TABLITELE DE SMARALD ale lui THOTH

TABLITA 1 Istoria lui Thoth, Atlantul Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor paznicul documentelor, atotputernic rege, magician traind din generatie in generatie, pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti, am scris spre a-i indruma pe cei care vor veni dupa mine, aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a Marii Atlantide. In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL, intr-un timp foarte indepartat, am inceput aceasta incarnare. Preaputernicii atlanti au trait si au murit altfel decat o fac oamenii din epoca de acum, din eon in eon si-au reinnoit viata in Salile din Amenti unde raul vietii curge etern. De o suta de ori cate zece am coborat pe intunecatul drum ce duce spre lumina, si de tot atatea ori am urcat din intuneric spre lumina cu forte si puteri reinnoite. Acum inca o data voi cobori iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)

nu vor mai sti de mine. Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca ma voi ridica din nou, preaputernic, cerand socoteala celor ramasi in urma. Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM, invatatura de mi-ati fi tradat, caci arunca-va-voi in intunericul cavernelor de unde ati venit. Sa nu-mi tradati secretele oamenilor nordului oamenilor sudului ori blestemul meu se va abate asupra voastra. Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele pentru ca sigur ma voi reintoarce si voi cere de la voi ceea ce paziti. Da, chiar si de dincolo de timp si de moarte ma voi intoarce, rasplatind sau pedepsind dupa loialitatea fiecaruia. Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse, maret dincolo de intelegerea oamenilor ce-s acum in jurul meu; avand stiinta intelepciunii celor de demult, cautand departe in inima infinitatii

cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului. Intelepti eram datorita intelepciunii Copiilor Luminii care traiau printre noi. Puternici eram datorita puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important intre copii omului era tatal meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte intre Copii Luminii care locuiau in templu si rasele de oameni care populau cele zece insule. Sol, dupa Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o voce careia trebuia sa i te supui. Crescut-am acolo pana la maturitate, fiind invatat de tatal meu misterele stravechi, pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii, iar acesta se transforma intr-o flacara ce ma consuma. N-am dorit altceva decat atingerea intelepciunii. Pana cand intr-o mareata zi porunca veni de la Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui. Putini erau aceia intre copiii omului ce privisera acea fata si traisera apoi,

caci Copii Luminii nu sunt precum fii omului cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic. Ales fost-am dintre fii omului, educat de catre Locuitor astfel ca telurile lui sa fie indeplinite, teluri nenascute inca in pantecul timpului. Epoci intregi am locuit in Templu, acumuland din ce in ce mai multa intelepciune, pana cand si eu m-am apropiat de lumina trimisa de marele foc. Mi-a aratat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde sta marele rege pe tronul sau. Adanc m-am plecat in semn de respect in fata Maestrilor Vietii si a Maestrilor Mortii, primind in dar Cheia Vietii. Eliberat eram de Salile din Amenti, alungand moartea din cercul vietii. Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut. Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii, am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit mistere si mai mari si m-am bucurat. Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga. De-a lungul epocilor am trait, urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand din cupa mortii si intorcandu-se apoi in lumina vietii. Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira valuri

de constiinta contopite cu mine, pentru ca apoi ele sa fie inlocuite de semintele unei stele inferioare. Supunandu-se legii, cuvantul Maestrului crescu ca o floare. Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor, Pana cand, in sfarsit in aceasta manie sosi din AGWANTI, Locuitorul, (cuvantul Agwanti nu are un echivalent in limba engleza; inseamna o stare de detasare. n.tr.) rostind Cuvantul, chemand puterea. Adanc in inima Pamantului, fii din Amenti auzira, si auzind produsera preschimbarea florii focului care arde etern, il transformara folosind LOGOS-ul, pana cand marele foc isi schimba directia. Peste lume se napustira atunci marile ape, innecand si scufundand, schimband echilibrul Pamantului pana cand doar Templul Luminii mai ramase intreg pe marele munte de pe insula UNDAL care se ridica dintre ape, doar cativa mai traiau salvati de furia apelor. Ma chema apoi Maestrul, zicand: Aduna-mi poporul. Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat, pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi, ce locuiesc in pesteri, in desert.

Acolo urmeaza planul pe care il stii deja. Adunatu-mi-am atunci poporul si am intrat in marea nava a Maestrului. In sus ne-am ridicat dimineata. Intunecat sub noi se vedea Templul. Brusc peste el napustitu-s-au apele. Disparut de pe suprafata Pamantului, pana cand vremea va sosi, era maretul Templu.

Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii, pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM. Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti, pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga pe fii Atlantidei. Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte. Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmand ca suntem copii Soarelui si mesagerii lui. Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magice pana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele cand s-au putut misca din nou. Mult timp am locuit pe taramul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultand poruncile Maestrului, care desi doarme traieste de-a pururi, am trimis de la mine pe Fii Atlantidei, i-am trimis in toate zarile,

sperand ca din pantecul timpului intelepciunea poate reaparea in copii ei. Mult timp petrecut-am in KHEM, facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine. In sus crescura spre lumina cunoasterii copii din KHEM, udati de ploile intelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca sa-mi pot pastra puterile, traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei, pazind intelepciunea, pastrand documentele. Cativa dintre fii KHEM-ului, atragandu-i pe ceilalti in jurul lor, crescura incet in forta Sufletului. Acum, inca o data, cobor dintre ei in intunecatele sali din Amenti, adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor, fata in fata inca o data cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus deasupra intrarii, o trecatoare, o poarta ce duce spre Amenti. Putini ar avea curajul sa indrazneasca, putini trec poarta spre intunericul din Amenti. Ridicat-am deasupra intrarii, o puternica piramida, folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia, n.tr.). Adanc, foarte adanc am asezat casa-de-forta sau camera, din care am sculptat o trecatoare circulara ce ajunge apropae de mareata adunare.

Acolo in varf, am asezat cristalul, ce trimite raze spre Timp-Spatiu,

atragand forta din eter, si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti. Construit-am si alte camere care par a fi goale, totusi ascunse in ele se afla cheile spre Amenti. Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate sa se purifice mai intai prin post indelungat. Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea. Apoi ii voi dezvalui marile mistere. Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina, chiar si in intunericul Pamantului il voi intampina, eu, Thoth, Maestrul Intelepciunii, il voi intampina si voi trai alaturi de el de-a pururi. Construit-am Marea Piramida, dupa modelul piramidei fortei Pamantului, arzand etern astfel ca, si ea, sa ramana de-a lungul secolelor. In interiorul ei, am asezat cunoasterea despre Stiinta-Magiei astfel ca sa pot fi aici cand ma reintorc din Amenti, da, in timp ce dorm in Salile din Amenti, Sufletul meu ce hoinareste liber se va reincarna, va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta. (Hermes-de trei ori nascutul) Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt, indeplinindu-i poruncile astfel ca multi sa fie ridicati. Acum ma intorc in Salile din Amenti,

lasand in urma ceva din intelepciunea mea. Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului: Ridicati intotdeauna ochii spre lumina. Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul, Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul, Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL. Acum, plec de la voi. Nu uitati poruncile mele, pastrati-le si respectati-le, iar eu voi fi cu voi, ajutandu-va si indrumandu-va spre Lumina. In fata mea se deschide poarta. Cobor in intunericul noptii.

TABLITA 2 Salile din Amenti Adanc in inima pamantului se gasesc Salile din Amenti, cu mult sub insulele scufundatei Atlantida, Salile Mortilor si ale celor vii, scaldate in focul infinitului TOT. Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp, Copii Luminii au privit in jos catre lume.

Vazand copii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesupt Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare. Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri, asemanatoare cele ale oamenilor. Maestrii au spus dupa aceasta transformare: Suntem cei formati din praf din spatiu, luand parte la viata din infinitul TOT; traim in lume ca si copiii omului, la fel ca si copii omului si totusi diferit. Apoi pentru a locui, adanc sub scoarta Pamantului, au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor, spatii diferite de cele ale copiilor omului. Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri, pentru a apara Salile Mortilor. Unul langa altul au asezat apoi alte spatii, le-au umplut cu Viata si cu lumina de deasupra. Construit-au apoi Salile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi sa traiasca plini de viata pana la sfarsitul eternitatii. Treizeci si doi de coipii erau, Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni, Cautand sa elibereze din sclavia intunericului Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesupt. Adanc in Salile din Amenti crescu o floare, arzatoare, ce se marea, alungand noaptea. Asezata in centru, o raza puternica, datatoare de Viata, de Lumina, umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea. Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,

locuri pentru fiecare Copil al Luminii, asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din floare, Viata din eterna Lumina. Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii. O suta de ani din fiecare o mie trebuia ca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile. Grabind, trezind Spiritul Vietii. Acolo in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri, ducand o viata necunoscuta oamenilor. Acolo in Salile Vietii dorm ei, liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor. La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite, ei se incarneaza in corpurile oamenilor. Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina. Acolo in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor, necunoscuti raselor de oameni, traind dintotdeauna sub recele foc al vietii, stau Copii Luminii. Exista momente cand se trezesc, si se ridica din adancuri pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni, infiniti printre oamenii limitati. Cel ce progresand a iesit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina, este eliberat de Salile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii si a Vietii. Indrumat atunci de intelepciune si cunostintele acumulate,

va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii. Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri, eliberat din sclavia intunericului noptii. Asezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte Maestri din Spatiu-Timpurile de deasupra noastra, ajutind si calauzind prin infinita Intelepciune, calea prin timp a copiilor omului. Preaputernici si stranii sunt, invaluiti in puterea lor, tacuti, atoatestiutori, atragand spre ei forta Vietii, diferiti si totusi una cu copiii omului. Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii. Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul, pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa. Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa, Maestrul Maestrilor, infinitul Noua, deasupra celorlalti de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt, fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii, calauzind, indrumand destinul omului. Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu. Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea, Frati Mai Mari, ai copiilor omului. Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor, urmaresc inaintarea Luminii printre oameni. Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor,

si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra. Apoi din EL se auzi o voce spunand: Maret esti tu, Thoth, intre copii omului. liber esti de-acum de Salile din Amenti, Maestru al Vietii intre copii omului. Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi, vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii, De-acum ti-e Viata de-a pururi la indemana. De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta. Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea, Liber este Amenti pentru Soarele omului. Bucura-te de Viata in orice forma voiesti, Copil al Luminii crescut intre oameni. Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca, Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii. Un pas doar ai facut pe lungul drum spre inaltimi, infinit este acum muntele Luminii. Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalta; inaintarea ta nu face decat sa-ndeparteze scopul. Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune, si ca-nainte scopul se va indeparta. Eliberat esti acum de Salile din Amenti spre a merge alaturi de Maestrii lumii,

catre acelasi scop, lucrand impreuna, pentru a aduce Lumina copiilor omului. Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maestri, ma lua de mana si ma conduse inainte, prin toate Salile adanc ascunsului taram. Ma conduse prin Salile din Amenti, dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului. Prin coridoru-ntunecat, ma conduse in jos, spre Sala unde sta intunecata Moarte. Uriasa se-ntindea in fata mea mareata Sala, inconjurata de-ntuneric dar totusi plina de Lumina. In fata mea se ridica un tron intunecat, Invaluita sedea pe el o silueta a noptii. Mai neagra decat noaptea statea acolo, De-un negru ce-al noptii nu era. In fata ei s-opri Maestrul, rostind Cuvantul ce produce Viata: o, maestre al intunericului, calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata, in fata ta aduc un Soare al diminetii. Sa-l nu-l atingi vreodata cu puterea noptii. Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii. Cunoaste-l si priveste-l, e fratele nostru ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.

Elibereaza-i flacara din robie, Ca libera sa arda in intunericul noptii. O mana ridica atunci silueta, si o flacara aparu, devenind din ce in ce mai stralucitoare. cu repeziciune dand cortina de-ntuneric la o parte, scotand Sala din bezna noptii. In spatiul mare din fata mea aparura, luminite dupa luminite, de dupa valul noptii. Nenumarate milioane topaiau in fata mea unele arzand ca niste flori de foc. Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte. Lumina unora scadea cu repeziciune; a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina. Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric, dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa. Zburand de colo-colo precum licuricii primavara, umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata. Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand: Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni, crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi, schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata. Dupa ce imbobocesc ca niste flori, si ating punctul final al cresterii in viata, repede trimit atunci valul intunericului

invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata. Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara, luminand intunericul cu si mai mare forta, stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii. Astfel creste sufletul omului de-a pururi distrus dar totusi nedistrus de intunericul noptii. Eu, Moartea, vin dar nu raman, Caci viata exista dintotdeauna in TOTUL; Doar un obstacol, sunt eu, pe drum, Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite. Trezeste-te, O flacara ce arzi de-a pururi in interior, Straluce si infrange valul noptii. Apoi in mijlocul vapailor in intuneric, crescu una ce alunga noaptea, crescand, marindu-se devenind si mai stralucitoare pana cand nu mai fu decat lumina. Atunci vorbi calauza mea, vocea maestrului: Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina, eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii. Prin multe spatii ma duse-apoi spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii; secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata pana cand nu va deveni si el un Soare al Luminii. Ma conduse inapoi spre Lumina Din Sala Luminii.

Ingenuncheat-am acolo in fata marilor Maestri, Maestri a TOATE. Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante: Ai fost eliberat de Salile din Amenti. Alege ce vrei sa faci intre copii omului. Am vorbit si eu apoi: O, mare maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni, sa le arat calea pana vor deveni si ei lumini intre oameni; eliberati de valul noptii care ii inconjura, arzand si luminand intre oameni. Imi vorbi apoi vocea: Mergi si asa sa fie dupa cum ti-e voia. Stapan al propriului destin iti esti acum, liber sa accepti sau sa refuzi. Preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea. Ca o lumina straluce intre copii omului. In sus ma conduse apoi Locuitorul. Si am trait din nou intre copii omului, invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea; Soare al Luminii, un foc intre oameni. Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand lumina in intunericul noptii. Pastrati-mi documentele caci calauza vor fi pentru copii omului.

TABLITA 3 Cheia Intelepciunii Eu, THOTH, atlantul, ofer intelepciunea mea, ofer cunostintele mele, ofer puterea mea. De buna voie le ofer copiilor omului. Ofer in speranta ca si ei ar putea avea intelepciune care sa straluceasca in lume din spatele valului noptii. Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune, impreuna completand intregul. Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta. Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul. Daca vine la tine cineva plin de invatatura, asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul. Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul ca si razele de soare lumineaza totul. Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci doar prin Lege se elibereaza oamenii. Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este ceea ce leaga omul de intuneric. Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii. Fa mai mult decat ti se cere. Cand ai acumulat bogatii, Urmeaza-ti indemnul inimii Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita .

Asculta-ti inima cat mai mult. Si sufletul se va bucura. Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc, Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta. Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta. Daca va veni cineva sa-ti ceara sfatul, lasa-l sa vorbeasca liber, caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit. Daca se codeste sa-si deschida inima catre tine, e pentru ca tu, cel ce judeca situtia, esti de vina. Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta, pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie. Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fata ta sa poata afla intelepciunea. Tacerea e un mare castig. Nu castigi nimic vorbind foarte mult. Nu-ti ridica inima mai presus de cea a copiilor omului, pentru ca sa nu ajunga mai jos decat praful chiar. Daca vei ajunge mare intre oameni, sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete. Daca vrei sa cunosti firea unui prieten, nu-i intreba tovarasii, ci petrece catva timp doar cu el. Discuta cu el, pune-i la incercare inima prin cuvintele lui si prin purtarea lui. Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa, iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau. Invatatura e considerata de prost drept ignoranta,

iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare. El traieste in moarte. Si-aceasta-i este hrana. Secrete exista in Cosmos ce odata dezvaluite umplu lumea cu lumina lor. Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului sa desparta mai intai materialul de imaterial, focul de pamant; pentru ca se stie ca asa cum pamantul coboara spre pamant, la fel si focul urca spre foc si devine una cu focul. Cel ce cunoaste focul din sine va urca spre focul etern si va trai in el de-a pururi. Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate, pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant. Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista. Pamantul trebuie sa-I reziste omului altfel acesta nu ar exista. Nu toti ochii vad la fel, unul vede un obiect de o anume forma si culoare iar altul, de o alta forma si culoare. La fel si infinitul foc, ce-si schimba culorile, nu e la fel de la o zi la alta. Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea, caci un om e un foc ce arde stralucind in noapte; nu e stins niciodata de valul intunericului, nu e niciodata stins de valul noptii. In inimile oamenilor am privit cu ajutorul intelepciunii mele, si am aflat ca nu s-au eliberat inca de lupta. Elibereaza-ti focul, O frate al meu sau el va fi ingropat in umbra noptii! Asculta omule aceasta intelepciune: unde inceteaza numele si forma?

Doar in constiinta, invizibila, o forta infinita ce radiaza stralucitor. Formele pe care le creezi luminandu-ti felul de a privi lumea sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta. Omul este o stea incatusata intr-un corp, pana cand, la sfarsit se elibereaza prin propria lupta. Doar prin efort si truda steaua din tine va inflori intr-o noua viata. Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor, isi elibereaza steaua din taramul noptii. Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista e doar o alta forma a ceea ce nu exista. Orice forma de viata trece in alta forma de viata iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege. Respecta Legea, caci totul e Lege. Nu cauta ce nu tine de Lege, caci asa ceva exista doar in iluzia simturilor. Intelepciunea vine in intampinarea tuturor copiii ei asa cum ei vin in intampinarea ei. De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsa. Trezeste-te, omule, si fii intelept. Adanc in misterele vietii am calatorit, cautand cele ascunse. Asculta, omule, si fii intelept. Departe, sub scoarta pamantului, in Salile din Amenti, Secrete ascunse oamenilor am vazut. Ades am trecut prin coridorul bine ascuns,

si am privit Lumina care este Viata pentru oameni. Acolo, sub florile Vietii nesfarsite, cautat-am in inimile si secretele oamenilor. Aflat-am ca omul nu face decat sa traiasca in intuneric, lumina marelui foc fiindu-i ascunsa in sine. Inaintea Maestrilor din ascunsul Amenti am acumulat intelepciunea pe care o dau oamenilor. Maestri sunt ei, ai Intelepciunii Secrete, adusa din viitorul sfarsitului infinitatii. Sapte sunt, Maestrii din Amenti, mai presus de Copiii Diminetii, Sori ai ciclurilor, Maestri ai Intelepciunii. Nu sunt la fel ca si copii omului? TREI, PATRU, CINCI SI SASE, SAPTE OPT, NOUA sunt titlurile Maestrilor oamenilor. Departe de viitor, fara forma si totusi in formare au venit ei ca invatatori ai copiilor omului. Traiesc de-a pururi, fara sa faca parte totusi dintre cei vii, nelegati de viata si liberi de moarte. Conduc dintotdeauna cu infinita-ntelepciune, legati si totusi nelegati de intunecatele Sali ale Mortii. Au viata-n ei dar care nu este viata, eliberati de toate sunt Maestrii TOTULUI. De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii nemasurate.

Mareata este infatisarea lor, si totusi ascunsa in micime, formata de ceea ce se formeaza, cunoscuta si totusi nestiuta. TREI pastreaza cheile tuturor magiilor ascunse, creator este el al Salilor Mortilor; trimitand putere, invaluit in intuneric, legand sufletele copiilor omului; trimitand intunericul, legand forta sufletului; conducator al negativului pentru copii omului. PATRU e cel ce sloboade puterea. Maestru al Vietii este pentru copii omului. Lumina ii e corpul, flacara ii este infatisarea, eliberator de suflete pentru copii omului. CINCI este stapanul, Maestrul tuturor magiilor Cheia Cuvantului ce rasuna printre oameni.

SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns, Cararea sufletelor copiilor oamenilor. SAPTE este Maestrul vastitatii, Stapanul Spatiului si cheia Timpurilor. OPT este cel ce comanda progresul; Cantareste si echilibreaza calatoria omului. NOUA este tatal, maret la randu-i in infatisare, Formandu-se si schimbandu-se din ceea ce nu are forma. Gandeste-te cu mare atentie la simbolurile pe care ti le-am dat.

Chei sunt ele, desi sunt ascunse oamenilor. Nazuieste oricand spre inalt, Suflet al diminetii, Intoarce-ti gandurile spre Lumina si Viata. Descopera in simbolurile pe care ti le-am dat, lumina pe drumul ce porneste din viata si se termina in viata. Cauta cu intelepciune. Intoarce-ti gandurile spre interiorul tau. Nu-ti inchide mintea florii Luminii. Asaza-ti in corp o imagine faurita din ganduri. Gandeste-te la numerele care te conduc spre Viata. Curata este cararea pentru cel ce are intelepciune. Deschide usa Imparatiei Luminii. Revarsa-ti flacara ca un Soare al diminetii ce esti, Indeparteaza intunericul si traieste in lumina zilei. Priveste-te, omule! Ca parte a fiintei tale Cei Sapte care sunt dar nu sunt ce par a fi. Deschisu-mi-am, omule, intelepciunea,. Urmeaza drumul pe care primul am pasit. Maestri ai Intelepciunii, SOARE al LUMINII MATINALE si al VIETII pentru copii omului.

Tablita 4 Cel Nascut in Spatiu Asculta, omule, vocea intelepciunii, Asculta vocea lui THOTH, atlantul. De buna voie iti ofer intelepciunea mea, Adunata din spatiul si timpul acestui ciclu; Stapan al misterelor, SOARE al diminetii, Traind de-a pururi, un copil al LUMINII, Stralucind ca o stea a diminetii. THOTH invatatorul de oameni, invatator al TOTULUI. Cu mult timp in urma, in copilaria mea, Priveam stelele din de mult ingropata Atlantida, Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor. Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri drumul ce ducea catre stele. An dupa an, am cautat intelepciunea, cunostinte noi, urmand calea, Pana cand SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din stransoare si a plecat departe. Eliberat eram de legatura pamant-om. Eliberat de corp, am tasnit in noapte. Deschis era, in sfarsit, si pentru mine spatiul stelar. Eliberat din stransoarea noptii eram. Acum puteam cauta intelepciune la marginile spatiului, Departe de cunoasterea omului limitat.

Departe, in spatiu, calatori liber SUFLETUL meu In infinitatea cercului luminii. Ciudate, dincolo de intelegere, erau unele planete, Gigantice, cum omul nici nu poate visa. Totusi gasit-am Legea, in toata frumusetea ei, ce se facea simtita Pe si printre acele planete asa cum se face simtita printre oameni. Prin frumusetea infinitatii calatori sufletul meu, Departe in spatiu am zburat cu gandul. M-am odihnit pe o planeta frumoasa Al carei aer era plin de sunete armonioase. Forme erau acolo, miscandu-se in Ordine, Marete si maiestuoase precum stelele noptii; Urcand in armonie, echilibru ordonat, Simboluri ale Cosmicului, si ale Legii. Pe langa multe stele trecut-am in calatoria mea, Si pe langa multe rase de oameni Unii urcand ca stele ale diminetii Altii cazand spre intunericul noptii. Fiecare din ei se luptau sa se ridice, Urcand spre inaltimi si sondand abisurile, Ajungand uneori pe taramuri luminoase, Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina. Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta. Intunericul e doar un val.

Inchisa in inima ta se afla lumina eterna, Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri, Asteptand sa rupa valul noptii. Am descoperit cativa din cei ce cucerisera eterul. Eliberati de spatiu dar totusi oameni erau. Folosind forta care sta la baza TUTUROR lucrurilor, Departe in spatiu construit-au o planeta, Condusa de forta ce curge prin TOT; Concentrand, transformand eterul in forme Care cresteau dupa vrerea lor. Depasisera in stiinta toate rasele, Aveau o intelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor. Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea. Au creat din eter orase Marete din trandafiri si aur. Ci mult timp in urma, ei cucerisera eterul, Se eliberasera din stransoare Se gandeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creata. Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos, Vazand lucruri si noi dar si vechi; Invatand ca omul este cu adevarat un fiu al spatiului, Un Soare intre Sori, un copil al stelelor. Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele. Corpul tau nu e decat o planeta

Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar. Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale, Liber vei fi sa stralucesti in eter Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior Unul din copii spatiului ce creste in Lumina. Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea, Lumina lor revenind la mareata sursa, La fel, omule, trece sufletul Lasand in urma intunericul noptii. Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa, Legat de eterul ce il inconjoara Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit. Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi. Calatorit-am prin spatiu-timp, Stiind ca in sfarsit sufletul meu era liber, Stiind ca in sfarsit pot urma intelepciunea. Pana cand, in cele din urma am trecut intr-un plan, Ascuns cunoasterii, necunoscut intelepciunii, O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi. Avand aceasta cunoastere, omule, Sufletul meu a fost si mai fericit, Pentru ca acum eram liber. Asculta, fiu al spatiului, Asculta-mi intelepciunea:

Afla ca si tu vei fi liber. Asculta-mi inca o data intelepciunea, omule, Caci ascultand si tu poti trai si fi liber. Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice. Nu mai stii de unde vii, omule? Nu stii ca esti cu adevarat Lumina? Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune Vei constientiza legatura ta cu Lumina. Tie iti ofer acum cunoastere, Libertatea de a pasi pe aceeasi cale pe care am mers si eu, Aratandu-ti cum prin zbuciumul meu Am pasit pe calea ce duce spre stele. Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile, Afla cum sa te eliberezi. Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele. Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii. Doar asa te poti ridica. Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte Spre Curbele Infinitului TOT. Afla, omule, ca tot spatiul este supus ordinii. Doar prin Ordine poti fi Una cu TOTUL. Ordinea si echilibrul sunt Legile Cosmosului. Respecta-le si vei fi Una cu TOTUL. Cel ce va urma cararea intelepciunii,

Trebuie sa fie deschis florii vietii, Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric, Sa curga prin timp si spatiu spre TOT. Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit Te vei elibera de dorinte, De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli. Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor. Abstinenta de la mancare pana cand am invins Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul. Atunci asaza-te in intuneric. Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii. Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei, Si elibereaza-l de robia noptii. Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti. Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi. Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta. Desfa-ti sufletul din legaturile noptii. Cu toata puterea trebuie sa scuturi Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit. Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica, Ce sade in planuri necunoscute omului; Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine, Muzica plina de armonie, dincolo de om. Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,

Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern. Scanteie din aceasta flacara sunteti, copii mei, Arzand in culori vii si traind prin muzica. Asculta vocea si vei vi liber.

Constiinta eliberata fuzioneaza cu cea Cosmica, Cu Ordinea si Legea TOTULUI. Sa nu te indoiesti, omule, ca din intuneric, Lumina va straluci in continuare ca un simbol al TOTULUI. Spune aceasta rugaciune daca vrei sa obtii intelepciunea. Roaga-te ca Lumina sa inunde TOTUL. Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine. Ridica-mi focul din intuneric, Atractie a focului care este Una cu TOTUL. Ridica-mi sufletul, tu preaputernice. Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine. Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau; Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea. Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, sa stii ca pentru tine nu mai exista intuneric. Prin spatiu vei putea cauta intelepciune descatusat de trup. Liber zboara in lumina diminetii,

Sufletule, spre taramurile Luminii. Misca-te in Ordine, In Armonie, eliberat vei fi impreuna cu Copii Luminii. Cauta si cunoaste, Cheia mea spre Intelepciune. Astfel, omule, vei fi liber cu siguranta.

TABLITA 5 Locuitorul din Unal Ades visez la ingropata Atlantida, pierduta in epoci ce-au disparut in noapte. Eon dupa eon ai fiintat in frumusete, lumina stralucind in intunericul noptii. Atotputernic, domnind peste cei nascuti pe pamint, Stapan al Pamantului in vremea Atlantidei. Rege al natiilor, stapan al intelepciunii, LUMINA deasupra orasului SUNTAL, Pastrator al caii, Traia in TEMPLUL sau, MAESTRUL din UNAL, LUMINA a Pamantului in zilele Atlantidei.

Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi, Traind in corpuri ca si printre oameni. Nenascut pe Pamant, EL, venit de dincolo de noi, SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.

Sa stii, omule, ca Maestrul HORLET, Nu a fost niciodata una cu copii oamenilor. In vremuri de demult cand Atlantida s-a aratat ca o putere A aparut cineva cu Cheia Intelepciunii, Aratand tuturor calea spre LUMINA. Aratatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desavarsire, Calea Luminii ce curge printre oameni. Stapanind intunericul, conducand Sufletul-Omului, Spre inaltimi ce erau Una cu Lumina. Imparti el Regatele in parti. Zece erau la numar, conduse de copii oamenilor. Intr-unul construi un TEMPLU, Dar construit nu de copii oamenilor. Din ETER a chemat substanta, modelata si cu forma data de puterea lui YTOLAN in formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui. Kilometru dupa kilometru subtanta a acoperit insula, spatiu dupa spatiu a crescut in putere. Neagra, si totusi nu, dar intunecata ca si spatiul-timp, adanc in interiorul ei ESENTA LUMINII. Cu repeziciune aparu Templul modelat si cu forma data de CUVANTUL LOCUITORULUI, chemat sa se formeze din ceea ce n-are forma. Construi apoi EL, in interior, camere marete,

le umplu cu forme chemate din ETER, si cu intelepciune facuta sa apara din mintea Lui. Fara forma era EL in TEMPLUL sau, si in acelasi timp era format in imaginea oamenilor. Traind printre ei si totusi nefiind de-al lor, ciudat si foarte diferit era EL de copii oamenilor. Alese apoi dintre oameni TREI care sa fie poarta spre el. Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca sa devina legatura lui cu Atlantida. Mesageri care sa-i duca sfatul regilor copiilor oamenilor. A ales si pe altii si I-a invatat despre intelepciune; ca invatatori sa fie ei pentru copii oamenilor. Apoi i-a asezat pe insula UNDAL pentru a fi invatatori ai Luminii pentru oameni. Fiecare din cei astfel alesi, a trebuit sa fie invatat intre cinci si zece ani. Doar astfel putea sa inteleaga cum sa aduca LUMINA copiilor oamenilor. Astfel aparu Templul, locul unde statea Invatatorul oamenilor. Eu, THOTH, am cautat dintotdeauna intelepciunea, In intuneric si in Lumina. Inca din tinerete am mers pe cale, cautand sa capat si mai multa invatatura. Dupa multe straduinte, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA. Mi-a facut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din intuneric la LUMINA. m-a dus in fata LOCUITORULUI, in Templu, in fata marelui FOC.

Acolo, pe maretul tron, L-am vazut, pe LOCUITOR, invesmantat in LUMINA si stralucind ca focul. Am ingenuncheat in fata maretei intelepciuni, simtind LUMINA curgand in valuri prin corpul meu. Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI: Intuneric, vino spre Lumina. De mult tot cauti calea spre LUMINA. Fiecare suflet de pe pamant care isi slabeste lanturile, va fi curand eliberat din robia noptii. Adanc din intuneric te-ai ridicat, si te-ai apropiat mai mult de Lumina telului tau.

Aici vei locui ca si copil al meu, pastrator al intelepciunii, unealta a LUMINII de departe. Aparator al intelepciunii in epocile intunericului, ce curand se vor abate asupra copiilor oamenilor. Locuieste aici si soarbe din toata intelepciunea. Secrete si mistere ti se vor dezvalui. Raspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicand: Lumina ce te scobori asupra oamenilor, da-mi din intelepciunea ta ca sa pot fi invatator de oameni. Da-mi din LUMINA ta ca sa ma pot elibera.

Imi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL: Epoca dupa epoca vei trai prin intelepciunea ta, da, cand peste Atlantida se vor rostogoli valurile oceanului, vei avea Lumina, desi ascunsa in intuneric, pregatita sa apara oricand o vei chema. Mergi acum si invata si mai mult din intelepciune. Dezvolta-te in LUMINA catre TOTUL infinitului. Mult timp locuit-am in templul LOCUITORULUI pana cand in sfarsit m-am contopit cu LUMINA. Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII. Am urmat calea ce ducea adanc in inima Pamantului, invatand deopotriva secretele de deasupra si de dedesubt; invatand calea spre SALILE DIN AMENTI; invatand despre LEGEA ce tine lumea in echilibru. Intelepciunea mea purtatu-m-a spre camerele ascunse ale Pamantului, adanc sub scoarta Pamantului, pe calea ascunsa de epoci copiilor oamenilor. Mi s-a revelat chiar si mai multa intelepciune inainte de a capata o noua invatatura: aflat-am ca orice e parte a unui TOT, maret si totusi mai maret decat tot ceea ce cunoastem. Cautat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor. Pe masura ce inaintam, din ce in ce mai multe secrete aflam.

Acum, privind in urma prin epocile trecute, stiu ca intelepciunea nu cunoaste limite, ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului. Lumina era in vechea Atlantida. Si totusi si intunericul se ascundea acolo. Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni. Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau, Mandri erau de locul lor intre oameni. Adanc au cercetat in ce le era interzis, Si au deschis poarta ce ducea dedesubt. Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar Si sa o aduca la suprafata. Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat, Altfel va fi limitat de lipsa luminii. Deschis-au ei apoi, Prin cunoasterea lor, Cai interzise omului. Dar, in Templul Sau, cel ce vede tot, LOCUITORUL, sade in AGWANTI, in timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinareste liber. I-a vazut pe atlanti, cu magia lor, Deschizand poarta ce urma sa aduca pe Pamant mare necaz. Cu repeziciune se-ntoarse sufletul sau atunci in corpul sau. Din al sau AGWANTI se ridica Si isi chema cei TREI preaputernici mesageri.

Dadu porunci ce zguduira lumea. Adanc sub scoarta Pamantului, spre Salile din Amenti, Repede cobori LOCUITORUL. Chema apoi fortele stapanite de cei Sapte Maestri; Schimba echilibrul Pamantului. Adanc scufunda Atlantida sub valurile-ntunecate. Sfarama poarta ce fusese deschisa; Distruse intrarea ce ducea dedesubt. Toate insulele fura distruse cu exceptia insulei UNAL, Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI. Pe acestia ii pastra ca sa fie invatatori, Lumini pe calea celor ce vor veni Lumini pentru copii mai mici ai oamenilor. Ma chema apoi pe mine, THOTH, in fata lui, Si-mi dadu porunci pentru ce trebuia sa fac, zicandu-mi: Tu THOTH, ia-ti toata intelepciunea. Toate cunostintele, toata magia ta. Mergi si fii invatator de oameni. Mergi si pastreaza cunostintele Pana cand, cu timpul, LUMINA va spori in oameni. LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor, Ascunsa dar de gasit pentru cei luminati. Peste tot Pamantul, iti dam putere, Te eliberam s-o oferi sau s-o iei.

Aduna-i acum pe fii Atlantidei. Ia-i si fugiti la oamenii din pesteri. Zburati spre taramul Copiilor lui KHEM. Adunatu-i-am apoi pe fii Atlantidei. In nava am adus toate documentele mele, Cele ale scufundatei Atlantide. Adunatu-mi-am toate fortele, Unelte multe ale magiei atotputernice. Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii. Deasupra Templului ne-am ridicat Lasand in urma pe cei Trei si pe LOCUITOR, Ce sedeau in SALILE de sub Templu, Inchizand calea spre Maestrii Ciclurilor. Cu toate acestea, celui care are cunoastere, Deschisa ii va fi calea spre AMENTI. Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile diminetii, Spre taramul copiilor lui KHEM. Acolo, prin puterea mea, I-am cucerit si i-am condus. Ridicat-am spre LUMINA, pe copii lui KHEM. Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va fi liber. Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om. Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,

Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere. Afla, omule, ca departe, in viitor, invadatori vor veni din adancul spatiului. Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune. Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta. Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu. Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o. Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta; Fiecare e poarta ce duce spre VIATA. Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea. Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine. Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete. Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea. Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea. Acum tie ti-am incredintat calea mea. Urmeaza calea. Afla tu secretele mele. Caci tie ti-am aratat drumul.

TABLITA 6 Cheia Magiei Asculta, omule, la intelepciunea magiei, Ia aminte la uitata invatatura a puterilor. Acum mult timp, pe vremea primului om, O lupta a inceput intre intuneric si lumina.

Atunci, oamenii, ca si acum, Aveau in ei deopotriva lumina si intuneric; In timp ce in unii, intunericul iadului domnea, Altora lumina le umplea sufletul. Da, o lupta dusa in vremuri de demult, Eterna batalie dintre intuneric si lumina. Cu violenta purtata de-a lungul epocilor, Folosind forte ciudate, necunoscute omului. Initiati au fost invaluiti in intuneric, Luptand intotdeauna impotriva luminii; Dar sunt si altii care, plini de lumina, Au infrant intotdeauna intunericul noptii. Oriunde te-ai afla in epoci si planuri, Cu siguranta vei afla de lupta cu noaptea. Cu multe epoci in urma, SORII Diminetii Au coborat si au descoperit lumea acoperita de noapte. Acolo, in trecut, a inceput lupta, eterna lupta dintre Intuneric si Lumina. Multi erau atunci cuprinsi atat de mult de intuneric Incat abia mai licarea in ei lumina prin noapte. Uneii dintre ei erau maestri ai intunericului, ce cautau Sa umple tot cu intunericul lor: Cautatu sa ii atraga si pe altii in noaptea lor. Cu violenta se impotriveau maestrilor luminii: Luptau cu indarjire din intunericul noptii

Cautand sa stranga si mai mult catusele, Lanturile ce-i legau pe oameni de intunericul noptii. Se foloseau intotdeauna de magia intunericului, Adusa de forta intunericului. Magie ce invaluia sufletul omului in intuneric. Uniti si ascultand porunca, FRATII INTUNERICULUI, De-a lungul epocilor, opusi copiilor oamenilor. Umbland intotdeauna in secret, pe ascuns, Cunoscuti si totusi nedescoperiti de copii omului. Dintotdeauna, au mers si au lucrat in intuneric, Ascunzandu-se de lumina in bezna noptii. In tacere si in secret isi foloseau puterea, Inrobind si legand sufletele oamenilor. Nevazuti veneau si tot asa plecau. Omul, in ignoranta lui, II cheama de dedesubt. Intunecata e calea pe care merg FRATII INTUNERICULUI, Neagra precum intunericul nu precum noaptea, Calatorind pe Pamant vin in visele oamenilor. Au capatat putere din intunericul ce-i inconjoara Sa cheme alti locuitori din afara planului lor, Prin modalitati ce sunt ascunse omului. FRATII INTUNERICULUI ajung pana in mintea omului. In jur ei isi tes valul noptii lor. Astfel, atat cat vietuieste,

Acel suflet traieste inlantuit, Legat de catusele VALULUI noptii. Puternici sunt in cunoasterea interzisa Interzisa deoarece e una cu noaptea. Asculta, batrane, si ia aminte la avertismentul meu: Elibereaza-te de robia noptii. Nu-ti ceda sufletul FRATILOR INTUNERICULUI. Indreapta-ti fata intotdeauna spre Lumina. Nu stii, omule, ca durerea ta, Se datoreaza doar Valului noptii. Da, omule, ia aminte la avertismentul meu: Priveste intotdeauna inspre sus, Intoarceti sufletul spre LUMINA. FRATII INTUNERICULUI isi cauta fratii Cei care au mers pe calea LUMINII. Caci stiu prea bine ca cei ce-au calatorit Departe spre Soare pasind pe calea LUMINII Au si mai mare putere Sa aduca intunericul asupra copiilor LUMINII. Asculta, omule, pe cel ce vine la tine. Dar cantareste cu grija daca vorbele lui sunt din LUMINA. Caci multi sunt cei ce merg in LUMINA INTUNECATA Si care nu sunt totusi copiii LUMINII. E usor sa le urmezi calea,

Usor sa urmezi calea pe care te conduc ei. Dar asculta, omule, avertismentul meu: Lumina vine doar la cel ce cauta. Dificila e calea ce duce la INTELEPCIUNE, Dificila e calea ce duce spre LUMINA. Piedici multe vei gasi in calea ta Si multi munti de catarat spre LUMINA. Sa stii, omule, ca cel ce va razbi, se va elibera de calea Luminii. Caci trebuie sa stii, omule, ca in cele din urma lumina trebuie sa razbata Iar intunericul si noaptea sa fie izgonite de Lumina. Asculta, omule, si ia aminte la aceasta intelepciune; Ca si intunericul, la fel e si LUMINA. Cand intunericul va fi izgonit iar toate Valurile vor fi rupte, Din intuneric va straluci LUMINA. Asa cum printre oameni exista FRATII INTUNERICULUI Tot asa exista si FRATII LUMINII. Opusi FRATILOR INTUNERICULUI, Cautand sa elibereze oamenii din noapte. Puteri au ei, preaputernici. Cunosc LEGEA iar planetele li se supun. Intotdeauna lucreaza in armonie si ordine, Eliberand sufletul omului din robia noptii. Secreti si ascunsi, umbla si ei. Necunoscuti sunt copiilor oamenilor.

Au luptat dintotdeauna cu FRATII INTUNECATI, Au invins si inving si timpul fara sfarsit. LUMINA va fi intotdeauna stapana, Gonind intunericul noptii. Omule, asculta ce-ti spun: Copii Luminii vor fi intotdeauna alaturi de tine. Stapani ai puterii SOARELUI, Nevazuti dar paznici ai oamenilor. Deschisa tuturor e calea lor, Deschisa tie, cel ce vei pasi in LUMINA. Eliberati sunt EI din INTUNECATUL AMENTI, Eliberati din toate SALILE, unde VIATA domneste suprem. SORI sunt ei si MAESTRI ai diminetii, Copii ai Luminii care stralucesc printre oameni. Seamana cu omenii dar nu sunt ca ei, Pentru ca in trecut nu au fost niciodata despartiti. Au fost UNUL in eterna UNICITATE, In tot spatiul de la inceputul timpului. Au daruit omului secrete Care sa-l pazeasca si sa-l protejeze de orice rau. Cel ce va dori sa mearga pe calea maestrului, Trebuie sa se elibereze din robia intunericului. Trebuie sa cucereasca ceea ce nu are forma, Si sa cucereasca iluzia fricii.

Cunoscand trebuie sa afle toate secretele Calatorind pe calea ce duce spre intuneric, Si cu toate acestea trebuie sa aibe inaintea lui lumina telului sau. Mari piedici va intampina in drumul lui, Dar el sa se indrepte cu hotarare spre LUMINA SOARELUI. Asculta, Omule, SOARELE este simbolul LUMINII ce straluceste la capatul drumului tau. Acum tie iti daruiesc secretele: Acum pentru a infrunta forta intunericului, Pentru a o infrunta si a infrange teama de noapte. Doar stiind poti infrange, Doar stiind poti avea LUMINA. Acum iti transmit aceasta invatatura, Stiuta de MAESTRI, Stiinta ce infrange toate temerile de intuneric. Foloseste intelepciunea pe care ti-am daruit-o. Si STAPAN al FRATILOR NOPTII vei fi. Cand vei simti ceva, Ce te atrage mai aproape de poarta mai intunecata, Priveste-ti sufletul si afla daca ceea ce simti vine din interiorul tau. Daca vei descoperi intunericul in propriile-ti ganduri, Izgoneste-le cat mai departe de mintea ta. Trimite-ti prin corp un val de vibratie, Neregulata la inceput si regulata apoi,

Pana cand te vei elibera. Porneste VALUL DE FORTA in CENTRUL CREIERULUI tau. Directioneaza-l sub forma de unde din cap spre picioare. Dar daca vei descoperi ca sufletul tau nu e intunecat, Asigura-te ca o forta e indreptata spre tine. Doar prin cunoastere poti razbate. Doar prin intelepciune poti spera sa te eliberezi. Cunoasterea aduce intelepciune iar intelepciunea, putere. Desavarseste-te si vei avea putere asupra tuturor lucrurilor. Cauta mai intai un loc legat de intuneric. Deseneaza un cerc in jurul tau. Stai in picioare, drept, in mijlocul cercului. Foloseste aceasta formula si vei fi liber. Ridica-ti mainile spre spatiul intunecat de deasupra ta. Inchide ochii si aduna LUMINA. Cheama SPIRITUL LUMINII prin Spatiu-Timp Folosind aceste cuvinte si vei fi liber: Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIETII, umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII. Vino din FLOAREA Ce straluce in intuneric. Vino din SALILE unde domnesc cei SAPTE MAESTRI. Pe nume le spun, eu, CELOR SAPTE: TREI, PATRU, CINCI,

Si SASE, SAPTE, OPT Noua. Pe nume ii chem sa ma ajute, Sa ma elibereze si sa ma salveze din intunericul noptii: UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL, Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA ARDAL. Pe nume ii implor, Sa ma elibereze din intuneric Si sa ma umple cu LUMINA. Sa stii, omule, ca dupa ce vei face asta, Vei fi eliberat din catusele ce te leaga, De fratii noptii. Nu intelegi ca numele lor au puterea sa elibereze prin vibratie lanturile ce te leaga? Foloseste-le la nevoie sa te eliberezi pe tine si pe fratele tau Astfel ca si el sa iasa din intuneric. Tu, omule, esti ajutorul fratelui tau. Nu-l lasa in robia intunericului. Tie iti daruiesc acum magia mea. Ia-o si mergi pe calea LUMINII. LUMINA tie, VIATA tie, Fie ca SOARE sa fii in ciclurile ce urmeaza.