Vinul aluneca pe gat, corpul mi se scufunda in fotoliu.

Mi-e cald si parca-mi vine sa-mi las mintea sa alunce incotro o vrea ea sa mearga. Ceva insa nu ma lasa. Ceva din privirea lui Ion, care, in fata mea, intr-un fotoliu similar, in loc sa-si bea vinul zici ca-l descanta. Cauta. Nici el nu stie ce. Poate genul de raspuns pe care numai vinul ti-l poate da. - Alex, uite ce-i, vreau sa ma ajuti sa-mi ucid nevasta. Ce! poate ar trebui sa zic si sa sar ca ars si sa ies ca un vartej, prefacandu-ma ca asa ceva nici nu s-a intamplat. Spre stupoarea lui Ion, vizibil agitat, nu schitez nici macar o tresarire si sorb linistit vinul din pahar. Spre stupoarea mea, pulsul mi-a ramas acelasi Eu si Ion suntem prieteni din copilarie. A fost singurul care a sarit in apararea mea cand trei indivizi de la alta clasa voiau sa ma invete cumintenia. Am facut o gramada impreuna cat am fost mici, si bune si rele. Privirea ce o are acum i-am mai vazut-o odata cand am pus niste petarde in culcusul unor catelusi. Intruchipa durererea ce-o avea in urma faptului de cruzime implinit. Acum, desi nimic nu a fost facut, expresia e aceeasi ceea ce nu poate insemna decat ca in mintea lui el si-a ucis deja nevasta si-l umple de durere. Desi curiozitatea imi dadea ghes mi-am reprimat-o: - Si te-ai gandit cum sa o facem? Antoaneta e sotia lui de aproape un an. N-am apucat s-o cunosc prea bine. Din auzite am inteles ca e cumsecade insa ea e totodata omul fata de care manisfest cea mai adanca teama. Ea e singura care ma cunoaste asa cum sunt. Nu-mi pot permite posibilitatea sa ma infatiseze chiar si lui Ion in adevarata mea lumina. Asa ca propunerea lui de a o ucide mi se potrivea ca o manusa. Legea jungle: ucide sau vei fi ucis. - Ma gandesc la cum sa o facem de mai bine de o luna.

- Deci? - Tu o vei impusca si eu o sa curat dupa tine. Vede ca-mi refuz pana si intrebarea asta. - Alex, n-am curajul sa-mi privesc in ochi nevasta in timp ce o omor, insa trebuie sa moara. Antoaneta trebuie sa moara. Golim amandoi paharele pana la fund iar Antoaneta intra pe usa. - Salut, baieti! Salut, Alex! - Salut! - Buna, iubitule! - Buna, scumpo! - Ma duc pana sus sa fac un dus apoi cobor sa mergem la restaurant. - Stii, imi zice Ion mie, azi e aniversarea noastra. Trec zece minute de tacere de parca ar fi fost o vesnicie. Ion scoate un Magnum cu amortizor, mi-l inmaneaza si se lasa oftand in fotoliu pe de o parte a usurare ca da drumul la o asa povara, pe de alta a suspin ca e nevoit sa o puna pe umerii mei. Il iau si sunt surprins ca e asa usor pentru cat de feroce arata. Incerc sa ma rdic si sa ma duc glont spre dus unde-o s-o vad pe nevasta astuia goala ca apoi eu sa-I zbor creierii. Nu ma asculta picioarele. M-am facut de zece ori mai greu. Ciudat, caci inima e cat un purice! Ucide sau vei fi ucis! Doamne, ce fatalau sunt! Imi fac curaj. O sa fie bine. N-o sa intru la parnaie. Totul va disparea ca un vis urat. O sa ma duc, o s-o omor pe aia si-apoi o sa mantorc, o sa mai desfacem o sticla de vin si-o sa ne imbatam si-o sa ne aducem aminte de gagicile pe care le-am avut in liceu si facultate si de toate cacaturile pe care le-am facut impreuna. Da o sa fie bine. Ucide sau vei fi ucis! Legea junglei.

Intru tiptil in baie. Ea e sub dus cu spatele si nu ma aude. Inaintez. Pun amortizorul pe sticla despartitoare Acum ori niciodata. Doamne, ce ochi albastri! Trag. Nici n-am auzit cand s-a descaracat, nu am simtit reculul. Am vazut insa. Am vazut cum geamul s-a spart in mii de cioburi iar ea a picat. A dat mai intai cu fata de robinet si-a cazut ca-ntr-o plutitre in genunchi. Apoi, domol, s-a dat intr-o parte. Arata exact ca un fetus in pantece. Nu stiu cine mi-a zis candva ca cel mai odihnitor somn e cel in aceasta pozitie. Macar nu s-a chinuit, imi zic, in timp ce sangele ei se prelungea pe faianta. Cand intra Ion ma vede pe mine borandu-mi toti rarunchii in veceu si pe ea dormind linistita somnul cel de veci. - Sper ca a meritat, i-am zis cu lacrimi in ochi si capul inca in veceu.