Sunteți pe pagina 1din 7

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

Revista Presei Maghiare Nr. 13 / 01.07 – 15.07.2011

Politicienii nu au curaj ca să declare, în timp ce vorbesc despre reorganizarea regională, că secuii nu vor duce teritoriile în Ungaria - a accentuat Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe. Potrivit acestuia, singura întrebare este dacă politicienii români gândesc raţional şi au suficient curaj atunci când este vorba despre reforma administrativ-teritorială a ţării. Antal a subliniat că UDMR îşi va menţine în continuare poziţia. Sursa: postul de radio Sepsi Radio din 01.07.2011, autor Kiss Edit

Partidul Civic Maghiar vrea referendum Reprezentanţi ai Partidului Civic Maghiar (PCM) din judeţele Harghita şi Covasna lansează către demnitarii UDMR un apel la solidaritate cu privire la reorganizarea administrativă a ţării. PCM propune ca cele două consilii judeţene să se reunească cât mai urgent într-o şedinţă comună şi să adopte două hotărâri comune. O poziţie de principiu cu privire la felul în care văd reorganizarea administrativă a ţării, respectiv alta referitoare la anunţarea unui referendum local în cele două judeţe. La referendum, locuitorii trebuie întrebaţi dacă îşi doresc ca în urma reorganizării administraţiei să se înfiinţeze Tinutul Secuiesc ca şi unitate administrativă independentă, cu graniţele şi sferele de atribuţii menţionate în proiectul de lege al Consiliului Naţional Secuiesc (CNS).

Pentru toţi secuii este clar că reorganizarea administraţiei este un subiect ce ne atinge în aceeaşi măsură şi este o ocazie în care trebuie să trecem peste punctele de vedere de partid şi să păşim împreună. Văzând că şi conducerea de vârf a UDMR se opune hotărât iniţiativei preşedintelui cu privire la super-judeţe, respectiv că sunt dispuşi să se folosească chiar şi de mijloacele nesupunerii civice dacă totuşi se impune cu forţa această iniţiativă, putem avea încredere că solidaritatea are şanse reale şi că împreună vom reuşi să ne apărăm interesele noastre de bază - se arată în comunicatul remis la data de 22 iunie a.c., şi semnat de grupul de reprezentanţi ai PCM. Sursa: publicaţia săptămânală Polgari Elet, nr. 26 din 01-07.07.2011, autor Fulop D. Denes

potrivit unui idiot (pe marginea raţionamentelor lui Fuzes Oszkar -

ambasadorul ungar la Bucureşti) Nu ar trebui date explicaţii dacă ambasadorul Ungariei declară că doar 20.000 de idioţi ar dori să redobândească Transilvania. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti este un idiot sau un trădător de ţară semidoct, a cărui declaraţie nu i se potriveşte unui diplomat, unui om, şi cu atât mai puţin unui maghiar. Acest ambasador este şi semidoct, şi adânc primitiv, pentru că nu am luptat niciodată, nici măcar cinci minute, cu românii pentru Transilvania, cu excepţia ocupaţiei de la 1916, când profitând la modul josnic de tragedia războiului mondial, au intrat cu forţa în Transilvania şi i-au ucis pe toţi cei care nu erau români. Nu a existat aici un război de 700 de ani, câştigat în 1920 de vecinul nostru sud-estic. Au obţinut prin minciună şi mituire pământul maghiar, populaţia maghiară, bogăţiile naturale, industria şi valorile maghiare, iar de la Trianon încoace îi ucid (!) sufleteşte şi trupeşte pe maghiari, deşi nu asta scrie în tratatul acela umilitor de pace pe care l-au semnat atunci au şi minţit! Ce spune de fapt ambasadorul ungar? Ceea ce spune domnul Băsescu în legătură cu bătaia aplicată rectorului de la Alba Iulia: dacă l-au făcut maghiar în timp ce îl băteau, asta nu înseamnă antimaghiarism. Însă pentru faptul că au existat şi tonuri antisemite, a fost obligatoriu ca făptaşii să fie prinşi.

Sunt un idiot

Nu înţeleg acest caracter dual pe care îl putem constata în ziua de azi. 4.000 de ani nu au renunţat evreii la Israel şi iată că acum este din nou al lor! Ambasadorul ungar la Bucureşti consideră că 91 de ani sunt suficienţi în viaţa unei naţiuni, pentru ca ea să uite fapta josnică pe care

au comis-o împotriva noastră actualii noştri aliaţi? Pot fi date uitării mormintele comune de la Feldioara în care maghiarii au fost îngropaţi de vii? Pot fi date uitării, în decurs de 91 de ani, măcelurile comise de noua putere împotriva maghiarilor nevinovaţi, bătrâni, femei însărcinate, bărbaţi şi copii? Poate fi dat uitării totul? Vestigiile noastre construite timp de o mie de ani, istoria, mănăstirile, bisericile noastre, limba noastră şi faptul că pământul nostru natal îmbibat de sângele mamelor, strămoşilor noştri, este al nostru? Si am putea oare uita sutele de mii de victime maghiare? Doar idioţii îşi mai amintesc? Transilvania este a noastră! Nu a fost, nu va fi, ci rămâne mereu a noastră. Pentru că ţara maghiarimii şi a maghiarilor, patria secuilor, nu poate fi împinsă de colo-colo de tratate semnate de

este acolo unde este, la fel de maghiară cum a fost timp de 1.100 de ani,

până în ziua de azi. Hotarele unei ţări, ale unei patrii, nu sunt definite de numărul de venetici care o locuiesc, colonizaţi în urma imigrării şi a românizării. Pentru că nu există nimic altceva ce să fi construit ăştia decât biserici ortodoxe şi mănăstiri cu călugăriţe ortodoxe exorciste. Nu există acolo ruine de biserici ortodoxe milenare, de castele, ci doar băi distruse, versanţi defrişaţi, inscripţii dezminţite, etnii intimidate şi case ruinate ale germanilor vânduţi. Nu există

acolo altceva decât urme ale distrugerii, ca nişte răni purulente care aşteaptă să fie vindecate. Insă nu o vindecare ca aceea în care medicul pune cianură pe cicatrice. Ambasadorul ungar la Bucureşti a descuamat o cicatrice şi a aplicat pe ea otravă. Poate că el consideră că aceasta este o curăţare obligatorie a părţii din dos a poporului român, pe care a făcut-o cu limba, însă prin declaraţia sa nu a lezat 20.000 de maghiari idioţi ci a umilit la maxim naţiunea. Pentru că deşi mă pot lăuda cu origini şvabe, la un singur cuvânt, la o singură chemare, aş fi de strajă chiar şi la cei 53 de ani ai mei, PENTRU CA ACEASTA ESTE PATRIA MEA. INELUL CARPAŢILOR! Toţi strămoşii mei au edificat timp de 300 de ani această patrie. Nu trebuie să redobândim ceea ce ne aparţine. Trebuie doar să aşteptăm. Să aşteptăm ziua dreptăţii, pentru că ea va veni. Nechemată, doar aşa, pur şi simplu şi când nu se va aştepta nimeni. Noi şi azi trebuie să notăm, ca un gospodar atent, tot ce se petrece în Transilvania. Nu ne răzvrătim şi nu revendicăm. Nu urâm, însă ceea ce este al nostru considerăm că este ceva care ni se cuvine, chiar dacă nu vom trăi ziua dreptăţii. Ca atare, şi eu sunt un idiot potrivit unui ticălos idiot de căcat, pentru că de când umblu prin Transilvania, am în sânge faptul că nu sunt un turist pe aici, şi nu umblu prin străinătate, ci acasă! Se poate recurge la lingerea diplomatică a dosurilor, însă doar cu condiţia să nu îmi jignesc, să nu îmi umilesc propria naţiune. Nu cu românii am, aşadar, ceva, nu mă deranjează că trăiesc şi muncesc acolo unde sunt. Pentru că şi sub tutelă maghiară ar fi o co-naţiune fericită, care nu ar avea de suferit, după cum nici nu a fost făcută vreodată să sufere de către maghiari (comparativ cu măcelurile comise de români în Transilvania!). Poate că nu m-am exprimat suficient de clar, însă mă aştept, cer, d-le Martonyi, să-l daţi

imediat afară pe ambasadorul ungar la Bucureşti! Trebuie dat afară un om ca Fuzes Oszkar, care prin idiotizarea lui nu a scuipat între ochi 20.000 de maghiari ci a generat sentimente antiromâneşti, i-a îndemnat pe români la manifestări antimaghiare şi a trâmbiţat în lume că este incapabil - politic,

sufleteşte şi sentimental - să reprezinte naţiunea maghiară

asemenea nimeni degenerat este intolerabilă şi insuportabilă pentru cele două naţiuni, pentru că nu

măcar la closet. Reprezentanţa unui

nişte politicieni idioţi

ea

nici

mă poate reprezenta pe mine un idiot degenerat. Sursa: publicaţia bilunară Europai-Ido, nr. 14 din iulie 2011, autor Stoffan Gyorgy

Guvernul dă înapoi în problema stemei / Ilieni nu este Pământ Secuiesc? Guvernul român a anulat hotărârea în baza căreia fusese aprobată stema comunei Ilieni. Cabinetul şi-a anulat propria decizie din cauza sintagmei Pământ Secuiesc, care figura în textul normei juridice.

Fodor Imre, primarul comunei Ilieni, ne-a declarat că pentru el, important este că localitatea are o stemă ale cărei elemente nu au fost scornite, ci realizate în baza unei vechi peceţi locale. Edilul consideră că totul este un joc politic, adăugând că nu este permis să fie iscate dispute politice sau etnice în jurul acestui caz. In urmă cu câteva zile, Fodor spusese în presă că autoguvernarea ceruse ca sintagmele obiectate, Pământ Secuiesc şi Tara Bârsei, să fie înlocuite cu judeţele Covasna şi Braşov, însă propunerea nu le-a fost ascultată. Tamas Sandor, preşedintele CJ Covasna, care în momentul apariţiei hotărârii de guvern afirmase că este unul din documentele oficiale în care autorităţile române recunosc şi ele existenţa Pământului Secuiesc, nu a dorit să comenteze. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 127 din 04.07.2011

Ne revendicăm drepturile Pe durata circului izbucnit din cauza reorganizării regionale a ţării s-a adeverit că politica maghiară transilvăneană de până acum a ajuns în impas, deoarece în 21 de ani nu a adus nici o schimbare efectivă. Nimeni nu poate însă nega că s-au înregistrat totuşi progrese în privinţa asigurării drepturilor noastre, în schimb trebuie să vedem şi că aceste progrese sunt tragic de puţine pentru dăinuirea noastră. Deşi sunt aproape 8 ani de când stabilitatea guvernului, ca atare şi a ţării, depind de noi, am fost incapabili să întoarcem această situaţie favorabilă în folosul nostru. Prin atitudinea noastră lipsită de curaj şi exagerat de permisivă, ne-am adus într-o situaţie în care până şi menţinerea situaţiei dezavantajoase pentru noi pare lipsită de vreun rezultat. Situaţie în care, după prezenţa în două cicluri de guvernare, nu ne-am putut ridica la rang de lege nici măcar propunerile referitoare la autonomia culturală. In care problema universităţii maghiare de stat care ni se cuvine sau a autonomiei teritoriale nici măcar pomenite nu pot fi. Este necesară o politică bine gândită, gata şi de compromoisuri, însă ea nu trebuie confundată cu umilirea şi slugărnicia. Nu este voie să ne supunem şi să ajungem slugile ocupanţilor sub nici o formă şi în schimbul nici unor promisiuni. Si mai trebuie să vedem şi că în calitate de element al puterii care ne asupreşte nu îi putem reprezenta pe asupriţi. Toate acestea trebuie spuse odată, pentru ca prin bunăvoinţa urechilor de serviciu să le audă şi cei abilitaţi. Si mai trebuie spus şi că menţinerea identităţii noastre proprii şi crearea condiţiilor necesare acestei menţineri nu pot face obiectul unor târguieli. Nu putem negocia decât cel mult modalităţile de punere în practică şi termenul. Iar politicienii români să nu uite că o convieţuire paşnică are şi condiţii care vin din partea noastră şi care trebuie să ne asigure autonomia culturală în Transilvania, iar în anumite regiuni, autonomia teritorială. Dreptul de ne a decide noi soarta, nu alţii. Si este bine să mai ştie şi că nu ne vom milogi cu capetele plecate pentru drepturile care ni se cuvin, ci vom revendica cu fruntea sus aplicarea lor. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 128 din 05.07.2011, autor Bedo Zoltan

Doar nouă ne-a făcut rău istoria? / Mai multe feluri de Trianon Borbely Laszlo a declarat recent că de aproape două decenii nu a mai simţit în România o atmosferă atât de antimaghiară precum cea de acum. S-a referit la ideea de reformă administrativă de tip Băsescu, care doreşte să modifice raporturile etnice în dauna maghiarimii şi al cărei tăiş antimaghiar este mai mult decât un manifest. Dacă cineva ar crede că este vorba de un româno - hungaricum, se înşeală. Aproape toate plângerile maghiarimii din România pot fi regăsite, spre marea glorie a uniunii noastre, şi în situaţia minorităţii poloneze din Lituania. Puterea lituaniană nu este prea mărinimoasă cu minoritatea poloneză. Impiedică amplasarea panoruilor cu denumiri bilingve de străzi şi de localităţi, nu recunoaşte alfabetul polonez, restrânge învăţământul în limba poloneză, cheltuie strigător de puţin pentru cultura poloneză, şi, colac peste pupăză, îşi acuză proprii polonezi de lipsă de loialitate, declarându-i mai lituanieni decât aceştia pe ruşi, ucraineni, evrei.

Toate acestea au un precedent, el trebuie doar să fie scos din fântâna adâncă a istoriei. Lituania ajunsă independentă după primul război mondial a trăit mai mult decât un Trianon, dat fiind faptul că în războiul cu polonezii şi-a pierdut capitala istorică Vilnius (în care trăia o majoritate poloneză). Din acest punct, întreaga politică a puterii lituaniene interbelice a fost condusă de pretenţia revizionist-iredentistă. Horthy Miklos nu îi ura atât de mult pe sovietici precum Lituania pe polonezi. Lituanienii nici nu bănuiau în toamna anului 1939 că Vilnius este al nostru, însă Lituania este a ruşilor (citatul provine din memoriile fostului premier israelian Begin). Au sărbătorit ei, însă în decurs de câteva luni, Lituania a ajuns să fie parte a Republicii Sovietice Socialiste. I-a încorporat cu fulgi cu tot. Iar polonezii au ajuns într-un dublu jug. Metaforic vorbind, au existat mai multe Trianoane. După primul război mondial, Polonia Mare a ajuns ca România Mare, plină de minorităţi (6 milioane de ucraineni, beloruşi, evrei, lituanieni). Prin prisma etnico-culturală însă, timp de aproape două decenii au putut spune că le-au aparţinut două centre tradiţionale ale culturii poloneze, lituanianul Wilno şi ucaineanul Lwow . Pierderea acestor două centre a fost Trianonul lor. Ambele au ajuns oraşe sovietice. Din punct de vedere sentimental, pierderea lor este şi azi, pentru polonezi, la fel de indigerabilă precum este pentru noi pierderea oraşelor Cluj, Kosice (n.t. - oraş în Slovacia) sau Sombor. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 128 din 05.07.2011, Aczel Endre

Va fi destituit directorul Bibliotecii Judeţene? / Szonda aşteaptă motivaţia Directorul Bibliotecii Judeţene Bod Peter din Sfântu Gheorghe, Szonda Szabolcs, a aflat de

pe site-ul Curţii de Apel Braşov şi de la ziarişti că printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, concursul pentru ocuparea funcţiei de director al bibliotecii din municipiu a fost anulat. Încă nu am primit înştiinţarea oficială, aştept motivaţia - a declarat directorul. Szonda Szabolcs a subliniat că în cazul organizării unui nou concurs pentru ocuparea funcţiei de director al bibliotecii, se va prezenta şi el.

- Am sentimentul că tot acest circ este de fapt o problemă artificială, legată de limba maghiară. Denunţătorul, Dan Tanasă, a atacat mai degrabă instituţia decât pe mine. După cum se ştie, în anul 2008, Dan Tanasă s-a adresat CNCD, obiectând faptul că printre condiţiile ocupării funcţiei de director al bibliotecii din Sfântu Gheorghe a fost menţionată cunoaşterea limbii maghiare. Sentinţa Curţii de Apel a fost prezentată de Dan Tanasă pe blogul său ca o victorie

personală, lăudându-l pe fostul prefect Codrin Munteanu, fără de care acest adevăr nu ar fi putut triumfa.

- Nu îmi amintesc despre ce este vorba şi nu eu sunt cel care trebuie să decidă dacă s-a

comis sau nu o discriminare negativă - s-a eschivat Codrin Munteanu, neexplicându-ne nici dacă este motivată sau nu, în opinia sa, cunoaşterea limbii maghiare de către directorul bibliotecii judeţene (pornind de la faptul că trei sferturi din locuitorii din Trei Scaune sunt maghiari). In opinia lui Demeter Janos, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, faptul că diferite instituţii ar putea ţine cont de uneltirile unui tânăr originar din Sfântu Gheorghe, stabilit în Spania şi care se bucură de sprijinul material al bisericii ortodoxe, califică ţara. Într-un judeţ cum este Covasna, în care 76% din populaţie este de etnie maghiară, ar trebui să fie absolut firesc ca oricine care vrea să lucreze într-o instituţie publică, să vorbească limba maghiară. Acest lucru ar trebui să fie valabil nu numai în cazul bibliotecii, ci şi în cel al instituţiilor locale ale guvernului. Una din condiţiile de bază ale convieţuirii este să vorbeşti limba celuilalt. In spatele lui Tanasă se află, clar, o echipă care îi pune în gură totul, sub anonimat. Nu m-ar mira dacă ar reieşi că activitatea tânărului este susţinută de tot felul de organizaţii civile - a declarat Demeter. Răspunzând solicitării noastre, prefectul Gyorgy Ervin ne-a declarat că prefectura nu a fost

înştiinţată deocamdată în legătură cu atacarea ocupării funcţiei de director. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 129 din 06.07.2011, autor Tinca Teddy

Dezideratul autonomiei - adormit UDMR şi-a înşelat, până acum cu succes, tabăra naivă de alegători, că trebuie să fie acolo, la Bucureşti, trebuie să aibă un cuvânt de spus în rezolvarea treburilor statului, în deciziile importante, trebuie să fie în coaliţia de guvernare, întrucât în opoziţie nu se poate obţine nimic. Acum a rezultat că nici în interiorul guvernului nu poate realiza dezideratele comunităţii maghiare, or este tot mai sigur că nici măcar nu îşi doreşte acest lucru. Contrazicându-şi poziţia anterioară, fiind puşi la colţ de Băsescu, schimbându-şi pe loc punctul de vedere, şi renunţând chiar şi la adoptarea proiectului de lege al minorităţilor, au fost de acord cu amânarea reorganizării administrative a României. In cadrul disputelor pe marginea acestui subiect, nu au curajul să spună că Tinutul Secuiesc trebuie să rămână unit, dar în schimb, vicepremierul Marko Bela aminteşte că judeţele actuale sunt prea mici, iar potrivit propunerii gen - Băsescu, ar fi prea mari. Nici nu se pune problema ca UDMR să solicite hotărât unirea judeţelor Harghita şi Covasna, iar cu zona din Mureş locuită compact de maghiarime, să formeze un nou judeţ, ci susţin că nimicul obţinut este un mare succes, adică: să ne bucurăm că deocamdată nu ne- au alipit de Cluj Napoca. Deşi au avut ocazia, fie să obţină marea hotărâre, fie să cadă guvernul român. Dar nu au făcut acest lucru, întrucât interesele personale ale clientelei restrânse este să mai rămână încă un an în instituţiile de stat în care sunt plătiţi regeşte. In locul unei confruntări politice, le cade mult mai bine un concediu în străinătate, după ce acasă, le spun poporului că trebuie să mai strângă cureaua. Nici acum nu au trecut de la cuvinte goale la fapte, au adormit dezideratul autonomiei, alegând drumul util al nefacerii de nimic. Să ne gândim puţin: ce fel de partid maghiar este cel pe care şi preşedintele PNL, Crin Antonescu - care îi urăşte pe maghiari -, l-a felicitat pe motiv că UDMR a hotărât raţional şi corect atunci când nu a acceptat reorganizarea teritorială. De altfel, acum domneşte doar liniştea dinaintea furtunii, întrucât din declaraţiile şefului statului rezultă că nu a renunţat la reorganizarea judeţelor, dar nu are nici un gând să facă acest pas potrivit doleanţelor. Sursa: publicaţia săptămânală Polgari Elet, nr. 27 din 08-14.07.2011, autor Fulop D. Denes

Protest pentru limba maghiară şi mediul înconjurător / Ţinta: firmele multinaţionale Pliantele magazinelor mari, puse în cutiile poştale, nu doar informează ci şi supără, deseori:

pe de-o parte prin faptul că există, iar pe de altă parte, prin faptul că unele firme nu se obosesc nici măcar să li se adreseze în limba maghiară clienţilor lor maghiari. Vineri, activiştii din Târgu Secuiesc ai HVIM au organizat o mişcare de protest din cauza tipăriturilor exclusiv în limba română ale supermarketului Lidl. Concomitent, au intrat în acţiune şi ecologiştii locali, care au condamnat risipa de hârtie, care poluează mediul. Invocând o solicitare din partea locuitorilor, membrii filialei locale a HVIM au colectat pliantele de reclamă în limba română distribuite în scările blocurilor - umplând cu ele o remorcă -, după care s-au deplasat cu ele în faţa supermarketului Lidl, unde poliţiştii erau deja prezenţi. In pofida solicitărilor, reprezentanţii firmei nu au ieşit să discute cu protestatarii. Szocs Zoltan, preşedintele filialei din Târgu Secuiesc a HVIM, a intrat în magazin, dorind să îl convingă pe directorul acestuia să îşi ia înapoi tipăriturile exclusiv în limba română şi să le ducă în localităţi locuite de români. Directorul a refuzat acest lucru. Szocs i-a declarat apoi presei că mişcarea a urmărit să atragă atenţia locuitorilor şi firmelor asupra drepturilor de utilizare a limbii, garantate de Legea 215/2001, deoarece în localităţile în care procentul populaţiei minoritare este mai mare de 20%, este obligatoriu ca toate tipăriturile să fie editate şi în limba minorităţii respective. După cum am aflat, au primit promisiuni că cererea lor îi va fi transmisă conducerii superioare a firmei. După eveniment, membrii HVIM i-au donat hârtia strânsă grădiniţei nr.5, pentru ca în urma valorificării ei să poată achiziţiona un covor. Conducătorul firmei, Panczel Eduard, nu a dorit să comenteze cele întâmplate, nefiind mandatat să exprime o opinie.

Tot firmele multinaţionale au fost luate în vizor şi de o altă iniţiativă, care îi aparţine Asociaţiei Zold Nap. După cum am aflat de la preşedintele acesteia, Raduly Attila, prin aderarea la

o acţiune de protest elaborată de Asociaţia Pământ Secuiesc Verde din Miercurea Ciuc, asociaţia îşi exprimă dezacordul faţă de dumpingul de pliante -care poluează mediul şi provoacă defrişarea pădurilor. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 132 din 11.07.201, autor Jancso Katalin

Kurzii au o situaţie mai grea decât noi / Cu arma pentru drepturi Deşi reprezintă sub 20% din populaţia ţării şi sunt o minoritate cifrată la 13 milioane, kurzii din Turcia au mai puţine drepturi decât noi, maghiarii din România. Am discutat cu Umut Suvari,

aflat nu pentru prima oară în Trei Scaune, despre problemele, speranţele lor şi eventualele schimbări pozitive.

- Sunteţi stabilit în capitala kurzilor, la Diyarbakyr, unde minoritatea este majoritate. Cât de reală este într-un astfel de mediu oprimarea kurzilor? - Intr-adevăr, oraşul este locuit în procent de peste 90% de kurzi. Doar funcţionarii şi reprezentanţii forţelor de ordine sunt turci. Cu toate acestea, în urmă cu 10 ani, nu aveam voie să ne folosim limba maternă în şcoli şi nici chiar pe stradă, nu aveam voie să ascultăm muzică kurdă, să amplasăm inscripţii kurde. La un moment dat, când un text turco-kurd a fost interzis, autoguvernarea a rescris urările de bine în limbile turcă şi chineză, şi nu au mai fost probleme. Situaţia s-a mai îmbunătăţit acum, putem vorbi în limba noastră maternă, ba avem şi o televiziune naţională, care însă ar putea fi închisă oricând.

- Ce reprezentanţe minoritare ale intereselor există?

- Sub culorile Partidului Pace şi Democraţie avem în parlament 36 de reprezentanţi, care

dispun de un electorat de 7%. Interesant este că la alegerile anterioare, reprezentanţii noştri care nu fuseseră condamnaţi însă erau încarceraţi, au putut activa, datorită imunităţii, în parlament, însă legile s-au schimbat acum, 6 din cei 36 de oameni nu se pot pronunţa în problemele statului, degeaba i-am ales. Un alt aspect interesant este acela că în momentul de faţă sunt încarceraţi peste 2.000 de politicieni kurzi. Pe lângă partidul kurd oficial mai există şi o organizaţie ilegală

- Vă gândiţi la Partidul Muncitoresc din Kurdistan (PKK), considerat terorist de către turci?

- Da, reprezentanţii lui trăiesc în munţi, au arme, s-au confruntat de nenumărate ori cu

armata turcă. In ultimii 30 de ani, în aceste lupte au murit 40.000 de turci şi kurzi, şi din acest motiv

sunt consideraţi terorişti. In pofida acestui fapt, PKK este deschis: liderul lui, încarcerat pe o insulă,

a declarat: dacă guvernul ar face chiar şi numai o promisiune verbală în privinţa ocrotirii culturii

kurde, oamenii ar depune armele. Nu mai trebuie să spun că nici până azi nu s-a făcut auzită o astfel de promisiune, spun că nu negociază cu teroriştii.

- Ce părere are omul turc de rând despre kurzi?

- Nu ştiu prea multe despre felul în care suntem, îşi fac o părere despre noi în baza a ceea ce văd la televizor. Gândesc la fel ca şi românii despre maghiari, adică dacă i se dă autonomie unei minorităţi, aceasta va dezlipi apoi teritoriul de restul ţării. Cel care a venit însă măcar o dată la noi, îşi schimbă părerea despre noi. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 134 din 13.07.2011, autor Kustan Magyari Attila

Dreptul la replică / Scrisoare deschisă adresată vicepreşedintelui Stimate domnule Demeter Janos. Am aflat cu consternare de declaraţia josnică pe care aţi făcut-o în articolul semnat de Tinca Teddy în ediţia din 6 iulie a săptămânalului Szekely Hirmondo (Va fi destituit directorul Bibliotecii Judeţene? / Szonda aşteaptă motivaţia), referitor la sentinţa definitivă şi irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Braşov, sentinţă care anulează concursul organizat în 2008 pentru ocuparea postului de director al bibliotecii din municipiul reşedinţă de judeţ. Prezint în continuare declaraţiile pe care le-aţi făcut: <In opinia lui Demeter Janos, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, faptul că diferite instituţii ar putea ţine cont de

uneltirile unui tânăr originar din Sfântu Gheorghe, stabilit în Spania şi care se bucură de sprijinul material al bisericii ortodoxe, califică ţara. - Intr-un judeţ cum este Covasna, în care 76% din populaţie este de etnie maghiară, ar trebui să fie absolut firesc ca oricine care vrea să lucreze într-o instituţie publică, să vorbească limba maghiară. Acest lucru ar trebui să fie valabil nu numai în cazul bibliotecii, ci şi în cel al instituţiilor locale ale guvernului. Una din condiţiile de bază ale convieţuirii este să vorbeşti limba celuilalt. In spatele lui Tanasă se află, clar, o echipă care îi pune în gură totul, sub anonimat. Nu m-ar mira dacă ar reieşi că activitatea tânărului este susţinută de tot felul de organizaţii civile.> Consider că afirmaţiile d-stră sunt de-a dreptul calomnii, motiv pentru care vă cer public să prezentaţi, în termen de 72 de ore, dovezi indubitabile care să vă susţină afirmaţiile. In caz contrar, vă cer să îmi cereţi scuze în paginile săptămânalului Szekely Hirmondo. In cazul în care îmi refuzaţi cererea, cred că şi eu, şi publicul larg vom putea trage concluzia că sunteţi un mare mincinos, plătit gras din bani publici. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 136 din 15.07.2011, autor Dan Tanasă

Sf. Gheorghe

23.07.2011

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita