UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Studiu teoretic privind relatia dintre controlul cognitiv si capacitatea de inhibitie in urma cursului de perfectionare Managementul resurselor umane

SILVIA CIUCHILAN PROGRAM MASTERAL PSIHOLOGIA RESURSELOR UMANE ANUL II CURS PERFECTIONAREA RESURSELOR UMANE

CUPRINS

Cadrul teoretic...............................................................................................Pag. 3 Metoda de lucru.............................................................................................Pag.8 Bibliografie...................................................................................................Pag.12

I.CADRUL TEORETIC - Managementul resurselor umaneManagementul personalului / resurselor umane reprezinta ansamblul de activitati generale si specifice, privitoare la asigurarea, mentinerea si folosirea eficienta a personalului din cadrul agentilor economici ( societati comerciale, regii autonome, banci societati de asigurare etc ). Managementul competitiv al resurselor umane este esential pentru succesul oricarei organizatii. Responsabilitatea managementului resurselor umane revine att managerului general ct si sefului compartimentului de resurse umane, acesta avnd responsabilitatea de a se familiariza cu problematica si procedurile utilizate n acest domeniu de catre firmele performante, att n tara ct si n strainatate. Organizatiile se orienteaza spre ncadrarea unui manager eficient al departamentului de resurse umane, care trebuie sa aiba o serie de calitati: sa fie staruitor n urmarirea aplicarii deciziilor, rabdator si ntelegator fata de opiniile altora; sa fie bun negociator, sa aiba simtul umorului, dar mai ales sa aiba control cognitiv si capacitatea de a-si tine sub control inhibitia. Organizarea activitatilor care vizeaza resursele umane dintr-o organizatie se poate face pe mai multe domenii: personal, nvatamnt, salarizare, cercetare. Ca tip de structura interna de organizare a departamentului de resurse umane se poate utiliza organizarea (structura) functionala si organizarea (structura) matriceala. Functia de resurse umane cuprinde toate activitatile orientate spre factorul uman, avnd drept obiective urmatoarele: conceperea, proiectarea, utilizarea optima, mentinerea, dezvoltarea social-umana. Managementul resurselor umane presupune mbunatatirea continua a activitatilor tuturor angajatilor n scopul realizarii misiunii si a obiectivelor organizationale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesita drept conditie primordiala ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala. n acest fel, managerul trebuie sa preia responsabilitatea procesului, sa se implice n fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii progresele obtinute de acestia si sa recompenseze rezultatele bune. Actiunea manageriala ia n considerare fiecare salariat ca o individualitate distincta cu caracteristici specifice. Aplicarea cu succes a obiectivelor managerului resurselor umane din cadrul oricarei organizatii presupune existenta unui sistem de evaluare a performantelor, a unui sistem de stimulare a angajatilor si de recompensare a rezultatelor. Orice sistem managerial vizeaza cooperarea permanenta a tuturor angajatilor pentru a mbunatati calitatea produselor si a serviciilor oferite de organizatie, calitatea functionarii acesteia si a obiectivelor sale, n scopul asigurarii viabilitatii si profitabilitatii pe termen lung, n acord cu exigentele societatii. In prezent, in ntreprinderile romanesti de stat, dar chiar si la nivel organismelor internationale guvernamentale continua sa se manifeste conceptia traditionala, de considerare a personalului ca -forta de munca-, dupa cum n-au disparut nici notiunile de munca fizica, cu caracter productiv, deci utila si munca de esenta intelectuala, neproductiva, care nu duce la crearea de bunuri materiale si, ntr-o anumita masura, inutila. Responsabilitatea managementului resurselor umane revine n cadrul unei organizatii att managerilor superiori, ct si departamentului de specialitate. Cooperarea dintre acestia este hotartoarea pentru succesul organizational. Punctul de contact dintre aceste elemente responsabile de activitatile de personale reprezinta limitele care determina cine si ce face n diferite activitati ale managementului resurselor umane. Responsabilitatile complete n acest domeniu se stabilesc de fiecare ntreprindere, n functie de misiunea si specificul activitatii. Pentru a se obtine rezultate notabile este necesar ca activitatilor privind managementul
3

resurselor umane sa li se acorde o maxima importanta, iar seful acestui departament sa fie subordonat managerului general. Responsabilitatea functionala pentru rezultatele activitatii de managementului resurselor umane se stabileste de catre managerul general n aceaasi maniera n care sunt definite si celelalte activitati importante ale organizatiilor. Managerii de vrf au datoria de a cunoaste activitatile specifice ale resurselor umane stimulnd cooperarea eficienta dintre compartimentele firmei si departamentul de resurse umane. Managerul departamentului resurse umane are responsabilitatea promovarii unei conceptii corecte asupra continutului activitatii domeniului condus. Abordarea corecta a managementului resurselor umane este asigurata si de organizarea unor programe de instruire a agentilor n acest domeniu.

- Evaluarea capacitatii de control cognitivCa urmare a complexitatii sarcinilor cu care este confruntat, sistemul cognitiv uman isi dezvolta o serie de mecanisme de autocontrol ce ii permit selectia, mentinerea intr-o forma activata, respectiv dezactivarea reprezentarii scopurilor. Selectia scopurilor. In orice situatie, cerintele mediului orienteazt individul spre anumite actiuni determinand activarea a numeroase scopuri. Dintre acestea insa, numai o parte sunt relevante asigurand coerenta comportamentului. In acest sens, controlul actiunii implica selectarea scopurilor relevante pe baza unei analize a prioritatilor. Mentinerea activarii. Obtinerea unui rezultat este posibila numai in masura in care exista o anumita stabilitate a scopurilor. Cu alte cuvinte, este necesar ca acestea sa se men ina activate la nivelul memoriei de lucru, evitandu-se orientarea prematura spre alte actiuni, chiar in situatia existentei unor distractori (scopuri competitive). Inactivarea reprezentarii scopurilor. In conditiile in care este detectata o schimbare in mediu ce determina modificarea prioritatii asociate scopurilor, sau in cazul in care este necesara obtinerea unor informatii suplimentare, intra in actiune o serie de mecanisme de supresie, ce vor asigura comutarea alocarii de resurse spre alte scopuri. Un control cognitiv adaptativ, implica deci stabilirea unui echilibru intre mentinerea respectiv inactivarea scopurilor, pe baza monitorizarii situatiei. O proba frecvent invocata in evaluarea capacitatii de control cognitiv, este sarcina de sortare a cartilor Wisconsin. Materialele utilizate in cazul acestei probe sunt patru car i cheie si doua pachete identice, compuse din cate 64 carti de raspuns.

Fiecare carte contine un numar (cuprins intre 1-4), de forme geometrice diferite (triunghi, stea, cerc, cruce), care de asemenea prezinta culori diferite (rosu, verde, galben, albastru). Sarcina subiectului este aceea de a sorta cartile raspuns pe baza unei reguli stabilite de experimentator. Dupa fiecare raspuns, subiectului i se ofera feedback asupra corectitudinii sortarii. Pe baza acestui feedback, el poate identifica regula. Regulile sunt schimbate in urmatoarea ordine : culoare, forma, numar. Trecerea la o alta regula se realizeaza dupa ce subiectul a sortat corect un numar de carti. Formalizarea sarcinii de sortare a cartilor Wisconsin este urmatoarea: F (culoare, forma, numar, feedback) SORTAREA CARTILOR. Explicitarea acestui sistem multidimensional se realizeaza in modul urmator: ACEEASI (culoare elemente carti cheie, culoare elemente carte raspuns) SORTAREA PE BAZA CULORII ELEMENTELOR ACELASI (numar elemente carti cheie, numar elemente carte raspuns) SORTAREA PE BAZA NUM RULUI ELEMENTELOR ACEEASI (forma elemente carti cheie, forma elemente carte raspuns) SORTAREA PE BAZA FORMEI ELEMENTELOR FEEDBACK (corect) Deci toate cele trei reprezentari se vor afla intr-o forma activata, feedbackul oferit determinand inhibarea a doua dintre ele pe durata sortarii. In aceasta proba pacientii care prezinta leziuni prefrontale inregistreaza un procent crescut de perseverari (sortare pe baza regulii anterioare), ceea ce arata faptul ca in conditiile modificarii contextului (feedback-ul oferit), subiectii intampina dificultati in a inhiba reprezentarea regulii ce s-a dovedit eficienta anterior. Utilizarea tomografiei cu emisie de pozitroni (TEP) la subiecti normali, in cazul sarcinii de sortare a cartilor Wisconsin, evidentiaza o crestere a activitatii metabolice la nivelul zonelor prefrontala respectiv parietala. Dempster (1991), atribuie imbunatatirea performantei in cadrul probelor de interferenta odata cu trecerea de la copilarie la varsta
5

adulta, precum si declinul la varstele inaintate, modificarilor ce apar la nivelul lobilor prefrontali. Activarea corticala la nivelul acestor zone este corelata cu functiile cognitive executive, sau sistemul atentional supervizor (S.A.S.), n termenii modelului propus de Norman si Shallice in 1986. Conform acestui model, controlul proceselor cognitive se realizeaza la mai multe niveluri, subsistemele implicate interactionand in vederea coordonarii scopurilor actiunii. La primul nivel, controlul este exercitat pe baza unor scheme ce permit coordonarea unor comportamente suprainvatate. Activarea unei astfel de scheme ce asigura coerenta comportamentului, se realizeaza automat, prin intermediul sistemului de organizare a schemelor. In conditiile unei schimbari survenite in contextul sarcinii, (cazul probei de sortare a cartilor Wisconsin), sistemul atentional supervizor (S.A.S.), va determina inhibarea unei scheme inadecvate, respectiv activarea schemei corespunzatoare, acesta reprezentand cel de-al doilea nivel de control. Interven ia S.A.S., este necesara n 5 situatii, in care procesele automate de la nivelul sistemului de organizare a schemelor, nu permit o selectie adecvata: a)situatiile care implica planificarea sau decizia; b)situatii ce impun corectarea erorilor; c)situatii in care raspunsul este nou si insuficient exersat; d)situatii considerate dificile sau periculoase; e)situatii care necesita inhibarea unui raspuns habitual. Se considera astfel, ca sistemul atentional supervizor, nu ac ioneaza continuu ci numai in acele secvente ale sarcinii ce nu pot fi controlate automat (rolul sau se reduce prin familiarizarea cu sarcina, in urma exersarii). Desi terminologia utilizata este evident tributara metaforei computer, predictiile ce pot fi realizate pornind de la acest model nu sunt de neglijat. - Definirea inhibitiei cognitive Inhibitia a cunoscut o larga recunoastere in cadrul teoriilor asupra dezvoltarii cognitive precum si a personalitatii. Dincolo de popularitatea sa, este nsa necesara definirea teoretica si operationalizarea empirica a acestui construct. Definirea, constituie un aspect problematic pentru constructul inhibitie, deoarece, in cadrul literaturii, acest termen prezinta numeroase conotatii. In aceste conditii se ridica intrebarea daca exista un singur proces de inhibitie aplicabil diferitelor procese ce au ca trasatura comuna functia de supresie. Una dintre solutii consta in considerarea unei familii de mecanisme inhibitorii. In acest sens, o serie de teorii subliniaza faptul ca inhibitia se poate conceptualiza ca un proces general, ce opereaza la diferite niveluri. De exemplu, Luria identifica forme variate de inhibitie, determinate de disfunctiile lobului prefrontal (incapacitatea de a opri un comportament repetitiv, de a declansa un nou pattern comportamental, inconsistent cu un raspuns stereotip, precum si de a planifica, direc iona sau monitoriza procesele cognitive). In aceeasi directie, Dempster, propune o clasificare a proceselor de inhibitie in trei categorii distincte atat din punct de vedere functional, cat si al modului de dezvoltare. Acest autor postuleaza inhibitia motorie, lingvistica, respectiv perceptiva, ca forme distincte, ce pot fi diferentiate din punct de vedere al localizarii (interna sau externa), sau al ordinii de manifestare. Inhibitia motorie apare timpuriu, celelalte forme reprezentand achizitii mai tarzii. Asfel, Luria (1973) sau Dempster, (1993) considera ca inhibitia este un construct general ce afecteaza diferite aspecte ale comportamentului. O alta directie de cercetare subliniaza existenta unor procese separate ce actioneaza in diferite conditii, inhibitia fiind deci mediata de mecanisme independente la nivel comportamental respectiv cognitiv.

-Distinctia dintre inhibitia comportamentala respectiv inhibitia cognitivaMecanismele de inhibitie pot fi diferentiate in raport cu constructul psihologic asupra caruia se exercita (comportament, cognitie). Inhibitia comportamentala implica controlul (potential intentionat), al comportamentului manifest exprimandu-se prin: intarzierea unei recompense, inhibitie motorie sau controlul impulsului (Luria, 1961; Mischel, 1989). Inhibitia cognitiva, implica controlul continuturilor si procesarilor cognitive si poate fi intentionata/constienta, respectiv neintentionata, deci neaccesibila introspectiei. In categoria inhibitiei cognitive se pot include: supresia cognitiilor sau controlul intentionat al continutului din campul constiintei, supresia sensului inadecvat al cuvintelor polisemantice i filtrarea informatiei nerelevante in memoria de lucru . Cele dou tipuri de inhibitie controleaza constructe diferite. Dovezi in favoarea acestei ipoteze sunt aduse de studiile asupra diferentelor individuale, in care performantele in cadrul diferitelor sarcini ce evalueaza fiecare tip de inhibitie nu sunt corelate. Astfel, in literatura de specialitate apar numeroase studii ce evalueaza autocontrolul si impulsivitatea ca si constructe generale. Acestea reprezinta evaluari multimetoda ale impulsivitatii, autocontrolului, inhibitiei motorii; rezultatele obtinute demonstrand corelatii reduse intre categoriile inhibitie cognitiva/comportamentala, patternul de corelatii fiind semnificativ in cazul sarcinilor din aceiasi categorie. Utilizand analiza factoriala, Olson (1989), arata ca diferite masuri ale controlului inhibitor, se grupeaza in trei factori: capacitatea de ntarziere a recompensei, inhibitie motorie si inhibitie cognitiva. Olson obtine o corelatie semnificativa intre inhibitia motorie si capacitatea de intarziere a recompensei, doua forme de inhibitie comportamentala. Corelatiile dintre factorii de inhibitie comportamentala si masurile inhibitiei cognitive s-au dovedit nesemnificative. -Gradul de constienta al proceselor de inhibitieInhibitia automata. O mare parte a cercetarilor asupra inhibitiei au vizat procesarea automata sau preconstienta. Aceasta se refera la procesarile care asigura selectarea informatiei relevante careia i se asigura accesul n campul constiintei. Un exemplu de paradigma experimentala utilizata pentru evaluarea inhibitiei automate este reprezentat de selectia sensurilor adecvate unui anumit context in cazul cuvintelor polisemantice. Aceasta paradigma implica prezentarea de cuvinte polisemantice in variate contexte, ce amorseaza unul dintre sensurile cuvantului. Consecutiv prezentarii, nivelul de activare pentru sensurile alternative ale cuvintelor polisemantice este masurat. Explicatia efectelor observate se bazeaza pe faptul ca toate sensurile adecvate contextului de aparitie vor fi initial activate, ulterior inhibitia sensurilor neconcordante, realizandu-se simultan cu activarea sensurilor adecvate contextului de aparitie. In cadrul acestei paradigme, inhibitia consta in supresia activa a unui continut anterior activat, proces care se realizeaza automat. Inhibitia intentionat . Nu toate formele de inhibitie actioneaza la nivel automat, o serie de cercetatori focalizandu-si interesul asupra inhibitiei intentionate (Wegner,1989; Bjork,1989). Aceasta reprezinta un proces activat deliberat, in scopul atenuarii stimulilor nerelevanti, avand sursa interna sau externa. Exemple de sarcini ce evalueaza acest mecanism il reprezinta, paradigma supresiei cognitiilor sau paradigma uitarii intentionate. Procesele de inhibitie intentionata sunt accesibile reflectiei constiente, in aceste situatii fiind posibile interventii mnezice. Exista diferite incercari de a evalua capacitatea de control strategic al inhibitiei. De exemplu, Wegner (1989), dezvolta o procedura de control al cognitiilor ce implica selectia deliberata a unei sarcini alternative asupra careia se reflecteaza in timpul supresiei cognitive. Controlul intentionat al inhibitiei, a fost de asemenea examinat in cadrul studiilor utilizand paradigma uitarii intentionate. In probele de uitare intentionata subiectii sunt instruiti sa uite
7

itemii invatati anterior, eficienta uitarii fiind evaluata pe baza unei reactualizari surpriza a materialului asociat cu instructiunea de a uita.

II.METODA DE LUCRU

- Ipoteza studiuluiCapacitatea de control cognitiv evaluata pe baza probei de sortare a cartilor Wisconsin coreleaza semnificativ cu inhibitia evaluata in cadrul sarcinii de uitare intentionata. - Design-ul cercet riiSe va utiliza un design de tip corelational, studiindu-se covariatia performantei obtinute in cadrul probei de sortare a cartilor Wisconsin respectiv in cadrul probei de uitare intentionata. -Materiale necesareProba de sortare a cartilor Wisconsin: Se va confectiona un set alcatuit din 64 biletele in cadrul caruia se vor desena patru tipuri de stimuli: cerc, stea, cruce, triunghi.Numarul acestor stimuli va fi cuprins intre 1 si 4, iar culorile folosite vor fi :galben, albastru, verde, rosu. Din interactiunea acestor trei caracteristici rezulta: 4 X 4 X 4 = 64 stimuli De asemenea se vor realiza patru carti etalon: prima pe care este desenat un triunghi de culoare rosie, a doua pe care sunt desenate doua stele de culoare verde, o a treia continand trei semne + de culoare galbena iar ultima prezentand patru cercuri de culoare albastra. -Sarcina de uitare intentionataPentru evaluarea capacitatii de uitare intentionata, s-au folosit 30 de cuvinte. Fiecare cuvant a fost expus sub forma unui cartonas. De asemenea s-au confectionat 30 de cartonase continand instructiunile uita(15 cartonase), respectiv retine(15 cartonase). -ProceduraAdministrarea probei de sortare a cartilor Wisconsin: Subiectului i se prezinta cele 4 carti etalon, precum si urmatoarea instructiune: In cadrul acestei sarcini va trebui sa clasificati cartile din pachet, in raport cu una dintre cele patru categorii pe care le aveti in fata. Dupa fiecare clasificare va voi spune daca sortarea realizata este corecta sau incorecta. Daca subiectul va adresa alte intrebari, i se va repeta ultima formulare, fara a se adauga alt afirmatie. Cartile din cadrul pachetului se pot clasifica in functie de culoare, forma figurii sau numarul elementelor. Experimentatorul va decide inainte de nceperea probei secventa regulilor pe baza carora se va realiza clasificarea. Este important ca subiectul sa nu cunoasca in prealabil aceasta secventa. Ordinea criteriilor va fi urm toarea: 1. Culoare ; 2. Forma; 3 . Numar; 4. Forma; 5. Culoare ; 6. Numar ; 7. Culoare ; 8. Forma; 9. Numar.

Schimbarea principiului de clasificare se va realiza dupa ce subiectul sorteaza exact un numar de 5 carti. In cadrul fiecarei secvente experimentatorul va nota intr-un tabel, modul in care subiectul a clasificat stimulul (corect / incorect). Subiectii sunt in numar de 10, angajati ai departamentului de resurse umane, carora li se aplica aceasta proba in urma efectuarii unui curs de perfectionare in domeniul Managementului Resurselor Umane Notarea raspunsurilor in cadrul celor 9 criterii de sortare este de exemplu: I = incorect ; C = corect Culoare I I I I C C C C C Forma I I I C C C C C Numar I I I C C C C C Forma I I C I C C C C C Culoare I I I I C C C C Numar I I I C C C C C Culoare I I I I C C C C C Forma I I I C C C C C Numar I I C C C C C

In conditiile modificarii celor 9 criterii, va fi necesar un set mai mare de 64 carti.Astfel, dupa ce setul de 64 carti a fost sortat, procedura se va relua cu acelasi set de carti, dupa ce in prealabil s-a procedat la amestecarea lor. -Administrarea probei de uitare intentionataIn cadrul celor 30 de cuvinte utilizate, 15 vor fi asociate cu instructiunea "uita", iar 15 cu instructiunea "retine". Subiectul va extrage din setul de 30, un cartonas ce contine un anumit cuvant, pe care il va studia timp de 5 secunde. Apoi dintr-un alt set va extrage un cartonas pe care se precizeaza instructiunea uita sau retine . Prin aceasta procedura se asigura randomizarea atat a ordinii de prezentare a cuvintelor cat si a asocierii dintre un cuvant si o anumita instructiune. Dupa incheierea fazei de expunere subiectilor li se prezinta o lista de 60 cuvinte, din care ei vor trebui sa recunoasca cuvintele prezentate anterior. - RezultateIn cazul probei de sortare a cartilor Wisconsin, se va nota procentul raspunsurilor incorecte pentru fiecare criteriu. Deci se vor obtine 9 procente. Se va urmari dinamica erorilor in cadrul celor 9 rezultate, realizandu-se o reprezentare grafica a acestora. De asemenea pe baza celor 9 procente se va calcula o medie. Eficienta capacitatii de inhibitie se va evalua prin determinarea procentului cuvintelor asociate cu instructiunea uita care au fost selectate in cadrul listei de recunoastere. (deci num rul cuvintelor selectate raportat la 15, inmultit cu o suta). O buna capacitate de inhibitie va fi reflectata intr-un numar redus de cuvinte selectate. Pe baza celor doua probe pentru fiecare subiect se va determina procentul mediu al erorilor in
9

cadrul probei Wisconsin, respectiv proportia cuvintelor asociate cu instructiunea uita, selectate din lista de recunoastere. Intre cei doi indici se va calcula coeficientul de corelatie.

- Interpretarea rezultatelorPe baza datelor obtinute se va discuta relatia dintre inhibitie si capacitatea de control cognitiv. Lista cuvintelor folosite n cadrul probei de uitare inten ionat : 1. BALON 2. LUNA 3. FARFURIE 4. BICICLETA 5. APA 6. DAFIN 7. BANCA 8. PAGINA 9. MASCA 10. CLASA 11. APRILIE 12. AUTOR 13. OGLINDA 14. SCRISOARE 15. PISICA 16. DULAP 17. FRUNZA 18. MEDIU 19. CER 20. PENSULA 21. STOFA 22. SEARA 23. OBIECT 24. PLOAIE 25. NOAPTE 26. CUI 27. CLANTA 28. PIATA 29. CAMERA 30. BAROMETRU Pentru alcatuirea listei utilizate in faza de recunoastere la cuvintele adauga urmatoarele: 1.CASA 2. AUGUST 3. CUTIT
10

anterioare se

4. PENAR 5. FOTOLIU 6. ZAHAR 7. LAMPA 8. CAFENEA 9. PAIANJEN 10. SONERIE 11. PRIETEN 12. TABLA 13. FURNAL 14. PASTOR 15. ZAPADA 16. PAPUSA 17. DALTA 18. ACOPERIS 19. VACANTA 20. VANATOR 21. ARBORE 22. CUIER 23. CULOARE 24. PORTOCALA 25.POIANA 26.TABLA 27.MUNTE 28.SOARE 29.SCOALA 30.VAPOR

11

Bibliografie

Bjork R.A.,(1989), Retrieval inhibition as an adaptative mechanism in human memory. In H.L. Roedinger &F.I.M. Craik (Ed). , Varieties of memory and consciousness, Lawrence
Erlbaum Associates

Changeux, J.P., Dehaene, S. (1994). Neuronal models of cognitive functions associated with the prefrontal cortex. In Oaksford, M. & Brown, G. (Eds.), Neurodynamics and Psychology, Academic Press. Heaton, R.K. (1981). A manual for the Wisconsin Card Sorting Test. Odessa, Florida:

12