„Cine gaseste un prieten, gaseste o comoara!

- mini eseu -

Am spus mereu ca fara muzica si fara prieteni nu as putea trai, pentru

mine sunt doua figuri esentiale, dar mai presus de toate prietenia.
Prietenul este acea persoana care nu te va abandona si trada niciodata,
care face totul pentru a nu te certa si a-ti fi aproape, care te iarta, chiar daca esti
tu cel vinovat, care te face sa zambesti atunci cand esti trist, care care te face sa
traiesti cu bucurie fiecare zi, care atunci cand ai o problema, se gandeste la tine
procupat chiar daca nu este prezent.
Este evident ca „Cine gaseste un prieten, gaseste o comoara!” , de fapt
doar unui prieten ii poti cere ceva cu imprumut. Din alt punct de vedere putem
spune ca cine are o comoara gaseste multi prieteni. Evident ca persoana
norocoasa care gaseste un prieten obtine o bogatie spirituala, bazata pe un raport
de absoluta incredere, sinceritate, spontaneitate, fara subterfugii, suspiciuni,
fraze spuse pe jumatate, etc. Totul depinde de verbul „a se increde” : eu ma
incred, tu te increzi, el se increde, noi ne incredem, voi va incredeti, ei/ele se
incred. Cu un prieten e nevoie sa fim mereu sinceri (chiar si atunci cand li se
spune o minciuna) . Trebuie sa fim mereu spontani, chiar daca il certam sau ii
„dam” o palma. Nu trebuie sa suspectam un prieten, decat in momentul in care
suntem siguri ca ne-a inselat increderea.
Doua persoane devin prietene daca frecventeaza aceleasi locuri, aceleasi
persoane, ramanand uniti chiar daca cercul de prieteni si cunostinte se schimba.
Faptul de a frecventa aceleasi persoane e important pentru ca ofera o sursa
de inspiratie nesfarsita in comunicarea dintre doi prieteni. Doua persoane devin
prietene cand se gasesc in aceleasi situatii, de exemplu atunci cand asteapta sa se
elibereze o cabina telefonica, o toaleta, la nunta unei cunostiinte comune etc.
Desigur ca exista exceptii de la regula, de exemplu un accident rutier,
locul de sedere in autobuz, aceeasi etapa a carierei...
Doua persoane devin prietene atunci cand descopera ca au in comun
aceleasi idei, multe interese, multe moduri de a gandi si de a vedea lucrurile;
exceptia care confirma regula este reprezentata in acest caz de oamenii politici,
care desi au idei diverse, interese opuse, dar paralele si convergente, sunt toti
„buni prieteni” unul cu celalalt.
In concluzie, prietenia este valoarea absoluta, care, totusi, e relativa, dat
fiind ca depinde de incredere, mediu, circumstante, pareri si stima. Relativitatea
vine imbinata atunci cand noi suntem cei care vrem sa o facem, cand suntem noi
cei care dorim sa conservam valoarea absoluta a prieteniei si ne dam silinta de a
o mentine, indiferent de eventualele posibile schimbari interne sau externe.