Dezintegrarea unui bloc geopolitic

Blocul geopolitic avand ca baza doctrina marxist-leninista (Carl Marx, Frederic Engels, Vladimir Lenin) a fost constituit pe baza unei uniuni politice si economice a urmatoarelor tari: URSS, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana, Romania, Ungaria, Bulgaria, Albania, Cuba si Vietnam. Aceste state au facut parte din consiliul de asistenta reciproca (CAER) inscriindu-se in tendinta geopolitica de cooperare pentru modernizarea economica si institutionala a acestor state. Transformarile din aceste state nu au fost suficient de profunde pentru ca discrepantele si inegalitatile economice sa fie diminuate in raport cu nivelul existent in vestul european si SUA. Accentuarea acestor discrepante si inegalitati economice ca si slabele performante ale economiilor socialiste au condus la evenimentele din toamna anului 1989, aducand odata cu ele si dezmembrarea blocului socialist sub influenta URSS. Dezintegrarea blocului geopolitic Accelerarea procesului de dezintegrare a sistemului socialist a fost determinat de o serie de factori interni si externi dintre care cei mai importanti au fost: - aparitia unor contradictii intre tarile socialiste cu privire la caile de dezvoltare economica proprie; - accentuarea pozitiilor legate de independenta de actiune a acestor state in politica externa; - afirmarea tot mai pregnanta a interesului reciproc in schimburile comerciale;

- deteriorarea nivelului de viata al cetatenilor ca urmare a slabelor performante economice si a cheltuielilor militare ridicate; - birocratizarea vietii economice si sociale; - slabirea increderii populatiei in ideologia practicata de partidele comuniste; - accentuarea inegalitatilor sociale si lipsa unor libertati democratice; - aparitia unor miscari de opozitie in Polonia, Ungaria si Cehoslovacia; - influentele exercitate de societatea civila si biserica; - dezvoltarea telecomunicatiilor care au erodat monopolul politic si ideologic al partidelor comuniste; - compromiterea modelului de dezvoltare economica de tip socialist in raport cu sistemul de valori promovat de economia de piata; Dezintegrarea blocului sovietic a condus nu numai la o reconsiderare a teoriilor geopolitice, ci si la o reasezare a relatiilor de pe scena internationala. Schimbarea regimurilor politice din tarile Europei Centrale si de Est a fost urmata de o serie de transformari in plan economic si social, dar si de reorientari geopolitice in raport cu vestul european si organizatiile sale economice, politice si militare. Intre tarile estice ale Europei existau nivele de dezvoltare economica inegala: in timp ce Slovenia, Cehia, Croatia, Polonia si Slovacia au evoluat intr-un ritm mai accelerat, Bulgaria, Romania si partea orientala a Iugoslaviei continuau sa fie tari mai putin dezvoltate. Caderea Zidului Berlinului (1989) si reunificarea Germaniei la sfarsitul anului 1990 au antrenat o deplasare extrem de importanta a centrului de greutate geopolitica a Europei. Prin forta economica, pozitia geografica si intinderea teritoriala Germania a ajuns un pivot geostrategic pentru impulsionarea integrarii europene a tarilor din est si a extinderii

NATO catre est si sud-est. Aparitia unei Germanii unite avea sa aduca la incetarea rolului conducator pe care Franta si Germania il exercitau impreuna asupra noii Europe. Anul 1991 a fost marcat de o modificare radicala a hartii Europei ca urmare a dezintegrarii URSS. Fosta Uniune Sovietica cuprindea 15 republici unionale care au devenit state independente. Mostenirea de fapt a fostului imperiu sovietic a ajuns Federatia Rusa, care cuprinde 75% din suprafata fostului teritoriu sovietic, 60% din poptentialul economic si peste 55% din populatia fostului URSS. Dezintegrarea Uniunii Sovietice a produs o mare confuzie geopolitica, frontierele Federatiei Ruse fiind restranse atat in Caucaz si in Asia Centrala cat si spre vest. Exceptand Rusia, majoritatea noilor state nu erau pregatite pentru o autentica independenta. Aproximatin 20 de milioane de rusi au devenit locuitorii unor state straine. La fel ca in tarile Europei Centrale si de Est, Rusia s-a vazut confruntata cu procesul de tranzitie de la totalitarism la democratie si de la economia centralizata la economia de piata. Transformarile interne ale Rusiei au insa semnificatii geopolitice mult mai profunde: este tara care detine cea mai mare parte a armamentului nuclear din fosta Uniune Sovietica, a reprezentat forta principala a unei structuri statale intinse pe o mare suprafata a continentului eurasiatic, cuprinde intre granitele sale o mare diversitate etnica, dispune de cea mai mare parte a bogatiilor naturale ale fostului spatiu sovietic, efectivele sale militare sunt inca numeroase pentru a putea controla si apara un teritoriu imens. Criza economica, politica si sociala a Rusiei a contribuit la pierderea statutului international si a afectat profund pozitia sa geopolitica. Dincolo de granitele fostei Uniuni Sovietice, desfiintarea Pactului de la Varsovia a

insemnat o reorientare rapioda a statelor din Europa Centrala si de Est spre NATO si Uniunea Europeana. Una dintre cele mai ingrijoratoare pierderi era Ucraina, considerata interfata europeana a Rusiei. In ecuatia geopolitica a Rusiei, pierderea pozitiei dominante asupra statelor de la Marea Baltica s-a repetat si la Marea Neagra. Ca urmare a noii configuratii geopolitice Rusia a pierdut practic accesul la Marea Neagra, ramanand doar cu o mica fasie de la coasta si cu o disputa cu Ucraina asupra dreptului de a pastra in Crimeea flota ruseasca din Marea Neagra. Balcanii Eurasiei reprezinta o miza geopolitica deosebita: - in primul rand, tarile pe care le cuprinde dispun de o retea de transport ce asigura legatura directa dintre extremitatile cele mai bogate si mai industrializate ale Eurasiei. Sunt importante din perspectiva securitatii si interesului a cel putin trei vecini mai apropiati si mai puternici Rusia, Iran si Turcia. Rezervele de petrol si zacaminte minerale alimenteaza rivalitati internationale si starnesc ambitii nationale; - in al doilea rand Balcanii Eurasiei sunt un mozaic etnic, cultural, lingvistic si religios care constituie un factor de instabilitate interna; - in al treilea rand frontierele statelor respective au fost trasate in mod arbitrar de cartografii sovietici,motiv pentru care ele fac obiectul unor pretentii teritoriale ale vecinilor sau a unor conflicte etnice si religioase. Dupa dezintegrarea Uniunii Sovietice si apoi a Tratatului de la Varsovia, vectorul proceselor geopolitice in Eurasia se inverseaza, Rusia fiind confruntata cu expansiunea vestului catre est. Inaintarea NATO catre tarile est-europene ca si procesele legate de extinderea Uniunii Europene prin integrarea succesiva a tarilor aflate pana in 1989 sub influenta Uniunii Sovietice, au constituit un moment cu semnificatii profunde in raporturile de putere dintre Statele Unite ale Americii si Rusia.

Anii care au urmat aveau sa demonstreze ca stoparea cursei inarmarilor si a provocarilor politice dintre cele doua mari puteri mondiale au contribuit la o revizuire subtila a suprematiei strategice provocate de SUA. Data fiind superioritatea de ansamblu a economiei americane, amplificata si de implozia brusca a economiei rusesti din anii `90, SUA isi putea folosi resursele pentru a proiecta rapid fortele militare coventionale pe intreg cuprinsul lumii. Statele Unite aveau acum o mana libera pe o raza de actiune militara globala de necontestat, pozitie la care Rusia nu putea nici macar sa viseze. In acelasi timp pozitia de superputere globala a Statelor Unite avea sa inaugureze o noua ordine mondiala.

BUDEA CIPRIAN Finante Banci, anul I