MASAJUL TRADIIONAL CHINEZ

Medicina traditionala chineza este strns legata de conceptia filozofica despre lume (Tao), care considera Universul un tot format din materie si energie, stapnit de doua forte antagoniste si complementare, numite INN si IANG. Ele mentin echilibrul Universului, fiind prezente n l oaie lucrurile si fenomenele care ne nconjoara. Viata a luat nastere din energia cosmica, cu care omul .iu- U%).',;lluri permanente, bolile nefiind altceva dect ruperea ivhilihnilui dintre energiile care circula prin corpul sau, precum si dintre ele si energia din Univers. Energiile (Ki) din corpul omului sunt de trei feluri: Zong (mostenita de la procreatori), care prezideaza dezvoltarea ulterioara a fatului. Ea se gaseste n partea inferioara a abdomenului sau "Oceanul energiei" (Hara pentru japonezi). Aceasta energie scade cu vrsta, provocnd instalarea batrnetii. long, care provine din aerul inspirat si din alimente. Aceasta energie circula prin niste canale, numite meridiane, de la un organ la altul, participnd la formarea sngelui si lichidelor din organism. Ea circula prin meridiane dupa un orar fix, fiecare avnd o activitate maxima de doua ore, ntr-o perioada anume a zilei. Energia long poate fi mobilizata cu un masaj profund. Wei, care apara organismul. Aceasta energie este comparata cu sistemul imunologic al organismului. Calitatea sa este evaluata dupa starea de sanatate a pielii. Energia Wei poate fi mobilizata prin masaj superficial. Energiile din corp au doi poli: INN si IANG. Ele circula prin niste canale imaginare, numite meridiane, fiecare fiind n legatura cu un organ (plamn, intestin gros, stomac, splina-pancreas, inima, intestin subtire, vezica urinara, rinichi, vezicula biliara, ficat) ale caror nume le poarta, si cu anumite functii (ale organelor genitale, inimii, aparatului digestiv, respirator si genito-urinar).

n corpul omului sunt 12 meridiane principale (perechi) si multe meridiane secundare, care au toate legaturi ntre ele. Cele mai importante meridiane secundare sunt denumite: Vasul guvernor si Vasul de conceptie. Pe meridianele principale si pe cele doua secundare se gasesc niste puncte, numarul lor variind de la un meridian la altul. Pentru ameliorarea unor suferinte, ele pot fi stimulate cu ace speciale, curent electric special, masaj l'IC. Numarul punctelor fiecarui meridian si localizarile lor sunt fixe, nu se schimba niciodata. Punctele de pe meridinnc sunt de mai multe feluri si anume: - puncte pentru dispersie: stimularea lor printr-un masaj blnd, diminueaza energia n exces din meridianul res- pect iv, avnd efecte calmante; -puncte pentru tonifiere, al caror masaj energic are H'ecte tonifiante; se folosesc n pareze, paralizii frigore; -puncte sursa, ce pot fi folosite n locul celor de sus; masate blnd dispers 20120c25u eaza energia, iar energic contribuie la Innifierea sa; -puncte Io, asigura trecerea energiei n meridianele nplate; - puncte pentru intrarea energiei, sunt primele puncte % iK meridianelor, urmnd imediat dupa ultimul punct al 'inTidianului precedent; -puncte pentru iesirea energiei, sunt ultimele puncte pe meridiane, ele precednd punctul prim al meridianliii urmator. Pe lnga aceste puncte, mai exista si altele care se folosesc, de asemenea, n tratamentele energetice. Masajul traditional se executa la nivelul punctelor sau pe traseele meridianelor. Chinezii mai practica un masaj combinat, pe traseele meridianelor si n afara lor. Masajul traditional chinez are aceeasi vrsta cu acupunctura, n capitolul 12 al operei de baza a medicinii chineze, Nei King, se scrie: "Paraliziile si contracturile se trateaza foarte bine prin masaj si gimnastica", n secolele V-III .Hr. masajul se folosea n China si pentru activarea circulatiei sngelui, n anul 1575 apare un tratat despre

masaj, intitulat Toue-Na Pik-kiue (Secretele masajului). Masajul energetic s-a aplicat mai nti persoanelor care nu suportau durerile rudimentarelor ace de acupunctura. Cu mii de ani n urma se foloseau ace confectionate din aschii de picii c, Ibarlc ascutite, din bambus si din bronz. Pentru evitarea acestor dureri insuportabile, acele au fost nlocuite cu masajul punctelor de acupunctura. Asa a luat nastere micromasajul traditional, astazi foarte raspndit n tarile Asiei de Vest, si chiar n tarile occidentale. Masajul punctelor de acupunctura poarta n aceste tari diverse nume: akupresura (termen impropriu), digitopunctura, presopunctura etc. ntruct micromasajul se aplica mai mult la copii, ma sorii respectivi erau considerati medici de copii, n China antica functionau patru categorii de vindecatori: acupunc tori, pediatri, masori si medici (care tratau bolile numai cu plante medicinale). Masajul era folosit ca metoda unica sau n combinatie cu alte remedii pentru provocarea suda tiei, varsaturilor, combaterea constipatiei etc. Secole de-a rndul au fost masate numai punctele de acupunctura, apoi traseele meridianelor, cu degetul, cu un ghia, cu palma (pentru regiuni mai mari) sau cu instni mente speciale. Masajul se facea pe o piele uscata sau un sa cu uleiuri vegetale, grasimi, alcool, lotiuni sau decocturi deplante. Masajul traditional energetic amelioreaza circulatia enci giilor din corp, pentru ca ea sa ajunga la toate organele. Masajul terapeutic al unor puncte de pe piele sau al unor regiuni mai mari, facea parte si din arsenalele terapeutice ale bunicutelor noastre, respectivele manevre fiind cunoscute sub denumirea de "tras". Acest mestesug practicat din mosistramosi, poate fi ntlnit si astazi, n unele zone ale tarii. Ca si n cele mai ndepartate vremuri, si doftoroaiele de astazi freaca pentru "aplecat" (indigestie) degetul mare de la mna, pe fata sa palmara si pe marginea externa a antebratului. si

medicina traditionala chineza recomanda pentru indigestie masarea punctului situat la baza degetului mare (P 10). si astfel de asemanari dintre punctele si zonele pentru tras si punctele chinezesti mai pot fi date.

Tehnici
n China veche se foloseau doua feluri de maneve: o (nhgan=a presa cu mna, mo=a freca), cu efecte sedative si touei-na (a pune n miscare), cu efecte stimuIniite. Astazi, practica masajului traditional chinez cunoaste nenumarate tehnici, unele dintre ele fiind mentionate si n vechile tratate de medicina energetica. Pentru adult se folosesc urmatoarele manevre: - mpingeri (Tui), cu degetul mare, liniar, lateral, nainte si napoi, sacadat, circular; - ciupiri cu vibratii (Na) cu ajutorul degetelor; ciupirile erau de mai multe feluri: cu formare de pliuri, cu apucarea muschilor etc.; -presiuni simple, (An), cu vrful degetelor, blnde, moderate sau energice (folosite la cap, gt, spate si membrele inferioare); - presiuni cu miscari de du-te vino (Chin fa); -frictiuni (Mo fa); - ciupiri cu formare de pliuri mici ale pielii (Chin si na); - vibratii (Yao ma), prinderea muschilor cu vrful degetelor si apoi vibratii puternice sau blnde, unele fiind apasate (Tou na); - percutii (Po fa), cu degetele, palmele, marginea minii, dosul minii sau cu pumnul. Dupa cum se vede, aceste manevre sunt folosite astazi n masajul clasic, cu singura deosebire ca n masajul traditional ele se aplicau pe punctele meridianelor sau numai pe meridiane.