STRADA LIPSCANI

Calatoria din aceasta saptamana ne va purta intr-o vreme pe care noi din pacate nu am avut norocul sa o traim, dar ale carei emotii si sentimente ne-au atins poate de multe ori cand am trecut pe Lipscani. Este o vreme nu foarte indeparta, insa imaginea ei ne trimite cu gandul cat se poate de departe in timp. Unii dintre noi am auzit povesti rostite nostalgic de catre bunicii nostrii, altii am vazut poze, am auzit melodii, sau am dat pur si simplu peste vechi timbre prafuite. Toate aceastea sunt pentru cei iubesc arta si frumosul ca niste veritabile masini ale timpului, ce reusesc chiar si pentru o fractiune de secunda sa trimita mintile si sufletele intr-o epoca de apusa, in care si-ar fi dorit cu siguranta sa traiasca. Dar ce este Lipscani? In zilele noastre, este o strada cenusie in sectorul 3 al Bucurestiului, ce porneste de pe cheiul Dambovitei, din spatele Primariei Mari, de unde incepe si numerotarea caselor, intersecteaza Calea Victoriei in dreptul magazinului Victoria si continua pana in Calea Mosilor, trecand peste bulevardul Bratianu prin fata Pietei Sf. Gheorghe si lasand pe stanga ei Biserica Sf. Gheorghe Nou. Cand vorbim despre Lipscani nu ne putem limita la a discuta numai despre aceasta unica strada ci despre intreaga zona a centrului istoric. Denumirea provine de la negustorii din Leipzig si a fost in trecut una dintre principalele artere comerciale ale Bucurestiului. Zona s-a dezvoltat o data cu secolul XVII cand in jurul Curtii Domnesti, o multime de comercianti romani si straini au inceput sa isi construiasca diferite magazine si case de desfacere. Dar Lipscani a fost intotdeauna mult mai mult decat o zona comerciala. Numeroase cladiri de o frumusete si arhitectura unica mai pot fi admirate inca aici, multe dintre ele umbrite insa de ruinele caselor lasate in paragina de rromii ce au fost gazduiti in aceasta zona de catre Nicolae Ceausescu. In perioada anilor 1600, zona a fost intens populata cu bijutieri, tabacarii, pantofari, cojocari,sticlari si palarieri. Pe langa romani, existau si comunitati de negustori greci, bulgari, serbi, armeni, evrei, albanezi si austrieci. Aceasta mixtura de nationalitati explica dezvoltarea relatiilor comerciale stabilite in Bucurestiul vechi. Aici puteai gasi orice, de la marfa ieftina pana la obiecte de arta de lux, pe care numai cei favorizati si le puteau permite. Tot in aceasta zona, pentru gazduirea negustorilor s-au ridicat de-a lungul timpului numeroase hanuri, doua dintre ele rezistand pana in ziua de azi, Hanul lui Manuc si Hanul cu tei. La capatul strazii Lipscani se afla strada Smardan, unde pot fi vazute unele banci, construite in secolul al 19-lea, cum ar fi Banca Nationala (construita intre anii 1883 - 1885 si conceputa de arhitectii Albert Galleron si Cassien Bernard in stilul neo clasic francez), Banca Comerciala Romana, Banca pentru Agricultura.

Parasind strada Smardan, vom ajunge in strada Stavropoleos, renumita pentru Biserica Stavropoleos, construita in 1724 de catre calugarul grec Ioanichie in stil brancovenesc. Langa biserica se afla un "chiostro", o curte in care se pot vedea stalpii, lespezile si pietrele funerare. Acest "chiostro" a fost conceput de unul dintre cei mai renumiti arhitecti romani, Ion Mincu, care a restaurat biserica in 1899. Acolo unde strada Stavropoleos se intalneste cu B-dul Victoriei, se afla un restaurant renumit si o berarie ("Carul cu bere"). Atat fatada cat si interiorul acesteia sunt construite in stil neo-gotic. Acest loc era cautat de scriitorii si politicienii romani, care se intalneau acolo si discutau diverse probleme la un pahar de bere. Putin mai departe, peste drum, pe B-dul Victoriei, se afla Palatul CEC-ului, un edificiu impozant, construit in stilul francez academic de catre arhitectul Paul Gottereau. Palatul are forma patrata, un dom central cu lonjeroane metalice separate de sticla, permitand astfel luminii sa intre. De asemenea exista si patru domuri mai mici iar intrarea principala are o arcada monumentala fiind sprijinita in ambele parti de doi piloni. Lasand la o parte toata aceasta arhitectura splendida a ceea ce a fost pentru mult timp punctual central de atractie al Bucurestilor, aerul romantic pe care aceasta zona il emana a ajuns sa poate fi foarte usor trecut cu vederea. Si asta din multiple motive printre care se pot lesne enumera : populatia majoritara constituita din rromi care au reusit in cateva zeci de ani sa distruga cea mai mare parte a cladirilor de aici si care dau in ziua de azi mai mult un aer de mahala centrului istoric, cladirile moderne ce au inceput sa se intalte ca adevarate monumente de kitsch pe fundatiile celor vechi, gradul scazut de educatie al populatiei care nu mai are aproape nici un respect pentru istorie si valori,si lista poate continua. Usor usor insa, printr-un proiect de reabilitare al centrului istoric al Bucurestiului, acesta incepe sa prinda iar viata. Lucrarile se desfasoara in ritm de melc, tipic romanesc, insa o parte dintre strazi au fost renovate, cateva cladiri restaurate, si bucurestenii au inceput iarasi sa iasa la promenada in serile calde de vara pe aceste alei. In locul vechilor magazine si buticuri au aparut magazine cu articole sportive, cluburi cu muzica buna in general si terase frumoase cu preturi rezonabile. Zona Lipscanilor incepe sa prinda iar viata si sa-si formeze o identitate. Nu o sa mai fie niciodata ce a fost, dar cine stie, poate nepotii nostrii vor fi si ei incercati la un moment dat de sentimente care ne-au emotionat si pe noi la auzul povestilor bunicilor, cand le vom povesti despre cum petreceam noi seri romantice la terase pe Smardan, cum ne distram in Club A sau Iron City, si cum ne cumparam echipamentul pentru a merge pe munte de la Ascent sau Himalaya.

Acestea fiind spuse, va invit sa facem impreuna o incursiune in trecutul centrului vechi la lumina felinarelor, si cand savuram berea de la cine stie ce terasa din zona, sa aruncam un ochi admirativ in trecut asupra frumusetilor Bucurestiului istoric si sa ne rasune in minte, unul dintre multele cantece scrise si dedicate acestui oras.