Inainte ca bursele de valori sa se dezvolte in forma actuala, marfurile negociate in aceste institutii au fost contractile financiare transmisibile.

Aceste titluri au capatat importanta economica inca de la inceputul evului mediu. In nordul Italiei, vreme ce renasterea ajunsese la apogeu, iar noile fluxuri comerciale devenisera tot mai evidente, a aparut nevoia unor forme de negociere institutionale pentru creantele legate de vanzarea marfurilor si exprimate in diverse monede. Bursele cele mai vechi au fost create exclusiv in serviciul comertului mondial. Documentul cel mai vechi se refera la tranzactiile cvasibursiere de la Lucques din anul 1111, in Italia de nord, fiind cea mai mare centru commercial al europei. Inscrisurile comerciale au constituit primele marfuri dematerializate pentru care a fost creata o piata speciala. Prima bursa care a aparut la nord de Alpi a fost instalata la Bruges1 in 1409. Denumirea institutiei vine de la numele unui local, Hotel des Boursen, infiintat de o veche familie de hangii pe considerentul ca cele trei pungi cu bani (Bourses) gravate in piatra pe hanul lor, loc unde se negociau periodic metale pretioase si, mai tarziu, hartii de valoare, ar sta la originea denumirii de bursa. Aceelasi semn - punga cu bani - era utilizat in orasele intaliene Genova, Florenta si Venetia, pentru a indica locul unde se incheiau tranzactiile. In aceste orase se negociau inca din sec. alXIV-lea titluri pentru imprumutrile de stat emise in 1328. Acest fapt ne permite sa apreciem ca locul de nastere al primelor burse, in sensul de locuri unde se intalneau bancherii, negustorii, agenti de schimb si curtierii pentru a incheia tranzactii in mod public, poate fi atribuit oraselor state Geneva, Florenta si Venetia. Tot in aceasta perioada timpurie, in Franta sec. al XII-lea se regasesc originile contractelor cu livrari viitoare. In scurta vreme, cumpararile pe baza de esantion vor ajunge sa constituie forma curenta de vanzare in Anglia si in jurul Parisului, cu deosebire la achizitiile in partizi mari, pentru nevoie armatei. Societatea Indiilor Orientale este considerate prima societate pe actiuni cu grad mare de capitalizare, actiuni negociate la Bursa din Amsterdam fondata in 1611, ea a fost prima bursa de actiuni de capital din lume. Aceste tipuri de valori faceau obiectul unui comert intens. O alta premiera in evolutia burselor a fost Bursa de Obligatiuni de la Frankfurt care, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, avand rolul sefului de registru de subscriere a imprumuturilor, iar cel putin timp inainte, in 1779, Maria Theresa a Austriei lansase primul imprumut de 1000 de obligatiuni a cate 1000 forinti fiecare cu o maturitate de 8 ani si o dobanda de 4,5 la suta pe an. In timp, bursele s-au dezvoltat sic a instrument de finantare a statului, veniturile fiscal nefiind suficiente pentru a acoperi cheltuielile angajate de guvernanti pentu constructii somptuase sau campanii militare. In secolul XIX, bursele au jucat un rol cheie in industrializarea Europei si a Americii de Nord. In Marea Britanie si Germania existau mai bine de 20 de burse de valori in fiecare tara, iar o
1

Dominique Gallois, Bursa, Editura Teora, Bucuresti, 1999

tara cu dimensiuni reduse avea de la 7 la 9 burse de valori. In Asia bursele de valori au avut in secolul XIX un rol mai putin important decat in Europa, marcand inceputul transformarii Japoniei dintr-un stat agrar, feudal intr-o putere industrial moderna. In 1865, cand s-a pus problema infiintarii burselor in Japonia, nu existau deloc fonduri de capital financiar pe plan intern, al fel ca in Romania dupa anul 1989. Impozitele erau platite de japonezi in natura, cu orez. Pusa in actiune din 15 mai 1878, Bursa din Tokyo ( Tokyo Stock Exchance Co.) nu a capatat un renume international, decat dupa al doilea razboi mondial. Ascensiunea ei la rangul celor mai mari burse de capital din lume a avansat in acelasi ritm cu miracolul economic din deceniile anilor 1960-1980, cand, temporar, a intercut Bursa din New York. La inceputul sec. al XX-lea, valul industrial si-a recapatat ponderea semnificativa la bursele europene: la Londra numarul de societati industrial si comerciale cotate a crescut de la 60 la 600 in decurs de 20 de ani; in Franta, in perioada anterioara primului razboi mondial, sectorul industrial a absorbit 2/3 din emisiunile de actiuni si 2/5 din emisiunile de obligatiuni. Fondata in 1773, Bursa din Londra nu este printre cele mai vechi piete financiare ale lumii, dar in timpul lungii guvernari a reginei Victoria, a devenit cea mai importanta bursa de capital din lume. In Europa, ea si-a pastrat rorul de lider pana azi. Dupa un debut modest ca piata financiara de importanta locala, New Zork Stock Exchange si-a castigat un renume international abia dupa razboiul de secesiune si a avut o contributie hotaratoare la industrializarea Statelor Unite. In 1972, a avut loc o noua premiera in dezvoltarea burselor de valori: deschiderea Pietei Internationale Monetare din Chicago consacrata contractelor financiare la termen. In Romania primele burse de comert au fost infiintate la Bucuresti si Braila in secolul al XIX-lea dupa modelul francez2. In 1881 este votata Legea burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri. Legea se refera la modul de infiintare a burselor de valori mobiliare si stabilirea principalelor operatiuni ce se pot efectua. La 16 septembrie ia fiinta Bursa de la Iasi, a caror cotatii si comentarii privind efectuarea tranzactiilor se publicau in curierul financiar. La 1 decembrie 1882 se infiinteaza Bursa de la Bucuresti. In 1883 apare un gol financiar ca urmare a cresterii numarului celor ce nu puteau face fata platilor, plasamentele devenind nesigure. Cauza majora a colapsului sistemului bursier romanesc s-a datorat monopolizarii tranzactiilor de catre un grup restrans de mijlocitori lipsiti de professionalism si onestitate, precum si de inexistenta unor mecanisme de inregistrare si control. In anul 1907, an marcat de instabilitate politica in domeniul agricol, Bursa din Bucuresti a reusit sa mentina cursul titlurilor, cu exceptia celor cu venit fix. In perioada primului razboi mondial, Bursa a fost inchisa, tranzactiile efectuandu-se prin banci comerciale sau la Targul Bursier de la Cafeneaua Schereiber de pe Lipscani. Preturile actiunilor, in special in industria petroliera, au inregistrat scaderi enorme. In octombrie 1918 se redeschide Bursa Oficiala de Efecte, Actiuni si Schimb. In 1932 bursele romanesti inregistreaza cele mai joase cotatii. Dupa o perioada de intrerupere de 50 de ani Bursa de Valori Bucuresti s-a redeschis la 23 iunie 1995 prin fondarea Asociatiei Bursei de catre 20 de societati de valori mobiliare. La 20
2

Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economica, Bucuresti, 1997

noiembrie 1995, cu sprijinul unor experti din Canada, Bursa si-a inceput activitatea in mod efectiv, avand inscrise la cota 6 societati comerciale ale caror valori mobiliare erau tranzactionate in cadrul unei singure sedinte pe saptamana. Revolutia din 1989, care a insemnat o noua cotitura importanta in istoria tarii noastre, a impus o acuitate, prin programul de reform ace i-a urmat si necesitatea recladirii pietei de capital si a institutiilor acesteia, prin care si Bursa de Valori Bucuresti. Bursa este o piata pe care se ofera si se desfac, dupa o procedura speciala marfuri sau valori mobiliare; practice, termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata care se bucura de interes in lumea afacerilor, in masura in care asigura un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor, un system de principi si norme care sa garanteze incheierea si executarea contractelor, in conditii de exactitate, corectitudine si transparenta. In functie de varietatea tranzactiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale si specializate. In cadrul burselor generale se tranzactioneaza o mara variata de marfuri si hartii de valoare.(11 stanu ion, Piete financiare, Editura Economica, 2008) Dupa obiectul tranzactilor se intalnesc: burse de marfuri; burse de valori mobiliare, burse valutare sau burse de devize, burse complementare comertului international (bursele de asigurari sau bursele de navlu). Aparitia si dezvoltarea burselor s-a facut in contextual actiunii unor factori conjucturali sau permanenti: 1. Dezvoltarea si concentrarea schimburilor comerciale au facut ca toti participantii schimburilor comerciale sa doreasca sa se intalneasca intr-un loc special destinat acestora: astazi, cele mai active piete bursiere sunt in zona marilor producatori sau in zonele marilor centre financiare sau comerciale. 2. Caracterul public al tranzactiilor a facut ca si reglementarea sa se faca pornind de la reglementari publice obligatorii pentru toti participantii (ex: adunarile de negustori din Roma antica, Codul commercial in Evul Mediul).
3. Dezvoltarea societatilor pe actiuni a dus la multiplicarea titlurilor de valoare

exista,deci; o legatura dovedita dintre aparitia bursei de valori si emisiunea de titluri; piata actiunilor si mai ales bursa, reprezinta mecanismele prin care hartiile se transforma in bani. Dezvoltarea si modernizarea burselor a permis acoperirea (mult mai simpla) unei datorii publice in crestere, angajata practice de toate statele lumii.

4. Amplificarea relatiilor de credit ca urmare a multiplicarii relatiilor comerciale a dus la aparitia instrumentelor specifice denumite generic efecte de comert; circulatia acestora a fost considerate una din formele embrionare ale bursei de valori. Bursa, ca insitutie a pietei secundare de capital indeplineste o serie de functii la nivel macroeconomic,microeconomic si individual: Astfel, la nivel macroeconomic, reprezinta un circuit mai scurt si mai efficient intre economiile pe termen lung si nevoile de finantare ale intreprinderilor si colectivitatilor publice (stat); bursa devine astfel un concurrent pentru sistemul bancar. Bursa este de asemenea un instrument prin care se asigura lichiditati pentru economie; in orice zi in care institutia este deschisa, clientul poate, prin intermediar, sa vand sau sa cumpere titluri, investind sau recuperandu-si capitalul. Informatiile oferite de bursa prin cursul actiunilor reprezinta baza practica de evaluare a valorii de piata a capitalului (capitalizarea bursiera). Analiza fundamentala trebuie sa convinga intreprinzatorul potential sa-si plaseze capitalul in actiuni, demostrand pe baza fluxurilor viitoare perspectivele evolutiei cursului de bursa. Analiza grafica (chartista) poate ajuta la o astfel de decizie, pe baza analizei evolutiei cursului in perioada anterioara. Bursa reprezinta si intrumentul unor restructurari sectoriale foarte importante; colectarea capitalurilor disponibile, insuficiente sau chiar ineficiente valorificate si plasarea lor in cele mai active sectoare ale vietii economice. Bursa este locul de transfel al riscurilor se constata o miscare in sens invers in raport cu gandul de adaptare3, cu capacitatea de ale suporta; cei mai expusi riscurilor bursiere sunt micii actionari, cu forta economica scazuta care in mod normal pierd de pe urma speculatiilor bursiere; mirajul castigului ii tine insa aproape. La nivel microeconomic bursa este in plus locul de transfer al riscurilor acestea pot fi: Bursa faciliteaza cresterea sau scaderea notoritatii firmelor cotate, ceea ce influenteaza motivatia pricipala a intreprinzatorilor de pe piata (confirmand sau infirmand analizele proprii pe care ei le realizeaza asupra cursului diferitelor actiuni). Permite cresterea fondurilor proprii prin emisiuni noi de titluri ale societatilor deja cotate; vazarea acestora se face, de asemenea prin bursa Bursa incita la o mai buna administrare a intreprinderilor, in scopul unei sporiri a valorii activelor ca sa, determione o crestere a profiturilor actionarilor; acesta este

Varujan Vozganian, Reforma pietelor financiare din Romania, Editura Polirom, Iasi, 1999

unu din argumentele invocate mai ales de catre initiatorii burselor din tarile affiliate in tranzitie spre economia de piata. La nivel individual bursa faciliteaza obtinerea lichiditatii patrimoniului actionarilor (unele pplati catre buget putandu-se efectua direct in titluri) si asigura o evaluare cat mai exacta a averii personale. Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin intermediul cursului valorilor mobiliare si indicelui bursier. Acesti indicatori sunt considerati barometre ale starii economice si politice a tarii respective, Bursa este sensibila la toate evenimentele de ordinal economic, financiar monetar, social, politic. Ea pune in evidenta, asadar, starea conjucturala a economiei nationale in cadrul careia functioneaza bursa. Bursa ca loc de intalnire a cererii cu oferta, asigura formarea unui curs pentru valorile mobiliare cotate prin mecanismul de licitatie. O caracteristica a ultimelor doua decenii este ca piata bursiera sa se extinda. Deoarece pentru a fi tranzactionate la cota bursei, firmele trebuie sa raspunda unor conditii mai respective, sau creat piete bursiere noi (piata titlurilor necotate), unde accesul este permis in conditii mai putin limitative (Unisted Securities Market, Second Marche); totodata s-au dezvoltat si asa numitele piete terte unde pot fi tranzactionate actiunile financiare tinere, constituite de regula in domanii cu mari promisiuni de profit dar si cu riscuri investitionale mari. Expansiunea deosebita au cunoscut pietele interdealeri care permit accesul la tranzactii pentru un mare numar de titluri ce nu indeplinesc conditiile pentru a fi cotate la bursele propriuzise; este o piata la nivelul careia pretul se formeaza prin negociere intre participanti, putand exista mai multe cursuri pentru acelasi titlu mobiliar.

Tabelul 1.1. Comparatie intre Burse si piete O.T.C4. Burse 1. LOCALIZAREA TRANZACTIILOR 2. ACCES LIMITAT LA PIATA 3. NEGOCIEREA DE CATRE PERSONAL SPECIALIZAT 4. REGULI STRICTE PENTRU AGENTII DE BURSA (PRIN LEGI SI REGULAMENTE) 5. CURS UNIC PENTRU TITLURILE NEGOCIATE Piete O.T.C. 1. LIPSA LOCALIZARII 2. ACCES MAI LARG numerosi creatori de piata

3. NEGOCIERE DIRECTA CU VANZATORUL / CUMPARATORUL 4. REGULAMENTAREA DE CATRE ASOCIATIILE DEALERILOR 5. PRETURI DIFERITE DE LA UN DEALER LA ALTUL

Desi in ultimul timp piata O.T.C. concureaza cu success pietele bursiere traditionale, acestea raman etalonul pentru termenul de bursa asa cum a aparut in Europa mijlocului de mileniu.5 Localizarea tranzactiilor se refera la existenta unui spatiu delimitat, special dotat unde se desfasoara (in exclusivitate) tranzactiile cu titluri financiare. In trecut bursele dovedeau prosperitatea unei zone geografice, unui oras sau a unei bresle, atat din punct de vedere al tranzactiilor cat si architectonic. Astazi, descoperirile tehnologice, electronice, au facut din bursa mai mult un mod de a tranzactiona (prin licitatie) si mai putin un spatiu fizic bine delimitat. Piata bursiera este o piata care din punct de vedere al sistemului de tranzactionare si al modului de cotare poate fi continua sau intermitenta. In trecut, bursele practicau tehnica cotarii prin strigare, in cadrul careia agentii adresau verbal ordinale de vanzare si de cumparare, precizand cantitatea si pretul la care doresc sa realizeze tranzactia; aceasta tehnica presupune prezenta agentilor de bursa in ringul bursei, acestia exprimand ordinele prin semen si cu glas tare.

4 5

Stancu, Ion, Piete financiare, Ed Economica, 2008 DARAC Nicolae, ANGHELACHE Gabriela, STANCU Ion, Piete de capital si burse de valori, Editura Adevarul, Bucuresti, 1991

Astazi multiplicarea tranzactiilor bursiere a facut necesara introducerea tehnicilor informatice care, desi nu sunt la fel de spectaculoase, permit merirea volumului tranzactiilor, o mai buna monitorizare si informare catre cei interesati. Tehnica cotarii continue presupune modificarea frecventa a cursului bursier, ori de cate ori se inregistreaza un ordin de vanzare sau de cumparare a valorilor mobiliare inscrise la cota Bursei; aceasta presupune ca in cadrul aceleasi zile bursiere se deruleaza tranzactii la cursuri diferite. La nivelul pietei intermitente (discontinuie) se stabileste un interval de tranzactionare care poate fi odata sau de mai multe ori pe parcursul unei zile bursiere iar cursul se formeaza intr-un interval de timp dat cand se primesc ordine de vanzare si de cumparare ce permit stabilirea cursului de fixing. In raport de reglementarile pietei tranzactiile pot fi derulate la acelasi curs sau se poate modifica cursul intr-un interval stabilit aparitia unor noi ordine in cadrul aceleiasi sedinte de tranzactionare. Bursa ca institutie si ca segment al pietei secundare de capital acorda o importanta deosebita informarii continue a publicului cu privire la valorile mobiliare tranzactionate prin Cota Bursei si de asemenea caracteristicile emitentului. Zilnic in presa financiara se furnizeaza informatii privind cursul tuturor titlurilor cotate la diferite momente ale anului bursier, volumul tranzactiilor si o seama de indicatori pe baza carora se pot face judecati privind rentabilitatea plasamentului (capitalului social al emitentului, difuzia acestuia in randul actionarilor). Publicarea zilnica a indicativului de capitalizare bursiera are importanta in adoptarea deciziilor de tranzactionare la Bursa, investitorul va prefera titlurile la care profitul se multiplica de mai multe ori prin caloare de piata (curs). Informarea publicului privind rentabilitatea plasamentului in actiuni se face prin publicarea marimii dividentului pe actiune pentru fiecare titlu cotat precum si a diferitelor nivele de curs (curs de deschidere, primul curs cotat al zilei, nivelul mediu al cursului, ultimul curs cotat al zilei, primul curs cotat al anului bursier, cursul mediu de la inceputul anului). Piata bursiera este deci o piata organizata care asigura informarea continua a publicului investitor si derularea tranzactiilor la un curs de echilibru intre cererea si oferta manifesta la un moment dat. Informatiile pe care investitorii potentiali sau efectivi de pe piata bursiera privind societatile cotate reprezinta una din conditiile pe care conducatorii firmelor accepta sa le indeplineasca pentru a se bucura de avantajele inscrierii la cota unei burse de valori mobiliare.

Tabelul 1.2. Intrarea firmei la bursa6 AVANTAJE 1. NOTORIETATEA 2. MOBILIZAREA DE CAPITAL 3. CONSOLIDAREA FINANCIARA 4. COINTERESAREA ANGAJATILOR CONDITII 5. INFORMAREA PUBLICULUI 6. PERFORMANTELE REALE SI CONSTANTE 7. RISCUL PIERDERII CONTROLULUI

Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa-si mareasca capitalul additional pe termen lung. Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca in doua moduri: prin auto finantare (din profitul retinut); prin finantare exterioara societatii. Finantarea exterioara clasica poate consta in: imprumuturi bancare subventii de la stat etc.

Societatea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentiala de finantare este norma, fiind constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a societatii este astfel considerabil mai mare decat cea a unei intreprinderi similare, necotate. Pentru societate este mai putin oneros sa-si sporeasca potentialul financiar pe calea valorificarii la bursa a actiunilor, decat pe calea imprumuturilor. Prezenta la bursa a societatii ii imbunatateste imaginea fata de creditorii potentiali. Prin Cotarea la bursa creste notoritatea publica a societatii producatoare in cauza, fapt ce ii inlesneste desfacerea productiei. Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati cotate la bursa, astfel incat valoarea actiunilor este determinate de cererea si oferta pietei sin u de judecata subiectiva a unor consultanti in materie. Societatea cotata la bursa isi cunoaste in permanenta valoarea reala atribuita de piata bursiera.

Stancu Ion, Piete financiare, editura Economica, 2008

Din necesitati de lichiditate, detinatorii de actiuni sau de obligatiuni simt nevoia unei piete organizate (bursa), unde sa le transforme in bani lichizi. Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piata organizata unde sa le poata comercializa cu profit sau unde sa aiba posibilitatea retragerii banilor investiti spre a-I plasa in investitii din sectoare economice mai rentabile. Prin Cotarea la bursa, schema de atragere a angajatilor societatii, cu deosebire a muncitorilor, pentru cumpararea de actiuni si obligatiuni ale societatii in care lucreaza, devine mai attractive, titlurile respective sunt producatoare de venituri suplimentare iar pe de alta parte pot fi transformate in bani lichizi, in orice moment dorit. Cotarea la bursa inlesneste privatizarea societatilor la stat. Prin Cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni sis a le distribuie muncitorilor in procesul de ocrotire si democratizare a capitalului. Cotarea la bursa implica si o serie de avantaje: a) Societatea cotata trebuie sa furnizeze publicului si specialistilor bursieri numeroase informatii economice si financiare. Ea trebuie sa explice public modul in care isi gestioneaza afacerile. In multe tari, societatile cotare trebuie sa-si prevada anumite provizioane financiar suplimentare. b) Exista riscul ca investitori nedoriti sa preia in mod treptat controlul societatii pe calea achizitiei de actiuni emise la bursa sau societatea sa faca obiectul unor tentative ostile de achizitie. Premiza de la care pornesc cei care doresc sa fie cotati la bursa este ca acest segment al pietei secundare este o piata credibila iar lumea de afaceri valideaza miscarile bursei. Aici actioneaza asa numitele valori simbolice care au nevoie de o baza reala de afaceri pentru a fi viabile din punct de vedere economic.

PIATA FUNCTIONALA ( CERC VIRTUOS)

PIATA NEFUNCTIONALA (CERC VICIOS)

Pentru ca piata secundara sa-si poate indeplini rolul, ea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:

lichiditatea: abudenta de fonduri disponibile pe de o parte si de active financiare; aceasta inseamna posibilitatea de a vinde si de a cumpara, in mod operativ si fara intreruperi, active financiare. - eficienta: respective existenta unor mecanisme de realizare operative, la costuri cat mai reduse, a tranzactiilor. - transparenta: accesul direct si rapid la informatiile relevante pentru detinatorul de active si pentru potentialul investitor. - corectitudinea: se realizeaza printr-un codru riguros si reglementat in domeniul tranzactiilor, pentru contracararea tendintelor de manipulare a pietei.
- adaptabilitatea: implica raspunsul promt al pietei la noile conditii economice si

extraeconomice, la noile oportunitati; o piata financiara este eficienta in masura in care este inovativa, gaseste noi modalitati de a raspunde specificului cererii si ofertei, ca si normele stabilite in ansamblul sistemului economic. Tipuri de ordine bursiere: 1. Oridinul la primul curs: clientul accepta cursul de deschidere a Bursei daca ordinal este receptionat inaintea momentului deschiderii sau se accepta primul curs cotat dup ace ordinal a fost primit. 2. Ordinul de piata: acest ordin se executa imediat dupa primire; clientul accepta conditiile pietei indifferent de nivelul cursului; fiind interesat de executia ordinului la un interval de timp cat mai apropiat de momentul adresarii lui.
3. Ordinul de curs limit: in cazul acestui ordin se precizeaza de catre client o limita de curs

(maxima la cumparare, minima la vanzare). Operatorul trebuie sa execute ordinal in cele mai favorabile conditii pentru client fara a depasi limitele precizate de catre acesta. 4. Ordinul cu mentinerea stop; 5. Ordine cu mentiuni speciale; ordinul cu atentie: in care intermediarul introduce ordinal pe piata umai atunci cand nu se produc dezechilibre mari intre cerere si oferta cu consecinte negative asupra formarii cursului. ordinul treptat: executia se face fractionat, pe mai multe sedinte de bursa sau zile bursiere; in cadrul lui se precizeaza si o perioada de valabilitate. ordinul total sau nimic: fie se executa ordinul pentru intreaga cantitate ceruta sau oferita, fie se renunta la executarea ordinului.

In procesul de alocare / executie a ordinelor se iau in considerare trei criterii de prioritati: a) pretul acesta inseamna ca alocarea se face pentru cea mai mare cerere sic ea mai mica oferta considerate din punct de vedere al pretului. b) timpul (FIFO) executia ordinelor se face strict chronologic; un ordin nu poate fie executat inaintea altora inregistrate anterior. c) cantitatea aceasta inseamna ca alocarea se va face descrescator din punct de vedere al cantitatii; dintre doua sau mai multe ordine adresate pentru volumul cel mai mare al tranzactiei. La Bursa de Valori din Bucuresti se folosesc doar ordinele la piata si ordinele la limita; cursurile de alocare fiind cele precizate mai sus.

Tranzactii intalnite la Bursa;

In sens restrans prin tranzactii bursiere se inteleg operatiunile specifice pietei de licitatie:7

CRITERIU PERIOADA DE LICHIDARE

TIPURI SUA TRANZACTII CU LICHIDAREA: IMEDIATA NORMALA CU ANGAJAMENT LA EMISIUNE TRANZACTII CU LICHIDAREA PE BAZA DE ARANJAMENT SPECIAL VANZARILE SCURTE EUROPA TRANZACTII LA VEDERE TRANZACTII CU REGLEMENTARE LUNARA TRANZACTII LA TERMEN TRANZACTII CONDITIONATE (+OPERATIUNI CONDITIONATE)

SCOPUL TRANZACTIEI

TRANZACTII GENERATE DE INTERESELE INVESTITORILOR; TRANZACTII DE TIP ARBITRAJ: obtinere de castig din diferente de curs - SPREADING: difera momentul tranzactiilor; TRANZACTII DE TIP HEDGING: pastrarea valorii activelor; TRANZACTII DE NATURA TEHNICA: pentru refacerea echilibrului pe piata bursiera.

Piata bursiera este deci o piata organizata care asigura informarea continua a publicului investitor si derularea tranzactiilor la un curs de echilibru intre cererea si oferta manifestata la un moment dat spre deosebire de piata extrabursiera care cuprinde ansamblul intalnirilor dintre cerere si oferta care nu se petrec sub auspiciile unei piete bursiere organizate.

Stancu Ion, Piete financiare, editura ECONOMICA, Bucuresti 2008

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se incheie tranzactii referitoare la valorile mobiliare, derivate ale acestora, banii. Economia nationala, indiferent de nivelul de dezvoltare, se caracterizeaza prin existenta si functionarea unor piete specializate, unde se intalnesc cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii. Piata de capital furnizeaza statului cash monetar si ofera posibilitatea corporatiilor si persoanelor aparte sa obtina profit din plasamentul mijloacelor banesti temporar libere. Deci, resursele financiare existente intr-o economie, se transfera intre cei care le detin, catre cei agenti economici, care le folosesc, fie pentru initierea unei activitati, fie pentru intretinerea si dezvoltarea unei afaceri existente. Astfel apare o relatie intre utilizatorii de fonduri si investitorii initiali, prin distribuirea profitului obtinut in urma folosirii resurselor financiare. Dar obtinarea profitului poate fi riscant, in cazul unei utilizari neprofitabile a fondurilor financiare. Astfel, cei doi devin prin propria vointa doua parti ale unui circuit financiar, a carui finalizare poate fi profitul sau esecul. Tranzactiile intre acesti participanti si fluxul financiar se realizeaza prin intermediul pietelor financiare. Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finantarii activitatii economice si de a dirija fluxul fondurilor accumulate spre ramuri economice cele mai rentabile. Ea isi indeplineste acest rol mai ales prin operatiunile de vanzare si cumparare de actiuni si obligatiuni emise de societatile pe actiuni. Cei care doresc sa devina proprietari si sa participe nelimitat la riscuri si beneficii cumpara actiuni simple, cei care nu doresc sa-si asume riscuri si beneficii nelimitate cumpara actiuni preferentiale cu un venit fix si cu risc minimal, iar cei care nu doresc sa devina proprietari ci numai creditori, miccsorandu-si riscul la maximum, cumpara obligatiuni cu un venit fix exprimat procentual si denumit cupon. In structura contemporana a pietei financiare, un rol deosebil il joaca Piata Valorilor Mobiliare, ce se caracterizeaza printr-o marfa specifica Valori Mobiliare. Valorile Mobiliare emise in vederea atragerii de capital sunt negociabile, adica se vand si se cumpara de catre participantii la Piata Valorilor Mobiliare, asigurandu-se un flux permanent intre investitori si utilizatori. Valorile Mobiliare ofera detinatorilor dreptul de prioprietate, sunt un izvor de profit. Piata de capital se caracterizeaza prin tranzactii pe termen mediu si lung, cu titluri mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur s.a. Clasificarea Pietelor Valorilor Mobiliare este asemanatoare cu clasificarea insusi a valorilor mobiliare. In dependenta de plasare geografica, valorile mobiliare pot fi internationalem, regionale, nationale. In dependenta de tipul valorilor mobiliare se deosebesc pietele anumitor instrumente financiare (actiuni, obligatiuni si

altele), pietele valorilor mobiliare de stat si corporative, pietele valorilor mobiliare primare si derivate, precum si alte clasificari. Se deosebesc pietele financiare primare si secundare. Piata primara este piata primelor emisiuni. Pe acesta piata majoritatea operatiunilor sunt extrabursiere. Piata primara este strans legata de piata secundara, unde circula valori mobiliare plasate. Pe piata secundara tranzactiile trebuie sa fie cat mai usoare si rapide posibil, astfel incat participancii sa obtina maximul effect in minimum timp. Existenta unui loc bine determinat si centralizat, in care cererea si oferta sa se intalneasca permanent pentru ca finalul sa reflecte echilibrul real, evitandu-se speculatiile sau influentele. Dezvoltarea economiei se caracterizeaza prin activitatea diferitor piete printer care un rol important il joaca piata de capital. Aici principalul rol il joaca Bursa de Valori, care este un sprijin principal pe piata de capital, deoarece datorita ei, fara intervenirea statului, se poate colecta capitalul si indreptat in investitii, ce promit cel mai bun profit. O piata de capital dezvoltata ofera posibilitatea intreprinzatorilor si statului mai usor sa obtina mijloacele intr-un termen anumit. Bursa de valori principala piata financiara secundara. Bursele de Valori sunt piete special organizate, in cadrul carora se pot incheia tranzactii cu valori mobiliare: actiuni, obligatiuni, certificare de tezaur. Bursa apare ca o asociatie organizata a comerciantilor, industriasilor, agricultorilor, agentilor de asigurari pentru negocierea de valori pe piata capitalului. Rolul burselor creste deoarece: - la bursa cererea si oferta se intalnesc pe baza legilor liberei concurente; - tranzactiile in cadrul bursei se incheie in baza unor reguli bine cunoscute, ceea ce confirma increderea intre vanzatori si cumparatori; - nivelul preturilor si cursurilor pentru valorile mobiliare tranzactionate in afara burselor pot fi influentate de cotatiile bursiere; - bursa este sursa de informatie economica, financiara, politica; - are loc redistribuirea fondurilor de capitaluri spre domeniile de activitate cu o eficienta mai mare. Prima bursa fondata pentru obligatiuni a aparut in Londra in 1773. Apoi au aparut bursele americane, germane, franceze. In present cele mai mari burse dupa nivelul capitalizarii sunt bursele din Tokyo, New York, Londra, Paris.

Bursa de valori reprezinta locul, unde vanzatorul si cumparatorul se intalnesc reciproc, unde preturile se stabilesc conform cererii si ofertei, iar singur procesul se reglementeaza de anumite norme, adica putem spune, ca aceasta piata are o forma organizata, in calitate de marfa apar valorile mobiliare, iar preturile lor sunt reprezentate de cotarile acestor valori mobiliare la bursa.