ORL

1.PERETELE EXTERN AL FOSEI NAZALE

-Peretele extern al foselor nazale are un rol fiziologic deosebit în respiraţie. Cornetele
sunt nişte lame osoase oblice la nivelul peretelui lateral care descriu o curbă cu
concavitatea externă şi delimitează în raport cu peretele osos meaturile: superior, mijlociu
şi inferior. La nivelul meatului mijlociu se deschide canalul fronto-nazal, ostiumul
maxilar şi drenează celulele etmoidale.

2.VASCULARIZATIA FOSELOR NAZALE

Vascularizaţia arterială a nasului este asigurată de :
- artera facială şi ramurile ei;
- artera dorsală a nasului, ram provenit din artera oftalmică.
Scurgerea venoasă se face prin vena angulară, vena oftalmică, aceasta
reprezentând o cale de propagare a infecţiei din regiunea medio-
facială
(furuncul maltratat, din regiunea buzelor sau a nasului) la sinusul
cavernos,
provocând trombozarea acestuia.

3.CLASIFICAREA SINUSURILOR PARANAZALE

- Sinusurile se clasifică în: sinusuri anterioare ale feţei (sinusurile maxilare, frontale şi
etmoidale anterioare) şi sinusurile posterioare) sfenoidale şi celule etniodale posterioare).
Sinusurile (denumite si sinusurile paranazale) sunt 4 cavitati pline cu aer la nivelul
craniului uman. Ele sunt conectate cu spatiul dintre nari si meaturile nazale. Cavitatile
sinusale izoleaza craniul, ii reduc greutatea si asigura rezonanta in momentul vorbirii.
Sinusurile contin mecanisme de aparare impotriva florei patogene (virusuri si bacterii
considerate straine organismului) Complexul osteomeatal (COM) conecteaza meaturile
nazale cu sinusurile paranazale.

4.FUNCITA MUCO-CILIARA
- obstructia nazala se datoreaza hipertrofierii cornetelor inferioare, formatiuni anatomice
aflate pe peretele lateral al foselor nazale. Acestea sufera o crestere in volum datorita
unor factori cunoscuti (noxe, fumat, factori alimentari, teren alergic)

5.FUNCITA SECRETORIE A FOSELOR NAZALE

-
6.CAUZELE OBSTRUCTIEI NAZALE LA COPIL
- Varsta de la care incep simptomele acestei afectiuni reprezinta un factor determinant al
stabilirii unei cauze precise.Cea mai frecventa cauza a acestei afectiuni la copii o
reprezinta polipii (vegetatiile adenoide). Rinita alergica este o alta cauza frecventa a
blocarii cailor respiratorii la copii. Alte cauze sunt:
-malformatii congenitale nazale;
-traumatisme nazale;
-corpi straini nazali;
-adenoiditele acute (infectia tesutului glandular din regiunea nezo-faringiana);
-alergia nazala;
-deviatia de sept nazal;
-tumorile nazale.

7.SINDROMUL SECRETOR NAZAL

Secretia nazala existenta in mod fiziologic, este mucoapoasa si in cantitate mica. In
conditii patologice ea poate sa devina abundenta ( rinoree) sau sa-si schimbe consistenta.
Ea poate fi:
- apoasa fiind lichid cerebrospinal (stare posttraumatica sau dehiscenta lamei ciuruite
etmoidale),
- seroasa (rinite acute, alergice sau efect secundar al medicamentelor),
- mucoasa (rinite cronice, secundar unui tamponament etc.),
- mucopurulenta (rinite acute netratate, cronice, tamponament nazal prelungit, sinuzite
cronice etc),
- sanguinolenta (traumatisme, corpi straini, afectiuni cronice, tumori),
- crustoasa (rinita atrofica, ozena).

8.SINDROMUL SENZORIAL NAZAL

Olfactia poate fi perturbata atat cantitativ cat si calitativ. Astfel perturbarile cantitative
sunt:
- hiposmia sau anosmia, care pot fi de cauza rinologica, (obstructia nazala), sau
neurologica, cand epiteliul senzorial sau conducerea nervoasa sunt lezate, (cum se
intampla in afectiunile virale ex. gripa ).
- hiperosmia, este de obicei o calitate, rareori reprezinta un semn de boala (tumori
medulo-suprarenale).
Perturbari calitative sunt:
- parosmia, perceperea denaturata a unor mirosuri sau perceperea unui miros inexistent in
anturaj. Apare la gravide in cadrul dizgravidiei precoce sau patologic, in epilepsie,
isterie, etc.
- cacosmia reprezinta perceperea unui miros dezagreabil. Ea poate fi subiectiva,
perceputa numai de bolnav (corpi straini, sinuzite cronice, rinite atrofice - faze
incipiente), sau obiectiva, cand o percepe si anturajul (ozena, corpi straini, tumori de fosa
nazala sau de mezo-sau suprastrutura,etc).
9.CAUZELE OBSTRUCTIEI NAZALE LA ADULT
Obstructia nazala de scurta durata este un simptom frecnt la persoanele cu infectii virale
ale tractului respirator superior. Anomalii ale septului nazal, rinite, polipi, sinuzita
cronica, boli granulomatoase (TBC, sifilis, lepra), cauze iatrogene (vasoconstrictie locala,
rezerpina, antidepresi triciclice).

10.SINDROMUL SENZITIV NAZAL

Durerea, poate fi provocata de afectiunile rinosinuzale si se proiecteaza de obicei, in zona
superficiala corespunzatoare sinusului respectiv. In cazul sinusurilor posterioare ea se
proiecteaza la baza craniului, retroorbitar sau occipital. Durerea apare in cadrul unor
traumatisme, in corpii straini, in infectiile acute sau cronice acutizate sau in tumori.
Uneori are un caracter esential (nevralgia trigeminala).Hiperestezia mucoasei nazale se
manifesta ca o senzatie neplacuta la inspiratie si apare de obicei in inflamatii;Hipoestezia
si anestezia apar de obicei in rinitele atrofice.

11.CAUZELE GENERALE ALE EPISTAXISULUI

Epistaxisul sau hemoragia nazala este o afectiune, de multe ori temporara, de pierdere
de material sanguin din zona cavitatii nazale.
Sangerarea nazala este determinată de ruptura unui vas al mucoasei pituitare dintr-o
ramură a arterei sfeno-palatine.
Cauzele epistaxisului pot fi locale prin traumatism (scărpinat sau lovitură în zona petei
vasculare) sau prin plăgi ale mucoasei pituitare, prin traumatisme cranio-faciale (lovituri
aplicate pe nas sau căderi pe nas).
Cauzele generale ale epistaxisului sînt bolile cardiovasculare (hipertensiunea arterială
sistemică fiind cauza cea mai frecventă a epistaxisului, după vîrsta de 40 de ani).
Emfizemul pulmonar, bolile de ficat şi de rinichi, tumorile nasului şi sinusurilor,
intoxicaţiile, bolile infectocontagioase, bolile de sînge cum ar fi leucemiile, bolile vaselor
cum ar fi teleangectazia familială.

12. CAUZELE LOCALE ALE EPISTAXISULUI

-eroziunea capilarelor zonei, care este accesibila si expusa microtraumatismelor felurite:
zgarietura cu unghia, inhalatie de pulberi si substante volatile corozive in industria
chimica, etc.
-afectiuni infecto-inflamatorii nazo-sinuzale. Toate infectiile inflamatorii nazo-sinuzale
pot fi insotite de epistaxis. In cazul rinitelor atrofice, a ulcerelor septale sau a maladiei
Churg-Strauss epistaxisul este mai frecvent.
-expistaxis post-traumatic (accidental) sau post-operator. Cel mai frecvent apare in cazul
traumatismelor faciale sau cu fractura oaselor proprii nazale.
-cauze tumorale (maligne si benigne)
13.PRINCIPII DE TRATAMEN IN EPISTAXIS
-calmarea pacientului, asezarea acestuia in pozitie semisezanda si suflarea nasului pentru
eliminarea eventualelor cheaguri
-sedarea bolnavului cu diazepam intramuscular sau, la nevoie, cu clorhidrat de morfina
subcutanat 10 mg la adult si 0,2 mg/ kgcorp la copil
-aprecierea gravitatii pierderii de sange prin semne generale ca: paloarea, transpiratia,
tahicardia, polipneea sau hipotensiunea
-cercetarea unei insuficiente respiratorii secundare aspirarii de sange in caile aeriene
inferioare
-oprirea sau inlocuirea anticoagulantelor
-bilantul sanguin (hemograma, hematocrit, coagulograma, probe hepatice, grup sanguin,
Rh) in vederea unui diagnostic etiologic si a evaluarii necesitatii tratamentului de
substitutie cu sange

14.METODE DE ORPIRE EPISTAXIS

S aseaza bolnavul pe scaun, i se cere sa sufle nasul si sa elimine astfel cheagurile de
sange. Prin aceasta restabilire a permeabilitatii respiratorii nazale, se poate obtine adesea
oprirea sangerarii fara a mai fi necesar un alt tratament.
Daca hemoragia continua se foloseste un mijloc simplu: acela al compresiunii digitale pe
aripa nazala respectiva, operatie care poate fi facuta de medic, de un ajutor al sau sau de
insusi bolnavul, timp de aproximativ 10 minute.
Metoda cea mai simpla si mai usor de aplicat pentru orice practician este cauterizarea
(arderea) regiunii sangerande cu o substanta chimica, cea mai utilizata fiind nitratul de
argint.
Cand hemoragia este abundenta si nu se opreste prin aceste metode simple, ceea ce se
petrece ori de cate ori se produce ruptura unei ramuri arteriale mai importante, este
necesara aplicarea tamponamentului nazal. Acesta poate fi facut, dupa necesitate, numai
anterior, uni- sau bilateral, sau asociat cu un tampon posterior partial sau total.

15.HEMATOMUL SEPTULUI NAZAL

apare de obicei in urma unui traumatism nazal cu fractura septului, in care se produce
acumularea de sange intre septul cartilaginos fracturat si pericondrul supraiacent.
Clinic se manifesta ca o bombare bilaterala a septului, cu obstructia foselor nazale.
Tratamentul consta in evacuarea hematomului si administrarea de antibiotice pentru
prevenirea suprainfectiei bacteriene, complicatie ce ar duce la transformarea
hematomului septal in abces septal. Aceasta complicatie impune administrarea de
antibiotice si evacuarea abcesului prin incizia mucoasei nazale de ambele fete ale
septului. Aceste cai de drenaj ale abcesului trebuie sa fie in planuri diferite, decalate
pentru a preveni aparitia perforatiei septale.
Netratat abcesul septal, se poate complica cu condrita septului, a carui vindecare duce la
deformarea piramidei nazale, sau in cazuri de agresivitate crescuta a germenilor patogeni
la instalarea unei tromboze de sinus cavernos, datorita propagarii infectiei prin intermediul
venei oftalmice.
16.ABCESUL SEPTAL NAZAL