegiuit (Pilde 18, 22); dimpotrivă, cel ce a -Sf vasile adopta o atitudine critica fata de
desfr 穗 at nu se va opri de la 絈 preuna vieţuire eu soţia lui. acest obicei, obicei necrestinesc, provenit
din lumea romana, abia Imp. Iustinian, va
Drept aceea, femeia va primi pe bărbatul său dacă el s-a 絜 tors pune lege pt barbat in acest sens. A se
de la desfr 穹; iar bărbatul va 絜 depărta de la casa sa pe cea 絜 vedea si can 35 al Sf Vasile (Imp Iustinian
tinată; şi nu este uşor a se găsi motivul 絜 privinţa acestora, dar acorda sotiei dreptul de a isi parasi sotul)
obiceiul aşa s-a ţinut.
35 Sf Vasile Iar 絜 privinţa bărbatului părăsit de soţie trebuie a se ţine seama -se insinueaza ca femeia ar putea avea
de pricina părăsirii, şi de se va vădi că s-a dus fără de motiv, el motiv sa isi paraseasca barbatul
-acest canon completeaza dispozitiile can 9
adică este vrednic de iertare, iar ea de pedeapsă, şi lui i se va da si 21 ref la despartirea sotilor, intr-un fel Sf
iertare spre a se 絈 părtăşi cu Biserica. Vasile continua demonstratia ca barbatul si
femeia sunt egale si cand e vb de parasirea
caminului. Pt ca avea de infruntat obiceiul
generalizat din vreamea sa, care favoriza
pe barbat, subiectul canonului este barbatul
parasit, vrendic de iertare daca a fost
parasit fara motiv. Femeia este si ea
indreptatita sa isi paraseasca barbatul
atunci cand exista motiv serios, cum ar fi
adulterul sotului
-iertarea inseamna lipsa vinovatiei si
posibilitatea de a se impartasi cu Biserica

26 Sf Vasile Desfr 穹 l nu este nuntă şi nici 絜 ceput de nuntă; drept aceea, -pt desfrau se foloseste in gr. in mod
de-ar fi cu putinţă să se despartă cei ce se 絈 preună prin desfr general pornia. Aici se refera la
concubinaj, adica a trai oarecum statornic
穹, aceasta este mai bine. Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea unul cu altul.
絈 preună vieţuirea, apoi să cunoască epitimia pentru desfr 穹 , -partea cu “iar daca cu tot dinadinsul...”
dar să se permită ca să vieţuiască lao-laltă, ca să nu se 絜 t 穃 ple reprezinta exceptia (epitimia pt desfrau,
ceva mai rău. stabilita la can 22, 4 ani; 1+1+1+1; dar sa
vietuiasca laolalta)
-este o consecinta a faptului ca la acea
vreme concubinajul era o stare generalizata
de legislatia imperiului roman; evident ca
prima masura este de a desface aceasta
relatie imorala, insa pt a evita ceva mai rau
se tolera, aplicand epitimia pt desfrau; se
pun intrebarile: 1. Daca cei doi in urma
presiunii exercitate de crestini consimteau
sa se desparta, se mai supuneau epitimiei?
Ei trebuiau sa primeasca epitimia dar
trebuiau priviti cu ingaduinta.
2. Poate fi tolerat astazi concubinajul in
baza acestui canon? Nu se poate, si nu se
mai poate manifesta toleranta aratata de Sf
Vasile. In vremea Sf Vasile, viata
religioasa era mult mai strans legata de
viata civila, astazi religia tinde a fi tratata
din ce in ce mai mult ca o chestiune
privata. Starea sau statutul bisericesc al
unei persoane nu confera drepturi civile,
dupa cum nici statutul civil nu confera
drepturi bisericesti. Prin urmare, tolerarea
concubinajului ar fi o suferinta inutila

3
pentru Biserica, ba chiar o suferinta, care,
necurmata, ar putea genera starea de boala

34 Sf Vasile Pe femeile care au comis adulter şi din evlavie au mărturisit, sau -adulterul a fost marturisit in privat nu in
vădite fiind 絜 oarecare chip, părinţii noştri au oprit de a le da la public
iveală 絜 public, ca nu cumva vădindu-se, să le oferim cauză
spre moarte; dar au poruncit ca ele să stea fără de 絈 părtăşire p
穗 ă se va 絈 plini timpul pocăinţei.
37 Sf Vasile Cel care s-a 絜 surat după ce i s-a luat cea străina (cu care a -cea straina era o femeie casatorita sau
vieţuit ilegal), 絜 privinţa celei dint 稱 se va 絜 vinovăţi de logodita deja cu altul. In privinta reala, cu
prima femeie, lucrurile sunt clare, cel care
adulter, iar pentru cea a doua ne 絜 vinovăţit va fi. a trait cu ea este adulter nu doar desfranat
pt ca a facut-o pe aceasta sa fie adultera.
In privinta relatiei cu a doua femeie, unii
comentatori considera ca nu ar fi vorba de
castorie binecuvantata de biserica ci de
starea de concubinaj admisa de legislatia
civila si tolerata de Sf Vasile, motivand ca
cel vinovat de adulter nu ar putea incheia
casatoria binecuvantata de biserica inainte
de implinirea epitimiei pt adulter(15 ani
conform 58 Sf Vasile sau 7 ani conform 87
Trulan;* aici penintenta este de 7 ani).
Totusi can 58, facand parte din a 3-a
scrisoare catre Amfilohie, trimitea catre
canonul epitimiei pentru adulter, prevaz
fiind de 7 ani, astfel, nu este mai logic sa
presupunem ca Sf Vasile prescrie ca pt cea
de-a doua vinovatie (?) va fi dorit sa indice
faptul ca dupa implinirea epitimei pentru
adulter, daca se va casatori, va primi
binecuvantarea Bisericii pentru prima
casatorie neluandu-se in considerare
vietuirea cu femei straine, sau chiar faptul
ca i s-ar putea ingadui sa incheie casatorii
binecuvantate de Biserica, chiar inainte de
implinirea epitimiei pentru adulter
39 Sf Vasile Ceea ce vieţuieşte 絈 preună cu adulterul adulteră este tot timpul -aici e avut in vedere femeia maritata care
c 穰 vieţuieşte cu acela. si-a parasit totul pentru a trai cu un alt
barbat in adulter. Relatia nu poate fi
legalizata nici dupa implinirea epitimiei, pt
ca epitimia nu poate fi implinita decat dupa
parasirea pacatului, nici daca sotul ei ar
muri intre timp, aceea nu poate iesi din
starea de adulter atata timp cat ramane cu
barbatul pentru care si-a parasit sotul

58 Sf Vasile Adulterul 絜 cincisprezece ani nu se va 絈 părtăşi de cele sfinte;


şi cei cincisprezece ani i se vor 絈 părţi lui astfel: 絜 patru ani
adică va
fi t 穗 guindu-se; iar 絜 cinci ascult 穗 d; 絜 patru, prostern 穗
du-se; 絜 doi, 絈 preună st 穗 d fără 絈 părtăşire.
59 Sf Vasile Desfr 穗 atul şapte ani nu se va 絈 părtăşi de cele sfinte: doi t 穗

4
guindu-se, şi doi ascult 穗 d, şi doi prostern 穗 du-se, şi un an va
sta numai 絈 preună; iar al optulea se va primi la 絈 părtăşire.
Deci mai 絜 t 稱, ceea ce este toarte important 絜 privinţa acestor fel de lucruri, avem
87 Sf Vasile a menţiona obiceiul cel de la noi, care are putere de lege, pentru că de la bărbaţi sfinţi
s-au predanisil nouă legiuirile. Iar (obiceiul) acesta este acest fel. Dacă cineva, stăp 穗
it fiind c 穗 dva de patima necurăţiei, ar cădea spre 絜 soţirea nelegiuită cu două
surori, nici nuntii să se socoată aceasta, şi 絜 general nici să nu se primească ei 絜
obştea bisericii mai 絜 ainte de a-i despărţi unul de altul, drept aceea, dacă nimic
altceva nu ar fi fost de zis, obiceiul este de ajuns pentru ferirea de răul acesta. Dar
fiindcă cel ce a scris epistola cu apucătură vicleană a 絜 cercat să introducă 絜 viaţă
răul acesta at 穰 de mare, este nevoie ca nici noi să nu ne ferim de ajutorul raţiunii, cu
toate că 絜 privinţa celor deplin lămurite mai importantă este prezumţia fiecăruia dec
穰 raţionarea. S-a scris, zice, 絜 Levitic: „Să nu iei pe femeia care este geloasă pe sora
ei, ca să descoperi ruşinea ei peste d 穗 sa, fiind ea 絜 că 絜 viaţă" (18, 18). Deci
lămurit este din aceasta, se zice, că este 絜 găduit a lua pe sora ei după moartea d 穗
sei. La aceasta dar, mai 絜 t 稱 zic că toate c 穰 e le spune Legea celor ce sunt 絜 Lege
le grăieşte (Rom. 3,19); fiindcă aşa ne-am supune at 穰 tăierii 絈 prejur, c 穰 şi s 穃
betei, şi feririi de m 穗 cări. Fireşte că nu, căci dacă am găsi ceva să se potrivească
plăcerilor noastre, ne-am supune pe noi 絜 şine jugului robiei Legii, iar de s-ar părea
ceva greu din cele ale Legii, atunci alergăm spre libertatea cea 絜 tru Hristos. Am fost
絜 trebaţi dacă este scris a lua femeia peste sora ei.
Am răspuns ceea ce socotim că este sigur şi adevărat, dar că nu este scris aceasta; iar a
se conchide ceea ce s-a retăcut din adausul de mai t 穩 ziu este dreptul legiuitorului,
iar nu al celui ce spune ale legii; fiindcă altfel ar fi cu putinţă celui ce vrea să 絜
drăznească a lua pe sora ei 絜 că şi 絜 viaţă fiind femeia; căci sofisma aceasta se
potriveşte şi la aceea. Dar este scris, zice, „Să nu iei pe ceea ce va fi geloasă", aşadar
nu a oprit a lua pe ceea ce este liberă de gelozie.
Insă cel ce apără patima presupune că firea surorilor este liberă de gelozie. Deci 絜
lătur 穗 -du-se pricina de gelozie, pentru care a oprit 絈 preună- 絜 soţirea am 穗
durora, ce va fi ceea ce opreşte a lua pe surori? Dar, vom zice, acestea nu sunt scrise.
Dar nici celelalte nu sau hotăr 穰; iar sensul după deducţie dă libertate, la fel, pentru
ambele 絜 ţelesuri. Dar trebuie, revenind puţin la cele 絜 urmă legiferate, a se libera
de circumstanţe. Căci se vede că legiuitorul nu 絈 brăţişează tot felul de păcate, ci mai
cu seamă opreşte pe cele ale egiptenilor, de unde s-a scos Israel, şi pe cele ale
cananeilor, la care s-a mutat. Căci expresia este aşa: „După obiceiurile Egiptului, unde
aţi locuit, să nu faceţi; şi după obiceiurile păm 穗 tului Canaan, 絜 tru care vă voi duce
pe voi, să nu faceţi, şi după legile lor să nu umblaţi" (Lev. 18, 3); 絜 c 穰 poate că este
cu putinţă că felul acesta al păcatului nu era 絜 cetăţenit pe atunci la acele neamuri.
Din cauza aceasta legiuitorul n-a avut nevoie de păzirea de acel păcat, ci s-a reţinut de
a menţiona obiceiul necunoscut, din cauza aversiunii faţă de faptele ruşinoase. ホ ntr-
adevăr, legiuitorul, interzic 穗 d pe cel mai mare, cum de a retăcut pe cel mai mic?
Legiuitorul a procedat astfel fiindcă i s-a părut că mulţi dintre cei iubitori de trup 絜
privinţa vieţuirii cu surorile cele vii aduc prejudiciu pildei patriarhului. Dar noi ce
trebuie să facem? A spune cele scrise, ori cele refăcute a le iscodi? ホ n acele legi nu
este scris că nu se cade ca tatăl şi fiul de-odată să se folosească de aceeaşi ţiitoare; dar
proorocul a socotit că acest lucru este vrednic de cea mai mare 絜 vinovăţire. Căci
zice: „Fiul şi tatăl intră la aceeaşi slujnică" (Amos 2, 7). Dar c 穰 e alte feluri de
necurate patimi a născocit 絜 văţătura demonilor, pe care 絜 să dumnezeiasca
Scriptură le-a refacut, nevr 穗 d să spurce demnitatea sa cu numirile celor ruşinoase,
ci pe cele necurate le-a amintit cu numiri generale, precum zice şi Apostolul Pavel:
„Iar desfr 穗 area şi toată necurăţia nici să nu se numească 絜 tre voi, precum se
cuvine sfinţilor" (Ef. 5, 3), 絜 ţeleg 穗 du-se sub numirea de necurăţie faptele cele de
ruşine ale bărbaţilor şi femeilor; astfel că tăcerea cu nici un chip nu asigură celor
dedaţi plăcerilor libertatea de 絜 făptuire. Iar eu zic că nici nu s-a retăcut chestiunea
aceasta, ci că legiuitorul a oprit-o chiar foarte strict, căci acea expresie:,,Nu vei intra
către toată rudenia trupului tău, spre a descoperi ruşinea lor" (Lev. 18,6) cuprinde şi
felul acesta de rudenie. Căci ce ar fi bărbatului mai rudă dec 穰 soţia sa, mai bine zis
dec 穰 trupul său? Că nu mai sunt doi, ci un trup; astfel că prin soţie, sora ei intră 絜
rudenie cu bărbatul. Că precum pe mama soţiei sale nu o va lua, nici pe fiica soţiei,
fiindcă nu poate lua nici pe pe mama sa, nici pe fiica sa, aşa nici pe sora soţiei, fiindcă
nici pe sora sa nu o poate lua. Şi dimpotrivă, nici soţiei nu-i este 絜 găduit a trăi 絜

5
căsătorie cu rudele bărbatului său; căci normele de drept sunt comune pentru am 穗
două felurile de rudenie. Eu deci mărturisesc fiecăruia care mă consultă asupra
căsătoriei că „va trece chipul lumii acesteia, şi timpul este scurt, ca şi cei ce au femei
să fie ca şi cum nu ar avea" (I Cor. 7, 29). Iar dacă-mi va răspunde cineva aceasta:
„Creşteţi şi vă 絜 mulţiţi" (Fac. 1,18), r 稘 că el nu face deosebire 絜 tre timpurile
legiferărilor. Nunta a doua este remediu 絈 potriva desfr 穹 lui, dar nu mijloc de 絜
curajare pentru necumpătare. „Dar dacă nu se 絜 fr 穗 ează, căsătorească-se" (I Cor.
7,9), zice, iar nu şi căsătorindu-se, să facă fărădelege. Iar cei ce nu au 絜 vedere nici
firea, cei ce-şi orbesc sufletul cu patima necinstei, măcar să facă deosebire 絜 tre
felurile numirilor din vechime. Căci cu ce fel de numire de rudenie se vor numi cei
născuţi dintr-o astfel de căsătorie? Se vor numi fraţi unii altora, ori nepoţi? - căci
ambele se potrivesc lor din cauza amestecării. Să nu faci, o, omule, maşteră pe mătuşa
pruncilor, şi nici pe ceea ce este datoare a-i ocroti 絜 locul mamei nu o 絜 arma cu
gelozie ne 絈 păcată; căci numai ura maşterilor 絜 tinde vrăjmăşia şi după moarte;
chiar şi duşmanii se 絈 pacă cu cel morţi, maşterile 絜 să 絜 cep ura după moarte.
Rezumatul celor zise este că, dacă cineva doreşte căsătoria potrivit legii, 靖 este
deschisă lumea 絜 treagă, iar dacă năzuinţa lui este pătimaşă, apoi cu at 穰 mai v 穩
tos să se oprească, „pentru ca să 絜 veţe să-şi ţină vasul său 絜 sfinţenie şi cinste, iar
nu 絜 tru patima poftei" (I Tes. 4, 4). Aş dori să spun mai mult, dar mă opreşte măsura
epistolei. Mă rog 絜 să ori ca sfatul nostru să se arate mai tare dec 穰 patima, ori ca
acea crimă să nu se 絈 păm 穗 tenească 絜 ţinutul nostru, ci să răm 穗 ă 絜 acele
locuri unde a odrăslit.

B) Forme agravante de adulter si desfrânare

16 Ancira Dintre cel care ati păcătuit sau păcătuiesc cu dobitoace, câţi au păcătuit -sunt 4 categorii de pacate, adica forme de
înainte de a fi de douăzeci de ani, prosternându-se cincisprezece ani, să se pacate:
împărtăşească de comuniunea rugăciunii, apoi, împlinind cinci ani în această 1. Daca au pacatuit inainte de 20 de ani:
comuniune, atunci să se atingă de cuminecătură. Dar să li se cerceteze şi viaţa ingenunchiere 15 ani (luat pe baza unor
lor din timpul prosternării, şi aşa să dobândească blândeţea. Iar dacă oarecare hotarari mai vechi, nefiind o lucrare unitara
fără cumpăt a rămas în păcate, să se supună prosternării celei lungi. Iar cei ce alcatuita la Ancira in 314, de aceea nu sunt
au trecut peste vârsta aceasta şi, având soţii, au căzut în păcatul acesta, să se pusi din randul plangatorilor) + 5 ani
prosterneze 25 de ani, apoi să se împărtăşească de comuniunea rugăciunii; impreuna stat. [se subintelege posibilitatea
după aceea, împlinind cinci ani în comuniunea rugăciunilor, să se reducerii penitentei ]
împărtăşească de cuminecătură. Iar dacă unii şi femei având şi trecând de 2. [nu un accident, ci ceva frecvent, asta ne
cincizeci de ani au păcătuit, numai la ieşirea din viaţă să primească indica “fara cumpat”+ “sa se supuna
împărtăşanie. penitentei celei lungi/prosternarea cea
lunga”] (ar putea fi 25 de ani)
3. [cei care au trecut de 20 de ani, avand so
sotii, doua conditii cumulative] 25 de ani
ingenunchiere + 5 ani impreuna stat.
4. [avand sotii + trecut de 50 de ani] la
iesire din viata pot primi impartasirea.

17 Ancira Sfântul sinod a poruncit ca cei ce păcătuiesc cu dobitoace şi sunt - [in gr. este cei ce au pacatuit cu
leproşi, sau au fost leproşi, aceştia să se roage cu iernaticii (cei necuvantatoare sau cu barbati] [pt iernatici,
in pidalion avem indraciti] traducere:....
ce stau în locul deschis din faţa uşii Bisericii). fiind inca leprosi (din pct de vedere moral),
sau fiindca au fost leprosi, [posibil sa se
refera la a umple de lepra si pe ceilalti]
7 Sf Vasile Stricătorii de parte bărbătească, şi stricătorii de animale, şi ucigaşii, şi -30 de ani de pocainta ajung, daca
fermecătorii, şi adulterii, şi idolatrii sunt vrednici de aceeaşi pedeapsă; drept pocainta este sincera, iar pacatul
aceea, aplică şi la aceştia dispoziţia ce o ai 絜 privinţa celorlalţi. Iar 絜
privinţa celor ce treizeci de ani s-au pocăit pentru necurăţirea pe care au
facut din nestiinta; este vizata
făcut-o 絜 tru neştiinţă, nu se cuvine nici a ne 絜 doi despre primirea lor; căci natura pacatului nu durata pedepsei
at 穰 neştiinţa 靖 face pe ei vrednici de iertare, c 穰 şi mărturisirea de (nu spune sa se faca 30 de ani, ci se
bunăvoie şi prelungirea pedepsei ce s-a făcut at 穰 a timp; fiindcă aproape un specifica ca sunt de ajuns 30)

6
veac de om 絜 treg s-au dat Satanei, ca să li se dea corecţiune spre a nu
comite imoralităţi; drept aceea, porunceşte ca acum să se primească fără
prelungire de pedeapsă, mai ales dacă au şi lacrimi care 絜 duplecă
milostivirea ta şi dacă arată viaţă vrednică de 絜 drumare.
62 Sf Vasile Celui ce a arătat imoralitate 絜 cele bărbăteşti i se va hotăr ・ -30 de ani de pocainta ajung, daca pocainta
timpul este sincera, iar pacatul facut din nestiinta;
este vizata natura pacatului nu durata
de penitenţă ca celui ce nelegiuieşte 絜 tru adulter. pedepsei (nu spune sa se faca 30 de ani, ci
se specifica ca sunt de ajuns 30)
-15 ani penitenta
63 Sf Vasile Celui ce ş 靖 arată păg 穗 ătatea sa 絜 tru cele necuv 穗 tătoare, -il judecam ca pe si 62, toate traducerile
marturisindu-se, acelaşi timp de epitimie va observa. rom redau termneul folosit in canon
chronon exomologumenos, prin a se
marturisi/marturisire. Pidalionul nu face
exceptie, insa intareste faptul ca este vorba
de timp de penitenta. Verbul ex. are mai
multe sensuri, 4: 1 a consimti/a permite/ 2
a marturisi/ 3 a fi penitent/ 4 a multumi.
Remarcabile sunt faptul ca vb se regaseste
in Sf Scriptura in acceptiunile 1,2 si 4. Desi
pr Bisericii au derivat sensul de a face
penitenta din a se marturisi, in multe cazuri
termenul a fost tradus eronat ca referindu-
se la marturisirea pacatelor si nu la
penintenta. De aici s-a ajuns al concluzia
eronata ca prima forma de marturisire a
fost cea publica. Se scapa din vedere faptul
ca marturisirea publica a pacatelor a fost o
exceptie. Trebuie vorbit de penintenta
publica in primele veacuri nu de
marturisire

67 Sf Vasile Amestecarea frăţească se va canonisi cu timpul cuvenit


ucigaşului.
75 Sf Vasile Celui ce 絈 preună s-a spurcat cu sora sa de tată sau de mamă, să nu i se 絜 – impreunarea fratilor vitregi
găduie a intra 絜 casa de rugăciune p 穗 ă ce nu renunţă la fapta nelegiuită şi -3 ani plangatori; 3 ani ascultare 3
neiertată. Iar după ce va ajunge să perceapă 絜 fricoşatul păcat, trei ani să se t
穗 guiască, st 穗 d la uşa caselor de rugăciune şi rug 穗 du-se poporului care
ingenun 3 ani impreuna stat : 11 ani
intră pentru a se ruga, ca fiecare cu milostivire să facă pentru d 穗 sul
rugăciuni 絈 belşugate către Domnul; iar după aceasta, alţi trei ani să se
primească numai Ia ascultare, şi ascult 穗 d Scriptura şi 絜 văţătura, sa se
demită şi să nu se 絜 vrednicească de rugăciune de iertare. Apoi, după ce cu
lacrimi a cerut aceasta şi a căzut 絜 aintea Domnului cu zdrobire de inimă şi
cu umilinţă puternică, 絜 alţi trei ani să i se admită prosternarea; şi astfel, c
穗 d va arăta roduri vrednice de pocăinţă, 絜 anul al zecelea să se primească
la rugăciunea credincioşilor, dar fără proaducere; doi ani st 穗 d la rugăciune
cu credincioşii, aşa de atunci să se 絜 vrednicească de 絈 părtăşirea Bunului.
76 Sf Vasile Acelaşi fel de epitimie se aplică şi celor ce iau pe cumnatele lor.
79 Sf Vasile Iar cei ce turbează spre maşterile lor se supun aceluiaşi canon ca cu mama vitrega
şi
cei ce turbează spre surorile lor.
C) Situatii asimilate adulterului si desfrânării

7
I. Alungarea soţiei, sau a soţului/desfacerea căsătoriei
1) 48 Apost Dacă vreun laic, alungându-şi soţia, ar lua pe alta sau Afurisit – oprire de la impartasanie
pe una părăsită
de altul, să se afurisească.
9 Sf Vasile Hotăr 穩 ea Domnului este că nu-i iertat nimănui a desface căsătoria afară de - a se vedea desfranarea laici
motivul de adulter (Mt. 5, 32). Urm 穗 d sensul cuvintelor Domnului, se
potriveşte deopotrivă at 穰 bărbaţilor, c 穰 şi a femeilor. Dar obiceiul nu este
aşa; căci 絜 privinţa femeilor aflăm rigurozitate multă 絜 tratament, zic 穗 d
Apostolul că cel ce se lipeşte de o desfr 穗 ată un trup este (I Cor, 6, 16), iar
Ieremia că femeia de se va 絈 preuna cu alt bărbat, să nu se mai 絜 toarcă la
soţul ei, ci spurc 穗 du-se să se spurce (Ier. 3, 1); şi iarăşi: Cel ce ţine adulteră
este fără de minte şi nelegiuit (Pilde 18, 23); iar obiceiul or 穗 duieste ca at
穰 bărbaţii adulteri, c 穰 si cei ce trăiesc 絜 desfr 穹 să se reţină de la femei;
絜 c 穰 ceea ce trăieşte 絈 preuna cu un bărbat lăsat nu ştiu de poate fi numită
adulteră; deoarece aici vina atinge pe ceea ce a lăsat pe bărbat, din care cauză
s-a depărtat de căsătorie; căci sau bătută fiind si nesuferind bătăile, trebuia să
rabde mai v 穩 tos dec 穰 să se despartă de soţ; sau nesuferind paguba de
averi, nici această pricină nu este vrednică de luat 絜 seama; iar dacă bărbatul
acela ar vieţui 絜 des-fr 穹 , 絜 privinţa aceasta nu avem 絜 obiceiul
bisericesc această observaţie. Ci chiar de bărbatul necredincios nu s-a or 穗
duit ca femeia să se despartă, ci trebuie să rabde din cauză că nu ştie care va
fi sf 穩 şitul. Căci ce ştii femeie, dar dacă-ţi vei m 穗 tui bărbatul? (I Cor. 7,
6). Drept aceea, care a lăsat pe soţul său şi s-a dus la altul este adulteră; iar
cel părăsit este de iertat, si nici ceea ce vieţuieşte laolaltă cu unul ca acesta nu
se os 穗 deşte. Insă dacă bărbatul, despărţindu-se de soţie, ar merge la alta, at
穰 ci este adulter, fiindcă o face pe d 穗 sa să fie adulteră, c 穰 şi ceea ce
vieţuieşte 絈 preună cu d 穗 sul este adulteră, fiindcă a atras la ea bărbat
străin.
21Sf Vasile Dacă un bărbat vieţuind 絈 preună cu o femeie 絜 căsătorie, apoi - a se vedea desfranarea laici
nemulţumindu-se cu nunta, ar cădea 絜 desfr 穹 , ţie unul ca
acesta
精 socotim desfr 穗 at şi mai mult 靖 prelungim epitimiile. Insă
nu
avem canon de a-l supune vinovăţiei adulterului dacă păcatul se
va comite cu cea liberă de nuntă, căci, precum se spune, adultera
spurc 穗 du-se se va spurca şi nu se va 絜 toarce la bărbatul sau
(Ier. 3, 1), şi cel ce ţine adulteră este fără de minte şi nelegiuit
(Pilde 18, 22); dimpotrivă, cel ce a desfr 穗 at nu se va opri de la
絈 preuna vieţuire eu soţia lui. Drept aceea, femeia va primi pe
bărbatul său dacă el s-a 絜 tors de la desfr 穹; iar bărbatul va 絜
depărta de la casa sa pe cea 絜 tinată; şi nu este uşor a se găsi
motivul 絜 privinţa acestora, dar obiceiul aşa s-a ţinut.
35Sf Vasile Iar 絜 privinţa bărbatului părăsit de soţie trebuie a se ţine seama - a se vedea desfranarea laici
de pricina părăsirii, şi de se va vădi că s-a dus fără de motiv, el
adică este vrednic de iertare, iar ea de pedeapsă, şi lui i se va da
iertare spre a se 絈 părtăşi cu Biserica.
77Sf Vasile Dar cel ce lasă pe femeia ceea ce s-a 絈 preunat legiuit cu d 穗 - cel care isi paraseste sotia sis e
sul şi aduce pe alta se supune, după hotăr 穩 ea Domnului, duce cu alta – 7 ani penitenta
pedepsei adulterului. Şi s-a canonisit de Părinţii noştri ca unii ca

8
aceştia un an să se t 穗 guiască, doi să asculte, trei să se
smerească, iar 絜 al şaptelea să stea 絈 preună cu credincioşii, şi
aşa se vor 絜 vrednici de proaducere de se vor pocăi cu lacrimi.
87 Trulan Aceea care şi-a părăsit bărbatul şi se duce după altul este
adulteră, după Sfântul şi dumnezeiescul Vasile, care prea bine a
ales acest lucru (acest citat) din profeţia lui Ieremia: că „dacă
femeia se face (va fi) a altui bărbat, să nu se întoarcă la bărbatul
ei, ci (odată) spurcată, va să fie" (Ieremia 3, 1); şi iarăşi: „Cel ce
are (ţine) adulteră, este nebun şi necredincios (păgân)"
(Proverbe 18, 23). Dar de s-ar vădi că a fugit fără cuvânt
(pricină) de la bărbat, el este vrednic de iertare, ea însă de
certare. Iar iertarea i se va da acestuia spre a se uni (spre a fi în
comuniune) cu Biserica. Iar cel care-şi părăseşte femeia pe care
şi-a luat-o în mod legiuit şi aduce pe alta - după hotărârea
Domnului - se supune osândei adulterului (pentru adulter); căci
s-a canonizat (s-a orânduit) canonic de către Părinţii noştri că
unii ca aceştia timp de un an să se tânguiască (să plângă), doi ani
să asculte, trei ani să cadă (în genunchi) şi în al şaptelea să stea
împreună cu credincioşii, şi aşa să se învrednicească de
împărtăşanie, de se vor pocăi, adică cu lacrimi.

II-IV. Recăsăt. În general

2) căsăoria a 2-a
3 Neocez Pentru cei ce cad în mai multe nunţi este învederat timpul -“cei care cad in mai multe nunti” –
hotărât pentru penitenţă, dar întoarcerea şi credinţa, lor le era deja stabilit un anumit timp de
scurtează timpul penitenţei. penintenta pt a doua/sau a treia
casatorie in sus
7 Neocez Femeia gravidă trebuie să se lumineze (boteze), când va vrea; - suntem lamuriti ca e vorba de dupa a
căci ceea ce naşte nu este părtaşă întru aceasta cu cel născut, doua nunta, deci nu se impartaseau.
Influenteati de coment bizantin, au castorit
pentru ca să se arate voinţa proprie a fiecăruia la mărturisire. ca acest canon se refera la cas a 3-a.
Logica, preucm si can 7 ala cesluiasi sinod,
de inidca ca in can 3 sunt vizati toti cei
care se recastoresc indiferent daca e vorba
de 2 sau 3. Peri Poligamon-este titlul
canonului 3, deci nu se refera la cas. a treia
sau a doua. Desi e ingaduita nunta a
doua, necesita peninta. Ar fi o bagatelizare
a casatoriei a participa / a manca, la nuntile
acestea

1 Laod Am hotărât, potrivit canonului bisericesc, ca celor care liber şi (data incerta – 360 a proximativ,
legiuit s-au împreunat prin nunta a doua, şi nu s-au căsătorit poate mai tarziu, catre 375)
clandestin, după ce a trecut un timp scurt, pe care l-au petrecut -exista deja un canon, acesta
în rugăciuni şi posturi, după iertare trebuie să li se dea intaresc cele deja hotarate. Canonul,
împărtăşania. apeleaza la reguli deja existente,
confirma ca nunta a doua necesita

9
un timp de penitenta, scurt, posturi
si rugaciuni, dupa care sunt
reprimiti la impartasanie

87 Sf Vasile (a se vedea pagina 5)


4 Sf Vasile ホ n privinţa celor ce se căsătoresc a treia oară şi a celor ce se căsătoresc mai -poligamie sau desfranare temperata
de multe ori, am hotăr 穰 acelaşi canon, care este corespunzător şi pentru cei
ce se căsătoresc a doua oară; adică pentru cei ce se căsătoresc a doua oară, un
an; alţii 絜 să au hotăr 穰 doi ani; iar pe cei ce se căsătoresc a treia oară 靖
afurisesc pe trei, de multe ori şi pe patru ani. Şi pe una ca aceasta o numesc
nu nuntă, ci poligamie, ba mai cur 穗 d desfr 穗 are, ce se pedepseşte; pentru
aceea, şi Domnul a zis samaritencei, care schimbase cinci bărbaţi: „Pe care-l
ai acum nu-ţi este bărbat" (loan 4, 18). Pentru că cei ce au trecut peste limita
nunţii a doua nu mai sunt vrednici să se numească cu numirea de bărbat sau
de soţie. Apoi 絜 privinţa celor ce se căsătoresc a treia oară am primit
obiceiul de afurisire pe cinci ani nu din vreun canon, ci din urmarea celor
primite mai
絜 ainte. Dar nu trebuie a-i opri pe ei cu totul de la Biserică, ci a-I 絜 vrednici
de ascultare, doi ori trei ani, şi după aceea să li se dea voie să stea 絈 preună,
iar de la 絈 părtăşirea Sfintei Taine celei bune să fie ţinuţi departe, şi atunci c
穗 d vor arăta vreun rod de pocăinţă să se aşeze la locul 絈 părtăşirii.
+6 Sf Vasile Desfr 穹 l persoanelor canonice sa nu se socotească de
nuntă şi cu tot chipul să se rupă 絜 soţirea lor; căci
aceasta este de folos şi Bisericii spre 絜 tărire, şi
ereticilor nu le va da prilej 絈 potriva noastră, precum că
prin 絜 găduirea de a păcătui i-am atrage spre noi.
3) căsătoria a 3-a
4 Sf Vasile (a se vedea mai sus) -titlu – despre cei ce se casatoresc a treia
oara si de mai multe ori
-titlu sugereaza ca exsita si a 4-a
casatorie. In privinta celor care se
casatoreau a 2 oara lucrurile erau clare si
trebuia reglementata a 3-a.
-cei care se ca a doua oara, se
afurisesc 1 sau 2 ani cum stablisera
predecesorii. A daua casatorie nu este
asimilata cu desfranare, manifestandu-se
pogoramanat fata de ea. Pt ca cei care au
trecut peste limita de nunta a doua nu mai
sunt vrednici a se numit barbat si sotie
Cea de-a treia casatorie
50 Sf Vasile Pentru a treia nuntă nu este lege; drept aceea, nunta a treia nu se
aprobă de lege. Deci pe unele ca acestea le privim ca pe nişte 絜
tinăciuni ale Bisericii; dar nu le supunem os 穗 dirilor publice,
ca pe unele ce sunt mai tolerabile dec 穰 desfr 穹 l deschis.

4) căsătoria a 4-a
80 Sf Vasile Părinţii au trecut sub tăcere poligamia, ca pe o faptă dobitocească şi cu totul
străină de neamul omenesc. Iar nouă ni se arată că acest păcat este ceva mai
mult dec 穰 desfr 穗 area. Drept aceea, este de cuviinţă ca unii ca aceştia să
se supună canoanelor; adică un an t 穗 guindu-se şi trei ani prostern 穗 du-se,
apoi să f 冾 primiţi.

10
V-X. Recăsătorirea în diverse situaţii

5) recăsăt femeii părăsite de soţul ei


48 Sf Vasile Iar cea lăsată de bărbatul său, după socotinţa mea, trebuie să răm - a se lua in legatura cu 35 Sf Vasile
穗 ă aşa. Căci a zis Domnul: „De va lăsa cineva pe femela sa,
afară de cuv 穗 t de desfr 穗 are, o face să fie adulteră". Apoi,
prin
numirea ci de adulteră a exclus-o pe d 穗 sa de Ia 絈 preunarea
cu
altul. Căci cum poate fi bărbatul vinovat, ca pricinuitor de
adulter, iar femeia, care s-a numit adulterii de Domnul, să fie
nevinovată pentru 絈 preunarea cu alt bărbat.

6) căsăt succesivă cu 2 fraţi /2 surori


2 Neocez Femeia, dacă se va mărita cu doi fraţi, să se scoată din
comuniune până la moarte; totuşi, dacă în vremea morţii va zice
că, făcându-se sănătoasă, va desface căsătoria, atunci din milă
va avea pocăinţă. Iar dacă va muri femeia, întru acest fel de
căsătorie fiind, sau bărbatul, atunci pentru partea rămasă în viaţă
cu anevoie va fi pocăinţa.
87 Sf Vasile (a se vedea pagina 5)
23 part.1 Sf Pentru cei ce s-au căsătorit eu două surori, sau cele ce s-au -casatoria succesiva cu doua surori
Vasile căsătorit cu doi fraţi, noi am emis o scrisoare, a cărei copie am sau cu doi frati. Scrisoarea catre
trimis-o cucerniciei tale. […] Diodor a devenit can 87; se
foloseste paradeheste – sa nu se
primeasca in obstea Bisericii, adica
nici macar in orindul penintentilor,
afurisire mare; pt ca dupa despartire
sunt primit in ordinul penitentilor;
78 Sf Vasile Felul acesta de epitimie să se ţină şi pentru cei ce iau două surori
絜 căsătorie, deşi 絜 timpuri deosebite.

7) căsătoria cu soţia fratelui


23final Sf […] Iar cel ce a luat pe soţia fratelui său nu se va primi 絜 ainte
Vasile de a se despărţi de ea.

8) recăsăt celor văduvi


24 Sf Vasile Apostolul a hotăr 穰 că dacă văduva, cea socotită 絜 numărul vaduva tanara (e vorba de randul
văduvelor, adică cea primita 絜 slujbă de Biserica, se vaduvelor)
căsătoreşte, - cele care au trecut de
să se treacă cu vederea. Iar 絜 privinţa bărbatului văduv nu este 60 de ani
nici o lege, ci pentru unul ca acesta este de ajuns epitimia celor - recasatorirea unui
care se căsătoresc de două ori. 絜 să văduva care a ajuns şaizeci vaduv – epitim celor ce se casatores
de ani, de ar voi iarăşi să vieţuiască cu bărbat, nu se va 絜 de 2 ori

11
vrednici de 絈 părtăşirea celui Bun p 穗 ă ce nu va 絜 ceta de
patima necurăţiei. Iar dacă o vom primi pe ea 絜 ainte de şaizeci
de ani, vina va fi a noastră, nu a femeii.
41 Sf Vasile Ceea ce 絜 văduvie este stăp 穗 ă pe sine (se poate) căsători tară
(să fie) 絜 vinovăţită, dacă nu este nimeni care să rupă căsătoria,
căci Apostolul zice: „Iar de va muri bărbatul, slobodă este să se
mărite cu cine voieşte, numai că 絜 tru Domnul" (I Cor. 7, 39).
53 Sf Vasile Văduva sclavă poate nu a greşit mult aleg 穗 d nunta a doua 絜
formă de răpire; deci pentru aceasta nimic nu trebuie a se 絜
vinovăţi; căci nu se judecă formele, ci voinţa. Dar fireşte că o
aşteaptă pe d 穗 sa epitimia nunţii a doua.

9) recăsăt. femeii, căreia i-a dispărut bărbatul, mai înainte de


încredinţarea morţii lui
31 Sf Vasile Femeia căreia i s-a dus bărbatul şi a dispărut, dacă se 絜 soţeşte
cu altul mai 絜 ainte de a se 絜 credinţa despre moartea aceluia,
este adultera.

10) recăsăt. femeii de ostaş dispărut


36 Sf Vasile Femeile ostaşilor, care s-au măritat c 穗 d lipseau bărbaţii lor, se
supun aprecierii după aceeaşi consideraţie ca şi cel care 絜 urma
absenţei bărbaţilor nu au aşteptat 絜 apoierea lor. Totuşi, 絜
acest
caz fapta are o oarecare iertare, deoarece există multă bănuială
de moarte.

XI. Răpirea de femei


22 part1 Sf Pe cei ce au femei din răpire, daca ar fi luat ei pe cele logodite
Vasile mai 絜 ainte cu alţii, nu se cade a-i primi (絜 comuniune) mai 絜
ainte, p 穗 ă a nu se lua (acelea) de la d 穗 şii şi a se da 絜 stăp
穗 irea logodnicilor celor dint 稱, de ar vrea (aceştia) să le ia, sau
să renunţe la ele. Iar de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se
lua şi a se da la ai săi şi a se lăsa 絜 socotinţa rudelor, ori părinţi
de vor fi, ori fraţi, sau orice fel de ocrotitori ai fetei; şi de ar voi
ei a o da lui, să se statornicească căsătoria; iar (de nu vor voi, să
nu se silească. […]
30 Sf Vasile ホ n privinţa celor ce răpesc nu avem canon vechi, ci am exprimat
socotinţa noastră proprie, ca trei ani să f 冾 afară de rugăciune, at
穰 d 穗 şii, c 穰 şi cei ce răpesc 絈 preună cu ei. Iar pentru aceea
ce nu se face cu silă nu este a se da socoteală, dacă nu se va fi 絜
t 穃 plat şi necinstire, şi nici n-a premers furarea lucrului; iar
văduva este stăp 穗 ă de sine şi stă 絜 voia sa de a urma pe
răpitor; drept aceea, noi nu avem să purtăm grijă de aparenţele
exterioare.
27 IV Ec Sf 穗 tul sinod a or 穗 duit (hotăr 穰) ca cei ce răpesc femei sub
cuv 穗 t de căsătorie, sau părtaşii, sau sfătuitorii celor ce le

12
răpesc, daca ar fi clerici, să cadă din treapta lor, iar dacă ar fi
laici, să f 冾 daţi anatemei.

XII.Complicitat la răpirea de femei


30 Sf Vasile ( a se vedea mai sus)
27 IV Ec Sf 穗 tul sinod a or 穗 duit (hotăr 穰) ca cei ce răpesc femei sub
cuv 穗 t de căsătorie, sau părtaşii, sau sfătuitorii celor ce le
răpesc, daca ar fi clerici, să cadă din treapta lor, iar dacă ar fi
laici, să f 冾 daţi anatemei.

XIII Siluirea fecioare logodite /nelogodite


67 Apost Dacă cineva ar apuca cu de-a sila (ar strica, ar silui) o fată
nelogodită, să se afurisească; şi să nu-i fie permis acelui a lua pe
alta, ci pe aceea să o ţie, pe care a ales-o (stricat-o), chiar dacă ar
fi săracă.
25 Sf Vasile Cel ce ţine pe o femeie necinstită de d 穗 sul se va supune
epitimiei celei (ce se dă) pentru necinstire, dar se 絜 găduie a
avea pe (acea) femeie.
22 part2 Sf […] ホ nsă cel ce are femeie din necinstire, ori ascunsă, ori siluită
Vasile trebuie să cunoască epitimia pentru desfr 穹. Iar epitimia pentru
cei ce desfr 穗 ează este hotăr 穰 ă la patru ani; şi trebuie ca 絜
cel dint 稱 să se scoată de la rugăciuni şi a se t 穗 gui ei 絜 aintea
uşii bisericii; iar 絜 al doilea, a se primi la ascultare; iar 絜 al
treilea, spre pocăinţă; iar 絜 al patrulea să stea 絈 preună cu
poporul, fiind
絜 depărtaţi de la jertfa adusă; numai după aceea să li se admită
絈 părtăşirea cu cel Bun.

XIV. Căsăt între rude apropiate


68 Sf Vasile Legătura de căsătorie a persoanelor din rudenia oprită, de se va
dovedi, ca una ce s-a făcut 絜 tru păcatele oamenilor, va primi
epitimia adulterilor.

XV. a) Căsăt. fără consimţământul părinţilor


38 Sf Vasile Fecioarele care fără voia tatălui au urmat bărbaţilor desfr 穗 -casatoria fara consimtamantul parintilor
ează, inseamna desfranare. Din punct de vedere
civil, fara consimtamantul parintilor
dar 絈 păc 穗 du-se cu părinţii, se pare ca fapta ia vindecare, 絜 casatoria era nula. In cazul in care dupa
să nu se vor primi Ia 絈 părtăşire 絜 dată, ci vor face epitimie trei inceperea relatiei se obtinea
ani. consimtamantul, opera un fel de acoperire
prin confirmare a respectivului caz de
nulitate a casatoriei.
-se subintelege ca doar in cazul in
care femeia nu ar fi implinit deja 3 ani din
epitimia pentru desfrau
-aceste prevederi contravin
dispizitiile actuale civile

13
42 Sf Vasile Căsătoriile cele fără de 絜 voire a stăp 穗 ilor sunt desfr 穗 ări.
Deci
fiind 絜 că 絜 viaţă tatăl, sau stăp 穗 ul, cei ce vieţuiesc laolaltă
sunt
vinovaţi p 穗 ă c 穗 d stăp 穗 ii lor nu vor aproba căsătoria, căci
numai atunci primeşte 絜 tărirea cea de nuntă.
b) Căsăt fără consimţământul stăpânului
40 Sf Vasile Ceea ce fără 絜 voirea stăp 穗 ului (său) s-a dat pe sine unui completeaza prevdedrile can 38, unde s
bărbat a desfr 穗 at; iar ceea ce 絜 urmă 絜 cheie căsătorie pentru eprevedr ncesitate cosntimanatului
parintilor pt incheiere casatoriei. Aici e
care i s-a avut inv edre cauzl sclavei care are nevoie
dat voie, (aceasta) s-a măritat; deci cealaltă este desfr 穗 are, iar de consimtamantul stapanaului. In a doua
aceasta nunta; căci 絜 voielile celor ce sunt sub stăp 穗 ire nu au aprte, can 40 preveder situatie ic are ar
nici o tărie. incheie casatoria cu consitmanad:
1 casatorie ingaduita. a) la primavedere ar
prespeun acrodu stapanului.pt ca cea
supusa lui sa fi incheieat o casatorie in
stare de sclavie
b)insa unii
comentatori, MIlas, nu exlu posibiltatea ca
sclava sa fi fost eliberata, iar dupa
eliberare i-ar fi fost ingaduit aincheeirea
uneic astorii nemai avand envoie de un
acord
2. ingaduita stapanauui a) ar putea viza fie
castoria cu abrbatul cu care sclava
convietuitse pana tunci fara incovirea
stapanului, deci in desfrau, si prina cest
caz ri fi vorba de o acoperire prin
cofirmare a nulitatii vcassatoriei incheiate
fara consimtamantul stapamanului (siilor
can 38 pt relatiei fiica-tata)
b) fie casatorie cu un alt
brbatu decat cel cuc are convietuise
antetiro fara voia stapanaului (situatie
similara cu prev can 37 Sf Vasile-
vietuirea cu rimul barbatul, adica fra
consimtamanutl stpanaului, va fi desfrau,
pt care v aprimie pitmie. Insoritea cu
babartul pt care primest acordul
stapanaului este considerata casatorie
biencuvantata de Biserica, dar care nu
scutste de epitima pt desfraul cu primul
barbat).
Concluzia finala ac an 40, este ca invoielil
ecelor ce sunt sub stapanir enu au nici o
tarie.
Aici adaugam si can 42 Sf
Vasile : can 42 se prezinta ca o concluzie
generala pt dispozitiile anterioare ale can
38 si 40 dar si ale canoanelor 31, 36 si 41,
ce presupun moartea primului sot. Astfel
pe deoparte exist aposibiltate aca tatal sau

14
stapanul sa validezxe o casatorie, pt care
inital nu isi exprimase consimtamantul, pe
de alta parte, moartea sotului,. Echivaleaz
acu libertatea vaduvei de a se casatori cu
cine vrea, insa “numai intru Domnul” 1
Cor 7,39

42 Sf Vasile (a se vedea mai sus)

D. SITUAŢII APARENTE DE DESFRÂNARE / ACTE


NECONDAMNABILE / NEÎNVINOVĂŢITE DEŞI ÎN
AFARA CĂSĂTORIEI
49 Sf Vasile Stricările cele făcute prin deplină silire să fie ne 絜 victimele sa nu fie invinovatite
vinovăţite. Deci şi sclava, de se va silui de stăp 穗 ul ei,
nu se 絜 vinovăţeşte.
4 Neocez Dacă cineva poftind o femeie, îşi propune a se culca cu desfranarea cu gandul
dânsa, dar hotărârea sa nu va deveni faptă, se vede că
prin har a fost scăpat

E. ADULTERUL ŞI DESFRÂNAREA – IMPEDIMENTE


PENTRU INTRAREA ÎN CLER
12 Sf vasile Canonul a oprit cu desăv穩şire de la slujire pe cei ce s- -[verbul “il opreste” ne
au căsătorit arata ca au lucrat deja ca preot, si
de două ori. a facut fapta care il opreste de a
mai lucra ca si cleric] casatoria a
doua a unui cleric este asemanat
cu desfranarea, generic, fiind
astfel oprit de la slujire.

17 Apost Cel care s-a legat cu două căsătorii după botez, sau
care a luat concubină, nu poate să fie episcop sau a) cel ce urmeaza a fi hirotonit
presbiter sau diacon, sau peste tot orice altceva din b) adulterul sotiei celui ce
rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti). urmeaza a fi hirotonit: 8
Neocezareea

8 Neocez De se va vădi în public că soţia cuiva care este laic a


comis adulter, unul ca acela nu poate veni în slujba
preoţească. Iar dacă dânsa va comite adulter după
hirotonie, el este dator să o demită; iar de va vieţui cu
dânsa, nu poate ţine slujba ce i sa încredinţat.

F. ADULTERUL ŞI DESFRÂNAREA CLERICILOR


1 Neocez Presbiterul, dacă se va însura, să se scoată din treapta
sa, iar de va fi desfrânat sau va comite adulter, să se
excludă cu desăvârşire şi să se supună penitenţei.
9 Neocez Presbiterul, dacă s-a înaintat după ce mai înainte a
păcătuit în trup, şi va mărturisi că a păcătuit înainte de
hirotonie, să nu jertfească, rămânând în celelalte,

15
pentru zelul său de altfel; căci mulţi au zis că şi
hirotonia iartă cele mai multe păcate. Iar dacă el însuşi
nu mărturiseşte şi nu se poate dovedi arătat, atunci el
însuşi are puterea de a hotărî ce să facă.
10 Neocez Aşijderea şi diaconul, de va cădea în acelaşi păcat, să
aibă numai treapta slujitorului bisericesc.
25 Apost Episcopul ori presbiterul ori diaconul, prinzându-se în
desfrânare, sau
în jurământ strâmb (sperjur), sau în furtişag să se
caterisească, dar să
nu se afurisească, căci zice Scriptura: să nu urgiseşti de
două ori pentru
acelaşi lucru (Naum 1,9). Asemenea şi ceilalţi clerici.
3 Sf Vasile Diaconul care a desfr 穗 at după ce a intrat 絜 diaconie
va fi lepădat de la diaconie; dar fiind pus la locul
mirenilor, nu se va opri de la 絈 părtăşire, căci fiinţează
un canon vechi, ca cei căzuţi dintr-o treaptă să se
supună numai acestui fel de pedeapsă, urm 穗 d precum
socotesc cei din vechime, acelei legi care zice: „Nu
pedepsi de două ori aceeaşi greşeală" (Naum 1, 9). Dar
şi pentru altă pricină, căci cei ce sunt 絜 tagma
mirenească, fiind scoşi din locul credincioşilor, iarăşi se
primesc la locul din care au căzut; iar diaconului 靖
ajunge o dată os 穗 da caterisirii; deci fiindcă nu i se mai
dă Iui diaconia, 絜 această singură os 穗 dă să consiste
pedeapsa. Acestea 絜 să sunt după cele statornicite. Iar
絜 deobşte, adevărata vindecare este 絜 depărtarea de
păcat; drept aceea, cel ce pentru voluptatea trupului a
lepădat harul, acela prin sfăr 穃 area trupului şi prin 絜 fr
穗 area cu toată supunerea depărt 穗 du-se de
voluptăţile cărora a fost subjugat ne va da dovada
desăv 穩 şită a vindecării lui. Deci pe am 穗 două trebuie
să le ştim noi, at 穰 pe cea precizată prin lege, c 穰 şi pe
cea după obicei; şi 絜 privinţa celor ce mi primesc legea
cea mai 絜 altă să se urmeze după chipul predanisit.
12 Sf Vasile Canonul a oprit cu desăv 穩 şire de la slujire pe cei ce s-
au căsătorit de două ori.
27 Sf Vasile ホ n privinţa presbiterului care din neştiinţă a ajuns la
nuntă nelegiuită, am hotăr 穰 cele ce trebuie; adică să
aibă parte de 絈 preună şedere cu presbiterii, dar de
celelalte lucruri să se reţină; căci destulă este unuia cu
acesta iertarea. Iar cel ce este dator a purta grijă de
ranele sale e nepotrivit a binecuv 穗 ta pe altul; căci
binecuv 穗 tarea este 絈 părtăşire de sfinţenie; iar cel ce
nu are aceasta, din cauza greşelii neştiinţei, cum o va
da altuia? Deci nici 絜 public, nici 絜 deosebi să nu
binecuv 穗 tezi şi nici să nu 絈 părtăşească altora trupul
Iui Hristos, nici să nu slujească altceva, ci mulţumindu-
se cu 絜 t 稱 etatea şederii să se t 穗 guiască către alţii şi
Domnului, ca să i se ierte lui păcatul cel din neştiinţă.

16
32 Sf Vasile Clericii care au păcătuit păcat de moarte se vor scoate
din treapta lor, dar nu se vor opri de la comuniunea
laicilor; căci nu vei pedepsi de două ori pentru acelaşi
păcat.
69 Sf Vasile Citeţul, dacă s-ar 絈 preuna cu logodnica sa mai 絜 ainte
de nuntă, un an fiind oprit, se va primi spre a citi, răm 穗
穗 d ne 絜 aintat; iar 絈 preun 穗 du-se pe ascuns fără
logodnă, va 絜 ceta din slujbă. Asemenea şi slujitorul
bisericesc.
70 Sf Vasile Diaconul, spurc 穗 du-se cu buzele şi mărturisindu-se că
p 穗 ă acum nu a păcătuit, se va opri de la liturghie; dar
se va 絜 vrednici a se 絈 părtăşi cu cele sfinte 絜 tre
diaconi; asemenea şi presbiterul, iar de va dovedi că a
păcătuit ceva mai mult dec 穰 aceasta, ori 絜 ce fel de
treaptă va fi, se va caterisi.
a) CLERICI
1) Căsătoria după hirotonie
1 prt1 Presbiterul, dacă se va însura, să se scoată din
Neocez treapta sa, [iar
de va fi desfrânat sau va comite adulter, să se excludă
cu
desăvârşire şi să se supună penitenţei.]
2) Încheierea unei căsătorii nepermise
6 Sf Vasile Desfr 穹 l persoanelor canonice sa nu se socotească de
nuntă şi cu tot chipul să se rupă 絜 soţirea lor; căci
aceasta este de folos şi Bisericii spre 絜 tărire, şi
ereticilor nu le va da prilej 絈potriva noastră, precum că
prin 絜găduirea de a păcătui i-am atrage spre noi.
27 Sf vasile ホ n privinţa presbiterului care din neştiinţă a ajuns la
nuntă nelegiuită, am hotăr 穰 cele ce trebuie; adică să
aibă parte de 絈 preună şedere cu presbiterii, dar de
celelalte lucruri să se reţină; căci destulă este unuia cu
acesta iertarea. Iar cel ce este dator a purta grijă de
ranele sale e nepotrivit a binecuv 穗 ta pe altul; căci
binecuv 穗 tarea este 絈 părtăşire de sfinţenie; iar cel ce
nu are aceasta, din cauza greşelii neştiinţei, cum o va
da altuia? Deci nici 絜 public, nici 絜 deosebi să nu
binecuv 穗 tezi şi nici să nu 絈 părtăşească altora trupul
Iui Hristos, nici să nu slujească altceva, ci mulţumindu-
se cu 絜 t 稱 etatea şederii să se t 穗 guiască către alţii şi
Domnului, ca să i se ierte lui păcatul cel din neştiinţă.

3) Recăsătorirea clericilor
12 Sf Vasile Canonul a oprit cu desăv穩şire de la slujire pe cei ce s-
au căsătorit
de două ori.
4) Desfrâul înainte de căsătorie descoprit după hirotonie
9 Neocez Presbiterul, dacă s-a înaintat după ce mai înainte a
păcătuit în trup, şi va mărturisi că a păcătuit înainte de

17
hirotonie, să nu jertfească, rămânând în celelalte,
pentru zelul său de altfel; căci mulţi au zis că şi
hirotonia iartă cele mai multe păcate. Iar dacă el însuşi
nu mărturiseşte şi nu se poate dovedi arătat, atunci el
însuşi are puterea de a hotărî ce să facă.
10 Neocez Aşijderea şi diaconul, de va cădea în acelaşi păcat, să
aibă numai treapta slujitorului bisericesc.
5) Desfrâu după hirotonie sau hirotesie
1 prt2 [Presbiterul, dacă se va însura, să se scoată din treapta
Neocez sa,] iar de va fi desfrânat sau va comite adulter,
să se excludă cu desăvârşire şi să se supună
penitenţei.
25 Apost Episcopul ori presbiterul ori diaconul, prinzându-se în
desfrânare, sau
în jurământ strâmb (sperjur), sau în furtişag să se
caterisească, dar să
nu se afurisească, căci zice Scriptura: să nu urgiseşti de
două ori pentru
acelaşi lucru (Naum 1,9). Asemenea şi ceilalţi clerici.
3 Sf Vasile Diaconul care a desfr 穗 at după ce a intrat 絜 diaconie
va fi lepădat de la diaconie; dar fiind pus la locul
mirenilor, nu se va opri de la 絈 părtăşire, căci fiinţează
un canon vechi, ca cei căzuţi dintr-o treaptă să se
supună numai acestui fel de pedeapsă, urm 穗 d precum
socotesc cei din vechime, acelei legi care zice: „Nu
pedepsi de două ori aceeaşi greşeală" (Naum 1, 9). Dar
şi pentru altă pricină, căci cei ce sunt 絜 tagma
mirenească, fiind scoşi din locul credincioşilor, iarăşi se
primesc la locul din care au căzut; iar diaconului 靖
ajunge o dată os 穗 da caterisirii; deci fiindcă nu i se mai
dă Iui diaconia, 絜 această singură os 穗 dă să consiste
pedeapsa. Acestea 絜 să sunt după cele statornicite. Iar
絜 deobşte, adevărata vindecare este 絜 depărtarea de
păcat; drept aceea, cel ce pentru voluptatea trupului a
lepădat harul, acela prin sfăr 穃 area trupului şi prin 絜 fr
穗 area cu toată supunerea depărt 穗 du-se de
voluptăţile cărora a fost subjugat ne va da dovada
desăv 穩 şită a vindecării lui. Deci pe am 穗 două trebuie
să le ştim noi, at 穰 pe cea precizată prin lege, c 穰 şi pe
cea după obicei; şi 絜 privinţa celor ce mi primesc legea
cea mai 絜 altă să se urmeze după chipul predanisit.
32 Sf Vasile Clericii care au păcătuit păcat de moarte se vor scoate
din treapta lor, dar nu se vor opri de la comuniunea
laicilor; căci nu vei pedepsi de două ori pentru acelaşi
păcat.
69 Sf Vasile Citeţul, dacă s-ar 絈 preuna cu logodnica sa mai 絜 ainte
de nuntă, un an fiind oprit, se va primi spre a citi, răm 穗
穗 d ne 絜 aintat; iar 絈 preun 穗 du-se pe ascuns fără
logodnă, va 絜 ceta din slujbă. Asemenea şi slujitorul
bisericesc.

18
70 Sf Vasile Diaconul, spurc 穗 du-se cu buzele şi mărturisindu-se că
p 穗 ă acum nu a păcătuit, se va opri de la liturghie; dar
se va 絜 vrednici a se 絈 părtăşi cu cele sfinte 絜 tre
diaconi; asemenea şi presbiterul, iar de va dovedi că a
păcătuit ceva mai mult dec 穰 aceasta, ori 絜 ce fel de
treaptă va fi, se va caterisi.
b) ADULTERUL SOŢIEI PREOTULUI
8 Neocez De se va vădi în public că soţia cuiva care este laic a
comis adulter, unul ca acela nu poate veni în slujba
preoţească. Iar dacă dânsa va comite adulter după
hirotonie, el este dator să o demită; iar de va vieţui cu
dânsa, nu poate ţine slujba ce i sa ncredinţat.
* Excepţia de la Regulă un slujitor de mir nu poate fi într-o
treaptă inferioară
1 Neocez Presbiterul, dacă se va însura, să se scoată din treapta
sa, iar de va fi desfrânat sau va comite adulter, să se
excludă cu desăvârşire şi să se supună penitenţei.
9 Neocez Presbiterul, dacă s-a înaintat după ce mai înainte a
păcătuit în trup, şi va mărturisi că a păcătuit înainte de
hirotonie, să nu jertfească, rămânând în celelalte,
pentru zelul său de altfel; căci mulţi au zis că şi
hirotonia iartă cele mai multe păcate. Iar dacă el însuşi
nu mărturiseşte şi nu se poate dovedi arătat, atunci el
însuşi are puterea de a hotărî ce să facă.
G. ADULTERUL ŞI DESFRÂNAREA CELOR CE AU
DEPUS VOTUL FECIORIEI
19 Ancira Cel ce, făgăduind fecioria, violează votul, să se supună -[trebuie facuta distinctia intre, cei
hotărârii pentru cei ce se căsătoresc a doua oară. care au fagaduit fecioria si cele care
Aşijderea am oprit ca fecioarele să vieţuiască împreună locuiesc impreuna cu barbati, cu
cu oarecare bărbaţi ca surori. surori] ???

6 Sf Vasile Desfr 穹 l persoanelor canonice sa nu se socotească de


nuntă şi cu tot chipul să se rupă 絜 soţirea lor; căci
aceasta este de folos şi Bisericii spre 絜 tărire, şi
ereticilor nu le va da prilej 絈potriva noastră, precum că
prin 絜găduirea de a păcătui i-am atrage spre noi.
18 p. I Sf ホ n privinţa fecioarelor căzute, care au făgăduit In 4 Sf Vasile se opreste la 1 an pt
Vasile Domnului viaţa cea 絜 tru sfinţenie, apoi căz 穗d 絜 cei care se casatoresc a doua oara,
patimile trupului şi-au călcat făgăduinţele lor, desi unii au oprit inainte 2 ani.
Părinţii noştri, purt 穗 du-se cu bunătate şi cu bl 穗 -[se pronunta pt
deţe faţă de neputinţele celor ce alunecă, au legiuit inasprirea epitimiilor, pt ca Biserica
să se primească după un an, or 穗 duind la fel ca sporise ca numar si prin urmare si
pentru cei ce se căsătoresc a doua oară. Dar mie cazurile trebuie sa fi fost mai
mi se pare că, deoarece Biserica, sporind prin harul multe] [intra in semnificatia
lui Hristos, se face mai puternică şi acum se 絜 profunda a faptelor, aduce dovezi
mulţeşte tagma fecioarelor, trebuie să se ia aminte din Scriptura si ajunge la concluzia
cu deadinsul la lucrul care se cunoaşte prin 絜 ca nu se poate da acelas canon
ţelegerea şi prin sensul Scripturii, ce se poate găsi vaduvei si fecioarei. Vaduva se

19
prin interpretare; că văduvia este mai prejos dec穰 osandeste ca o roaba
fecioria; deci şi păcatul văduvelor este mult 絜 stricata/sedusa, iar fecioara,
urma celui al fecioarelor. Să vedem dar ce a scris osandei adulterului] [Can. 20
Pavel lui Timotei: „Iar de văduvele cele mai tinere Ancira, prescrie o epitimie de 7 ani
te fereşte; căci atunci c 穗 d se 絜 fierb 穗 tează 絈 pt adulter] [se ocupa nu numai de
potriva lui Hristos, poftesc să se mărite, av穗d os穗 fecioarele care au incalcat voturi
dă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dint 稱 " (I Tim. dar si de cei care pacatuiesc cu
5, 11-12). Deci dacă văduva se supune sub păcat fecioarele, numindu-l adulter –
preagreu, ca una ce a lepădat credinţa 絜 Hristos, trebuie corelat cu can 9 Sf Vasile,
ce trebuie să socotim despre fecioară, care este care impunea ca femeile sa isi tina
mireasa lui Hristos şi vas sfinţit, afierosit stăp 穗 sotul, chiar si cand sunt adulteri si
ului? Mare păcat face şi ceea ce se dă roabă desfranati, dar asta nu inseamna ca
nunţilor celor ascunse, umpl 穗 d de stricăciune acestia sa nu fie epitimiti ca
casa, necinstind prin viaţa cea vicioasă pe cel ce o adulteri]
are; dar cu mult mai rea este mireasa, făc 穗 du-se
adulteră şi necinstind unirea cu mirele său, d穗du-
se pe sine voluptăţilor celor neast穃părate. Aşadar,
văduva se os 穗 deşte ca o roabă stricată, iar
fecioara se supune os穗dei adulterei. Deci precum
numim adulter pe cel ce vieţuieşte 絈 preună cu
femeie străină, neprimindu-l mai 絜 ainte la 絈
părtăşire p 穗 ă ce nu va 絜 ceta de la păcat サ tot aşa
vom hotăr ・ şi 絜 privinţa celui ce are o fecioară.
[Dar şi aceea trebuie să stabilim acuma că fecioară numim pe
ceea ce de bunăvoie s-a adus pe sine Domnului şi a renunţat
la nuntă, şi a preferat viaţa cea 絜 tru sfinţenie. Iar
făgăduinţele le judecăm primite de atunci de c 穗 d s-a ajuns
la maturitatea judecăţii. Căci nicidecum nu se cuvine a se
considera cu totul hotăr 穰 oare vorbele copilăreşti la unele ca
acestea, ci numai după ce a ajuns peste şaisprezece sau
şaptesprezece ani, fiind stăp 穗 a g 穗 durilor sale, şi numai
după ce, cercetata fiind mai mult, totuşi a rămas statornică 絜
intenţia sa şi stăruind 絜 rugăminţile sale de a fi primită,
atunci se cuvine a se număra 絜 tre fecioare, şi a confirma
făgăduinţele uneia ca aceasta, si a se pedepsi riguros
lepădarea ei de vot. Căci pe multe părinţii şi fraţii şl unele
dintre rude le aduc mai 絜 ainte de v 穩 stă, fără să fi fost 絜
demnate de impuls propriu spre nemăritare, ci asigur 穗 du-şi
pentru sine ceva lumesc; pe care nu trebuie a le primi uşor p
穗 ă c 穗 d nu vom cerceta lămurit intenţia lor proprie]
60 p I Sf Ceea ce a depus vot de feciorie şi a căzut de la
Vasile făgăduinţă va 絈 plini timpul păcatului celui pentru
adulter 絜 cursul vieţii sale.
19 Sf Vasile Iar făgăduinţe ale bărbaţilor nu au cunoscut dec 穰 [sf Vasile recomanda sa se ia
numai dacă oarecare s-au numărat pe sine 絜 tagma fagaduinta lamurita si de la monahi
monahilor, care se vede că 絜 chip tacit primesc ne 絜 nu numai de la fecioare; epitimia 7
surarea. Dar şi 絜 privinţa acelora cred că se cuvine a se ani]
proceda tot 絜 acel chip, 絜 treb 穗 du-i şi lu 穗 d de l a ei
făgăduinţă lămurită, pentru ca, daca s-ar 絜 toarce la

20
viaţa de trup iubitoare şi voluptoasă, să se supună
epitimiei desfr 穗 aţilor.
60 p II Sf Aceeaşi epitimie se va da şi celor ce făgăduiesc viaţa
Vasile monahilor şi cad
44 Sf Vasile Diaconiţa care a desfr 穗 at 絈 preună cu păg 穗 nu este
primită 絜 comuniune, iar la Sf 穗 ta Jertfă se va primi 絜
al şaptelea an, fireşte, de va vieţui 絜 curăţie. Iar păg 穗
ul, apropiindu-se iar de sacrilegiu după ce a primit
credinţa, este ca unul care se 絜 toarce la vomitătură.
Aşadar, noi nu mai lăsăm ca trupul diaconesei, sfinţit
fiind, să fie 絜 絜 trebuinţare trupească.

21