GRIVITA 15 IANUARIE 2009 MARITE GENIU, Am asteptat mult timp pentru a-ti scrie, iar in acest moment ma intreb:

oare cui scriu? Poate ca poetului nostru nepereche, poate Luceafarului poeziei romanesti, poate ca Geniului Eminescu sau poate, pur si simplu, vechiului meu prieten Eminescu. Cu siguranta nu ma cunosti, pentru ca am trait in epoci diferite, dar opera ta e contemporana fiecarei epoci, pentru ca e unica, perfecta. Nu mi-a daruit Dumnezeu atata har si nu stiu daca felul meu de a-ti aprecia operele va fi la inaltimea ta. Citindu-ti operele, am trecut prin atatea emotii si le-am trait alaturi de tine. Am plans cand sufletul ti-a fost trist, am cutreierat padurile si am numarat stelele impreuna. M-ai facut sa visez, sa iubesc natura, sa-mi para cantecul izvoarelor doina, sa mi se para campul cu flori pat al zanelor si albastrul lacului mail impede ca cerul senin. M-ai facut puternica si mi-ai oferit masura lucrurilor bine facute. Te cunosc dintotdeauna, pentru ca faci parte din mine. Stiu ca fiecarui om ii este data la nastere o stea. Tie ti s-a dat cea mai stralucitoare dintre toate- LUCEAFARUL. Pacat ca aceasta a stralucit atat de putin pe cerul literaturii romane, dart e asiguram ca va straluci vesnic in inimile noastre a tuturor romanilor. In fiecare an, pornim pe urmele troienite cu flori de tei ale Poetului Nepereche sin e ridicam cu piosenie ochii spre astrul stralucitor. Iti multumesc , scumpe poet, pentru ca ne-ai oferit puritatea sentimentelor tale! Iti multumim ca ai coborat in adancul tuturor inceputurilor, ca san e oferi, apoi, viziuni despre veacurile viitoare, ca te-ai crucificat ca un Crist pentru a nun e fi rusine ca suntem romani! Sunt doar un sol al generatiilor mele, dart e asigur ca te vom troieni mereu de aduceri-aminte, ca vom varsa mereu o lacrima curate pe mormantul tau ca semn de omagiu si pretuire ca-ti vom invata mereu poeziile care sunt pentru noi adevar si frumos cristalizate in esente si-ti multumim ca rasari in fiecare zi in sufletele noastre tinere pentru a ne calauzi sperantele si dragostea. Cu fruntea plecata, cu respect si admiratie, ma inchin in fata ta marite GENIU! NEDELCU FLORI, CLASA A VII-A