CURSUL nr.

CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA CONTABILITATII MANAGERIALE IN INDUSTRIA SURSELOR DE LUMINA

7.1 Evolutia si perspectivele industriei electrotehnice
Procesul prin care economia ca activitate devine expresia participarii la un sistem de relatii a unitatilor economice s-a globalizat, cuprinzand in prezent toate economiile nationale. In ultimele decenii s-au consacrat mai multe perspective de abordare a globalizarii. Cea mai abundenta in analize este perspectiva economica, avand drept punct de pornire studiul economiilor de scara si desfasurandu-se in principal asupra internationalizarii pietelor. In prezent incep sa fie tot mai frecvente analizele perspectivei politice, centrate pe problematica noii ordini si tintind constitutia societatii globale. Globalizarea este o problema politica de ultima instanta, ce presupune constitutia unei societati globale, care sa gestioneze economia globala, ca si toate celelalte compartimente ale guvernarii globale (Dinu, 2008). Globalizarea reprezinta procesul de structurare a societatii globale, pe cateva caracteristici proprii: a) ca forma a modernitatii societatea globala este de natura postnationala; b) evolutiile vizeaza procese supra, dupa esecul proceselor inter, de la internationalele de toate culorile pana la sistemele institutionale de cooperare interstatala; c) are consistenta unui proces constructivist, cu arhitectura institutionala, bazat pe reguli de joc nonconflictuale (nonviolente), de rise calculat si pe criterii postrandamentale, antropice si ecologice, cu sisteme creative postcorporatiste si postindustriale; d) este un proces postcapitalist (in sens clasic si istoric), inovativ in materie de resurse (cunostintele aduc valoare adaugata preponderenta), cu formule nonpiata pentru castigul de bunastare si e) este un proces al diversitatii congruente cu unitatea. Aceste caracteristici sunt consecinta efectivizarii principiului competitiei, cu aspectul sau esential ca totul se redisputa, nimic nefiind definitiv, ierarhiile sunt dinamice, intrarile si iesirile din sistem sunt cu adevarat liberalizate. In baza principiului competitiei deschise si mereu reluate, globalizarea vine cu o noua ordine. Din acest punct de vedere, globalizarea este o a doua modernitate a lumii dupa cea declansata de revolutiile industriale si nationale. Omenirea mizeaza pe ceea ce are comun si poate fi pus in comun, pe ceea ce ii aseamana intre ei pe oameni. Diferitul creativ sta la baza diversitatii locale, cea de-a doua dimensiune functionala a globalizarii. Competitia se manifests la acest nivel cu prioritate, unde se selecteaza agentii globali. Dimensiunea locala constituie un sistem deschis cu autoorganizare. Trecerea de la perioada preglobala, marcata de principiul adversitatii, la perioada globala, marcata de principiul competitiei, este una conflictuala. Motivele constau in: a)

schimbarea setului de valori (suveranitate, interguvernamentalism, hegemonie etc.); b) diminuarea functiilor unor actori (statul-natiune, partide, companii nationale etc.); c) reforma mstitutionala (Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Organizarea Natiunilor Unite, Organizatia Mondiala a Comertului etc.); d) schimbarea procedurilor (guvernare centralizata, a locarea politica a resurselor, controlul national al pietelor etc.). Starea conflictuala dintre partizanii formulelor preglobale si cei ai globalizarii se vede cel mai bine in proiectele de regionalizare (Uniunea Europeana). Dintre proiectele de integrare regionala, doar constructia europeana se afla pe un traseu pe care dovedeste ca incearca sa aplice principiul globalizarii. Uniunea Europeana reprezinta o dezvoltare a unor pucturi supranationale, prin transfer de suveranitate (mise en commune"), apar actori cu ntitate europeana prevalenta (de la agenti economici pana la institutii), decizia se ia intr-un sistem de guvernare multinivel, cu partajarea responsabilitatilor, se aplica metode de coordonare a politicilor pentru a minimiza esecurile pietei. In acelasi timp, procesele de convergenta omogenizeaza accesul la oferta, ridicand periferia la nivelul standardelor centrului, procesele economice servesc formarii societatii europene, ca aproximare a ideii de societate postnationala, eminamente globala, principiul competitiei este tintit prin obiective precum coeziunea sociala atinsa prin crestere economica. Deci se instituie reguli ale competitiei in care miza se repune mereu in joc. In Uniunea Europeana se prefigureaza o ordine instrumentala prin care sa se asigure accesul liber la indreptatiri, de tipul libertatilor, si la oferta, prin competitie reglementata, pentru a nu fi excluziva. In sensul sugerat de constructia europeana, globalizarea, prin noul principiu ordonator, incearca sa rezolve problemele globalitatii si sa depaseasca globalismul, care este eel mult o globalizare devianta. Globalizarea pare a fi altceva decat globalitatea si globalismul, ca si in raport cu orice alta forma istorica pe care acestea au luat-o in perioada preglobala structurata de principiul adversitatii. Ca practica sociala, globalizarea are functia de a institutional iza societatea globala, solutia asteptata pentru depasirea consecintelor primei modernitati. Economic, globalizarea se desfasoara dincolo de postindustrialism, incarcand aliniamentele noii economii, bazata pe cunoastere si pe tendintele postrandamentale, de tip ecologic. Componenta sociala genereaza identitatea globala, de tip postnational, functionalizand mecanismele compensatorii ale diversitatii locale, in varianta institutionala a societatii civile. Din punct de vedere politic, globalizarea exerseaza guvernarea globala, cu functie supranationala (comunitara, globala etc.), dar si locala. Sub aspect esenpal, globalizarea este procesul de functionalizare, pe baza principiului competitiei, a economiei globale, care, in cadrul societatii globale, de tip postnational, devine apta sa creeze structuri de decizie si actiune pe relatia global-local, pentru solutionarea problemelor globale si asigurarea echilibrului oferta-indreptatiri. Globalizarea economiei s-a accelerat, in mod deosebit, dupa 1985 odata cu prabusirea comunismului, si este adesea perceputa ca expresia modernizarii si viitorului bazat pe tehnologii de varf, capitaluri si locuri de munca bine calificate. Multe guverne sunt acum preocupate sa adopte strategii prin care economiile lor sa se inscrie in procesul modernizarii prin intermediul globalizarii. Aceasta percepere are, uneori, caracter radical, dar a inceput sa fie si puternic contestata. Globalizarea economiei este un termen care releva o dubla realitate (Mazilu si Marinescu, 2007): internationalizarea pietelor de bunuri si de factori de productie; aparitia si inmultirea entitatilor, indeosebi industriale, ce isi desfasoara activitatea simultan la scara mondiala, etaleaza strategii globale de productie pe baza diviziunii internationale a muncii, comercializeaza la standarde si cu marci mondiale, isi lanseaza produsele simultan pe mai multe piete prin integrarea aportului entitatilor specializate in marketing, creatie, publicitate, expertize contabile si financiare. Din punct de vedere economic, scopul globalizarii il constituie profitul si mentinerea in activitate a entitatilor in condijiile in care cresc foarte mult cheltuielile cu cercetarea2

dezvoltarea, durata de viata a produselor se diminueaza simtitor, a devenit necesara o reteta densa de parteneri, exigentele de calitate sunt foarte mari si viteza de reactie la semnalele Pietei se accelereaza. Prin globalizare se capteaza numeroasele avantaje ce decurg din diferentele ce exista intre economiile tarilor lumii, acestea constituind, de fapt, sursa profitului. In cautarea si pastrarea acestor avantaje, s-a dezvoltat mobilitatea geografica a entitatilor, de localizarea sau mutarea lor sau a filialelor lor si pregatirea posibilitatii de a fi prezente in orice punct geografic sau economic al planetei in functie de avantajele care apar. Forta de munca este si ea asociata intreprinderii nomade si, ca urmare, isi pierde in mare masura stabilitatea domiciliului si apartenenta la un mediu social, la un univers de relatii delimitat prin apropierea geografica. Se considers ca globalizarea economiei va fi formal incheiata atunci cand bunurile si serviciile, capitalul si munca vor circula pe deplin liber, iar guvernele si autoritatile locale din orice tara vor trata in mod egal toate entitatile, fara deosebire de nationalitate sau origine. Cu alte cuvinte, globalizarea se va incheia cand diferentele dintre economiile tarilor lumii vor ajunge la o asemenea situatie incat nu vor mai fi generatoare de avantaje suficiente pentru a intretine procesul in cautarea de profil. O asemenea situatie este foarte indepartata, iar globalizarea va continua si, probabil, se va intensifica. Un rol deosebit in acest sens il au entitatile multinationale si transnational ale caror capital isi are originea in mai multe tari si actioneaza, concomitent, in diferite tari. Cea mai mare parte a acestor entitati provine din tarile dezvoltate: SUA, Uniunea Europeana si Japonia. Ele pot contribui la dezvoltarea economiilor in care actioneaza, in special prin aport de capital, cresterea productiei si distribuirea unor venituri - salarii, impozite si taxe. Industria este unul dintre principalele sectoare ale economiei nationale, cu o contribute majora la realizarea si mentinerea unui ritm inalt de crestere economica in Romania. Industria Romaniei a trebuit sa suporte dupa 1989 socul pierderii fostelor tari CAER, simultan cu acutizarea mondiala a concurentei si a mobilitatii, datorita proceselor de liberalizare si globalizare a comertului. In noile conditii, si o serie de alti parteneri comerciali traditionali ai Romaniei (inclusiv China si alte tari in curs de dezvoltare) au devenit mai putin interesati de mentinerea unor relatii comerciale preferentiale cu Romania, punand pe primul plan avantajul comercial si performanta tehnologica. Dupa anul 1989 industria prelucratoare prezinta in continuare unele puncte tari care ii confera oportunitati reale de relansare si care se refera, in principal, la faptul ca define un important potential productiv, incomplet utilizat si uzat partial fizic si moral si utilizeaza forte de munca bine calificata si cu costuri reduse. Industria prelucratoare se adreseaza unei piete interne cu o capacitate potentiala ridicata de absorbtie, a doua ca marime in Europa Centrala si de Est, dupa Polonia si foloseste intr-o proportie insemnata resurse materiale interne (titei, gaze naturale, lemn, piei, lana, minereuri metalifere si nemetalifere etc.). Aceasta functioneaza intr-o zona geostrategica favorabila dezvoltarii fluxurilor comerciale si de prelucrare, intre Europa de Vest si regiunea Marii Negre - Orientul Mijlociu - Asia Centrala si de Est. Economia Romaniei si productia industriala in perioada de tranzitie au fost afectate de evenimentele si socurile externe. Schimbarile structurale care au avut loc dupa anul 1989, datorate trecerii economiei romanesti de la economia centralizata la cea de piata, au avut un impact major asupra evolutiei industriei. In aceasta perioada, industria prelucratoare a inregistrat un declin destul de accentuat, determinat in primul rand de modificarea substantiala a structurii pietelor externe de desfacere si de asigurare cu materii prime si de scaderea puterii de absorbtie a pietei interne, atat la bunuri de capital, cat si bunuri de consum.

Industria prelucratoare a inregistrat o scadere accentuata a volumului productiei in perioada 1990 - 1992, apoi a inregistrat o crestere pana in anul 1996, urmata de o noua scadere pana in anul 1999 inclusiv, datorata in special transformarilor structurale lente care au avut loc si eforturilor de a face fata conditiilor concurentiale puternice de pe piata in aceasta perioada. In perioada 2000 - 2006, a avut loc o crestere a volumului productiei din industria prelucratoare, ajungand la 199.286,8 milioane lei (Figura 7.1). De asemenea, pe total industrie se inregistreaza o crestere a volumului productiei in aceasta perioada, ajungand la 247.373,1 milioane lei. Productia industriala in sectorul de fabricare a materialelor de constructii si a altor produse din minerale nemetalice s-a cifrat in anul 2006 la 8.822,6 milioane lei, inregistrand o crestere in perioada 2000-2006. Pentru perioada 2006-2008 s-a observat o tendinta de crestere a productiei industriale. Figura 7.1 Evolutia productiei industrial in Romania

(Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2007) Fabricarea altor produse din minerale nemetalice cuprinde productia de sticla, fabricarea de produse ceramice si argila, productia cimentului si a betonului, si prelucrarea pietrei si a diverselor produse din minerale nemetalice (European business Facts and figures 2006 Edition (2006), Eurostat, the Statistical Office of the European Communities Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities). Activitatea de obtinere a produselor din minerale nemetalice reprezinta un important utilizator al combustibililor fosili. Prin urmare, legislatia are in vedere protectia mediului si sanatatea si securitatea oamenilor. Legislatia de mediu cu privire la industrie are in vedere economisirea energiei pe de o parte, pe baza Directivei Parlamentului European si a Consiliului cu privire la serviciile energetice , din Aprilie 2006 - Directiva 2006/32/EC si pe
4

de alta parte prevenirea si controlul integrat al poluarii pe baza Directivei IPPC a Parlamentului European si a Consiliului - Directiva 96/61 /EC, cu modificarile aduse in 30 Octombrie 2007. Mai mult, Schema comerciala a emisiilor a UE (EU's emissions trading scheme - ETS) care a inceput in Ianuarie 2005, este o schema la nivel de entitate pentru emisiile comerciale de dioxid de carbon care cuprinde, pe langa alte aspecte, si productia de ament, sticla, var, caramida si produse ceramice. La momentul elaborarii schemei, planurile nationale de alocare pentru a doua perioada comerciala (2008 - 2012) au fost inaintate Comisiei Europene si se asteapta decizia de a extinde schema asupra altor gaze sau asupra altor sectoare.

Din cadrul produselor din minerale nemetalice, productia de obiecte sanitare din Portelan si semiportelan a reprezentat in anul 2006, 39 mii tone, inregistrand o reducere fata de anul precedent. Productia de ceramica fina de menaj a inregistrat o scadere in anul 2006 fata de anul 2005, ajungand la 179 milioane lei preturi curente.

Indicele productiei industriale s-a cifrat la 134 in anul 2006, inregistrand o crestere in perioada 2000-2006. In industria prelucratoare indicele productiei industriale s-a situat la un nivel superior celui pentru total industrie, fiind de 142,4%. Pentru fabricarea materialelor de constructii si a altor produse din minerale nemetalice indicele productiei industriale s-a aflat la un nivel mai mic, respectiv 133,8% in anul 2006. Pentru perioada 2006-2008 se observa o tendinta de crestere.

Indicii productivitatii muncii pe un salariat in industria prelucratoare si total industrie se prezinta astfel:

Productivitatea muncii in industria prelucratoare si in total industrie au inregistrat o crestere, ajungand in anul 2006 fata de anul 2000 pana la 157,7% respectiv 154,0%. In ceea ce priveste fabricarea materialelor de constructii si a altor produse din minerale nemetalice, productivitatea muncii in acest sector a crescut in perioada 2000-2006, ajungand la 209,4% fata de anul 2000. Se observa o tendinta de crestere a productivitatii muncii pe un salariat. In 2005, piata sticlei si a ceramicii a inregistrat o cifra de afaceri de peste 330 milioane euro, din care aproximativ 200 milioane euro au reprezentat exporturile. Afacerile industriei au scazut in 2006 cu aproximativ 35%, la putin peste 200 de milioane de euro. Comparativ cu 2006, cifra de afaceri a ramurii a crescut cu 5%, insa aceasta majorare se explica prin aprecierea pe parcursul anului 2007 a monedei nationale in raport cu euro si nu prin cresterea productiei fizice. In perioada 2000-2006 s-a inregistrat o crestere a exporturilor, ajungand in anul 2006 la valoarea de 25.850 milioane euro. Exporturile industriei s-au cifrat la 25.263 milioane euro in anul 2006. Industria prelucratoare a inregistrat in anul 2006 exporturi in valoare de 25.025 milioane euro, din care fabricarea materialelor de constructii si a altor produse din minerale nemetalice s-a cifrat la 248 milioane euro. Se observa o tendinta de crestere a exporturilor in perioada 2006-2008.

Importurile au depasit exporturile in perioada 2000-2006, ajungand la 40.746 milioane euro in anul 2006. Pentru total industrie, importurile au inregistrat in anul 2006 valoarea de 40.098 milioane euro, iar pentru industria prelucratoare au inregistrat 34.713 milioane euro in acelasi an. Din acestea,
7

fabricarea materialelor de constructii si a altor produse din minerale nemetalice a inregistrat in anul 2006 valoarea de 819 milioane euro. Se observa o tendinta de crestere pentru perioada 2006-2008.

In moneda nationala, exporturile Romaniei s-au cifrat la 91.471.739,9 mii lei in anul 2006, din care pentru UE 61.927.947,0 mii lei.

Exportul de articole din piatra, ipsos, ciment, ceramica, sticla si din materiale similare a inregistrat o crestere in anii 2000-2004, urmat de o scadere in perioada 2005-2006, cand s-a cifrat la 691.255,6 mii lei, din care pentru UE 534.258,9 mii lei. Exportul de produse ceramice si cel de sticla si articole din sticla a ajuns la 309.686,0 mii lei din care pentru UE 280.231,7 mii lei, si respectiv 301.446,0 mii lei, din care pentru UE 212.857,0 mii lei. Pentru perioada 2006-2008 se observa o tendinta de crestere. In moneda nationala, importurile au ajuns la 144.087.224,8 mii lei, din care din UE 90.118.968,4 mii lei. Importurile de articole din piatra, ipsos, ciment, ceramica, sticla si din materiale similare au inregistrat o crestere in perioada 2000-2006, cand au ajuns la valoarea de 2606329,1 mii lei, din care din UE 1944266,2 mii lei. Importul de produse ceramice s-a cifrat la 970.799,8 mii lei in anul 2006, din care din UE 725.779,2 mii lei iar cel de sticla si articole din sticla s-a cifrat la 909.401,7 mii lei, din care din UE 639.382,3 mii lei. Pentru perioada 2006-2008 se observa o tendinta de crestere.

Pentru anii 2009 si 2010 Comisia Europeana (CE) a redus semnificativ prognoza de crestere economica a Romaniei de la 4,7% la 1,75% si, respectiv, de la 5% la sub 2,5%, din cauza dificultatilor de pe pietele de credit, deteriorarii indicilor de incredere si inrautatirii conditiilor de pe piata muncii (Ziarul Financiar, CE a redus prognoza de crestere economica a Romdniei de la 4,7% la 1,75% anul acesta, 19.01.2009). Dezvoltarea cererii pentru sectorul obtinerii produselor din ceramica si argila este influentata de sectorul de constructii, acesta fiind principalul utilizator al placilor ceramice si al caramizilor si tiglelor, fiind cele mai mari segmente de produse legate de aceasta activitate. In contrast, cererea pentru tacamuri si produse pentru bucatarii din ceramica provine de la populatie, hoteluri, restaurante si institutii cum sunt spitalele si scolile. In acest segment de
10

piata, desfiintarea cotelor de import asupra tacamurilor din ceramica provenite din China din 1 ianuarie 2005 ca parte a pachetului WTO negociat al non-textilelor ofera in prezent unul dintre cele mai importante provocari pentru producatorii UE. Industria sticlei si portelanului este una dintre ramurile care a avut cel mai mult de suferit de pe urma cresterilor de pret la materiile prime energetice si a costurilor cu forta de munca si a concurentei importurilor. Daca pana in 1990, Romania era un producator important de produse de sticla menajera si ceramica fina, exportand in peste 40 de tari, in prezent, pe piata interna, articolele autohtone au fost inlocuite de cele importate, obtinute pe masini automate, mult mai ieftine decat cele lucrate manual. Insa restrangerea activitatii in acest domeniu se datoreaza in buna masura si perioadei de tranzitie care a dus la splitarea fabricilor mari, aparand un numar majorat de unitati mult mai mici. Aceasta a determinat ca productia produselor sa devina nerentabila, mai ales in conditiile in care, la noi, liniile de productie pentru sticlarie nu sunt automatizate. Exporturile sunt vitale pentru piata romaneasca, deoarece procesul de fabricate necesita tehnologii costisitoare, iar preturile sunt ridicate. Produsele sunt comercializate in Germania, Anglia, Franta, Italia si alte state membre ale UE, precum si in SUA, Canada sau Japonia. Exporturile atrag peste 60% din productia fabricilor romanesti de sticlarie sau ceramica, in conditiile in care tarifele ridicate ale utilitatilor si costurile cu salariile angajatilor contribuie la stabilirea unor preturi putin accesibile pietei romanesti. O analiza a aspectelor pozitive si negative ale industriei de portelan la nivel european este foarte dificila datorita variatiilor foarte mari intre tari, dar cu toate acestea se pot desprinde unele trasaturi generale. Situatia economica internationala marcata de numeroase elemente de incertitudine in ultimii ani, stagnarea producfiei industriale si incetinirea ritmului cresterii economice si-au pus amprenta si asupra productiei de portelan. Intre principalele puncte forte si oportunitati ale industriei europene de portelan se regasesc: - Sectorul european al ceramicii este leader mondial in ceea ce priveste creativitatea, design-ul si tehnologia, datorita varietatii traditiilor in tarile europene; - Utilizarea unor echipamente si tehnologii moderne de productie in cele mai multe tari ale Europei si utilizarea pe scara larga a sistemelor de reciclare a materialelor; - Existenta unor scoli de traditie in domeniu care permit obtinerea unor produse variate cu un design modern (in special in Italia, Spania si Germania) si a unei forte de munca cu aptitudini speciale foarte dezvoltate, element cheie intr-o astfel de industrie; - Existenta unui numar mare de companii mutinationale care au fabrici in majoritatea tarilor Europei (de exemplu, compania austriaca Wienerberger opereaza in Elvetia, Norvegia, Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Estonia, Romania, Croatia si Bosnia-Hertegovina); - Existenta unor politici protectioniste, mai ales in cadrul Uniunii Europene, pentru a diminua patrunderea de produse ceramice de pe pietele Statelor Unite ale Americii si ale Chinei (principalii concurenti in domeniu); - Investitii importante realizate in domeniul cercetarii - dezvoltarii care permit descoperirea de noi tipuri de materiale mai ieftine si mai putin poluante; - Aparitia la nivel national si european a numeroase organizatii si institutii care se ocupa de formularea unor politici in domeniul industriei de ceramica (de exemplu, Cerame-Unie: Asociatia Europeana a Producatorilor de Ceramica, Forumul Parlamentului European al Ceramicii, C.P.I.S - Comitetul Permanent European al Industriei de Sticla, E.M.C.E.F. - Federatia Europeana a Muncitorilor din domeniul Minier, Chimic si Energetic).
11

Intre principalele puncte slabe si amenintari ale productiei de surse de lumina europene se numara: - Costuri ridicate de productie comparativ cu tarile in curs de dezvoltare (China, Turcia) unde costul cu materiile prime si materialele reprezinta o treime, costul cu energia a cincia parte, costul cu forta de munca a zecea parte, iar costul cu ambalarea reprezinta jumatate din costurile din majoritatea tarilor europene; - Dependenta de unele resurse materiale din afara Europei si caracterul energointensiv al industriei; - Existenta unui numar relativ mare de firme mici si mijlocii care au probleme in ceea ce priveste birocratia si implementarea noilor tehnologii (comparativ cu situatia SUA unde predomina marii producatori); - Practicarea in cadrul tarilor in curs de dezvoltare noneuropene a unor tarife ridicate la import pentru a proteja astfel productia interna, ceea ce stopeaza exportul producatorilor europeni spre aceste tari; - Orientarea unor companii internationale din Europa pentru a investi in China si Rusia datorita exigentelor scazute ale acestor tari in ceea ce priveste politica sociala si de mediu ambiant, ceea ce implica cheltuieli reduse din partea entitatilor; - Provocarea continua din partea producatorilor chinezi care copiaza designul produselor europene, reusind astfel sa vanda la un pret foarte scazut produse identice (in acest sens, Comisia Europeana a adoptat Regulamentul nr. 1383/22 iulie 2003 privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala menit sa creasca protectia proprietatii intelectuale in domeniul industrial) In conditiile crizei economice si financiare, entitatile din industria surselor de lumina trebuie sa gaseasca solutii pentru a reduce costurile si a asigura continuitatea desfasurarii activitatii. Prin urmare, se impun masuri de imbunatatire a sistemului informational din aceste entitati, care sa asigure o urmarire operativa a costurilor.

4.2. Factorii de organizare a contabilitatii manageriale si calculatiei costurilor in industria portelanului Organizarea contabilitatii manageriale si a calculatiei costurilor in industria portelanului depinde de mai multi factori, si anume: profilul si marimea entitatii; structura organizatorica a entitatii; specificul procesului tehnologic, tipul de productie si modul de organizare al acesteia, gradul de concentrare, profilare si specializare a entitatilor, gradul de integrare al entitatii, gradul de mecanizare si automatizare a productiei si caracterul procesului de productie. Profilul si marimea entitatii constituie unul dintre factorii care determina alegerea formei de organizare a contabilitatii manageriale si circuitul documentelor (Calin si Carstea, 2002). In intreprinderile mici si mijlocii, contabilitatea si calculatia costurilor se organizeaza de regula pe baza principiului centralizarii. Potrivit acestui principiu, toate lucrarile de contabilitate si calculatie se executa de catre birouri sau compartimente organizate ca subdiviziuni distincte in cadrul aparatului functional-central al entitatii. In intreprinderile mari, care au de-a face cu uzine, fabrici ori sectii de fabricate numeroase, bazate pe gestiunea economica interna, contabilitatea si calculatia se organizeaza potrivit principiului descentralizarii. In acest caz, lucrarile privind calculul costurilor se

12

executa descentralizat, de catre birourile de planificare (bugetare) si contabilitate organizate in cadrul fiecarei fabrici sau sectii de productie. Numai planificarea si urmarirea cheltuielilor generale de administrate, a cheltuielilor de desfacere, precum si lucrarile de centralizare si raportare a datelor referitoare la modul de indeplinire a indicatorilor de plan-costuri se efectueaza de catre organele care apartin aparatului functional central al entitatii. In entitatile din industria portelanului, indiferent de marimea acestora, contabilitatea manageriala si calculatia costurilor este organizata in sistem centralizat, acestea folosind mijloace tehnice de prelucrare a datelor. Structura organizatorica a entitatii, reprezentata de diversele activitati (productie, prestari servicii, executari de lucrari etc.), de structura de conceptie si de structura functionala, formeaza cadrul pe care se axeaza organizatoric si functional contabilitatea manageriala si calculatia costurilor (Briciu, 2006). In functie de structura organizatorica se face delimitarea in spatiu a costurilor pe centre de responsabilitate. De exemplu, sectorul productiv este divizat in sectii si ateliere, in raport cu care se stabilesc sectoarele de cheltuieli, iar pentru sectorul administrate cheltuielile ocazionate de acesta se urmaresc la nivelul intregului sector. La fel se intampla si pentru sectoarele desfacere si sectii auxiliare. Structura organizatorica constituie premisa organizarii sistemului informational al costurilor avand o influenta directa asupra continutului si formei purtatorilor de costuri. Specificul procesului tehnologic influenteaza puternic organizarea contabilitatii manageriale si a calculatiei costurilor in sensul ca in functie de acesta se alege forma cea mai corespunzatoare de calculatie, se precizeaza obiectul calculatiei, unitatea de calcul, perioada si momentul calculatiei, numarul si felul documentelor. Nomenclatorul cheltuielilor pe articole de calculatie reflecta, de fapt, structura cheltuielilor ocazionate de diferite activitati productive si functionale impuse de tehnologia obtinerii fiecarui produs, lucrare sau serviciu. Entitatile din industria portelanului se caracterizeaza prin productie simpla, cu efectuarea operatiilor succesive, grupate in etape si faze, la sfarsitul carora se obtine produsul unit. Tipul de productie si modul de organizare al acesteia constituie un alt factor de influenta a organizarii contabilitatii manageriale si calculatiei costurilor. In functie de tipul de productie, intreprinderile industriale se impart in trei categorii: intreprinderi cu productie de masa, intreprinderi cu productie de serie si intreprinderi cu productie individuala. Sub aspect organizatoric, productiei de masa si de serie mare li corespunde productia organizata in flux si pe sarje, productiei de serie mica ii corespunde productia organizata pe comenzi, iar productia individuals prezinta o serie de caracteristici specifice productiei de unicate. In entitatile din industria portelanului, care se caracterizeaza prin productie de masa, se utilizeaza metoda de calculate pe faze de fabricate. Gradul de concentrare, profilare si specializare a entitatilor are implicatii in organizarea contabilitatii manageriale si a calculatiei costurilor prin numarul de elemente care trebuie programate si urmarite pe parcursul procesului de productie, prin volumul calculelor de executat si reorganizarea lucrarilor ca urmare a modificarii nomenclaturii produselor. Crearea unor entitati specializate pana la limita obtinerii unei eficiente convenabile, determinate in multe cazuri de utilizarea complexa a materiilor prime, cu numeroasele sale avantaje economice (marimea seriilor de fabricate, procese tehnologice avansate, reducerea cheltuielilor de salarizare si materiale, cresterea elasticitatii entitatii etc.), presupune o calculatie mai simpla sj mai putin costisitoare. Gradul de integrare al entitatii legat de concentrarea rationale si specializarea productiei, de imbunatafirea proliferarii unitatii are consecinte asupra organizarii contabilitatii si calculatiei costurilor.

13

In entitatile integrate, metodele de calculatie adoptate, corespunzator modului de organizare a productiei, implica adoptarea variantei cu semifabricate" care este mai complexa decat varianta fara semifabricate" folosita in entitatile neintegrate. Gradul de mecanizare si automatizare a productiei constituie un factor care influenteaza organizarea contabilitatii manageriale si a calculatiei costurilor. In unitatile cu proces de productie mecanizat complex sau automatizat, sunt supravegheati cu ajutorul aparatelor nu numai parametrii de fabricate, ci si cantitatile de materii prime si materiale intrate in sectii, precum si semifabricatele si produsele obtinute s.a. Comparativ cu productia bazata pe procese manuale sau manual-mecanice, productia automatizata presupune reducerea volumului documentelor primare, si prin urmare, reducerea volumului de munca in ce priveste prelucrarea si contabilizarea lor. Procesele automate care se desfasoara in aparatura inchisa au in vedere micsorarea numarului de calculatii intermediare necesare pentru determinarea costului produsului. Caracterul procesului de productie (continuu sau sezonier) are implicatii asupra organizarii contabilitatii si calculatiei costurilor. In entitatile cu activitate continua, adica acelea care lucreaza tot timpul anului (cu proces de productie intrerupt sau continuu), costul unitar efectiv se calculeaza la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune, tinand seama de nomenclatura completa a articolelor de calculatie care determina structura sa. In cazul entitatilor cu productie sezoniera, calculul costului efectiv se efectueaza, Potnvit metodei folosite de entitate, dar numai pentru acea perioada din an in care se desfasoara procesul de productie in conditii normale; in perioada de inactivitate sau de activitate redusa cheltuielile ocazionate de remontul utilajului, de pregatirea viitoarei campanii de lucru si de administrarea si conservarea bunurilor entitatii sunt considerate cheltuieli anticipate sau cheltuieli inregistrate in avans; ele vor trebui planificate (bugetate) si inregistrate ca atare. Repartizarea lor in costuri are loc in mod esalonat potrivit anumitor criterii in timpul viitoarelor perioade de gestiune. 4.3. Principiile de organizare a contabilitatii de gestiune in industria electrotehnica Contabilitatea manageriala si calculable privind costurile de productie se organizeaza si respectiv elaboreaza luand in considerare urmatoarele principii: 1. Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de cheltuielile care nu sunt legate de fabricarea acesteia; 2. Principiul delimitarii cheltuielilor in timp; 3. Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu sau pe locuri de cheltuieli; 4. Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv; 5. Principiul delimitarii cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in curs de executie. 1. Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de cheltuielile care nu sunt legate de fabricarea acesteia. Acest principiu presupune separarea cheltuielilor privind activitatea industriala de cheltuielile ocazionate de restul activitatilor desfasurate in entitate (Calin si Carstea, 2002). In costul produselor, lucrarilor si serviciilor prestate nu se pot include urmatoarele cheltuieli: a) cheltuielile financiare, cum ar fi: pierderile din creante legate de participatii; pierderile din vanzarea titlurilor de plasament, diferentele nefavorabile de curs valutar din operatiile curente si disponibilitatile in devize; dobanzile curente aferente imprumuturilor primite si altor datorii privind exercitiul in curs cu exceptia dobanzilor aferente imprumuturilor, la unitatile cu ciclu lung de fabricate, care pot fi repartizate asupra costurilor de productie ale produselor respective; sconturile

14

acordate clientilor; alte cheltuieli financiare (pierderi din creante de natura financiara si allele); b) cheltuielile extraordinare care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera fie la operatii de gestiune ca despagubiri, amenzi, perisabilitati si lipsuri de inventar, donatii si subventii acordate, inclusiv prelevarile si donatiile facute in scopuri umanitare, precum si pentru sprijinirea activitatilor sociale, culturale si sportive, pierderi din debitori diversi, fie la operatii de capital si anume valoarea contabila a imobilizarilor cedate si alte cheltuieli extraordinare; c) cheltuielile generale de administrate si cheltuielile de desfacere care sunt in general excluse din costul de productie, in afara de cazul cand conditiile specifice de exploatare justifica luarea lor in consideratie; d) costul subactivitatii care, de regula, nu se include in costul produselor, ci se reflecta direct in rezultatul exercitiului. In costul subactivitatii vor fi incluse si pierderile din rebuturi determinate de esecul tehnic al productiei. Exceptie de la acest principiu reprezinta cheltuielile ocazionate de transferul mijloacelor fixe care nu necesita montaj, in cazul in care aceste cheltuieli nu sunt prevazute in planul de investitii si dobanzile pentru credite privind suplinirea temporara a fondului pentru cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si introducerea progresului tehnic care se cuprind in costuri, desi nu au legatura directa cu productia. Nerespectarea acestui principiu determina denaturarea costului productiei si duce, in unele cazuri, chiar la ascunderea unor deficiente existente in activitatea entitatii. Costurile nu trebuie sa suporte decat ceea ce intr-adevar priveste productia. 2. Principiul delimitarii cheltuielilor in timp presupune ca includerea cheltuielilor in costuri sa se efectueze in perioada de gestiune careia ii apartin cheltuielile in cauza. Astfel, se asigura cat mai exacta a costului productiei fabricate si a rezultatelor finale prin luarea in considerare in mod corect pe langa cheltuielile de productie curente si a celor efectuate in avans sau a ajustarilor pentru depreciere efectuate pentru productie in perioada respectiva (Briciu, 2000). Cheltuieli precum chiriile platite anticipat pentru mijloace fixe luate cu chirie, costul abonamentelor la publicatii periodice de specialitate platite anticipat, cotele lunare de cheltuieli anticipate pentru reparatii etc., se includ in costul productiei viitoare sub forma de cote calculate pentru fiecare caz in parte in raport cu suma totala, cu numarul perioadelor de gestiune pe care trebuie sa le suporte. Nerespectarea acestui principiu determina o calculatie inexacta. 3. Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu sau pe locuri de cheltuieli presupune delimitarea cheltuielilor efectuate intr-o anumita perioada de gestiune pe principalele procese sau alte locuri de cheltuieli care le-au ocazionat, cum ar fi: aprovizionare, productie, administratie, desfacere. Astfel apar in contabilitatea manageriala si calculatia costurilor categoriile de cheltuieli corespunzatoare respectivelor procese si anume: cheltuieli de aprovizionare, cheltuieli de productie propriu-zise, cheltuieli de administratie si cheltuieli de desfacere. In cazul cheltuielilor de productie, delimitarea in spatiu se adanceste in primul rand la nivelul sectiilor facandu-se distinctie intre sectiile de baza, sectiile auxiliare, secfiile de deservire si sec|iile neindustriale. In cadrul sectiilor, delimitarea cheltuielilor dupa criteriul spatial se poate adanci pe ateliere, linii tehnologice, centre de productie si de responsabilitate etc. Aceasta delimitare are ca elect sectorizarea cheltuielilor in raport cu principalele fiinctiuni ale entitafii; ea determina etapele de formare a costului produselor (cost de productie - sectie - cost complet etc.) vizand totodata sub ambele aspecte introducerea si

15

consolidarea gestiunii interne. Infaptuirea integrala a acestui principiu determina stabilirea unui cost unitar care corespunde realitatii atat ca marime, cat si ca structura. 4. Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de cheltuielile cu caracter neproductiv. Separarea cheltuielilor productive de cele neproductive este importanta pentru cunoasterea marimii si structurii acestora, in vederea reducerii, eliminarii si prevenirii celor neproductive. In categoria cheltuielilor neproductive din entitatile din industria portelanului fac parte depasirile de consumuri specifice la materii prime, pierderile din rebuturi, pierderile din intreruperea procesului de productie etc. Toate aceste cheltuieli nu sunt creatoare de valoare si nu sunt necesare. Suma lor reflecta gradul de gospodarire necorespunzatoare si conducerea neeficienta a productiei. 5. Delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in curs de executie are un rol important in stabilirea corecta a costului produc|iei finite. Determinarea corecta a marimii productiei in curs de execute influenteaza nu numai exactitatea marimii si structurii costurilor la sfarsitul perioadei de gestiune, dar si alti indicatori economico-financiari (profitul, rata rentabilitatii etc.). Potrivit acestui principiu productia in curs de executie trebuie determinate mai intai din punct de vedere cantitativ, iar dupa aceea din punct de vedere valoric. Delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in curs de executie are o importanta deosebita in dimensionarea corecta a costului produselor finite obtinute si a profitului. Astfel, supraevaluarea productiei in curs de executie conduce la diminuarea costului productiei finite obtinute si la cresterea profitului, iar subevaluarea productiei in curs de executie are ca efect majorarea costului productiei finite obtinute si diminuarea profitului. In afara acestor principii literatura de specialitate mai are in vedere si alte principii, astfel; principiul documentarii, principiul calculatiei unice, principiul eficientei calculatiei, principiul cauzalitatii, principiul imputarii rationale a costurilor de structura (fixe), principiul conectarii cheltuielilor de exploatare cu veniturile de exploatare, principiul contributiei brute Profit (de acoperire) si principiul cresterii sferei de cuprindere a costurilor individuale. Principiul documentarii consta in fundamentarea intregii calculatii pe documente justificative, din care rezulta pentru fiecare element de cost cantitatea si valoarea consumurilor materiale si de munca vie in activitatea desfasurata. Principiul calculatiei unice urmareste ca fiecare cost sa se calculeze o singura data. De exemplu, un mijloc fix complet amortizat daca se utilizeaza in continuare in procesul de productie, valoarea amortizarii nu se include in costurile de productie, considerandu-se fara valoare, aceasta va influenta favorabil costurile produselor obtinute. Principiul eficientei calculatiei vizeaza latura calitativa a calculatiei, care trebuie sa fie eficienta. Extinderea ei peste limitele unei exactitati economice este costisitoare, nerentabila. Principiul cauzalitatii - potrivit caruia costurile sunt o functie a unor factori de influenta, iar intre cost si marimea si intensitatea factorilor de influenta exista relatii de cauzalitate. Existand mai multi factori de influenta, exista mai multe relatii de proportionalitate intre acestia si costuri, ceea ce necesita folosirea mai multor etaloane sau marimi de referinta care sa exprime gradul de influenta a fiecarui factor. Principiul imputdrii rationale a costurilor de structura presupune separarea din costul produselor a costului subactivitatii. De exemplu, in costul produselor se vor include numai costurile fixe aferente gradului de folosire a capacitatii de productie, pe cand costurile fixe de subactivitate, ce corespund nefolosirii capacitatii de productie, nu trebuie sa se includa in costul produselor, ci sa afecteze direct rezultatele exercitiului. De asemenea, el impune recalcularea bugetelor si calcularea nivelului admisibil de costuri. Principiul conectarii cheltuielilor de exploatare cu veniturile de exploatare presupune stabilirea veniturilor unei perioade de gestiune si decontarea cheltuielilor din venituri in vederea stabilirii rezultatului din exploatare.

16

Principiul contributiei brute la profit (de acoperire) isi gaseste aplicabilitatea in metodele neabsorbante de calculatie a costurilor, in vederea stabilirii contributiei de acoperire a costurilor fixe, a obtinerii de profit. Produsul fabricat este purtator de costuri, generator de profit. Cu cat produsul fabricat aduce o contribute mai mare la obtinerea profitului, cu atat este in masura sa suporte mai multe costuri. Principiul cresterii sferei de cuprindere a costurilor individuale vizeaza extinderea costurilor care se pot imputa sau individualiza direct pe produs in vederea cresterii gradului de exactitate a calculatiei. De exemplu, scule, dispozitive folosite pentru un anumit produs sau grupa de produse, costul cu energia electrica, cu amortizarea, costurile cu cercetarea daca se cunoaste produsul asupra caruia se vor repercuta rezultatele cercetarii, costul ambalajului folosit la un anumit produs etc. se vor inregistra ca si costuri directe.

7.2. Analiza critica a sistemului de contabilitate manageriala si calculatie a costurilor in industria electrotehnica
7.2.1 Metodele de calculatie a costurilor utilizate in industria portelanului O sarcina principals ce revine contabilitatii manageriale consta in determinarea exacta si la timp a tuturor costurilor efectuate cu productia fabricate si calcularea costului aferent intregii productii finite si pe unitate de produs. Pentru realizarea acestei sarcini se pot utiliza mai multe metode de organizare a contabilitatii costurilor si a calcularii acestora. Organizarea contabilitatii manageriale si a calculatiei costurilor in entitatile din industria electrotehnica se realizeaza potrivit metodei de calculatie a costurilor pe faze de fabricatie. Contabilitatea manageriala este organizata in functie de specificul activitatii, utilizand conturile din clasa 9 Conturi de gestiune". Aceste conturi preiau cheltuielile de exploatare din contabilitatea financiara unde s-au inregistrat dupa natura lor, pentru a le ordona dupa matie in vederea calcularii costului efectiv al productiei obtinute, decontarii acestei productii si stabilirii abaterilor costurilor efective de la cele prestabilite in scopul exercitarii controlului bugetar asupra costurilor. Aceste conturi au caracteristica generala ca la sfarsitul exercifiului financiar nu apar in bilantul contabil intrucat datele si informatiile pe care le reflects au fost deja inregistrate in contabilitatea financiara pe baza careia se intocmeste bilantul contabil. Dupa inregistrarea in contabilitatea manageriala a cheltuielilor de productie dupa destinatia lor pe locurile care le-au ocazionat, in raport cu posibilitatile de identificare in momentul efectuarii acestora, urmeaza, la sfarsitul lunii, calculul costului efectiv al productiei obtinute in cursul lunii din procesul de fabricate. Costul efectiv cuprinde cheltuielile totale ocazionate de fabricarea produselor. Calculatia costurilor este o activitate practica complexa care se desfasoara in continuarea inregistrarii analitice a cheltuielilor de exploatare cu ajutorul contabilitatii manageriale si permite delimitarea acestora dupa destinatie pe locuri de productie, produse si feluri de cheltuieli. Metoda de calculatie pe faze se utilizeaza in intreprinderile cu productie de masa, unde produsul finit rezulta dintr-un proces tehnologic omogen, desfasurat in anumite stadii sau faze succesive de prelucrare (Epuran, 1999). Obiectul calculatiei il constituie produsele si fiecare faza de prelucrare prin care trece produsul sau grupele de produse respective, colectarea costurilor facandu-se pe articole de calculatie in conturile deschise lunar pe fiecare faza, astfel ca la finele perioadei de gestiune, prin cumularea costurilor in ultima faza de fabricate rezulta costul efectiv al produsului finit. Metoda pe faze este o metoda absorbanta si implica aceleasi etape succesive de desfasurare a lucrarilor de calculatie a costurilor ca si celelalte metode de tip absorbant si anume:
17

- colectarea costurilor directe pe faze si a celor indirecte pe sectoare de cheltuieli; - repartizarea costurilor indirecte delimitate pe sectoare asupra fazelor de fabricate; - stabilirea costului unitar al semifabricatelor si al produselor. Aplicarea cu succes a metodei necesita, pe langa asigurarea unei documentari judicioase cu un continut si circuit care sa asigure cerintele impuse informatiei privind costurile, si rezolvarea unor obiective organizatorice, cum sunt: - determinarea fazelor de calculatie; - evidentierea corecta, clara si operativa a costului semifabricatelor pe faze de fabricate; - repartizarea costurilor de productie pe produsele obtinute din aceeasi faza. Modelul sintetic general al calculatiei costului pe unitate de produs in cazul metodelor absorbante (full - costing") are la baza urmatoarea relatie matematica:
n n

ct =

Chd i + Chi i
i =1 i =1

in care: ct - costul unitar; Chd - cheltuielile de producpe directe; Chi - cheltuielile de productie indirecte; Q - cantitatea de productie fabricata. Aplicarea acestui model la conditiile de desfasurare a procesului de productie, implica luarea in considerare a particularitatilor procesului tehnologiei de fabricatie, a caracteristicilor tipului de productie, precum si a modului de organizare a productiei si a muncii in entitate. In cazul productiei de masa, careia ii este specific faptul ca produsul finit rezulta din transformarea unor materiale initiale in cadrul unor procese de prelucrare, cheltuielile de productie sunt legate, ca si productia, de aceste procese sau stadii de prelucrare. Prin urmare, lucrarile de calculatie trebuie astfel organizate incat in structura costului unitar sa fie reflectate toate cheltuielile de productie, in dependenta lor fata de stadiile de prelucrare. Modelul general al calculatiei costurilor pe faze, in functie de criteriile de delimitare a fazelor, se poate elabora in doua variante: a) varianta cu semifabricate"; b) varianta fara semifabricate". a) Varianta cu semifabricate ": Aceasta varianta se utilizeaza in intreprinderile cu productie de masa si unde dupa fiecare faza de fabricate se obtin semifabricate care se depoziteaza temporar, urmand a fi prelucrate in fazele urmatoare sau pentru a fi vandute in aceasta stare. Costul efectiv se stabileste pe fiecare faza si in cadrul fazei pe articole de calculatie. Cheltuielile primei faze se transfera la cea de-a doua, de aici la cea de-a treia, etc. astfel incat in ultima faza se obtine costul de productie al produsului finit. La costul de productie se adauga apoi cota parte corespunzatoare de cheltuieli generale de administratie, obtinandu-se costul de uzina al produsului finit. Intr-o forma sintetica, modelul general de calculare a costului pe unitatea produsului finit, in cazul metodei de calculatie pe faze, varianta cu semifabricate" se poate prezenta astfel:

ct n 1 +
ct =

Chd
i =1

ni

+ Chi ni
i =1

qn

18

b) Varianta fdrd semifabricate": Varianta fara semifabricate" se aplica cu rezultate bune in intreprinderile care obtin din fabricate un numar mare de produse, ai caror intermediari tree de regula de la o faza la alta, fara gestionare, depozitare, stocare, conservare, etc. Caracteristica esentiala a acestei variante consta in faptul ca rezultatele procesului de munca din toate fazele anterioare ultimei faze de fabricate nu sunt considerate semifabricate, ci productie neterminata, care trece de la o faza la alta fara depozitari intermediare sau cu depozitari de foarte scurta durata. Astfel, nici cheltuielile aferente productiei neterminate trecute de la o faza de prelucrare la alta nu se transloca, in contabilitate, de la o faza de calculatie la alta, ci se insumeaza, extracontabil, la sfarsitul perioadei de gestiune, pentru produsele finite care au parcurs toate fazele de fabricate. Asa se explica denumirea de fara semifabricate" si fara translocarea cheltuielilor". Costul se stabileste numai pentru produsele finite obtinute la sfarsitul ultimei faze de fabricate. Exprimat sintetic, modelul general de calcul al costului pe unitatea produsului finit, se Poate prezenta matematic astfel (Briciu, 2006):

ct =

M + Chd i + Chii
i =1 i =1

q
i =1

sau, prin insumarea costului fiecarei faze: ct =

Chd n + Chi n Chd 1 + Chi 1 Chd 2 + Chi 2 Chd 3 + Chi 3 + + + .......... .. + q1 q2 q3 qn

in care: M- valoarea materialelor consumate in toate fazele de productie; Chd - cheltuielile directe din toate fazele de productie; Chi - cheltuielile indirecte din toate fazele de prelucrare; q - cantitatea de produse fabricate; ct - costul pe unitatea de produs finit. In metoda de calculatie pe faze contul 921 Cheltuielile activitatii de baza" se dezvolta pe analitice pe faze. Contul 923 "Cheltuieli indirecte de productie" se desfasoara in analitice pe sectii si faze de calculatie. Cheltuielile generale de administrate se colecteaza la nivelul entitatii pe feluri de cheltuieli dupa natura lor. La sfarsitul perioadei de gestiune cheltuielile indirecte se repartizeaza pe faze si produse prin procedeul suplimentarii. Urmarirea cheltuielilor de productie pe locurile de cheltuieli si pe obiectele de calculatie care le-au ocazionat in vederea calcularii costului efectiv al productiei obtinute si determinarii abaterilor cheltuielilor efective de la cele prestabilite constituie un obiectiv principal al contabilitatii manageriale si calculatiei costurilor. Astfel, dupa antecalculul cheltuielilor de productie, apare necesitatea organizarii postcalculului. Antecalculatia ar trebui sa fie suficienta intrucat prin ea se determina cheltuielile care sunt ocazionate in mod normal de desfasurarea procesului de productie si se bazeaza pe standarde de cheltuieli fundamentate stiintific, ce reflecta conditiile concrete si posibilitatile

19

reale ale entitatilor. Privita din acest punct de vedere, antecalculatia ar putea sa inlocuiasca calculatia efectiva sau postcalculatia. Cu toate acestea insa, procesul de productie este supus incontinuu actiunii perturbatorii a unor factori cu caracter obiectiv, iar de cele mai multe ori cu caracter subiectiv. Pentru ca organele de conducere de la diverse niveluri organ izatorice sa cunoasca actiunea factori lor respectivi ce conduc la economii sau depasiri de costuri fata de cele antecalculate care au stat la baza deciziei privind conducerea laturii valorice a procesului de productie, ele au nevoie de o serie de informatii in legatura cu abaterile respective pe baza carora sa-si orienteze deciziile in etapa urmatoare ceea ce impune cu necesitate existenta postcalculului. Numai acesta poate riirniza informatiile respective care permit verificarea permanenta a incadrarii cheltuielilor reale, efective in limitele normale prevazute in antecalculatii si stabilirea pe aceasta cale, in mod periodic, a abaterilor costurilor efective de la cele antecalculate. Necesitatea postcalculului este determinate si de cerintele de control preventiv si operativ-curent al cheltuielilor de productie, deoarece pentru soarta unei entitap sunt hotaratoare nu cheltuielile antecalculate (prestabilite, standard, bugetate, etc.), care se cer a fi atmse, ci cheltuielile efective. Astfel, entitatea dispune de posibilitati de comparare a abaterilor, iar analiza acestora scoate la iveala cauzele care le-au determinat pe locuri (centre) de costuri, sectii, sectoare, obiecte de calculate (produse, comenzi, etc.), etc. De asemenea, este necesar postcalculul pentru intarirea responsabilitatii factorilor de decizie si a celorlalti lucratori pe centre de responsabilitate, precum si cea a cunoasterii rentabilitatii pe fiecare produs in vederea adoptarii deciziilor in perioada urmatoare, de largire sau restrangere a fabricatiei la produsul respectiv sau de generalizare a factorilor cu actiune Pozitiva asupra reducerii costurilor de productie sau de eliminare a celor cu actiune negativa. Postcalculul trebuie sa se realizeze cat se poate de operativ dupa incheierea perioadei de gestiune, iar cheltuielile inregistrate sa se deconteze pe parcursul perioadei respective de gestiune, nu numai la sfarsitul ei. Rezulta ca in orice entitate este necesar sa se organizeze atat antecalculul cat si postcalculul costurilor de productie, activitati care se impletesc si se completeaza reciproc. Calculul efectiv al costurilor de productie in entitatile din industria portelanului se realizeaza la nivelul intregii productii obtinute. Postcalculul presupune parcurgerea urmatoarelor etape: a) Delimitarea, colectarea si inregistrarea cheltuielilor de productie; b) Calculatia propriu-zisa a costurilor. a) Delimitarea, colectarea si inregistrarea cheltuielilor de productie - astfel: cheltuielile directe pe purtatori de costuri (produse, comenzi, etc.) si cheltuielile indirecte pe sectii si sectoare de activitate in functie de posibilitatile de identificare si localizare a lor pe destinatie. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul conturilor de calculatie prin preluarea cheltuielilor de exploatare din contabilitatea fmanciara si ordonarea acestora dupa destinatie in contabilitatea manageriala. Aceasta operatie presupune debitarea conturilor de calculatie pe analiticele corespunzatoare fiecarui cont in parte si creditarea contului 901 Decontari interne privind cheltuielile". Contabilitatea manageriala trebuie astfel organizata incat aceasta sa asigure, pe langa inregistrare, si urmarirea si controlul cheltuielilor directe, indirecte, generale de administratie si de desfacere pe structura articolelor de calculatie, astfel: - Cheltuieli directe: - materii prime si materiale directe; - salarii directe; - asigurari si protectie sociala aferente salariilor directe; - alte cheltuieli directe; - Cheltuieli indirecte de productie: - cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;

20

- cheltuieli generale ale sectiei (cheltuieli de interes general ale sectiei, cheltuieli administrativ-gospodaresti ale sectiei, cheltuieli neproductive ale sectiei); - Cheltuieli generale de administratie (cheltuieli de interes general, cheltuieli administrativ-gospodaresti, cheltuieli neproductive); - Cheltuieli de desfacere. Colectarea cheltuielilor cu materiile prime si materialele directe: Materiile prime si materialele directe cuprind valorile materiilor prime si materialelor care se regasesc in substanta produselor fabricate, materialelor care se folosesc la fabricarea produselor in calitate de componenti auxiliari, materialelor consumabile in procesul tehnologic care nu se regasesc sub nici o forma in substanta produselor fabricate, calculate in momentul consumului acestora potrivit metodei de evaluare a iesirilor din stoc utilizate de agentul economic. Pe baza programului de productie si a normelor de consum, serviciul tehnic-urmarire productie intocmeste fisa limita de consum a materiilor prime. Materialele auxiliare se elibereaza in consum pe baza bonului de consum. Pentru determinarea cantitativa si valorica a materiilor prime consumate pentru productia finita obtinuta se utilizeaza Fisa de evidenta a stocurilor. Fisele de evidenta a stocurilor se utilizeaza la intocmirea Situatiei de repartizare a consumurilor materiale. Cheltuielile cu materiile prime si materialele directe se inregistreaza in contul 921 -Cheltuielile activitatii de baza" dezvoltat in analitic pe sectii (Sticlarie1, Spiralizare1, Socluri1, Picioruse1, LEI1, Ambalaj1, Sticlarie2, Spiralizare2, Socluri2, Picioruse2, LED2, Ambalaj2, Balasturi, Corpuri si Alte sectii), in corespondents cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile". Colectarea cheltuielilor cu materiile prime si materialele directe este prezentata in Anexa nr. 1. Situatia cheltuielilor directe. Colectarea cheltuielilor cu salariile directe si contributiile aferente salariilor directe: Salariul brut cuprinde: salariul de baza, adaosurile si sporurile la acesta, indemnizatiile pentru concediile de odihna platite, indemnizatiile de conducere etc. In industria portelanului salariul de baza se stabileste, pentru fiecare salariat, in raport cu calificarea , complexitatea lucrarilor ce-i revin si in functie de pregatirea si competenta profesionala. Adaosurile si sporurile la salariul de baza se acorda in raport cu rezultatele obtinute, conditiile concrete in care se desfasoara activitatea si vechimea in munca. Sistemul de salarizare pe baza caruia se fixeaza salariile individuale se stabileste in raport cu forma de salarizare a entitatii si caracterul activitatii. Salariile se stabilesc prin negocieri colective sau individuale si nu pot fi mai mici decat salariul de baza minim pe economie stabilit de Guvern pentru programul de munca normal. Salariul se calculeaza prin inmultirea timpului efectiv (Tef) cu tariful orar din grila de salarizare. Cheltuielile cu manopera directa din sectiile de baza si contributiile aferente salariilor directe sunt preluate prin intermediul contului 921 Cheltuielile activitatii de baza", in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile". Dupa inregistrarea consumurilor cu materiile prime sj materialele directe, a salariilor lucratorilor direct productivi din sectiile de baza, a contributiilor aferente salariilor directe, in fisele analitice ale contului 921 Cheltuielile activitatii de baza", in debit, se regasesc costurile directe.
21

Colectarea cheltuielilor cu salariile directe si contributiile aferente salariilor directe este prezentata in Anexa nr. 1. Situatia cheltuielilor directe. Cheltuielile activitatilor auxiliare sunt preluate din contabilitatea financiara. Inregistrarea in contabilitatea manageriala a acestor cheltuieli are loc prin intermediul contului 922 Cheltuielile activitatii auxiliare" in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile". Contul 922 este deschis in analitic pe sectii auxiliare, ateliere, mijloace de transport. Cheltuielile cu salariile personalului din sectiile auxiliare se inregistreaza in contabilitatea manageriala pe sectiile auxiliare, ateliere si mijloace de transport: Atelier refractare, Atelier seria 0, Atelier modelaj, Laborator fizic-chimic, Atelier cartonaj, Atelier coloranti, Creatie, CTC, Atelier mecanic, Atelier hidraulic, Atelier mecanic auto, Transporturi, Autoturism, Mijloc transport intern, Autocamion, Tir, Multicar. Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe din sectiile auxiliare se inregistreaza in contabilitatea manageriala pe sectiile auxiliare, ateliere, utilaje si mijloace de transport: Atelier refractare, Atelier seria 0, Atelier modelaj, Laborator fizic-chimic, Atelier cartonaj, Atelier coloranti, Moara, Creatie, CTC, Instalatii de macinat sticla, Atelier electric, Atelier mecanic, Atelier reparatii intretinere, Scularie, Atelier hidraulic, Centrala termica, Statia de apa, Statia de aer, Statia de epurare, AMC, Atelier mecanic auto, Transporturi, Camioneta, Autoturism, Mijloc transport intern, Autocamion, Tir, Microbuz, Multicar, Camion, Alte sectii gaz metan, Alte sectii energie electrica, Alte sectii apa canal.

22

Tabel IV.3. Cheltuielile activitatilor auxiliare

SectiiCheltuielile cu salariile personaluluiCheltuieli cu accesoriile salarialeCheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixeAlte cheltuieliTotal922.480 Atelier refractare8002401.00002.040 922.490 Atelier seria 06.0001.80090008.700 922.510 Atelier modelaj20.0006.0001.000027.000922.520 Laborator fizicochimic10.0003.000700013.700922530 Atelier cartonaj7.0002.100900010.000922540 Atelier coloranti, 8.0002.4001.100011.500922.550 Moara005000500922.560 Creatie8.0002.4001.200011.600922.570 CTC60.00018.0001.000079.000922.580 Instalatii de macinat sticla005000500922.590 Atelier electric009000900922.610 Atelier mecanic40.00012.00080010052.900922.615 Atelier reparapi intretinere008500850922.619 Scularie007000700922.620 Atelier hidraulic15.0004.500650020.150922.621 AMC006000600922.630 Centrala termica005000500922.640 Statia de apa005000500922.650 Statia de aer005000500922.660 Statia de epurare005000500922.670 Atelier mecanic auto2.5007506501004.000922.700 Transporturi10.0003.000700013.700922.709 Camioneta004000400922.710 Autoturism 1005000500922.711 Autoturism 2004500450922.712 Autoturism 3004000400922.713 Autoturism 4003500350922.714 Autoturism 51.100330001.430922.715 Autoturism 6005000500922.716 Autoturism 7004000400922.717 Autoturism 81.20036030001.860922.718 Autoturism 9003500350922.719 Autoturism 1090027050001.670922.720 Autoturism 1180024045001.490922.722 Locomotiva locotractor1.50045025002.200922.723 Mijloc transp. intern70021030001.210922.773 Autoturism 121.10033040001.830922.774 Autoturism 13003500350922.775 Autocamion70021020001.110922.776 Tir 18002404003001.740922.777 Tir 28002403504001.790922.778 Tir 300400300700922.779 Amoturism 14003000300922.786 Autoturism 15003500350922.788 Autoturism 16005000500922.795 Microbuz002500250922.796 Tractor002500250922.797 Multicar70021020001.110922.798 Minibus70021025001.160922.799 Camion002000200922.997 Alte sectii gaz metan00500200700922.998 Alte secti energie electrica00600100700922.999 alte sectii apa canal00550200750Total cheltuieli198.30059.49027.8501.700287.340

Colectarea cheltuielilor indirecte: Cheltuielile indirecte cuprind cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor si cheltuielile generale ale sectiei. Cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor cuprind o serie de cheltuieli generate de buna functionare a masinilor, utilajelor si instalatiilor cum ar fi:

- cheltuieli pentru intretinerea, reviziile tehnice, reparative curente la utilajele tehnologice si mijloacele de transport; - cheltuieli pentru reparative capitale ale utilajelor si mijloacelor de transport executate cu forte proprii si prin terti; - amortizarea utilajelor si mijloacelor de transport ale sectiei; - uzura, repararea si intretinerea SDV - urilor; - energia, combustibilul si alte cheltuieli pentru scopuri tehnologice. Cheltuielile generale ale sectiei cuprind diversele cheltuieli legate de organizarea si conducerea activitatilor productive la nivelul sectiilor de baza si/sau auxiliare cum ar fi: a) cheltuieli de interes general al sectiei: - salarii brute ale personalului de conducere, tehnic, economic, de alta specialitate, administrativ si de deservire al sectiei; cheltuielile cu contributia la asigurarile sociale si protecjia sociala aferente salariilor; - amortizarea cladirilor si celorlalte mijloace fixe ale sectiei; - cheltuieli pentru cercetari, studii, proiecte, inventii si inovatii privind activitatea sectiei; - cheltuieli pentru protectia muncii in sectie; - cheltuieli pentru protectia mediului inconjurator; b) cheltuieli administrativ-gospodaresti ale sectiei: - furnituri de birou; - carfi, reviste, publicatii, abonamente, etc.; - cheltuieli PTTR; - deplasari, detasari, transferari in tara; - materiale pentru intretinerea si curatenia cladirilor si a altor mijloace fixe; - reparatii curente si capitale la cladiri si alte mijloace fixe; - cheltuieli pentru incalzit; - energie electrica pentru iluminat; - apa, canal, salubritate pentru nevoi administrativ-gospodaresti; - cheltuieli pentru intretinerea masinilor de calcul, a masinilor de scris si a altor masini administrative. c) cheltuieli neproductive ale sectiei: - pierderi din intreruperi din cauze interne; - lipsuri de inventar la mijloacele circulante ale sectiei peste normele legale de perisabilitati. Inregistrarea in contabilitatea manageriala a cheltuielilor indirecte se realizeaza prin ediul contului 923 Cheltuieli indirecte de productie" deschis in analitic pe tipuri de cheltuieli si sectii de productie, in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile.

Tabel IV.4. Cheltuieli indirecte de productie.

Cheltuieli923.110 Sticlarie I923.120 Spiralizare 1923.130 Socluri I923.140 Picioruse I923.150

LEI I 923.160 Ambalaj1923.210 Sticlarie II923.220 Spiralizare II923.230 Socluri II923.240 Picioruse 11923.250 LED II923.260 Ambalaj II923.330 Balasturi923.360 CorpuriTotalCheltuieli cu salariile

Pcrsonalului indirect Salariilor pcrsonalului

productiv4.00025.00015.00060.0002.50060.0004.00020.0002.50035.00020.0007.0006.000261.000Cheltuieli cu contribufiilc aferente

Indirect productiv1.2007.5004.50018.00075018.0001.2006.00075010.5006.0002.1001.80078.300Cheltuieli cu amortizarea1.7001.4001.3002.2002001.1001.2009008001.30017060040030013.570Cheltuieli cu materiale sanitate1.5001.0001.2001.8001.5001.0007008001.1001.00050070012.800Cheltuieli cu alimcnla|ia de protectic2.0001.5001.3002.2002.5001.2001.0007001.7001.80080090017.600Alte cheltuieli generale ale sectiei8006005001.0003508005004003006002006002503007.200Total11.20037.00023.80085.2003.80083.9009.10029.0005.85050.20037030.00011.05010.000390.470

Cheltuielile generale de administratie cuprind cheltuielile privind organizarea si conducerea de ansamblu a unitatii patrimoniale, cum ar fi: a) cheltuieli de interes general: - salarii brute ale personalului de conducere, tehnic, economic, de alta specialitate, administrativ, de deservire si paza a unitatii, contributiile la asigurarile sociale si la fondul de somaj aferent; - amortizarile mijloacelor fixe de interes general; - cheltuieli pentru cercetari, studii, inovatii si inventii de interes general; - cheltuieli pentru protectia muncii de interes general; - dobanzi si spete bancare etc. b) cheltuieli administrativ-gospodaresti: - furnituri de birou; - carti, reviste, publicatii, abonamente; - cheltuieli PTTR; - deplasari in tara si in strainatate; - materiale pentru intretinerea si curatenia cladirilor; - reparatii curente si capitale la cladiri; - cheltuieli pentru incalzit; - energie electrica pentru iluminat; - apa, canal, salubritate pentru nevoi administrativ-gospodaresti; c) cheltuieli neproductive: - pierderi din intreruperi din cauze externe; - lipsuri de inventar la mijloacele circulante. Cheltuielile generale de administratie sunt colectate prin intermediul contului 924 Cheltuieli generale de administratie" deschis in analitic pe tipuri de cheltuieli si sectoare de activitate (Magazia de materiale, Magazia de produse finite, Administrativ, Cercetare, Centrul informatic) in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile". Cheltuieli generale de administrate Tabel IV.5. Cheltuieli generale de administratie
Cheltuieli 924.910 924.930 Magazia de Magazia de materiale produse finite 924.970 Administrativ 924.980 Cercetare 924.990 Centrul informati c Total

Cheltuieli cu salariile personalului tehnic-economic si de conducere Cheltuieli cu contribuhile aferente salariilor personalului tehnic-economic si de conducere Cheltuieli cu protectia muncii Alte cheltuieli generale de administratie Total

6.000 1.800

8.000 2.400

25.000 7.500

4.500 1.350

75.000 118.500 22.500 35.550

500 500 8.800

500 450 11.350

2.500 17.800 52.800

0 0 5.850

0 2400

3.500 21.150

99.900 178.700

Cheltuielile de desfacere includ o serie de cheltuieli cum ar fi: - salarii brute ale personalului, CAS - ul si protectia sociala aferente; - amortizarea mijloacelor fixe; - cheltuieli cu transportul, depozitarea, pastrarea si pregatirea desfacerii marfurilor;

- cheltuieli de reclama (publicitate, expozitii, targuri); - cheltuieli cu ambalajele etc. Colectarea cheltuielilor de desfacere se realizeaza prin intermediul contului 925 Cheltuieli de desfacere" in corespondenta cu contul 901 Decontari interne privind cheltuielile". Contul 925 se desfasoara in analitic astfel: - 925.01 - Cheltuieli de desfacere intern; - 925.02 - Cheltuieli de circulate export. Cheltuieli de desfacere Tabel IV.6. Cheltuieli de desfacere Cheltuieli 925.01 925.02 Total Cheltuieli de desfacere interna 3.000 0 3.000 Cheltuieli de desfacere externa 0 5.000 5.000 Total 3.000 5.000 8.000 Productia finita obtinuta pe parcursul perioadei de gestiune se inregistreaza la cost antecalculat prin intermediul contului 931 Costul productiei obtinute", in corespondenta cu contul 902 Decontari interne privind productia obtinuta". Productia obtinuta se inregistreaza pentru sectiile LEI 1, LED 2 si Corpuri. Inregistrarile in contabilitatea de gestiune au la baza Centralizatorul notelor de predare produse". Aceasta se intocmeste periodic prin centralizarea Notelor de predare" zilnice a productiei obtinute la magazia de produse finite. Tabel IV.7. Productia finita obtinuta la cost antecalculat Conturi 902 Decontari interne privind productia obtinuta" Total 931 Costul productiei obtinute 1.000.000 1.000.000 Total 1.000.000 1.000.000

Calculatia costului efectiv al productiei obtinute: Dupa inregistrarea in contabilitatea manageriala a cheltuielilor de productie dupa destinatia lor pe locurile care le-au ocazionat, in functie de posibilitatile de identificare in momentul efectuarii acestora, urmeaza calculul costului efectiv al productiei finite obtinute. Calculatia costului efectiv al productiei obtinute presupune efectuarea urmatoarelor lucrari: - decontarea livrarilor reciproce de produse, lucrari si servicii intre activitatile auxiliare pentru nevoile lor de productie; - calculul costului efectiv al productiei auxiliare si repartizarea cheltuielilor aferente productiei respective consumata pentru nevoile activitatii de baza si a celorlalte sectoare de activitate din entitate; - repartizarea cheltuielilor indirecte de fabricate asupra sectiilor activitatii de baza; - repartizarea cheltuielilor generale de administratie asupra sectiilor activitatii de baza; - repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra productiei finite obtinute; - determinarea cantitativa si valorica a productiei in curs de executie; - determinarea costului efectiv pe unitatea de produs. Decontarea prestatiilor reciproce intre sectiile auxiliare are la baza livrarile efectuate intre sectiile auxiliare, care se determina la sfarsitul perioadei de gestiune.

1. Repartizarea cheltuielilor atelierului mechanic: Tabel IV.8. Repartizarea cheltuielilor atelierului mecanic Sectii beneficiare/furnizoare922.610 Atelier mecanicTotal922.530 Atelier cartonaj5.0005.000922.540 Atelier coloranti, 3.0003.000Total8.0008.000 2. Repartizarea cheltuielilor atelierelor scularie, hidraulic, AMC, atelier mecanic auto si reparatii intretinere: Tabel IV.9. Repartizarea cheltuielilor atelierelor scularie, hidraulic, AMC, atelier mecanic auto si reparatii intretinere 922.615 At. Sectii 922.619 922.620 At. 922.621 922.670 At. Reparatii Total beneficiare/furnizoare Scularie Mecanic auto Hidraulic AMC intretinere 922.610Atelier mecanic 700 20.150 600 4.000 850 26.300 Total 700 20.150 600 4.000 850 26.300 3. Repartizarea cheltuielilor atelierului Transporturi (Cheltuieli birou):

4. Repartizarea cheltuielilor cu Mijlocul de transport intern (stivuitor: Tabel IV.10. Repartizarea cheltuielilor atelierului Transporturi (Cheltuieli birou)

Sectii beneficiare/furnizoare922.700 TransporturiTotal922.709 Camioneta500500922.710 Autoturism 1600600922.711 Autoturism 2600600922.712 Autoturism 3500500922.713 Autoturism 4600600922.715 Autoturism 6500500922.716 Autoturism 7600600922.717 Autoturism 8500500922.718 Autoturism 9550550922.719 Autoturism 10500500922.720 Autoturism 11500500922.773 Autoturism 12550550922.774 Autoturism 13600600922.775 Autocamion650650922.776 Tir 1600600922.777 Tir 2600600922.778 Tir 3550550922.779 Autoturism 14550550922.786 Autoturism 15500500922.788 Autoturism 16600600922.795 Microbuz500500922.796 Tractor500500922.997 Alte sectii gaz metan550550922.998 Alte sectii energie electrica500500922.999 Alte sectii apa canal500500Total13.70013.700

Tabel IV.11. Repartizarea cheltuielilor cu Mijlocul de transport intern (stivuitor) Sectii beneficiare/furnizoare 922.723 Mijloc transport intern Total 922.510 Atelier modelaj 210 210 Total 210 210

5. Repartizarea cheltuielilor cu apa: Tabel IV. 12. Repartizarea cheltuielilor cu apa Sectii beneficiare/furnizoare 922.640 Statia de apa Total 922.510 Atelier modelaj 100 100 Total 100 100 6. Repartizarea cheltuielilor CTC: Tabel IV.13. Repartizarea cheltuielilor CTC Sectii beneficiare/furnizoare 922.570 CTC Total 922.510 Atelier modelaj 1.000 1.000 922.530 Atelier cartonaj 1.000 1.000 Total 2.000 2.000 7. Repartizarea cheltuielilor Laboratorului fizic-chimic: Tabel IV.14. Repartizarea cheltuielilor Laboratorului fizic-chimic Sectii beneficiare/furnizoare 922.520 Laborator fizic-chimic Total 922.510 Atelier modelaj 800 800 922.630 Centrala termica 700 700 Total 1.500 1.500 8. Repartizarea cheltuielilor centralei termice: Tabel IV.15. Repartizarea cheltuielilor centralei termice Sectii beneficiare/furnizoare 922.630 Centrala termica Total 922.510 Atelier modelaj 100 100 Total 100 100 9. Repartizarea cheltuielilor Atelierului modelaj: Tabel IV.16. Repartizarea cheltuielilor Atelierului modelaj Sectii beneficiare/furnizoare 922.510 Atelier modelaj Total 922.490 Atelier Seria 0 5.210 5.210 Total 5.210 5.210 Decontarea contravalorii productiei sectiilor auxiliare livrata catre alte sectoare de activitate din entitate: 1. Repartizarea cheltuielilor atelierului decupat decalcomanii: Tabel IV.17. Repartizarea cheltuielilor atelierului decupat decalcomania Sectii beneficiare/furnizoare 922.590 Atelier decupat decalcomanii Total 923.160 LEI 1 600 600 Total 600 600 2. Repartizarea cheltuielilor atelierului coloranti, decalcomanii:
30

Tabel IV. 18. Repartizarea coloranti, decalcomania Sectii beneficiare/furnizoare 923.160 LEI 1 Total

cheltuielilor

atelierului

922.540 Atelier coloranti 6.500 6.500

Total 6.500 6.500

3. Repartizarea cheltuielilor atelierului mecanic: Tabel IV.19.Repartizarea cheltuielilor atelierului mechanic Sectii beneficiare/furnizoare 922.610 Atelier mecanic Total 902 3.000 3.000 923.110 4.000 4.000 923.120 5.500 5.500 923.130 6.000 6.000 923.140 8.000 8.000 923.150 1.700 1.700 923.160 4.000 4.000 923.210 3.000 3.000 923.220 4.000 4.000 923.230 4.000 4.000 923.240 6.500 6.500 923.250 1.000 1.000 923.260 2.500 2.500 924.910 4.000 4.000 924.930 5.500 5.500 924.970 7.000 7.000 Total 69.700 69.700 4. Repartizarea cheltuielilor cu Mijloace de transport intern (stivuitor): Tabel IV.20.Repartizarea cheltuielilor cu Mijloace de transport intern (stivuitor) Sectii beneficiare/furnizoare
923.110 923.120 923.130 923.140 923.150 923.160 923.210 923.220 923.230 923.240 923.250 923.260 924.910 924.930 924.970 Total

922.723 Mijloc transport intern

100 100 50 100 50 50 50 50 50 100 50 50 50 100 50 1.000

Total
100 100 50 100 50 50 50 50 50 100 50 50 50 100 50 1.000

31

5. Repartizarea cheltuielilor aferente mijloacelor fixe: Tabel IV.21.Repartizarea cheltuielilor aferente mijloacelor fixe Sectii furnizoare/beneficiare
922.709 Camioneta 922.710 Autoturism 1 922.711 Autoturism 2 922.712 Autoturism 3 922.713 Autoturism 4 922.715 Autoturism 6 922.716 Autoturism 7 922.717 Autoturism 8 922.718 Autoturism 9 922.719 Autoturism 10 922.720 Autoturism 11 922.722 Locomotiva locotractor 922.773 Autoturism 12 922.774 Autoturism 13 922.775 Autocamion 922.776 Tir 1 922.777 Tir 2 922.778 Tir 3 922.779 Autoturism 14 922.786 Autoturism 15 922.788 922.795 Microbuz 922.796 Tractor 922/797 Multicar 922/798 Minibus 922/799 Camion Total

924.970 Administrativ
900 1.100 1.050 900 950 1.000 1.000 2.360 0 0 1.990 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 750 750 0 1.660 0 14.410

902
0 0 0 0 0 0 0 0 900 1.670 0 2.200 2.380 950 1.760 2.340 2.390 1.250 850 850 1.100 0 0 1.660 0 700 21.00 0

Total
900 1.100 1.050 900 950 1.000 1.000 2.360 900 1.670 1.990 2.200 2.380 950 1.760 2.340 2.390 1.250 850 850 1.100 750 750 1.600 1.660 700 35.410

6.Repartizarea cheltuielilor Statiei de apa:

32

Tabel IV.22. Repartizarea cheltuielilor Statiei de apa

Sectii beneficiare/furnizoare922.640 Statia de apaTotal923.1103030923.1203030923.1305050923.1405050923 .1501010923.1606060923.2102020923.2202020923.230404092 3.2404040923.2501010923.2604040Total400400

7. Repartizarea cheltuielilor Statiei de aer (aer comprimat): Tabel IV.23. Repartizarea cheltuielilor Statiei de aer (aer comprimat) Sectii beneficiare/furnizoare 923.110 923.120 923.140 923.160 923.210 923.220 923.240 923.260 Total 8. Repartizarea cheltuielilor atelierului CTC: Tabel IV.24. Repartizarea cheltuielilor atelierului CTC
Sectii beneficiare/furnizoare 923.110 923.120 923.130 923.140 923.150 923.160 923.220 923.240 923.260 923.360 Total 922.570 CTC Total 3.000 3.000 10.000 10.000 8.000 8.000 20.000 20.000 1.000 1.000 10.000 10.000 5.000 5.000 8.000 8.000 4.000 4.000 2.000 2.000 77.000 77.000

922.650 Statia de aer 70 70 80 60 50 50 70 50 500

Total 70 70 80 60 50 50 70 50 500

9. Repartizarea cheltuielilor Laboratorului fizic-chimic: Tabel IV.25. Repartizarea cheltuielilor Laboratorului

33

Sectii beneficiare/furnizoare 923.110 923.120 923.130 923.140 923.160 923.210 923.220 923.230 Total

922.520 Laborator fizic-chimic 4.000 1.000 2.000 2.000 1.000 1.200 400 600 12.200

Total 4.000 1.000 2.000 2.000 1.000 1.200 400 600 12.200

10. Repartizarea cheltuielilor termice: Tabel IV.26.Repartizarea cheltuielilor termice

Sectii beneficiare/furnizoare 923.110 923.120 923.130 923.140 923.150 923.160 923.210 923.220 923.230 923.240 923.250 923.260 923.360 924.910 924.930 924.970 Total 922.630 Centrala termica 50 40 30 350 10 150 40 20 20 200 10 50 50 30 30 20 1.100 Total 50 40 30 350 10 150 40 20 20 200 10 50 50 30 30 20 1.100

11. Repartizarea cheltuielilor Atelierului refractare: Tabel IV.27. Repartizarea cheltuielilor Atelierului refractare 922.480 Atelier Total Sectii beneficiare/furnizoare refractare 923.140 2.040 2.040 Total 2.040 2.040 12. Repartizarea cheltuielilor cu Moara Sticla: Tabel IV.27. Repartizarea cheltuielilor atelierului refractare Sectii beneficiare/furnizoare 923.140 Total 13. Repartizarea cheltuielilor Morii Sticla: 922.480 Atelier refractare 2.040 2.040 Total 2.040 2.040

34

Tabel IV.29. Repartizarea cheltuielilor Morii:

Sectii beneficiare/furnizoare 923.210 Total

922.580 Instalatii macinat ipsos 500 500

Total 500 500

14. Repartizarea cheltuielilor atelierului cartonaj: Tabel IV.30. Repartizarea cheltuielilor atelierului cartonaj Sectii beneficiare/furnizoare 923.160 923.260 923.360 Total 15. Repartizarea cheltuielilor atelierului modelaj: Tabel IV.31. Repartizarea cheltuielilor Atelierului modelaj Secjii beneficiare/furnizoare 923.120 923.130 923.220 923.230 923.330 Total 16. Repartizarea cheltuielilor atelierului seria 0: Tabel IV.32. Repartizarea cheltuielilor atelierului seria 0 Sectii beneficiare/furnizoare 922.490 Atelier seria Total 0 923.140 13.910 13.910 Total 13.910 13.910 922.510 modelaj Atelier Total 4.000 4.500 3.500 4.000 3.500 19.500 4.000 4.500 3.500 4.000 3.500 19.500 922.530 cartonaj Atelier Total 8.000 5.000 3.000 16.000 8.000 5.000 3.000 16.000

17. Repartizarea cheltuielilor atelierului creatie: Tabel IV.33. Repartizarea cheltuielilor atelierului creatie

35

Sectii beneficiare/furnizoare 924.970 Total

922.560 creatie

Atelier Total 11.600 11.600 11.600 11.600

18. Repartizarea cheltuielilor atelierului coloranti: Tabel IV.34. Repartizarea cheltuielilor atelierului coloranti, decalcomania 922.540 Atelier coloranti, Total Sectii beneficiare/furnizoare 923.160 Total 8.000 8.000 8.000 8.000

Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie se face folosind o baza sau un criteriu conventional de repartizare care exprima legatura cauzala dintre cheltuielile de repartizat si baza de repartizare aleasa. O importanta deosebita o constituie problema alegerii celor mai corespunzatoare criterii de repartizare care sa exprime eel mai bine legatura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si criteriile alese. Cu cat o categorie de cheltuieli supusa repartizarii prin suplimentare are un caracter mai complex, respectiv un continut mai eterogen, cu atat este mai dificil de gasit o baza de repartizare echitabila pentru toate elementele care compun intregul complex" (Calin si Carstea, 2002). Esenta procedeului suplimentarii o constituie criteriul de repartizare ales care determina gradul de exactitate al nivelului costului productiei, cu implicatii asupra costului pe unitatea de produs si asupra nivelului real al rentabilitatii produselor. Indiferent de caracterul tehnic ori economic si de continutul sau, simplu sau complex, o baza de repartizare este folosita judicios daca intruneste urmatoarele conditii: intre baza de repartizare si cheltuielile de repartizat exista un raport de cauzalitate, un raport de interdependenta, baza de repartizare sa fie utilizata pentru repartizarea unei singure cheltuieli sau eel mult unei anumite grupe de cheltuieli indirecte, atat in antecalculatie cat sj in postcalcul este necesar sa se foloseasca aceleasi baze de repartizare pentru asigurarea comparabilitatii intre costurile efective si cele programate si bazele de repartizare sa nu se schimbe in cursul perioadei de gestiune deoarece aceasta ar putea afecta posibilitatea compararii costurilor pe produs in dinamica. Stabilirea fiecarui criteriu sau a bazei de repartizare trebuie efectuata in functie de o serie de factori cum ar fi tipul productiei, particularitatile tehnologiei si organizarii productiei, complexitatea si varietatea produselor executate, mecanizarea si automatizarea procesului de productie etc. Deoarece toate criteriile de repartizare sunt conventionale avand un grad de aproximatie, stabilirea cu exactitate a costului productiei nu trebuie inteleasa in sensul strict al cuvantului. Ceea ce trebuie avut in vedere in conditiile actuale cand bazele de repartizare a cheltuielilor se diversified si devin tot mai complexe, este ca aceasta aproximatie sa fie cat mai mica. In cadrul entitatilor din industria portelanului se foloseste drept baza de repartizare un smgur criteriu, si anume salariile directe si contributiile aferente acestora. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie se face pe baza Situatiei de repartizare a cheltuielilor indirecte" si se realizeaza la nivelul sectiilor de productie. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie se realizeaza astfel: - se calculeaza mai intai, pentru fiecare sectie in parte, un coeficient de repartizare prin raportarea totalului cheltuielilor indirecte de repartizat ale sectiei in cauza, colectate in debitul

36

contului 923 Cheltuieli indirecte de productie", la suma bazelor de repartizare ale sectiilor de Productie, potrivit relatiei:

CIP
KSCIP =
i =1 m

b
j =1

in care: KsCIP - coeficient de repartizare a cheltuielilor indirecte de productie; CIP - cheltuieli indirecte de productie; b - baza de repartizare; i - sectia de productie; j - sectia de productie. - se inmulteste coeficientul astfel calculat cu baza de repartizare a fiecarei sectii de productie in parte si se obtine cota de cheltuieli indirecte de repartizat (RCIPj) astfel: RCIPj = KSCIP x bj In contabilitatea manageriala operatia de repartizare a cheltuielilor indirecte de productie in costul efectiv al produselor fabricate din cadrul sectiilor respective se reflecta prin debitarea contului 921 Cheltuielile activitatii de baza" si creditarea contului 923 Cheltuieli indirecte de productie" care, in urma acestor operatii se soldeaza. In urma repartizarii cheltuielilor indirecte de productie se calculeaza costul de productie.

37

Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie Sectii923.110 Sticlarie I923.120 Spiralizare I923.130 Socluri I923.140 Picioruse I923-150 LEI I923.160 Ambalaj I923.210 Sticlarie II923.220 Spiralizare 11923.230 Socluri II923.240 Picioruse II923.250 LED II923.260 Ambalaj II923.330 Balasturi923.360 CorpuriTotal921.11022.45022.450921.12057.74057.740921.13044.43044.430921.140131.730131.730921.1506.5706.570921.160122.320122.320921. 21014.96014.960921.22042.04042.040921.23014.56014.560921.24065.11065.110921.2501.4401.440921.26041.69041.690921.33014.55014.550921.3 6015.05015.050Total22.45057.74044.430131.7306.570122.32014.96042.04014.56065.1101.44041.69014.55015.050594.640 Tabel IV.36. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie

Calculul costului de productie: Tabel IV.37. Costul de productie Sectii 921.110 Sticlarie I 921.120 Spiralizare I 921.130 Socluri I 921.140 Picioruse I 921.150 LEI I 921.160 Ambalaj I 921.210 Sticlarie II 921.220 Spiralizare II 921.230 Socluri II 921.240 Picioruse II 921.250 LEDr II 921.260 Ambalaj II 921.330 Balasturi 921.360 Corpuri Total

Cost de productie 36.950 123.740 70.930 236.130 13.270 253.320 24.660 85.340 22.610 110.810 1.440 73.190 29.050 33.400 1.114.840

Repartizarea cheltuielilor generale de administratie are loc pe baza de coeficient sau cheie de repartizare. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie se face pe baza de coeficient unic sau global. Acest coeficient se calculeaza folosind drept baza de repartizare de regula costul de productie pe baza urmatoarei relatii:

CGA
KSCGA= in care:
i =1

b
j =1

KSCGA - coeficient de repartizare a- cheltuielilor generale de administratie; CGAi - cheltuielile generale de administratie pe articole de calculatie b - baza de repartizare; j - sectia de productie. Coeficientul obtinut se inmulteste cu costul de productie folosit ca baza de repartizare a sectiei si rezulta cota de cheltuieli generale de administratie(RcGAj) care se adauga la costul de productie al sectiei, astfel: R
CGAJ

= KS

CGA

x bj

In contabilitatea de gestiune aceasta operatie de repartizare a cheltuielilor generale de administratie in costul efectiv al produselor fabricate in entitate se face prin debitarea contului 921 Cheltuielile activitatii de baza" si creditarea contului 924 Cheltuieli generale de administratie", care in urma acestor operatii se soldeaza. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie: Tabel IV.38.Repartizarea cheltuielilor generale de administratie:
39

Cheltuieli 924.910 924.930 924.970 924.980 924.990 Total 924.99.98 12.880 16.980 85.880 5.850 99.900 221.490 Alte decontari Total 12.880 16.980 85.880 5.850 99.900 221.490 Tabel IV.39. Cheltuieli repartizate 924.99.99 Repartizare cheltuieli generale Total Tabel IV.40. Cheltuieli repartizate 921.110 921.120 921.130 921.140 921.150 921.160 921.210 921.220 921.230 921.240 921.250 921.260 921.330 921.360 Total 924.99.99 Repartizare cheltuieli generale 7.390 24.748 14.186 47.226 2.654 50.664 4.932 17.068 4.522 22.162 288 14.638 5.810 5.202 221.490 Total 7.390 24.748 14.186 47.226 2.654 50.664 4.932 17.068 4.522 22.162 288 14.638 5.810 5.202 221.490 924.99.98 Alte decontari Total 221.490 221.490 221.490 221.490

Pentru repartizarea cheltuielilor generale de administratie, se ia in considerare ca baza de repartizare costul de producfie, astfel: - Calculul coeficientului de suplimentare: KS
CGA

= 1,114 ,840 = 0,20

221 ,490

- Determinarea cotelor de cheltuieli generale de administratie aferente fiecarei sectii: 921.110: 36.950 x 0,20 = 7.390 921.120:123.740 x 0,20 = 24.748 921.130: 70.930 x 0,20 = 14.186 921.140: 236.130 x 0,20 = 47.226 921.150: 13.270 x 0,20 = 2.654 921.160: 253.320 x 0,20 = 50.664 921.210: 24.660 x 0,20 = 4.932

40

921.220: 85.340 x 0,20 = 17.068 921.230: 22.610 x 0,20 = 4.522 921.240: 110.810 x 0,20 = 22.162 921.250: 1.440 x 0,20 = 288 921.260: 73.190 x 0,20 = 14.638 921.330: 29.050 x 0,20 = 5.810 921.360: 33.400 x 0,20 = 5.202 Repartizarea cheltuielilor de desfacere presupune adaugarea la costul de productie al sectiilor de productie a cheltuielilor de desfacere. Inregistrarea in contabilitatea manageriala a repartizarii cheltuielilor de desfacere presupune creditarea contului 925 Cheltuieli de desfacere" si debitarea contului 921 Cheltuielile activitatii de baza". Repartizarea cheltuielilor de desfacere: Tabel IV.41. Repartizarea cheltuielilor de desfacere: Cheltuieli repartizate 921.110 921.120 921.130 921.140 921.150 921.160 921.210 921.220 921.230 921.240 921.250 921.260 921.330 921.360 Total 925.01 925.02 99,77 166,28 334,10 556,83 191,51 319,19 637,55 1.062,59 35,83 59,72 683,96 1.139,94 66,58 110,97 230,42 384,03 61,05 101,75 299,19 498,65 3,89 6,48 197,61 329,36 78,44 130,73 80,10 133,48 3.000 5.000 Total 266,05 890,93 510,70 1.700,14 95,55 1.823,90 177,55 614,45 162,80 797,84 10,37 526,97 209,17 213,58 8.000

Pentru repartizarea cheltuielilor de desfacere, se ia in considerare ca baza de repartizare costul de productie, astfel: - Cheltuieli de desfacere intern: - Calculul coeficientului de suplimentare: KsCD =
3.000 = 0,0027 1.114 .840

- Determinarea cotelor de cheltuieli de desfacere aferente fiecarei sectii: 921.110: 36.950 x 0,0027 = 99,77 921.120:123.740 x 0,0027 = 334,10 921.130: 70.930 x 0,0027 = 191,51 921.140: 236.130 x 0,0027 = 637,55 921.150: 13.270 x 0,0027 = 35,83 921.160: 253.320 x 0,0027 = 683,96 921.210: 24.660 x 0,0027 = 66,58

41

921.220: 85.340 x 0,0027 = 230,42 921.230: 22.610 x 0,0027 = 61,05 921.240: 110.810 x 0,0027 = 299,19 921.250: 1.440 x 0,0027 = 3,89 921.260: 73.190 x 0,0027 = 197,61 921.330: 29.050 x 0,0027 = 78,44 921.360: 33.400 x 0,0027 = 80,10 - Cheltuieli de desfacere export: - Calculul coeficientului de suplimentare:
KscD

5.000 = 0,0045 1.114 .840

- Determinarea cotelor de cheltuieli de desfacere aferente fiecarei sectii: 921.110: 36.950 x0,0045 = 166,28 921.120:123.740 x 0,0045 = 556,83 921.130: 70.930x0,0045 = 319,19 921.140: 236.130 x 0,0045 = 1.062,59 921.150: 13.270x0,0045 = 59,72 921.160: 253.320 x 0,0045 = 1.139,94 921.210: 24.660x0,0045 = 110,97 921.220: 85.340x0,0045 = 384,03 921.230: 22.610x0,0045 = 101,75 921.240: 110.810x0,0045= 498,65 921.250: 1.440x0,0045 = 6,48 921.260: 73.190x0,0045 = 329,36 921.330: 29.050 x 0,0045 = 130,73 921.360: 33.400x0,0045 = 133,48 Calculul costului efectiv al productiei in curs de executie: Determinarea costului efectiv de productie este conditionata de stabilirea in prealabil a cheltuielilor aferente productiei in curs de executie. Determinarea costului efectiv al productiei in curs de executie se impune ca o cerinta esentiala in determinarea corecta a costului efectiv de productie al produselor fabricate. De aceea este necesara determinarea lunara atat cantitativa cat si valorica a stocurilor de productie in curs de executie. Desfasurarea continua si ritmica a procesului de productie impune existenta in permanenta in sectiile de productie si in magaziile intermediare a unor stocuri de productie in curs de executie, stocuri care trebuie mentjnute la un anumit nivel normat (standard). Pentru stabilirea costului productiei in curs de executie se pune problema determinarii si separarii din totalul cheltuielilor de productie a celor aferente productiei in curs de executie. Determinarea corecta a marimii productiei in curs de executie, influenteaza nu numai exactitatea marimii si structura costului efectiv al productiei finite, la sfarsitul perioadei de gestiune, dar si alti indicatori economico-financiari (profitul, rata rentabilitatii etc.) (Calin si Carstea, 2002). Supraevaluarea productiei in curs de execute conduce la diminuarea nejustificata a costului productiei finite majorand in mod artificial profitul si respectiv rata rentabilitatii. Subevaluarea productiei in curs de execujie are efecte inverse, cu influente nefavorabile asupra activitatii entitatii.

42

Corecta dimensionare a costului productiei finite depinde de corecta determinare a productiei in curs de executie (neterminate). Stabilirea costului efectiv al productiei in curs de executie se poate face prin metoda directa. Metoda directa presupune stabilirea productiei in curs de executie prin inventariere, adica, evaluarea acesteia din listele de inventariere in care sunt trecute constatarile faptice la a stocului a producpei in curs de executie. Evaluarea este facuta in raport cu gradul de finisare tehnica a productiei. Comisia de inventariere stabileste cu ocazia constatarii faptice a stocurilor, procentul de finisare a productiei in curs de executie. Procentul de finisare stabilit se pondereaza cu costul antecalculat (normat) sau efectiv din perioada precedenta a fiecarui produs inventariat. Calculul poate fi facut pe articole de calculatie sau pe elemente de cheltuieli, tinand seama de structura costurilor calculate. In listele de inventariere apar date referitoare la denumirea sectiei, numarul produselor, operatia la care se gasesc, precum si gradul de finisare. Se totalizeaza apoi productia in curs de executie pe sortimente. Productia in curs de executie inventariata este predata in amonte prin Nota de predare a productiei neterminate". Inregistrarea productiei in curs de executie la finele perioadei de gestiune se realizeaza la nivelul intregii productii obtinute, prin intermediul contului 933 Costul productiei in curs de executie". Productia in curs de executie se diferentiaza in functie de modalitatea de obtinere: din sectiile auxiliare sau din sectia principals de productie. - Productia in curs de executie obtinuta din activitatea de baza: Tabel IV.42. Productia in curs de executie din activitatea de baza Productia in curs de 921.110 921.120 921.130 921.140 921.150 921.160 Total executie 933 1.000 1.200 1.500 3.000 500 6.000 13.200 Total 1.000 1.200 1.500 3.000 500 6.000 13.200 Tabel IV.43. Productia in curs de executie din activitatea de baza Producti a in curs 921.210 921.220 921.230 921.240 921.250 921.260 921.330 921.360 Total de executie 933 600 800 1.000 2.200 200 4.000 700 1.000 10.500 Total 600 800 1.000 2.200 200 4.000 700 1.000 10.500 - Productia in curs de executie obtinuta in sectiile auxiliare: Tabel IV.44. Productia in curs de executie obtinuta in sectiile auxiliare Productia in curs 922.510 922.590 922.610 Total de executie 933 4.500 300 1.500 6.300 Total 4.500 300 1.500 6.300

43

- Repartizarea cheltuielilor sectjilor auxiliare: Tabel IV.45. Repartizarea cheltuielilor sectiilor auxiliare Cont 902 Total 922.714 922.997 922.998 922.999 Total 1.730 700 700 750 3.880 1.730 700 700 750 3.880

Pentru determinarea costului efectiv al productiei finite, se preia totalul costurilor cu Productia in curs de executie de la inceputul perioadei de calcul, la care se adauga totalul cheltuielilor efectuate pe parcursul perioadei de gestiune ce se includ in costuri din care se Tabel IV.46. Costul de productie

SectiiCost completProductia in cursCost complet comercialde executie lacomercialfinele perioadeiefectiv921.110 Sticlarie I36.9501.00035.950921.120 Spiralizare I123.7401.200122.540921.130 Socluri I70.9301.50069.430921.140 Picioruse I236.1303.000233.130921.150 LEI I13.27050012.770921.160 Ambalaj I253.3206.000247.320921.210 Sticlarie II24.66060024.060921.220 Spiralizare II85.34080084.540921.230 Socluri II22.6101.00021.610921.240 Picioruse II110.8102.200108.610921.250 LED II1.4402001.240921.260 Ambalaj II73.1904.00069.190921.330 Balasturi29.05070028.350921.360 Corpuri33.4001.00032.400Total1.114.84023.7001.091.140

scad costurile aferente productiei in curs de executie de la sfarsitul perioadei. Decontarea costului efectiv al productiei finite obtinute se inregistreaza in contabilitatea manageriala prin debitarea contului 902 Decontari interne privind productia obtinuta" si creditarea contului 921 Cheltuielile activitatii de baza". Tabel IV.47. Decontarea costului efectiv al productiei finite obtinute
Productia in curs de executie 921.110 921.120 921.130 921.140 921.150 921.160 Total

902 Total

35.950 35.950

122.540 122.540

69.430 233.130 69.430 233.130

12.770 247.320 721.140 12.770 247.320 721.140

Tabel IV.48. Decontarea costului efectiv al productiei finite obtinute

44

Productia in curs de executie

921.210

921.220

921.230

921.240

921.250

921.260

921.330

921.360 e

Total

902 Total

24.060 24.060

84.540 84.540

21.610 21.610

108.610 108.610

1.240 1.240

69.190 69.190

28.350 28.350

32.400 32.400

370.000 370.000

- Diferentele dintre costul efectiv si eel antecalculat: Tabel IV.49. Diferente intre costul efectiv si costul antecalculat Conturi 903 Total - Inchiderea contului 903: Tabel IV.50. Inchiderea contului 903 Conturi 931 Total 903 91.140 91.140 Total 91.140 91.140 902 91.140 91.140 Total 91.140 91.140

- Decontarea costului efectiv al productiei obtinute: Tabel IV.51. Decontarea costului efectiv al productiei finite obtinute 901 Total 931 Total 1.091.140 1.091.140 1.091.140 1.091.140

- Decontarea costului productiei in curs de executie: Tabel IV.52. Decontarea costului efectiv al productiei in curs de executie 901 Total 933 30.000 30.000 Total 30.000 30.000

4.4.2. Limitele metodelor traditionale de calculatie a costurilor utilizate in industria portelanului Conducerea entitatilor din industria portelanului implica existenta unei strategii care defineste orientarea generala a activitatii ce urmeaza a se desfasura in fiecare etapa data, precum si delimitarea unei tactici care sa precizeze formele si mijloacele ce se pot folosi in scopul realizarii obiectivelor.

45

Sistemul de organizare a contabilitatii manageriale si calculatiei costurilor nu satisface complet obiectivele calculatiei. Identificarea abaterilor costurilor efective de la nivelul lor prestabilit si analiza acestora nu este posibila datorita neconcordantei dintre metodologia de programare a costurilor si operativitatea urmaririi cheltuielilor de productie. Antecalculul costurilor de productie se efectueaza pe fiecare produs, in timp ce postcalculul se efectueaza pentru intreaga productie obtinuta. Costul efectiv al productiei finite obtinute se determina cu intarziere, informatiile fiind complete doar in perioada de gestiune urmatoare celei in care au avut loc operatiunile economice. Astfel, informatiile oferite conducerii afecteaza luarea celor mai bune decizii. Abaterile dintre costul efectiv al productiei si eel prestabilit se determina numai pentru totalul productiei si in acest fel nu se poate stabili care produse sunt obtinute cu pierderi si care aduc profit. Principalul dezavantaj al aplicarii metodelor traditionale de calculatie a costurilor este lipsa de operativitate si previziune. Acest lucru face ca informatiile in legatura cu desfasurarea procesului de productie sa nu ajunga la conducere in timpul oportun pentru ca ea sa adopte cele mai corespunzatoare decizii, pe de o parte, iar pe de alta parte, sa nu aiba perspectiva desfasurarii viitoare a procesului de productie. Principalele consumuri sunt urmarite prin intermediul normelor de consum si de munca si au mai mult relevanta statistica decat ca informatie pentru luarea deciziilor. Informatiile rnizate de metoda de calculatie pe faze pot fi folosite in procesul de conducere pe termen lung, procesele de productie la care acestea se refera fiind deja incheiate. Prin utilizarea metodei de calculatie pe faze nu este instituit inca un sistem adecvat de urmarire pe parcurs a consumurilor productive si de prelucrare a datelor privind aceste consumuri de catre o veriga functionala care sa satisfaca cerintele manageriale de la toate nivelele entitatii. Metoda de calculatie pe faze de fabricate, desi are la baza principiul localizarii cheltuielilor de productie, stabilirea responsabilitatii si aportului fiecarui loc de activitate la realizarea programului de productie, prezinta si o serie de dezavantaje care determina aparitia unor aprecieri dupa care metoda pe faze nu reflecta suficient de corect costul produselor, cum ar fi: - delimitarea uneori conventionale a fazelor de calculatie in functie de fluxul tehnologic; - sporirea nejustificata a volumului lucrarilor de evidenta si calculatie, a documentatiei, mai ales in conditiile variantei cu semifabricate", cand exista mai multe faze si productie neterminata la finele perioadei de gestiune; - unele dificultati in ceea ce priveste determinarea productiei in curs de executie, pe faze etc.

46