Universitatea de Stat de

Medicină şi Farmacie
“Nicolae Testemiţanu”
Rector, acad. Ion Ababii
Manifestări şi management
dentar în ciroza hepatică

Profesor: Caproş

Studenta: Cocieru Gabriela, anul IV, fac.

Stomatologie, gr. 3405
Definiţie – este stadiul final al tuturor afecţiunilor
hepatice cronice prin necroză hepatocelulară, fibroză
progresivă, proliferare hepatocitară cu producerea de
noduli de regenerare care modifică arhitectonica
hepatică.

Etiologie:
- abuz de alcool
- hepatitele cronice B,C,D
- fibroză chistică
- deficienţa antitripsinei Alfa 1
- droguri şi toxine
- hepatite autoimune
Tablou clinic
Simptomele cirozei hepatice sunt determinate de 2 consecinţe ale modificării
structurii hepatice:
- reducerea cantitativă şi funcţională a parenchimului hepatic, existenţa
insuficienţei hepatocelulare.
- Hipertensiune în vena portă cu simptomele tensiunii portale.
Manifestările insuficienţei hepatice
Cutanate – icter, steluţe vasculare ( mai pot aparea la gravide şi în hipertiroidie),
eritroză palmară şi plantară, retracţie de aponevroză palmară, manifestări
cutaneo – mucoase hemoragipare: hemoragii, gingivoragii, echimoze.
Generale – anorexie, scădere ponderală, astenie fizică.
Ale fanerelor – dispariţia pilozităţii la bărbaţi, hipocratism digital, platonichie.
Endocrine – amenoree la femeii cauză de sterilitate, impotenţă, atrofie
testiculară, feminizare ( ginecomastie ).
Cardio – vasculare – hipotensiunea arterială.
Manifestările insuficienţei portale
-balonizare postprandiala
-splenomegalie (apariţia hipesplenismului = sechestrarea şi distrugerea
elementelor sanguine), cu risc de anemie, sângerare, infecţii
-ascită
-edeme
-circulaţie venoasă la nivelul abdomenului.
La nivel bucal, apar semne caracteristice acetei boli, pe care
orice medic-stomatolog ar trebui să le recunoască, pentru
a-şi stabili un plan de tratament specific şi complex.

La nivelul mucoaseicavităţii bucale se atestă xerostomie, edem, apariţia

focarelor de hiperemie în partea vestibulară a suprafeţei buzelor; în
periode mai avansate, icterul este localizat predominanat în regiunea
palatului dur şi moale, apărând şi senzaţii de arsură (în urma excitării
terminaţiilor nervoase de către acizii biliari,
precum şi de substanţele biologic active,
necrotoxine, fermenţi celulari, carenimeresc în
sânge în urma lizei hepatocitelor..
Foarte des apar dereglări microcirculatorii, ma-
nifestate prin hemoragii, descuamarea epiteliului
de pe partea dorsală a limbii, însoţită de atrofia
papilelor filiforme
 Pe fondalul dereglărilor caracteristice evoluţiei cirozei
venulel şi venele linguale apar dilatate ca rezultat al măririi
presiunii hidrostatice în bazinul venei porta şi în vasele
anastomozelor porto-cavale.
Un semn important este îngălbenirea ducturilor
excretorii ale glandelor salivare. Apare hiperplazia
epiteliului adiacent ducturilor salivare şi maceraţia lui.
Dereglările metabolismului
lipidic se pot solda cu apariţia

de incluziuni de găsimi ce sunt

bine conturate, de o nuanţă

icterică.
 Există o corelaţie între funcţia ficatului
şi ţesutul osos, inclusiv cel alveolar. În
cazul hepatitelor şi cirozelor se atestă
osteoporoza sistemică, denumită “rahit
hepatic” sau osteomalacie “hepatică”.
La copii această patologie este însoţită de dereglări de
creştere (nanism). La pacienţi cu afecţiune cronică a ficatului
se depistează atrofia ţesutului alveolar osos, dereglarea
etabolismului proteic şi glucidic.
În acest caz, un rol esenţial revine insuficienţei endogene
a vit. D, ca rezultat al dereglării absorbţiei intestinale,
determinată de insuficienţa acizilor biliari.
Odată descoperite aceste simptome , având şi datele din
anamneză, orice stomatolog ar trebui să respecte nişte reguli
în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu ciroză hepatică.

1. Să folosescă toate mijloacele de

protecţie (halat, bonetă, manuşi, mască,
ochelari, pacientului i se aplică mijloace
separate) pentru a preveni o eventuală
transmitere a virusului hepatic (în cazul unei ciroze virale).
2. Să trateze adecvat pacientul, fără a provoca alte leziuni,
iar medicamentele folosite să fie în corespundere şi cu boala
în cauză.
3. După orice tratament aplicat, pacientului i se recomandă
pe lângă o igienă riguroasă a cavităţii bucale şi control
regular la medicul stomatolog, să consulte un specialist
(internist), sau în cel mai rău caz, să i se recomande un
tratament:
- dietă lipsită de grăsmi
- medicamente antivirale
- vitaminoterapie
4. După tratamentul propriu-zis, toate instrumentele trebuie
minuţios prelucrate mecanic, chimic şi sterilizate, pentru a
preveni o posibilă contaminare de mai apoi; echipamentul
de unică folosinţă trebuie aruncat la gunoi, iar unitul dentar
prelucrat eficient. Se recomandă o cură de lumina cu UV a
lămpilor bactericide.