LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

1. CADRU LEGAL

Legea nr 31/1990 reglementeaza procedura lichidarii societatilor comerciale la titlul 7

capitolul 1-dispozitii generale, capitolul 2 lichidarea societatilor in nume colectiv, in
comandita simpla sau cu raspundere limitata, capitolul 3 lichidarea societatilor pe actiuni si in
comandita pe actiuni.

2. PROCEDURA LICHIDARII 18218x235s SOCIETATILOR COMERCIALE

Elementele care definesc si care caracterizeaza procesul de incetare a existentei

societatii comerciale decurg din legea romana asupra notiunii , rolului si functiilor societatiii
comerciale.

Disparitia societatilor comerciale este guvernata de principii si norme aflate intr-un

raport de cauzalitate cu cele care se aplica organizarii si functionarii acestor unitati.

Este important sa se confere prioritate principiului salvgardarii societatii, atunci cand

interesele tertilor nu sunt prejudiciate.

            Din perspectiva noilor reglementari, s-au detaliat si particularitatile procedurii

colective concursuale in raport de procedura lichidarii , astfel cum este detailata in dreptul
comun.

Elementele de noutate, introduse de Legea 31/1990 au fost analizate comparativ cu

vechea reglementare dar trebuie apreciate oportunitatea si eficienta textelor legale in vigoare.

In ceea ce priveste faza a doua a incetarii existentei societatilor comerciale, faza

lichidarii, trebuie sa se aiba in vedere statutul practicienilor in reorganizare si lichidare, astfel
cum a fost definit prin Legea nr 85/2006. In paralel trebuie evidentiate si elemente care
contureaza acest statut si din perspectiva O.U.G. nr 86/2006.

Aporturile asociatilor , intentia acestora de a exercita in comun o activitate comerciala

si impartirea profitului sunt elemente esentiale pentru existeta societatii si se reflecta mai
precis pe parcursul etapelor de incetare a existentei societatii comerciale.

            Lichidarea este o procedura care poate fi declansata numai la cererea asociatilor, ceea
ce ar permite si interpretarea potrivit careia , in tot acest interval de timp asociatii ar putea
inlatura motivele care determina initierea acestei proceduri.

            Reglementarea Legii 31/1990 referitoare la modul in care se realizeaza a doua faza a

incetarii existentei societatii comerciale – lichidarea- contine principii , dispozitii generale,
comune tuturor formelor de societate comerciala, cat si dispozitii specifice pentru societatile
pe actiuni si in comandita pe actiuni , dar si pentru celelelate categorii de societati.

            Indiferent de forma juridica a societatii comerciale, ansamblul de operatiuni effectuate

in etapa lichidarii au ca scop terminarea operatiunilor comerciale eflate in curs la data
dizolvarii societatii, incasarea creantelor societatii, transformarea bunurilor societatii in bani,
plata datoriilor societatii si impartirea activului net intre asociati.
            Principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale sunt aplicabile tuturor
societatilor comerciale.

            Personalitatea juridica a societatii comerciale subzista pentru nevoile lichidarii, in

cazul tuturor societatilor comerciale, lichidarea unei societati comerciale se face in interesul
asociatilor si reprezinta o etapa obligatorie, nu facultativa.

            Potrivit art 246 din Legea nr 31/1990 pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului
social, chiar daca in actul constitutive se prevad norme in acest scop, sunt obligatorii anumite
reguli si anume :

-           pana la preluarea functiei de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor, cu

anumite exceptii;

-           actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care ii tine locul si orice act ulterior, care ar
aduce schimbari in persoana acestora, trebuie depuse , prin grija lichidatorilor , la Oficiul
Registrul Cometului si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei;

  Dupa indeplinirea acestor formalitati, lichidatorii or depune semnatura lor in registrul

comertului si vor exercita aceasta functie.

 Societatilor comerciale in lichidare li se aplica regulile stabilite prin actul constitutiv si

prin lege, in masura in care nu sunt incompatibile cu lichidarea.

Cele mai importante modificari produse de trecerea de la faza de lichidare a societatii

comerciale, indifferent de forma sa juridica , sunt modificarea obiectului si conceptual
societatii, inlocuirea administratorilor cu lichidatarii societatii si predarea gestiunii de catre
administratori lichidatorilor.

Interventia instantei in faza lichidarii are un character exceptional; ea priveste numirea

lichidatorilor, in cazurile in care acestia nu au fost numiti de asociati, in conditiile legii si
solutionarea opozitiilor privind situatia financiara de lichidare si proiectul de repartizare.

Lichidatorii conform art 247 din Legea 31/1990 vor putea fi personee fizice sau persoane
juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentantii permanenti persoane fizice ale
societatii lichidatoare trebuie sa fie lichidatori autorizati in conditiile prevazute de lege.Ei au
aceeasi raspundere ca administratorii.

Lichidatorii trebuie, imediat dupa preluarea functiei, impreuna cu administratorii

societatii sa faca un inventar si sa incheie un bilant, care sa constate situatia exacta a activului
si pasivului societatii respective si sa le semneze.

Ei sunt obligate sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, registrele ce li s-au

incredintat de catre administratori, precum si actele societatii.

Lichidatorii isi indeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Mandatul lichidatorilor, ca si cel al administratorilor, are un continut contractual si legal,

iar raspunderea lichidatorilor este aceeasi cu raspunderea administratorilor societatii.
 Referitor la lichidarea activului si pasivului unei societati comerciale, legea
reglementeaza atat operatiunile care dau continut acestei etape, cat si actiunile in justitie pe
care le pot promova lichidatorii impotriva asociatilor sau pe care le pot intenta creditorii
impotriva lichidatorilor sau in subsidiar, impotriva asociatilor.

Drepturile asociatilor, cele care le sunt cuvenite, din lichiarea societatii comerciale,
constau in valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii, precum si in partea ce li se
cuvine din eventualele beneficii ramase nedistribuite.Aceste drepturi nu pot fi insa valorificate
decat dupa achitarea datoriiilor fata de creditorii societatii si numai daca a ramas un sold
activ.

  Lichidatorii organizeaza si conduc operatiunile de lichidare a societatii comerciale,

avand un ol hotarator in administrarea societatii aflate in lichidare.

Lichidatorii, potrivit art 249 din legea nr 31/1990 vor putea :

-           sa stea in judecata sis a fie actionati in interesul lichidarii;

-           sa execute sis a termine operatiunile de comert referitoare la lichidare;

-           sa vandal , prin licitatie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societatii; vanzarea
bunurilor nu se poate face in bloc;

-           sa faca tranzactii;

-           sa lichideze si sa incaseze creantele societatii, chiar in caz de faliment al debitorilor, dand
chitanta;

-           sa contracteze obligatii cambiale, sa faca imprumuturi neipotecare sis a indeplineasca

orice alte acte necesare.

In cazul in care in actul constitutiv nu este specificat lichidatorii nu pot constitui ipoteci
asupra bunurilor societatii, daca nu sunt autorizati de instanta, cu avizul cenzorilor.

Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din
lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii.

Lichidatorii care au achitat datoriile societatii  comerciale cu proprii lor bani nu vor putea
sa exercite impotriva societatii drepturi mai mari decat acelea ce aparineau creditorilor platiti.

Lichidarea societatii trebuie terminate in cel mult 3 ani de la data dizolvarii.

Procedura de radiere a societatilor comerciale din registrul comertului a format obiectul a

mai multor analize, pornind de la elementele care ii definesc continutul si finalitatea , precum
si de la controversele existente in doctrina, dar si in practica de specialitate.

Exita deosebiri intre cadrul procedurii lichidarii societatilor comerciale deosebiri nuantate
in Legea 85/2006 si in Legea 31/1990.
 Indiferent de forma juridica a societatii , nota dominanta a procedurii lichidarii , cum este
pervazuta in Legea 31/1990 o reprezinta aceea ca se efectueaza in principal, in interesul
asociatilor, lucru deosebit fata de o alta procedura: aceea a falimentului.

In cazul procedurii lichidarii prevazute de Legea 31/1990, un efect al dizolvarii unei

societati comerciale este acela ca activitatea acesteia  va fi subordonata exigentelor lichidarii,
iar personalitatea juridica de care beneficiaza societatea subzista pentru nevoile lichidarii.

La lichidarea societatii comerciale, cum este reglementata de Legea 31/1990, creditorii

societatii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor actiunile ce decurg din creantele ajunse
la termen, dupa cum lichidatorii pot exercita actiuni in interesul lichidarii, fara ca declansarea
lichidarii sa conduca in mod automat la suspendarea actiunilor judiciare pentru realizarea
creantelor asupra debitorului au a bunurilor sale.

Titlul VII al Legii 31/1990 ce se refera la lichidarea societatilor comerciale nu contine o

prevedere legala care sa prevada suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor
pentru creantele nascute anterior declansarii procedurii lichidarii, impotriva societatii aflate in
lichidare.

 In procedura lichidarii reglementata de Legea 31/1990, legiuitorul nu a instituit ca o

consecinta a declansarii procedurii lichidarii, suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare
pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.

Procedura lichidarii prevede obligativitatea vanzarii prin licitatie publica de catre

lichidatori atat a imobilelor cat si a averii mobiliare a societatii.

Scopul lichidarii il reprezinta repartizarea patrimoniului social in principal in interesul

asociatilor.

Legea 31/1990 contureaza actualitatea sistemului de drept romanesc si confera

legitimitate apartenentei sale la sistemul de drept unitar European.