Cuprinde totalitatea operelor narative. Relatează fapte,
întâmplări, evenimente cu o anumită semnificație puse pe seama unor personaje și narate de un narator; astfel naratorul își prezintă sentimentele în mod indirect (gânduri, prin intermediul personajelor). Acțiunea este structurată pe momentele subiectului: expozițiune (situația inițială), intriga (cauza ce declanșează acțiunea), punctul culminant (situația tensionantă), deznodămândul (situația finală). Acțiunea poate fii relatată cronologic prin înlănțuire și alternanță, sau cu întoarceri în timp și rememorări prin procedeul inserției. Întâmplările sunt plasate în indici spațio-temporali (în tren, într-o împărăție, peste munți și țări). Acțiunea se ghidează în jurul unui conflict (o ciocnire de valori, idei, interese). Conflictul dintre personaje se numește conflict exterior, conflictul personajului se numește conflict interior. Naratorul reprezintă o convenție textuală, o voce care relatează întâmplări: a) la persoana a 2-a: narator omniscient, obiectiv, impersonal. b) la persoana 1: narator subiectiv, implicat ca personaj sau ca martor. Personajele sunt de mai multe feluri: -principale -secundare -episodice -figurante -colective sau individuale. În funcție de natură personajele sunt: negative sau pozitive. Modul de expunere predominant este narațiunea care se îmbină cu dialogul.Firul narativ cuprinde prezentarea întâmplărilor într-o ordine cronologică; descrierea ajută la definirea cadrului natural, iar dialogul ajută la dinamizarea acțiunii precum și la stabilirea tipologiei personajelor.