Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCURESTI, 2013
1. Definitia dreptului
Dreptul reprezinta un ansamblu de norme stabilite sau recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei statului, a caror respectare este garantata de forta coercitiva a statului.
Trasaturi :
a) caracter volitional - este creatia statului, fiind monopolul statului, adica indiferent
daca normele juridice sunt create de stat sau doar recunoscute de catre stat , ele exprima intotdeauna vointa statului; b) caracter social - omul este singurul subiect al dreptului, singura fiinta care poate sa inteleaga si sa respecte normele juridice; c) dreptul este obligatoriu - instituie o conduita care trebuie sa fie urmata de catre oameni, tipica si egalitara pentru toata lumea, un mod de comportamnet ce nu poate fi incalcat de catre nimeni; in cazul incalcarii normelor juridice exista intotdeauna o sanctiune din partea statului aplicata de catre institutiile specializate, care au rol de constrangere si sanctionare.
Principiul reprezentarii intereselor potrivit structurii mecanismelor comunitare (principiul echilibrului institutional) tratatele institutive fac o repartizare a raspunderilor pentru fiecare institutie europeana. Principiul echilibrului in exercitarea competentei institutiilor europene (principiul competentelor de atribuire) - reglementarile comunitare stipuleaza competentele fiecarei institutii, urmarindu-se sa nu fie afectate alte institutii in procesul exercitarii. Principiul justitiei sociale Principiul diversitatii culturale dezvoltarea culturii . Principiul loialitatii obligatia statului de a lua masuri legislative, economice si de alta natura pentru a asigura indeplinirea obligatiilor comunitare. Principiul cooperarii cooperarea pe multiple planuri intre Uniunea Europeana si statele membre. Principiul democratiei reprezentative stipularea expresa a democratiei reprezentative in toate actele constitutive ale Comunitatilor Europene si ale Uniunii Europene. Principiul respectarii drepturilor omului obligatia tuturor autoritatilor publice de a respecta drepturile omului Principiul autonomiei da posibilitatea institutiilor U.E. sa se organizeze in mod liber (autonomia institutiilor comunitare nu presupune personalitate juridica, recunoscuta doar comunitatilor). Principiile protectiei mediului cel mai cunoscut este poluatorul plateste.
2
Principiul actiunii preventive regula generala este e mai bine sa previi decat sa combati. Principiul precautiei luarea de masuri de precautie atunci cand o activitate ameninta sa afecteze mediul sau sanatatea umana. Principiul protectiei ridicate a mediului politica de mediu a Uniunii Europene sa urmareasca atingerea unui nivel inalt de protectie. Principiul integrarii cerintele de protectie a mediului sa fie prezente si in definirea si implementarea altor politici comunitare. Principiul proximitatii incurajarea comunitatilor locale in asumarea responsabilitatii pentru deseurile si poluarea produsa. In cadrul societatii au existat intotdeauna o serie de reguli de comportament care au avut ca scop stabilirea unor limite in ceea ce priveste conduita umana. Aceste reguli de conduita, creatie a societatii, au fost impuse membrilor acesteia, pentru o mai buna convietuire, sub forma normelor sociale. In cadrul normelor sociale deosebim: normele tehnice, obiceiul (privit ca o traditie populara), normele de morala (ce includ si regulile de buna-cuviinta), normele religioase si normele organizatiilor sociale.
3. Morala
Este un ansamblu de judecati ce privesc binele si raul, ceea ce este permis si ce nu este permis, destinate sa conduca comportamentul oamenilor. Sfera moralei este extrem de vasta reglementand aproape toate aspectele vietii noastre in societate si interferandu-se, in multe situatii, cu religia si mai ales cu dreptul, cu care de multe ori se si confunda. Din aceasta cauza relatia moralei cu dreptul este una extrem de complexa, existand teorii: care pleaca de la o relatie de dependenta a dreptului fata de morala, deoarece dreptul este considerat un minim de morala, fiind cuprins in totalitate in sfera moralei; care considera ca intre morala si drept nu se poate stabili nicio relatie, deoarece morala si dreptul se refera la lucruri total diferite; doctrina juridica este unanima in a accepta ca intre morala si drept se poate stabili o relatie de interdependenta, deoarece dreptul si morala se refera la aceleasi relatii sociale , chiar daca fiecare reglementeaza si relatii sociale diferite. Functia valorilor morale este aceea de a orienta actiunea, de a ne ajuta sa alegem, determinand pentru noi scopurile, caci specificul unui scop moral este in primul rand acela de a fi bun. Insa binele si raul cu care opereaza notiunile de morala nu sunt bine determinate, ci variaza de la un popor la altul, de la o epoca la alta, fiind determinate de gradul de dezvoltare a societatii, de conditiile materiale si de interesele sociale. Oricum ar fi definit, binele este privit ca un principiu de evaluare, de diferentiere. In mod fundamental morala este rodul unei experiente generale; chiar daca suntem incapabili sa definim de la inceput binele sau sa fim de acord asupra continutului sau, vom sti cu siguranta si prompt sa-l distingem de rau. Aceasta prima experienta universala are forma unei cerinte: aceea de a se face dreptate, de a fi pedepsiti raufacatorii, iar dauna constatata sa fie reparata. Ideea de a se face dreptate difera in functie de natura sanctiunii. Mediul social reactioneaza, de obicei, prin oprobriul public, dispret, etc., mergand pana la constrangerea fizica, pe cand raufacatorul care a comis o fapta imorala, contient de ea, poate avea mustrari de constiinta, pareri de rau. Norma juridica se poate defini ca o regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau recunoscuta de catre stat, care exprima vointa statului si a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului.
In functie de natura relatiilor sociale reglementate de norma juridica si a pericolului social pe care-l reprezinta incalcarea prevederilor normei juridice, deosebim sanctiuni: penale, administrative, civile, de dreptul muncii. Dupa scopul urmarit prin aplicarea sanctiunii avem sanctiuni: de anulare a actelor ilicite incheiate prin incalcarea legii; reparatorii au ca scop repararea pagubei produse prin incalcarea prevederilor normei juridice; cu caracter de pedeapsa amenda sau inchisoarea. Nu toate normele juridice au o structura trihotomica (formata din 3 elemente), existand si norme juridice formate din doar 2 elemente: - ipoteza si dispozitia normele juridice care contin definitii sau principii; - dispozitia si sanctiunea cand ipoteza normei juridice este subinteleasa.
juridice, recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ si, in functie de aceste conditii, prin determinarea scopurilor urmarite de acest act. Metoda istorica presupune studiul atent al documentelor care au stat la baza actului adoptat, al stenogramelor sedintelor parlamentare in care a fost adoptat actul normativ respectiv, precum si dezbaterile pricinuite de adoptarea acestuia in ziare, reviste de specialitate sau manuale universitare ale vremii. 4. Interpretarea logica, denumita si regina metodelor de interpretare, valorifica rezultatele obtinute de celelalte metode de interpretare folosind procedee, argumente si reguli logice. De aceea multi autori considera ca aceasta metoda nu poate fi autonoma . Finalizarea procesului de interpretare nu se poate face fara stabilirea cu exactitate a rezultatelor interpretarii, ce pot sa imbrace urmatoarele forme: a) Interpretarea literala (ad litteram sau cuvant cu cuvant) - apare atunci cand rezultatul interpretarii corespunde vointei legiuitorului exprimand continutul real al normei juridice. b) Interpretarea restrictiva - apare cand rezultatul interpretarii exprima in continut mult mai restrans decat reiese la prima vedere a textului, vointa legiuitorului fiind gresit exprimata. c) Interpretarea extensiva apare atunci cand rezultatul interpretarii este mult mai amplu decat ar lasa textul sa se inteleaga, vointa legiuitorului nefiind transpusa corect in textul legii.
6. Analogia
Analogia a aparut initial sub forma analogiei legii, la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice care sa reglementeze cazul ce urmeaza sa fie solutionat si care consta in gasirea unei norme juridice care sa reglementeze un caz asemanator, chiar daca este dintr-o alta ramura de drept si aplicarea acesteia prin analogie la cazul respectiv. Astazi se vorbeste si de o a doua forma a analogiei, denumita analogia dreptului, la care se recurge atunci cand in solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma juridica care sa reglementeze cauza respectiva, dar ca nu pot fi gasite alte forme juridice, din alte ramuri de drept, care sa reglementeze cauze asemanatoare, cauza urmand sa fie solutionata in baza solutiilor oferite de obiceiuri, hotarari judecatoresti sau principii generale de drept si reguli de morala oferite de doctrina juridica.
Legile constitutionale (Constitutia si legile de modificare ale acesteia) - reglementeaza cele mai importante relatii sociale, constituie baza juridica a celorlalte legi, se refera la forma de guvernamant, definesc structurile si atributiile puterilor in stat, formuleaza si proclama drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sunt adoptate prin referendum de populatie. Legile organice care reglementeaza organizarea si atributiile institutiilor statului, sistemul electoral, regimul proprietatii, raporturile de munca in general, organizarea administrativa a teritoriului si alte domenii; sunt adoptate cu o majoritate absoluta a membrilor celor 2 Camere. Legile ordinare care reglementeaza cele mai variate relatii sociale (legea adoptiei, a invatamantului, etc.) fiind adoptate cu majoritatea absolut a membrilor prezenti din fiecare Camera. Decretul prezidential care este emis de catre Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor si care, in unele cazuri, are caracter de act normativ (instituirea starii de urgenta sau de asediu). Decretul si decretul-lege - astazi nu se mai regasesc in Constitutie, fiind folosite inainte de Revolutie de catre regimul comunist si in situatiile de criza constitutionala (22 dec. 1989 20 mai 1990). Ordonanta (O.G.) care este emisa de catre Guvern in baza unei delegari legislative (poarta denumirea de lege de abilitare si este data pe o perioada limitata, mai ales in timpul vacantelor parlamentare) si trebuie sa fie adoptata ulterior de Parlament, avand forta juridica a unei legi ordinare. In cazuri exceptionale, din pacate nedefinite de Constitutie, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta (O.U.G.) fara amai avea nevoie de nicio aprobare anterioara, dar cu obligatia de a le prezenta Parlamentului cat mai repede posibil. Actele administrative cu caracter normativ emise de catre Guvern si de autoritatile administratiei publice centrale (Consiliul Judetean) si locale (Consiliul Local) in exercitarea atributiilor lor executive in baza si pentru executarea unei legi, a unui decret sau a unei ordonante (fara sa poata deroga de la acestea); contin, in general, masuri de ordin tehnicorganizatoric (norme metodologice) de punere in aplicare ale acestora sau reguli aplicabile la nivel local (judet, oras, etc.): hotararile de guvern (H.G.), regulamentele de aplicare a legilor, deciziile, instructiunile, ordinele sau dispozitiile ministrilor, ale autoritatilor publice ale statului, Presedintele Consiliului Judetean, ale Consiliului Judetean si ale celui local, Prefectului si Primarului. Din codul civil amintim principala lege Codul Civil Roman (alcatuit din 3 carti, precedate de un Titlu preliminar) si din dreptul comercial Codul comercial Roman (structurat in 4 carti). La nivel comunitar, actele emise de Uniunea Europeana reprezinta ansamblul actelor cu caracter normativ emise de catre institutiile comunitare, in principal de catre Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana, in cursul exercitarii competentelor atribuite prin Tratat. Tratatul CEE enumera cinci astfel de instrumente: regulamente, directive, decizii, recomandari si opinii. Pe langa acestea, practica institutionala a dezvoltat si alte acte: avize, acorduri, rezolutii, programe sau concluzii.
Expresa cand noul act normativ prevede in mod clar actele normative vechi pe care le abroga; deosebim: 1. abrogare directa noul act normativ prevede ca vechiul act normativ sau anumite articole din el se abroga (situatie ideala ceruta de tehina juridica); 2. abrogare indirecta noul act normativ nu prevede actul normativ care se abroga, ci se limiteaza la prevederea ca se abroga toate actele normative anterioare, care contin dispozitii contrare lui (in practica duce la controverse). Tacita sau implicita cand noul act normativ nu abroga, in mod direct sau indirect, niciun fel de acte normative anterioare, dar reglementarile pe care le cuprinde se deosebesc extrem de mult de reglementarile din actele normative vechi, astfel incat acestea nu se mai pot aplica si se considera, implicit, abrogate.
c) cand actul normativ, dat pe o durata nelimitata, nu este abrogat, dar ,datorita unor
transformari sociale, nu mai poate fi aplicat, adica a cazut in desuetudine legea este imposibil de aplicat din cauza modificarii sau disparitiei relatiilor sociale pe care aceasta le reglementa. In acest caz nu apare niciun alt act normativ, astfel ca teoretic actul normativ este inca in vigoare , doar ca nu mai are la ce sa fie aplicat. Principiul incetarii actiunii unui act normativ prin abrogare sau ajungere la termen are o exceptie ultraactivitatea legii presupune ca un act normativ, desi a iesit din vigoare continua sa produca efecte juridice.
A. Omul, privit in mod individual, sau persoana fizica Este cel mai important subiect al unui raport juridic; atributiile sale: nume de familie, prenume, domiciliu sau resedinta, starea civila si codul numeric personal (CNP). Pentru a se bucura de recunoasterea legala a calitatii sale de subiect al dreptului de catre stat, omul trebuie sa aiba capacitate juridica (10) aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea juridica se imparte in: capacitate administrativa, constitutionala, de dreptul familiei, muncii, etc. si este de doua feluri: generala (pe care o au toti oamenii) si speciala (care apartine statului, organizatiilor sau anumitor categorii de persoane: militari in termen, femei gravide, studenti, etc.). Un caz special este capacitatea juridica civila a persoanelor fizice care se imparte in: a) Capacitatea de folosinta aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii juridice; apartine in mod egal tuturor persoanelor fizice indiferent daca au sau nu o vointa constienta sau discernamant (dreptul de a primi o mostenire).
11
Ea apare din momentul nasterii (cu privire la drepturi chiar din momentul conceperii, cu conditia ca noul nascut sa fie viu, chiar daca nu este viabil; se considera ca durata de conceptie este intre 180 zile-6 luni, cea mai scurta perioada de gestatie, si 300 zile10 luni, cea mai lunga) si inceteaza la moartea persoanei sau prin declararea judecatoreasca a mortii persoanei. Obtinerea unei astfel de hotarari trebuie sa urmeze proceduri stricte: persoana trebuie sa fie declarata disparuta pe cale judecatoreasca, dupa ce un an nu s-a mai primit nicio informatie despre ea, iar hotararea a fost afisata timp de 45 zile la judecatorie si la primaria de sector. Dupa trecerea a cel putin 6 luni de la aceasta procedura si a unui termen de 4 ani de la data ultimelor vesti de la perosana respectiva, in prezenta procurorului ce va pune concluzii, judecatorul decide ca persoana a murit, data mortii fiind considerata cea a emiterii hotararii judecatoresti. Aceasta procedura este mai scurta in cazul disparitiei persoanei intr-un eveniment cunoscut (cutremur, prabusirea unui avion, etc.), nu i s-a gasit corpul si a trecut cel putin un an de la data producerii evenimentului. Daca reapare, se anuleaza hotararea declarativa de moarte, la aceeasi instanta de judecata, tot in prezenta procurorului. Daca intre timp sotul supravietuitor al celui declarat mort s-a recasatorit, cea de-a doua casatorie se considera valida, iar prima desfacuta prin divort la data pronuntarii hotararii declararii prin moarte. Declararea disparitiei unei persoane nu duce la pierderea capacitatii de folosinta, ci doar la instituirea curatelei (numirea unui administrator al averii sau a unui tutore pentru minorul celui disparut). Capacitatea de folosinta nu include si exercitarea drepturilor (de a vinde) sau asumarea obligatiilor (plata unei datorii), deoarece pentru aceste operatiuni este nevoie de discernamant si implicit de capacitatea de exercitiu. b) Capacitatea de exercitiu aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile, a-si asuma obligatiile incheind personal (fara autorizare prealabila sau ulterioara a unui parinte, tutore sau reprezentant legal) acte juridice, de a participa la procese ca parte (reclamat sau parat) pentru realizarea drepturilor sau obligatiilor sale. Este conditionata de existenta discernamantului si nu poate fi la fel pentru toata lumea. Exista: Persoane fizice cu capacitate de exercitiu deplina isi pot exercita toate drepturile si asuma orice obligatie prin acte juridice proprii: orice persoana majora si minorii care s-au casatorit inainte de aceasta varsta, cu exceptia celor puse sub interdictie judecatoreasca (bolnavii psihici). Persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa minorii intre 14 si 18 ani care nu pot incheia decat unele acte juridice (cu acordul parintilor, tutorelui sau reprezentantului legal) - pot sa vanda anumite bunuri daca au acordul parintilor, etc. si al statului, dar nu pot face o donatie sau orice act cu titlu gratuit, cu exceptia minorului peste 16 ani care poate sa dispuna, singur, de jumatate din avere. Minorul intre 14 si 18 ani poate sa faca singur unele acte marunte (cumpararea de haine sau ziare) sau acte de conservare (plata unor facturi, instituirea unor somatii). Persoane fizice lipsite de capacitate juridica nu pot incheia niciun fel de acte juridice: minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Capacitatea de exercitiu se pierde la moartea persoanei (prin declararea pe cale judecatoreasca a mortii) sau in urma hotararii instantei de judecata de a pune o persoana sub interdictie judecatoreasca (se numeste un curator care se ocupa de administrarea averii sale).
12
Persoana fizica este identificata dupa anumite atribute: nume, domiciliu, starea sociala, CNP (codul numeric personal) si patrimoniu, care sunt dovedite cu actele de stare civila: certificatul de nastere, de casatorie, buletinul, pasaportul, cartea de identitate, inclusiv cea provizorie (un document care se acorda in cazuri speciale, pentru o perioada determinata de maximum un an, persoanelor fara un domiciuliu stabil, care locuiesc cu chirie fara forme legale sau celor care nu au acte de stare civila si care nu pot avea din aceasta cauza, o carte de identitate). B.Omul privit in mod colectiv ca organizatie, sau persoana juridica Este o categorie extrem de vasta ce se refera la persoanele juridice, creatie a dreptului civil si la alte subiecte (autoritatile publice, asociatiile, fundatiile, etc.) care nu au calitatea de persoana juridica, dar au o capacitate juridica speciala de a participa la raporturi juridice datorita competentei lor: asociatii si fundatii de binefacere, asociatii sportive, culturale, sindicatele, partidele politice, cultele si sectele recunoscute de lege. Persoanele juridice trebuie sa aiba anumite atribute (precum denumirea si sediul) bine precizate si sa indeplineasca anumite conditii: - sa aiba o organizare proprie, de sine statatoare, fixata intr-un statut prin care sa se prevada in mod clar modul de infiintare, structura organizatorica, atributiile si obligatiile organelor de conducere, domeniul de activitate, etc. - sa aiba patrimoniu propriu diferit de al membrilor fondatori. - sa aiba un scop licit, moral, bine determinat si posibil. Infiintarea persoanei fizice poate avea loc prin: emiterea unui act de infiintare al autoritatii publice competente (pentru institutii bugetare, Regii Autonome si societati comerciale cu capital de stat), incheierea unui act de infiintare aprobat ulterior de autoritatea publica competenta (pentru societatile comerciale, organizatiile cooperatiste, etc.) sau orice alt mod stabilit de lege. Persoanele juridice au o capacitate juridica speciala, diferita de cea a persoanelor fizice, deoarece: - capacitatea lor de folosinta se refera numai la drepturile si obligatiile care corespund scopului pentru care acestea au fost infiintate si dureaza din momentul infiintarii (data actului de decizie sau data inregistrarii sau data autorizarii) pana in momentul desfiintarii. - capacitatea lor de exercitiu le ofera posibilitatea de a dobandi drepturi sau de a-si asuma obligatii, inclusiv dreptul de a actiona sau de a fi actionate in justitie; apar din momentul constituirii organelor de conducere si se prelungesc si dupa desfiintarea persoanei juridice (pentru lichidarea patrimoniului). Desfiintarea persoanelor juridice poate avea loc prin(conform legislatiei in vigoare la acest moment): - reorganizare transformarea persoanei juridice in alta persoana juridica; activitatea este continuata de persoanele juridice rezultate;
13
comasare fuziune (apare cand doua sau mai multe persoane juridice se unesc pentrru a crea o noua persoana juridica dictata de cerinta consolidarii unei anumite pozitii pe piata sau de nevoia redresarii financiare in continuarea activitatii) si absorbtie (o persoana juridica este inclusa in alta, incetandu-si activitatea). - divizare impartirea intregului patrimoniu al unei societati care isi inceteaza existenta in 2 sau mai multe societati existente sau care iau fiinta; totala (se imparte complet in mai multe persoane juridice nou infiintate) si partiala (o parte din pers. juridica se imparte in mai multe pers. juridice nou infiintate, ceea ce ramane continuandu-si activitatea). - dizolvare mod absolut de incetare a persoanei juridice. Poate fi: a) voluntara este decisa de membrii fondatori sau asociati; b) de drept potrivit art. 227 din Legea nr. 31/1990, societatea se dizolva la: - trecerea timpului stabilit pentru durata societatii dizolvarea opereaza de drept, nu sunt necesare forme publicitare, se trece direct la procedura de lichidare, poate fi ceruta de oricare dintre asociati sau creditori. - imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia. - reducerea sub minimul legal al capitalului; dar daca in termen de 9 luni de la data constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reintregit sau redus la suma ramasa ori la minimul legal sau daca societatea se transforma intr-o alta forma la care capitalul social existent corespunde, soc. nu se dizolva. - scaderea sub minimul legal al numarului actionarilor; dar daca in termen de 9 luni de la data constatarii reducerii numarului de actionari, acesta este completat, soc. nu se dizolva. c) silita cand se incalca principiul specialitatii persoanei juridice, efectuandu-se operatiuni in afara celor mentionate de statut sau cand scopul este ilicit sau imoral, la declararea nulitatii societatii, la hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, la declansarea falimentului societatii, prin alte cauze prevazute de lege.
-
Efectele dizolvarii: a) deschiderea procedurii lichidarii a) administratorii nu pot intreprinde noi operatiuni b) personalitatea juridica a societatii si radierea din registrul Comertului C. Statul si institutiile sale Parlamentul, Guvernul, ministerele, institutiile administratiei publice centrale si locale, judecatoriile, Parchetele, etc. sunt subiecte de drept: - in dreptul intern, fie ca este vorba de raporturi juridice de drept public, cand reprezinta autoritatea statala (organizarea alegerilor), fie de drept privat, cand intra in raporturi juridice, de pe pozitie de egalitate juridica, cu cetatenii sau cu organizatiile. - in dreptul international cand semneaza in numele cetatenilor romani tratate cu alte state sau cu organizatii internationala (Uniunea Europeana, N.A.T.O., etc.), stabilind relatii de prietenie intre state, un regim juridic preferential pentru cetatenii romani, scutiri de impozite, etc. Statul si institutiile sale au o capacitate juridica speciala, acordata statului de celelalte state prin recunoasterea suveranitatii sale si institutiilor prin legile de infiintare si functionare.
14
a. societate in nume colectiv (SNC) formata din min. 2 asociati; raspunderea lor este solidara si nelimitata si se bazeaza pe increderea intre asociati; obligatiile sunt garantate cu patrimoniul social ; capitalul social min. nu este prevazut. b. societate in comandita simpla (SCS) formata din min. 2 asociati; raspunderea asociatilor comanditati este solidara si nelimitata, iar comanditarii raspund pana la limita aportului lor; c. societate pe actiuni (SA) formata din min. 5 asociati; actionarii raspund in limita aportului; capital social min. 2.500 ron; d. societate in comandita pe actiuni (SCA) formata din mi. 5 asociati; actionarii raspund in limita aportului; actionarii comanditi in comandita pe actiuni raspund nelimitat si solidar ptr. obligatiile sociale; capital social min. 2.500 ron; e. societate cu raspundere limitata (SRL) formata din min. 2 asociati si maxim 50; ei raspund in limita aportului; capital social minim 200 ron. Mai exista 2 forme variate: societate cu raspundere limitata unipersonala sau cu asociat unic (SRLU) si societate pe actiuni constituita prin subscriptie publica (SASP).
16
situatiei concrete, materiale, a imprejurarilor si cauzelor care au stat la baza aparitiei starii respective de fapt si care urmeaza sa capete o solutionare juridica concretizata in luarea unei decizii si elaborarea actului de aplicare (se stabileste identitatea partilor implicate, se verifica actele aflate la dosar, se asculta martorii si se administreaza probe); b) alegerea normei juridice (critica normei juridice) are ca scop gasirea actului normativ care reglementeaza respectivele relatii sociale, dar si verificarea autenticitatii textului (prin citirea textului publicat in Monitorul Oficial) si a valabilitatii acestuia; c) interpretarea actului normativ stabilirea intelesului adevarat si deplin al normei juridice; d) elaborarea actului de aplicare contine solutia juridica luata in cazul respectiv. Actul de aplicare trebuie sa respecte anumite conditii de fond si de forma: antetul institutiei care l-a emis, numarul actului si data emiterii, numele si functia persoanei care l-a elaborat si care semneaza, stampila institutiei emitente sau o forma tipizata daca este vorba de un proces-verbal.
17
5.
Justitie) si de Ministerul public, prin intermediul magistratilor (judecatori si procurori); Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului, membrii sai fiind numiti de catre Parlament si considerati independenti si inamovibili. suveranitatea de stat presupune obtinerea suprematiei statului in plan intern (prin realizarea in mod unilateral de catre stat a politicii sale economice, sociale, educationale, etc. si a neamestecului in treburile sale interne) si a independentei sale pe plan extern (prin realizarea in mod unilateral a unei politici externe si stabilirii de relatii internationale cu alte state sau cu organizatii internationale conform principiilor dreptului international si a egalitatii statelor). Noua teorie a suveranitatii relative considera ca drepturile omului si modul in care un stat isi trateaza proprii cetateni si minoritatile nationale aflate pe teritoriul sau trebuie sa fie singurul criteriu de stabilire a suveranitatii statului; la incalcarea acestor drepturi comunitatea internationala are dreptul de a interveni in forta pentru restabilirea situatiei.
19
Republica este forma de guvernamant in care seful statului (numit Presedinte) este ales de catre populatie prin vot direct, secret, egal si liber exprimat, pentru o perioada de 4-5 ani (Romania), pana la 7 ani (situatie ce se gasea in Franta, dar care s-a modificat 5 ani) si care poarta denumirea de mandat, cu precizarea ca un presedinte nu poate detine mai mult de doua mandate fie ele si succesive. In functie de prerogativele si modul de alegere al Presedintelui, republica poate fi: a) parlamentara Presedintele este ales de catre Parlament si prerogativele sale sunt restranse la un nivel protocolar; seful puterii executive este Primul Ministru ales de catre Parlament (Germania, Italia, Austria, etc.) b) prezidentiala Presedintele este ales prin vot direct sau prin electori (S.U.A.); prerogativele sale sunt extrem de ample (inclusiv detinerea puterii executive prin indeplinirea functiei de Prim Ministru si conducerea Guvernului). c) semi-prezidentiala Presedintele este ales prin vot direct; prerogativele sale sunt relativ extinse (inclusiv numirea unui Prim Ministru); in unele state (Rusia) prerogativele sale sunt mult mai ample decat ale primului Ministru, in alte state (Romania, Franta) mult mai reduse decat ale acestuia.
18. Forma de structura a statului Forma de structura se refera la organizarea teritoriala a puterii de stat, in sensul existentei uneia sau mai multor entitati (organizatii) statale pe un singur teritoriu. Statele pot fi: Statele simple (unitare) o singura entitate statala pe teritoriul unui stat, un singur rand de institutii ale puterii de stat (Parlament, Presedinte, Guvern, etc.); o singura populatie majoritara ce vorbeste o singura limba oficiala si are o singura cetatenie (Romania, Bulgaria, Ungaria). Statele compuse (complexe) - mai multe entitati (organizatii) statale reunite pe teritoiul unui stat, sub forma federatiei si a confederatiei. Federatia se caracterizeaza prin existenta mai multor entitati (organizatii) statale, lipsite de independenta care se bucura de o mare autonomie, inclusiv legislativa, pe teritoiul unui stat, si care duc la aparitia unui dualism la nivelul conducerii statului intre: - institutiile feudale ale puterii de stat formate din Parlament (compus din 2 Camere, una intotdeuna Federatia , iar cealalta entitatile statale componente), Guvern, Presedinte sau Rege, reglementate de obicei prin Constitutie; - institutiile locale compuse dintr-un Guvernator si, uneori, un Parlament, servicii publice locale, politie locala, etc.; Pe plan international - un singur stat (S.U.A.), pe plan intern dualismul se manifesta la toate puterile statului, existand: o dubla administratie de stat (politia federala si cea locala, tribunale federale si cele locale); o dubla legislatie (legi federale date de Parlament si legi locale date de Parlamentele locale se supun legilor federale). Confederatia se caracterizeaza prin existenta mai multor entitati (organizatii) statale, independente si suverane, existente pe un teritoriu care hotarasc sa se alieze pentru a-si proteja un interes comun (de natura militara, etnica, economica, etc.), care altfel nu ar putea fi protejat.
20
Pe plan intern exista un dualism - mai multe structuri statale: institutiile statelor componente ale confederatiei (Parlamentul, Guvernul, Presedintele sau Regele, o Constitutie) si institutiile proprii ale confederatiei (conducerea confederatiei asigurata prin rotatie de catre statele membre). Pe plan international exista de asemenea un dualism, deoarece se considera ca subiecte ale dreptului international statele membre dar si confederatia. Forme particulare ale structurii statale complexe: uniunea personala rezultatul unei intelegeri intre doua state; consta in desemnarea unui sef de stat comun (de ex.: cazul Tarilor Romane in 1600 Unirea facuta de Mihai Viteazul); uniunea reala apare sub forma unei uniuni mai restranse intre doua state ce au, nu numai acelasi sef de stat, ci si institutii comune (de ex.: cazul Principatelor Romane intre 1859-1862 care aveau sef de stat comun pe Al. I.Cuza si un Minister de Razboi comun); teritoriile de peste mari sau fostele colonii pastreaza relatii speciale cu fostele state dominante (de ex.: Franta, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord)
- conducerea statului de catre un dictator sau un grup restrans de persoane care isi aroga valente populare (declarandu-se fiu al poporului sau cel mai iubit fiu al poporului) si au venit la putere, de obicei, cu ajutorul unei revolte populare armate; - existenta unui singur partid politic; - existenta unor structuri represive chemate sa-i descopere pe cei care nu sunt de acord cu politica acestui partid sau care nu sunt membrii acestuia; - inexistenta unei reale separatii a puterilor in stat; - inexistenta drepturilor cetatenesti, a unei Mass-media libera nesupusa cenzurii, a accesului in functii de conducere fara indeplinirea marilor conditii impuse la promovare (calitatea de membru de partid sau apartenenta la structurile represive), distrugerea oricarei forme de religie (demolarea bisericilor, condamnarea preotilor), falsificarea istoriei neamului. Astazi regimurile dictatoriale apar sub forma celor fasciste, neofasciste , comuniste si a celor ce se intalnesc in unele state din lumea araba.
22