Sunteți pe pagina 1din 37

Raportul juridic cu element de extraneitate Subiectele de drept ale raportului juridic Obiectul DIP Conflictul de legi Cetatenia Izvoarele

Cutuma Importanta calificarii Conflictul de calificari Principiul calificarii lex fori Calificari in dreptul roman Actiunea timpului asupra conflictului de legi Retrimiterea institutia in sistemul de drept roman Proba legii straine Ordinea publica in DIP Caracterele juridice ale DIP Trasaturile ordinii publice Ordinea publica in diferite sisteme de drept Efectele invocarii oridinii publice Frauda legii Sanctiunea fraudei la lege Conditia juridica a strainului si conflictul de legi Formele conditiei juridice a strainului Regimul juridic al strainilor in Ro Obligatiile strainilor in Ro Intrarea strainilor in Ro Sederea strainilor in Ro Expulzarea strainilor Extradarea si refuzul extradarii Luarea in custodie publica Persoanele juridice in DIP si clasificarea acestora Recunoasterea persoanelor juridice straine si efectele recunoasterii Starea civila Numele si domiciliul persoanei fizice Casatoria persoanei fizice Desfacerea casatoriei Exequator Efectele recunoasterii hotararilor straine Clauza compromisorie si compromisul

C1 14.10.2010

Legea 287/2009 legea prin care s-a adoptat noul Cod civil. Modificari ale Codului civil regimul matrimonial - Autonomie de vointa a sotilor - Efectele personale si patrimoniale generale, pe de o parte si matrimoniale si nepatrimoniale, pe de alta parte. - posibilitatea sotilor de a alege unele limite- legea aplicata (binomul cetatenie comuna domiciliu comun) - desfacerea casatorir prin repudiere (denuntarea unilaterala a casatoriei) = divort prin acordul partilor C.E. 2201/2003 din 27.11.2003 competenta in materie matrimoniala - solutii propuse in scopul cartii verzi 14.03.2005 - inlocuirea nationalitatii de domiciliu/resedinta cu nationalitatea de resedinta obisnuita circulatia persoanelor ce indica legaturi durabile cu acest stat sau intentia de a stabili legaturi - stabilirea numelui la nastere la alegre in functie fie de statutul parintilor si a copilului, fie de legea tarii unde s-a nascut - solutii privind compatibilitatea DIP cu dreptul comunitar si cu Conventia internationala de la Haga - ocrotirea pers fizice art 36-39 din legea 105/1992 noul cod civil distinge intre ocrotirea minorului si ocrotirea majorului Ocrotirea majorului Conventia de la Haga 13 aprilie Ocrotirea minorului Conventia de la Haga 19 octombrie 1996 - mostenirea mobiliara legea nationala a defunctului - imobiliara lex reside (aplicarea legii ultimei resedinte obisnuite a defunctului) - se consacra posibilitatea testatorului de a alege legea aplicata mostenirii - garantiile
2

- in materia actelor juridice : norme de trimitere - in materia dreptului international privat : legea fiduciei (L71/2011, L202/2010, L302/2004, L105/22.09.1992, OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania modificata prin OUG 19/2010) Raportul juridic cu elemente de extraneitate In afara raporturilor juridice obisnuite, carora le sunt aplicate normele juridice de drept intern, exista si anumite raporturi juridice care apar in sfera relatiilor internationale de drept privat unde nu mai sunt suficiente dispozitiile normelor interne aplicate in raporturile juridice. Raporturile juridice de DIP se deosebesc de raporturile juridice din dreptul intern prin existenta elementelor de extraneitate. Element de extraneitate = imprejurarea de fapt legata de raportul juridic datorita caruia acesta are interferente cu mai multe sisteme de drept ori mai multe legi din tari diferite. Acest raporturi apar fie intre persoane fizice, fie intre persoane juridice din state diferite. EX.: o SC romana vinde unei SC din Franta un produs transportat cu un camion. Are loc un accident in Germania, produs de un neamt, soldat cu avarierea camionului. Pentru recuperarea prejudiciului produs trebuie rezolvate urmatoarele aspecte juridice: 1. care instanta este competenta sa rezolve solutia in raspunderea delictuala (Fr sau Ro)? 2. dupa care lege se va judeca actiunea? 3. hotararea judecatoreasca va fi pusa in executare pe teritoriul Ro sau Germ? Unde produce efecte? Raspunsul e dat de analiza raportului juridic cu element de extraneitate. Potrivit art 1 din L105/1992 privind raportul juridic de drept international privat sunt raporturi civile, comerciale, de munca, de procedura cu elemente de extraneitate. Apreciem ca raportul de DIP prezinta importante trasaturi specifice care il individualizeaza astfel: - contine un element de extraneitate prin care are legatura cu alte sisteme de drept. - subiectele de drept ale raportului juridic sunt persoana fizice si persoane juridice (nu state) - L105/1992 nu face o definire exacta a elementului de extraneitate. Element de extraneitate = o imprejurare de fapt aflata in legatura cu un element de structura al unui raport juridic si care face ca acel raport sa aiba conexiune cu legi apartinand unor tari diferite. Raportul juridic de drept international privat cuprinde aceleasi elemente ca si rap jur civil avand subiect, obiect si continut. Elemente de extraneitate in cazul persoanelor fizice: cetatenia, domiciliul, resedinta, credinta religioasa. In cazul persoanelor juridice: sediul national, fondul de comert, locul. Obiectul rap juridic: elem de extraneitate: locul situarii bunurilor mobile sau imobile. Continutul rap juridic: elem de extraneitate este locul incheierii actului juridic, executarii actului juridic, locul producerii faptului cauzator de prejudicii. Locul solutionarii litigiului: cand instanta se afla in strainatate.

Dreptul international privat se deosebeste de dreptul international public prin rap juridic ce se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice, inclusiv statul. Daca raportul juridic are un elemnt de extraneitate, in urma caruia are legatura cu norme de drept se va aplica norma interna de drept international privat (legea interna sau legea straina) si poate interveni oricand in timpul nasterii, modificarii sau stingerii raportului juridic. La momentul nasterii trebuie sa aiba in vedere atat legea tarilor in conflict cat si legile personale. (legea tarii a carei cetatenie o au partile sau unde au domiciliul) La momentul realizarii efectelor rap juridic, daca partile nu isi executa obligatiile in mod voluntar si e sesizatata instanta, ea va aplica legea statului caruia ii apartine si in caz ca norma permite va aplica legea straina. Pentru solutionarea unui rap jur cu elem de extraneitate pot aparea urmatoarele probleme: - determinarea legii materiale aplicabile raportului juridic; - determinarea instantei competente sa solutioneze litigiul; - determinarea legii de procedura aplicabile; - detrminarea efectelor hotararii judecatoresti straine; - determinarea efectelor unui drept dobandit in strainatate. Obiectul dreptului international privat Problemele intalnite sunt clasificate international astfel: 1. conflictul de legi; 2. conflictul de jurisdictii; 3. norme privind conditia juridica a strainului. Conflictul de legi: EX.: un roman in Spania vatama in accident de circulatie un francez care solicita repararea prejudiciului in fata instantei franceze. Pentru a se solutiona litigiul, instanta franceza trebuie sa aleaga intre regulamentele dreptului francez, spaniol sau roman. Judecatorul nu poate aplica cumulativ mai multe regulamente. Este necesar sa se stabileasca o metoda de solutionare a conflictelor de legi. Conflictul de legi = situatia in care raportului juridic cu element de extraneitate ii sunt susceptibile a i se aplica legi apartinand unor sisteme de drept diferite, avand legatura cu elementul de extraneitate. In doctrina exista mai multe tipuri de conflicte de legi: 1. in functie de aplicabilitatea in spatiu si timp : forma simpla si forma compusa Exista mai multe teorii de solutionare a conflictului de legi in timp si spatiu: - Teoria teritorialitatii drepturilor dobandite: judecatorul nu poate sanctiona legea straina care are forta obligatorie in tara sa, ci sanctioneaza dreptul dobandit in temeiul legii straine. - Teoria potrivit careia la baza solutionarii conflictului de legi in timp stau normele dreptului international privat. 2. in functie de sistemul de drept competent a reglementa normele cu element de extraneitate distingem conflictul pozitiv de legi si conflictul negativ. 3. in functie de nivelul unde apare distingem intre conflicte propriu-zise si conflicte aparente.
4

4. in functie de situatii speciale de pot declansa conflictele de legi pot exista conflicte de legi in cazul statului nerecunoscut si conflicte interpersonale.

Curs 2 Cetatenia Este institutia de drept ce cuprinde ansamblul normelor cu privire la legatura politica si juridica dintre o persoana fizica si un stat in temeiul careia persoana fizica, in calitate de cetatean, este titulara unor drepturi si obligatii care constituie statutul ori conditia sa juridica. Cetatenia constituie un criteriu pentru determinarea legii competente, aplicabile in materia starii si capacitatii persoanei fizice. Exprima aparteneta unei persoane la stat. Este si o institutie de drept public. Atat timp cat lipseste elementul de extraneitate regimul dreptului intern rezolva problemele private, insa daca apare un element de extraneitate trebuie sa se recurga la solutia oferita de drept international privat. Cele mai frecvente sunt problemele privind cetatenia straina, domiciliul ori sediul social pe teritoriul unui stat strain, casatoria sau executarea contractelor in afara frontierelor nationale precum si situatia unui bun aflat in strainatate. Din domeniul DIP fac parte: - conflictele de legi; - conflictele de jurisdictie; - conditia juridica a strainilor; - cetatenia. Datorita relatiilor de interdependenta dintre ramurile unui sistem de drept national, anumite institutii juridice pot fi incluse in 2 sau mai multe ramuri de drept, fiecare analizand institutia intr-un mod specific ei. La ora actuala cateva milioane de romani lucreaza in strainatate, in tari din UE si tot mai multi straini vin in Romania, unde divortul, casatoria, filiatia, regimul matrimonial, succesoral capata caracter international. Raporturile economice dau nastere la numeroase contracte internationale, deci vor exista in diferite domenii norme comunitare valabile in 27 de state membre, probleme specifice DIP. Art 2568 NCC legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are pers fizica sau legea statului a carei nationalitate o are pers juridica. Alin. 2 daca pers are mai multe cetatenii se aplica legea aceluia dintre state a carui cetatenie o are si de care este cla mai strans legata, in special prin resedinta sa obisnuita. Pt pers care nu au nicio cetatenie, trimiterea la legea nationala e inteleasa ca fiind legea statului unde isi are resedinta obisnuita. Acestea sunt aplicabile si in cazul refugiatilor. Determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carei cetatenie se invoca. Izvoarele DIP Notiunea de izvoare de drept exprima intr-o formulare generala formele de exprimare ale normelor juridice in cadrul unui sistem de drept in diferite epoci si tari.

Se face distinctie intre izvoarele materiale (faptele sociale si factorii care configureaza si duc la aparitia normelor de drept) si izvoarele formale (mijloace cu ajutorul carora se exprima izvoarele materiale, forma pe care o imbraca dreptul in ansamblul normelor sale). In doctrina se fac diferite clasificari a izvoarelor scrise si nescrise care intereseaza mai putin DIP. Dreptul international privat are izvoare interne si internationale. 1. Izvoarele interne: Legea e izv principal in ceea ce priveste cetatenia si conditia juridica a strainilor, dar si in ceea ce priveste conflictele de legi si conflictul de jurisdictie. In Romania, actele specifice sunt: - N cod civ; - L105/92; - OUG 119/06 priv unele masuri necesare de la data aderarii la UE; - L203/99 priv permisele de munca; - OUG 194/2002 priv regimul juridic al strainilor. Actele normative specifice: Constitutia (art 5, 16, 17, 18, 25), art 2568 Cod civ, L119/96 privind actele de stare civ. Jurisprudenta: hot judecatoresti definitive pot deveni obligatorii in solutionarea unor cauze similare si viitoare, formandu-se in felul acesta o practica judecatoreasca. In doctrina romaneasca, dar si straina se admite ca practica jud nu este izv de drept. In art 3 VCC este interzis judecatorului a se pronunta in hotararile pe care le da pe cale de dispozitii generale si reglementare. Doctrina romaneasca nu admite ca izv de drept, jurisprudenta avand urmatoarele fundamente la baza: - principiul separatiei puterilor in stat art 41 (1) Constitutia Ro, art 124 (3) - principiul independentei judecatorilor art 315(2)CPCiv - hotararile instantei de recurs sunt obligatorii pentru judecarea fondului. Judecatorul care refuza sa judece sub cuvant ca legea nu prevede, e intunecata, nu e indestulatoare, va putea fi socotit culpabil de denegare de dreptate. Referitor la autoritatea de lucru judecat, aceasta este relativa 126(3) Constitutia Ro. Decizia 93/2000 M.Of. 444/8sept2000 Curtea Costitutionala s-a pronuntat in sensul ca solutiile interpretative date in recursul in interesul legii, numite dezlegari in drept nu pot fi considerate izv de drept. Practica arbitrala nu e izv de drept international privat. 2. Izvoarele internationale: - tratatul international: act juridic bilateral/multilateral incheiat intre state, intre acestea si alte subiecte de drept international. Exista 3 categorii de tratate: a) tratate privind regimuri uniforme de drept substantial din diferite domenii (dr prop intelectuale, navigatia aeriana, maritima) b) conventia europeana a drepturilor omului (CEDO) a intrat in vigoare la 3 septembrie 1950. Contine protocoale: Protocolul care interzice statelor semnatare pedeapsa cu moartea. Romania a ratificat conventia la 20 iunie 1994. Normele conventiei au prioritate fata de normele de drept intern. Potriv art 4 drepturile si libertatile persoanei vor fi aplicate in conformitate cu Conventia Europeana. Potrivit art. 5- aplicare prioritara a dr. UE.
6

c) conventii privind unificarea regulilor conflictului de legi. Maxime: lex rei site, locus regit actum, lex fori, lex locis. Dau impresia ca ne aflam in fata unor principii unanim admise de drept international privat, dar nu e asa. In 1950, 3 comunitati de state bazate pe puterea lor economica infiinteaza comunitatea europeana la 25 martie, Roma. Un pas important l-a constituit infiintarea UE prin tratatul de la Maastricht din feb 1992. -cutuma internationala si uzantele comerciale internationale Cutuma/obiceiul: regula de conduita ce se formeaza spontan ca urmare a repetarii indelungate. A fost prima forma de exprimare a dreptului si are importanta, aplicandu-se sub forma unor clauze internationale. Uzantele comerciale (art 360(1) CPCiv) Conflictele de legi Exista conflicte de legi atunci cand o relatie privata internationala are legatura cu mai multe sisteme de drept nationale. Cunoasterea, apartenenta si dezvoltarea normelor de drept international privat prezinta o importanta deosebita. Evolutia istorica a conflictelor de legi: - in antichitate; - in perioada statului cetate; - imperiul mediteranian; - imperiul bizantin; - Evul Mediu, cu trimitere la metoda din scolile respective: scoala statutarilor italieni, scoala glasatorilor, scoala italiana a statutelor. Scoala glasatorilor a admis posibilitatea conflictului de legi, aplicarii dreptului strain de o instanta straina, sistem de solutionare a conflictelor de legi, de aplicare a statutelor. Apar primele categorii de conflicte ale dreptului international privat, distinctia dintre procedura supusa lex fori si procedura de fond supusa legi locale. Intre statutele delictelor si cele ale contractelor au fost folosite puncte de legatura: lex rei site, locus regit actum. Scoala franceza a statutelor si scoala olandeza din Evul Mediu au contribuit la dezvoltarea DIP. Perioada moderna e determinanta pentru conturarea statului modern. In codurile civile promulgate au fost inserate texte( norme de siguranta si politie), de ex. faptul ca asupra imobilelor indiferent daca cetateanul era strain/autohton se aplica legea teritoriala. Cum normele de drept international privat erau incomplete s-a facut trimitere la jurisprudenta, dar si la doctrina. Perioada contemporana e determinata de o dezvoltare a DIP prin conventii internationale, prin aparitia comunitatii europene, prin cresterea interventiei statului in relatiile internationale, pt a proteja partea mai slaba indiferent de legea desemnata de regula de conflict. S-au dezvoltat o serie de metode ce au dus la solutionarea conflictului de legi metoda indirecta de solutionare a cpnflictului de legi. Prezentarea regulilor de conflict: - normele de DIP sunt specifice fiecarui sist de drept diferentiindu-se de la un stat la altul in functie de alti factori ce tin de influentele sociale, politice si economice. - trasaturile regulii de conflict sunt acelea conform carora regula de conflict este:
7

1. indirecta, in opozitie cu alte metode de dip nu se prevede in mod special solutia de drept intr-un caz. Se ia in considerare intr-un raport de dip pentru a determina legea aplicabila. Exmplu: 2 rezidenti greci se casatoresc in Romania, casatoria civila fiind valabila atat timp cat statul grec recunoaste casatoria. Exista un raport de dip. Trebuie cautat elem. de extraneitate si legea aplicabila. Trebuie cautat elementul de legatura ptr forma casatoriei care este locul celebrarii, iar regula de conflict care va fi legea tarii de celebrare. Codul civil romanesc, care prevede ca o casatorie este valabila sub aspecte de fond si forma daca este celebrata de un ofiter de stare civila, nu sunt norme de drept int. si regula de conflict este indirecta. 2. Abstracta: din exemplul mai sus prezentat proba formei casatoriei este reglementata de legea tarii celebrarii casatoriei, locul celebrarii fiind element de legatura, fara a depinde conditiile legii daca sunt capabili, ori de scopul legii- protectia familiei, neavand relevanta daca legea anuleaza/valideaza casatoria. 3. Bilaterala: in localizarea raportului de dip se face o alegere intre legea forului si cea straina. Regulile de conflict ai rolul de a fixa o situatie juridica in spatiul de actiune a unui sistem de drept. Conflictul de legi in ordinea comunitara a stabilit situatia juridica de frontiera, urmarind realizarea unor piete comune prin inlaturarea discriminarilor, sens in care a stabilit prioritatea sa cu respectarea sistemelor de drept nationale. Regulile de conflict de atunci sunt putine si privesc aspecte regionale. C.E.J. de la Luxembourg are competenta de a controla compatibilitatea dr. comunitar cu principiile dr. int. (principiul nediscriminarii- art. 12 din tratat). In speta Garcia Alveo autoritatile belgiene au refuzat sa admita ca un minor de cetatenie belgian si spaniol sa poarte numele tatalui urmat de cel al mamei in dreptul spaniol. C.E.J. a considerat refuzul o discriminare- art.12 si 17 din Tratat privind libera circulatie a persoanelor, cu aplicarea regulii de conflict belgiene. Curs 3 Punerea in aplicare a regulii de conflict 1 judecatorul national are obligatia de a aplica din oficiu aceasta regula 2 cum va gasi regula de conflict 3 cum va actiona regula de conflict 1 Daca ptr cei obligati de lege sa intocmeasca acte juridice (cum sunt notarii) sau sa dea consultanta (precum sunt avocatii) aplicarea legii este o regula profesionala, in cazul judecatorului national se impune in mod firesc intrebarea daca el va avea obligativitatea aplicarii legii din oficiu, adica din proprie initiative, dat fiind ca are de a face cu un conflict de dip. Nici jurisprudenta si nici doctrina nu au ajuns la un raspuns unitar.Sunt posibile 2 situatii: in cazul in care una din parti invoca intr-un litigiu de drept international privat aplicarea legii internationale, iar cealalta lex fori, judecatorul national va stabili pe baza regulii de conflict, legea substantiala aplicabila, motivand alegerea sa. niciuna din partile litigiului nu invoca aplicarea legii straine

Jurisprudenta franceza si doctrina au stabilit ca judecatorii trebuie sa aplice din oficiu legea straina in 2 situatii: cand partile nu au libertatea de a dispune de dreptul lor in cazul statutului persoanei si in materia succesorala. cand regula de conflict e stabilita intr-un tratat conventional, accord. Se impune ca judecatorul national e obligat sa puna in discutia partilor legea aplicabila pentru ca e un litigiu de dr. civil unde orice problema e contencioasa. 2 Gasirea regulei conflictuale Calificarea= operatia de interpretare a notiunii juridice cuprinsa intr-o norma juridica pentru a determina carei categorii/norme ii apartine o stituatie juridica dar si regula aplicabila in acest litigiu. Calificarea se face in functie de un act, fapt, relatie ori raport juridic pentru a arata categoriile juridica existent intr-un sistem de drept in care se incadreaza, ceea ce ii confera semnificatia de act,fapt sau relatii. Orice instanta juridica sesizata cu solutionarea unui raport cu element de extraneitate va determina care categorie de norme conflictuale se aplica litigiului dedus judecatii, daca e o problema de stare civila sau contractuala). In dreptului international privat normele sunt grupate pe institutii: ex: institutia dreptului de proprietate, institutia prescriptiei. Legatura se face prin norme juridice precum domiciliului, locul incheierii unui act, locul executarii unui contract etc. sub acest aspect este semnificativ continutul normei juridice. Ex.art 19 din legea 105/1992 referitor la forma incheierii casatoriei- este supusa statului pe teritoriul careia se celebreaza. Potrivit 2568 N.C.C Legea nationala e legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica sau legea statului a carui nationalitate o are persoana juridical. 3 Importanta calificarii Este analizata in doctrina la nivelul celor 2 elemente specifice: continut si legatura. Calificarile cu privire la notiunea de regim matrimonial, logodna, separate de corp, prescriptie, capacitate procesuala, sunt calificari ale continutului normei conflictuale. Calificarile ce privesc notiunile de domiciliu, locul incheierii actului, locul producerii delictului, resedinta, lege nationala si altele, sunt calificari ce privesc legatura normelor conflictuale. Curtea Europeana de Justitie=are competenta de a solutiona recursurile in interpretarea normelor comunitare, deciziile fiind obligatorii. In lipsa unei precizari, statele sunt libere sa interpreteze notiunea juridica in limitele bunei credinte si potrivit scopului. Conflictul de calificari -situatia in care notiunile folosite de normele conflictuale sunt calificate diferit de sistemele de drept care se afla in conflict. Distingem intre: -calificarea primara-se determina legea competenta sa guverneze r.j. cu element de extraneitate. -calificarea secundara-apartine dreptului intern si constra in operatiunea de stabilire a sensului normei juridice, a drepturilor si obligatiilor partilor In functie de caracterul calificarii distingem calificarea legala si calificarea judecatoreasca. Principiul calificarii Lex Fori(legea instantei sesizate)

Calificarea lex fori este principala, celelalte calificari fiind secundare:ex: speta malteza-lex rei site- 2 soti cu domiciliu in Malta vin in Franta unde sotul este proprietarul unui imobil. Dupa decesul sotului, sotia formuleaza o actiune, solicitand o parte din imobilul dobandit in timpul casatoriei. Succesiunea imobiliara este guvernata de lex rei site, dar legea franceza nu recunoaste un drept sotiei. Regimul matrimonial este supus lex domiciliae de la data incheierii casatoriei si care recunostea in ambele legi dreptul sotiei de a mosteni pe sot. Deosebirea a constat in calificarea ceruta de sotie, instantafranceza calificand ca un drept supus regimului matrimonial, ceea ce a condus la recunoasterea dr sotiei de a-l mosteni pe defunct. Aplicarea lex fori are unele limitari deoarece raportul juridic cu element de extraneitate presupune un alt sistem legislativ:ex.Speta testamenul olandezului. Solutii alternative la lex fori: avem lex-cause, calificarea autonoma. Calificarea in dreptul roman -art. 3 L. 105/1992, determinarea legii aplicabile depinde de calificarile ce urmeaza a fi date unei institutii de drept de judecatorul national si trebuie sa ia in considerare calificarea juridica strabilita dupa legea romana. Potrivit art 159/L105/1992-calificarea unei probleme ca fiind de dreptul material sau procesual se face dupa legea romana; ca regula generala este lex fori. Prin exceptie, calificarea se face dupa legea straina, dupa tratatele international. Acestea contin norme conflictuale in cazul autonomiei de vointa, clauzele contractuale, retrimiterea, calificarea secundara, etc. Art 2559 N.C.C-retrimitere Actiunea timpului aspura conflictului de legi Prin intrarea in vigoare a unei legi noi, aceasta determina raporturile de drept pe care le reglementeaza si le distinge de cele supuse legii vechi. Pentru solutionarea conflictelor de legi indiferent de influenta timpului, aceasta va imbraca 3 forme originale generate de elementele de extraneitate ale relatiei de drept international privat si anume: - schimbarea regulii de confict; -schimbarea legii straine; -conflictul mobil de legi. Conflictul mobil de legi reprezinta situatia in care un raport juridic cu element de extraneitate e supus succesiv la 2 sisteme de drept diferite datorita schimbarii punctelor de legatura. ex: 2 soti de o anumita cetatenie si-o schimba ulterior. Conflictul mobil de legi difera de conflictul de legi in timp si spatiu si poate sa apara in domeniile statutului personal, schimbarea cetateniei, statutul real imobiliar, dreptul creditorului in privinta formei testamentului, dar si in prinvinta persoanei juridice. In ceea ce priveste solutia conflictului mobil de legi in dreptul international privat majoritatea autorilor au propus aplicarea dreptului tranzitoriu intern considerand conflictul mobil ca o forma a conflictului de legi in timp. Potrivit Conventiei de la Haga din 1958 privind transferul proprietatii in cazul vanzarii internationale de bunuri mobile corporale, in raportul dintre parti proprietatea se transmite potrivit legii tarii unde se afla bunul la momentul vanzarii. In dreptul roman solutia conflictului mobil de lege se face dupa regimul tranzitoriu tinant cont de particularitatile raportul cu element de extraneitate Exemplu art

10

15/Ll05/1992 apartenenta unei peroane la o lege nationala, art.25/L105 filiatia copilului, art. 40, art. 66, art. 45. Judecatorul national va lua in considerare numai regulile de conflict prevazute de legea nationala, deoarece fac parte din sistemul de drept national. Art.2580 N.C.C- statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala -statutul organic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale al statului pe al carui teritoriu isi stabileste sediul. Art 2582 N.C.C- pesoanele juridice straine cu scop lucrativ, valabil constituite in statul a carui nationalitate o au sunt recunoscute de plin drept in Romania. Exista 2 situatii: cand este adoptata o regula de conflict ipoteza retrimiterii- recurgerea la regula de conflict este preferabila datorita repartizarii probei intre sistemele de drept cu ajutorul elementelor de legatura. In dip, retrimiterea presupune un conflict in spatiu al normelor conflictuale. Rertrimiterea a fost folosita prima data in procesul Forgo( un copil bavarez). Legea bavareza facea trimitere la legea franceza. Retrimiterea Recurgerea la regula de conflict este preferabila deoarece repartizeaza problemele intr-un sistem de drept cu ajutorul elementelor de legatura. In dreptul international privat institutia retrimiterii reprezinta un conflict in spatiu al normelor conflictuale. Termenul a fost folosit pentru prima data intr-o notiune privitoare la procesul FORGO legea bavareza. Cursul 4 Retrimiterea Institutia retrimiterii - prezinta o importanta deosebita, deoarece nu poate fi inteleasa calificarea unei probleme de drept in sistemul/mecanismul de aplicare a normei conflictuale romane. Instanta arbitrala/judecatoreasca romana aplica propria norma conflictuala in vederea indentificarii legii susceptibile de a reglementa pe fond problema raportului juridic cu elemente de extraneitate. Efectul principal al aplicarii normei conflictuale este determinarea legii straine sau romane aplicabile raportului juridic cu elemente de extraneitate. Conceptul de lege straina la care face referire art 4 din legea 105/1992 are un caracter complex in sensul ca inglobeaza atat sistemul de drept strain in integralitatea sa inclusiv normele sale conflictuale. Art 2559 NCC referitor la retrimitere dispune legea straina cuprinde dispozitii de drept material, inclusiv norme conflictuale cu exceptia unor dispozitii contrare. Alin 2 NCC al aceluiasi text daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat se aplica legea romana daca nu se prevede in mod expres altfel. Poate exista si ipoteza in care sistemul de drept strain retrimite prin mecanismul aplicarii propriilor norme conflictuale la sistemul de drept al instantei sesizate cu solutionarea unui litigiu de drept civil, civil international sau comercial. Aceasta din urma ipoteza este regula retrimiterii de gradul 1 acceptata de legiuitorul roman.
11

Consecinta admiterii retrimiterii de gradul 1 este aplicarea legii romane fondului raportului juridic cu elemente de extraneitate sub rezerva inexistentei unei stipulatii speciale contrare. In cazul in care sistemul de drept strain nu accepta aplicarea propriilor norme materiale, retrimiterea poate actiona intr-o dubla directie: retrimiterea la sistemul de drept al instantei sesizate (retrimiterea de gradul 1) retrimiterea la sistemul de drept al unui stat tert (retrimiterea de gradul 2). Retrimiterea in sistemul de drept romanesc In doctrina se admite ca retrimiterea de gradul 1 trebuie admisa in mod obligatoriu cand normele noastre de dip permit in unele situatii aplicarea legii straine, iar aceasta retrimite la legea nostra, si daca dreptul nostru admite retrimiterea scopul dreptului international privat va putea fi realizat intrucat legea straina se declara necompetenta. Daca legiuitorul nostru admite retrimiterea de gradul 1, atunci cand va interveni situatia ca legea straina sa coexiste cu mai multe sisteme straine legislative, legea aplicabila se va determina dupa dreptul acelui stat. Putem intalni retrimiterea in cadrul conventiilor internationale, a conventiilor bilaterale la care Romania este parte (Conventia de la Geneva 1931, Conventia de la Haga 1955, Conventia de la Washington 1965). In situatia in care se admite retrimiterea normele ce sunt aplicabile sunt considerate nu ca fiind elemente de fapt, ci ca fiind elemente de drept. S-a afirmat in literatura de specialitate si in jurisprudenta ca legea straina aplicabila unei probleme cu elemente de extraneitate, nu poate avea acelasi regim ca legea nationala. Prin lege straina se intelege in sens larg, dreptul strain indiferent de izvoarele sale, iar in sesns restrans se refera la lega propriu-zisa. In dip se are in vedere sensul larg al notiunii. Corecta aplicare a dreptului strain constituie pentru statul forului o obligatie juridica pe care el insusi si-a asumat-o in cadrul unor concepte ale dreptului si in virtutea unor curtoazii internationale. In dreptul nostru se considera ca legea straina se aplica in calitate de element de drept, prin aplicarea ei de catre instantele romane; legea straina nu-si pierde natura juridica si ramane un drept strain. Partile raportului juridic cu elemente de extaneitate au si ele obligatii in determinarea continutului legii straine, nefiind liberate de rolul activ al instantei. Aceste obligatii ale partilor sunt prevazute in regulile de procedura civila ale curtilor de arbitraj comercial international . Legea straina este luata in considerare in sistemul de drept romanesc in cazul chestiunilor incidente a invocarii drepturilor dobandite in strainatate sau in porivinta exequatorului (recunoasterea unei hotarari straine). Reciprocitatea in practica judiciara este ceruta in privinta normelor conflictuale in materia statutului persoanelor straine fara scop lucrativ, in scutiri de taxe si impozite, de supralegalizare a actelor oficiale, de asistenta juridica gratuita in procesele purtate in fata instantelor romane, in cazul obligarii depunerii cautiunilor, in cazul recunoasterii hotararilor si a autoritatii de lucru judecat. Reciprocitatea trebuie prevazuta si de legi speciale. Proba legii straine
12

In dreptul intern se porneste de la prezumtia ca toti cetatenii trebuie sa cunoasca legea, normele juridice neconstituind obiect de proba pe care se presupune ca le cunoaste. Norma juridica nu este obiect de proba. Fac obiectul probei numai faptele generatoare de drepturi si obligatii. In cazul legii straine ea trebuie cunoscuta pentru a putea fi aplicata, de aceea sarcina probei e impartita intre judecator si parti. In situatia in care aplicarea dreptului strain este obligatorie, instanta va ordona toate masurile pentru a afla continutul legii straine. Este cunoscut in dreptul romanesc faptul ca legea straina este element de drept, iar instanta trebuie sa dispuna din oficiu masuri pentru stabilirea continutului ei. Se poate solicita sprijinul autoritatilor pentru a cere relatii cu privire la legea aplicabila. Legea 189/2003 privind asistenta juridica internationala in materie civila si comerciala reglementeaza o procedura de obtinere a informatiilor asupra dreptului strain. De asemenea, Conferinta Europeana de la Londra 7 iunie 1968 stipuleaza ca judecatorul dintr-un stat contractant poate cere informatii autoritatii altui stat contractant a carui lege este desemnata prin regula de conflict. Daca nu se poate stabili continutul legii straine avem mai multe solutii: respingerea actiunii, aplicarea altei legi straine asemanatoare, aplicarea principiilor fundamentale comune tuturor tarilor s.a.m.d. Litigiul nu ar putea ramane nesolutionat pentru ca judecatorul ar putea fi gasit culpabil de denegare de dreptate. Potrivit art. 7 din legea 105/1992 in cazul imposibilitatii de a se putea stabili continutul legii straine se aplica legea romana. Ordinea publica in dreptul international privat Aplicarea unei legi straine competente potrivit normele conflictuale poate fi refuzata daca legea straina contravine principiilor fundamentale ale ordinii juridice nationale (lex fori). Ordinea de drept international privat roman este formata din ansamblul normelor juridice, a principiilor fundamentale ale statului roman aplicabile in raportul de dip. Ea se materializeaza prin exceptia de ordine publica a dip. Aceasta exceptie este mijlocul de procedura aplicat de instanta romana pentru a indeparta efectele legii straine, normal competente sa se aplice raporturilor de dip daca acestea contravin legislatiei forului si contravin principiilor fundamentale pe care ea se bazeaza. Ordinea publica nu se invoca impotriva legii straine competente, ci impotriva aplicarii intr-un caz concret. Judecatorul national nu va putea cenzura legislatia altui stat, ci va putea refuza producerea unor efecte ale legii straine care ar contraveni ordinii juridice locale. In dreptul intern ordinea publica se bazeaza pe normele imperative ce reglementeaza raporturile juridice de la care partile nu pot deroga prin acte juridice ce contravin normei aplicabile. De exemplu: capacitatea si starea civila a persoanei sunt reglementate in dreptul intern potrivit normelor imperative de la care partile nu pot deroga, insa in dreptul international privat se admite aplicarea legii straine potrivit principiului lex patriae. In consecinta, sfera notiunii de ordine publica din dreptul intern este mai larga decat in dreptul international privat. Ordinea publica din dreptul intern indica limitele domeniului liberei initiative juridice a partilor, pe cand ordinea publica in dreptul international privat indica limitele aplicarii legii straine.
13

Caracterele juridice ale ordinii publice de dip 1. caracterul national datorita faptului ca ordinea publica se interpreteaza conform principiului lex fori. 2. caracterul actual in sensul ca instanta trebuie sa se raporteze la continutul ordinii publice din momentul pronuntarii hotararii (nu a incheierii actului juridic) sau din momentul cand hotararea straina a carei recunoastere se solicita a fost pronuntata intr-o alta tara sub incidenta altui sistem de drept. 3. caracterul de exceptie: dreptul strain normal competent trebuie sa se aplice raportului juridic cu element de extraneitate. Trasaturile oridinii publice in dip - caracterul coercitiv este lasata la aprecierea judecatorului aplicarea/neaplicarea legii straine de la un caz la altul dupa cum contravene sau nu principiilor de drept ale statului instantei sesizate. - caracterul diferentiat: ordinea publica difera de la o tara la alta in functie de valorile protejate prin principiile fundamentale de drept ale tarii forului (lex fori). Ordinea publica in diferite sisteme de drept In sistemul de drept englez exceptia de ordine publica de dip poate fi ridicata in anumite situatii: cand legea straina contravine moralei, adduce prejudicii, respinge comertul, contravine conceptiei engleze privind intretinera copilului. Doctrina franceza a stabilit ca exceptia de ordine publica poate fi aplicata atunci cand relatia internationala privata a fost creata in Franta, atentatul adus principiilor de drept este socant., daca judecatorul francez trebuie sa creeze dreptul, sa pronunte o adoptie internationala, sa aprecieze valabilitatea casatoriei celebrata in Franta. Exceptie de ordine publica privind proximitatea in Franta. Efectele invocarii ordinii publice in dip Invocarea exceptiei poate genera efecte diferite: 1. cand este vorba de creare de drepturi: ordinea publica are efect negativ. Legea straina este inlaturata, iar raportul juridic nu se poate naste. Exemplu: un pact asupra unei succesiuni viitoare permis de legea partilor, si interzis de legea locului. 2. Cand este vorba de drepturi dobandite efect atenuant. Efectele invocarii ordinii publice intr-o tara straina nu se produc datorita autoritatii acesteia intr-o alta tara, ci ordinea publica a acesteia din urma permit mentinerea efectelor.

14

Frauda la lege in drept international privat Speta:Beauffremonde: Printesa de Bauffremont, cetatean francez, dorea sa obtina divortul pentru a se casatori cu printul Bibescu. Intrucat in acele vremuri legea franceza interzicea divortul, ea si-a schimbat cetatenia. Devenind cetatean al unui ducat german, a divortat si apoi s-a recasatorit la Berlin cu printul Bibescu. Instantele franceze au considerat insa ca schimbarea cetateniei s-a facut in frauda legii franceze si, in consecinta, au constatat nulitatea divortului si a casatoriei subsecvente. Casatoria, divortul si cetatenia au ramas fara efecte in Franta. Rezulta deci ca frauda legii nu se produce doar in dreptul intern, ci si in dreptul international privat fiind o operatiune prin care partile cauta sa beneficieze de unele dispozitii favorabile lor, incalcand dispozitiile legii nefavorabile. Frauda legii poate intervine in: 1. statutul persoanei - in acest caz prin schimbarea cetateniei sau domiciliului (se determina schimbarea competentei instantei judecatoresti. Speta Bertola: 2 cetateni italieni domiciliati in Romania, au cerut divortul in fata instantei romane care a respins actiunea, deoarece legea italiana nu permitea divortul. Au facut demersuri pentru a deveni apatrizi si au cerut divortul; acesta a fost admis si astfel au fraudat casatoria. Speta Mihailescu: O ramanca a nascut in Franta un copil din afara casatoriei. Actiunea in stabilirea paternitatii permisa de legea straina, dar interzisa de legea romana a fost respinsa. Mama a obtinut cetatenia franceza, iar actiunea ia fost admisa, astfel fraudand legea romana. 2. 3. 4. 5. in material bunurilor mobile (se schimba locatia bunurilor pentru a fi aplicata lex loci). forma actului juridic. succesiunile (prin schimbarea cetateniei). persoanele juridice.

Conditiile fraudei la lege Trebuiesc intrunite cumulativ anumite conditii: 1. sa existe un acord de vointa al partilor pentru incheierea unui raport juridic. 2. partile sa utilizeze mijloace licite prin care se ajunge la ocolirea legii, sanctiunea fraudei la lege are caracter subsidiar si intervine cand nu exista un alt mod de a sanctiona un act facut in dispretul legii. 3. sa existe intentia frauduloasa a partilor care sa fi creat conditiile de fraudare a legii competente. 4. sa se ajunga la un rezultat illicit. Sanctiunea fraudei la lege In dreptul international privat frauda legii nu trebuie sa ramana nesanctionata, ci sa dea expresie caracterului imperativ a normelor conflictuale a forului care nu pot fi lasate la discretia partilor.
15

Parerile in literature de specialitate sunt impartite, majoritatea autorilor admit necesitatea sanctionarii fraudei la lege. In dreptul romanesc aplicarea legii straine e inlaturata: art 8 din legea 105/1992, art 168 din legea 105/1992- recunoasterea unei hotarari straine refuzata ca fiind rezultatul unei fraude. Compararea fraudei la lege cu alte institutii Frauda la lege si exceptia de ordine publica Frauda la lege si abuzul de drept. Frauda la lege si simulatia. Curs 5 Conditia juridica a strainului Potrivit art.1 din decl univ a dr omului, termenul de strain se aplica oricaruia care nu posedanationalitateastatului in care se gaseste( au drepturi si oblig mai putine decat cetatenii in cauza). Strainul este persoana care nu are cetatenia statului pe teritoriul caruia se afla. Art. 4 OUG 194/ 2002 privind regimul juridic al starinilor in Romania contine o serie de definitii reprezentand sub aspect juridic calificari legale ale notiunilor respective. Aste> a) strain= pers. care nu are cetatenie romana sau a UE b) apatrid= strainul care nu are cetatenie c) rezident= strainul titular al unui permis de sedere permanenta d) sponsor= strainul cu sedere legala pe teritoriul Ro care depunde cerere pentru rentregirea familiei. Sponsorizarea reprezinta actul juridic prin care 2 persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare. Statutul apatridului e reglementat si de Conventia de la New York 1954. Art. 18 Constitutie: cetateniistraini si apatrizii se bucura de drepturile si libertatile garantate de Constitutie si legi. Conditia juridica a strainului si conflictul de legi E instituita de statul de resedinta al strainului avand un caracter unilateral insa exista si posibilitatea incheierii de conventii internationale referitoare la regimul juridic al strainului ceea ce ii confera un caracter bilateral. Exista o legatura dar si o delimitare intre conditia juridica a strainului si conflictul de legi. Delimitarea se regaseste mai ales in domeniul starii civile si capacitatii persoanei si se concretizeaza sub 2 modalitati: 1) Normele care reglementeaza conditia juridica a strainului sunt norme de drept material, in timp ce normele care reglementeaza conflictele de legi au caracter conflictual. 2) Conditia juridica a trainului are in vedere capacitatea de olosinta a persoanei, iar conflictul de legi are in vedere capacitatea de exercitiu. Datorita interdependentei dintre cele 2 institutii se pune problema ordinii in care intervin precum si a legii aplicabile. Conditia juridica e preferabila conflictului de legi. Problema legii aplicabile implica dreptul suveran al fiecarui stat de a reglementa conditia juridica a strainilor pe teritoriul sau.
16

Formele conditiei juridice a strainilor Regimurile aplicabile strainilor regimul national prin care strainilor li se acorda in principiu drepturile de care beneficiaza si cetatenii satului respectiv, cu exceptia dr. politice. 1. Regimul tratamentului minim reciproc 2. Regimul bazat pe clauza natiounii celei mai favorizate > strainilor le sunt recunoscute drepturi cel putin egale cu ale cetatenilor unui stat tert. Presupune intotdeauna o conventie internationala prin care ea a fost acordata. Domeniile comert, transport international, dr. si oblig. Persoane fizice si juridice. 3. Regimul special: strainii au drepturi ce le sunt conferite printr-un tratat international sau legi speciale. 4. Regimul mixt : combinarea regimului national cu cel al clauzei natiunii celei mai favorizate. Regimul juridic al strainilor in Ro Regimul juridic al strainilor in Ro reprezinta o problema de drept intern, fiind guvernata de norme materiale ori de aplicatie imediata care exclud conflictul de legi, in timp ce conditia juridica a strainului e o institutie specifica DIP. Desi se intregeste cu norme ce nu apartin sferei dreptului privat ci unor ramuri de drept public, nu poate fi pusa la indoiala apartenenta sa la Dip. In present intr-un nr mare de state reg jur al strainilor este cel national si nediscriminatoriu cu strainii cetateni ai altor state. Indiferent de egimul juridic al strainilor pe teritoriul unui stat, acestia au obligatia de a respecta actele normative in vigoare, obligatia de loialitate fata de tara care i-a primit. Aceasta problema e serioasa, expulzarile nejustificate ori intarzierea ar putea fi interpretate drept acte ostile.iul gen e dat de OUG 194/2002 Art.18 din constitutie garanteaza protectia generala a drepturilor si obligatiilor lor. se Drepturile strainilor in RO*(art 22-25 constitutie) - Protectia generala a persoanei si averilor. - dreptul de a se deplasa liber si de a-si stabili oriune resedinta - dreptul de a reintra in tara pe durata valabilitatii permisului de sedere - dreptul de a solicita inscrierea corecta a datelor personale in documentele eliberate de autoritatea pt straini - dreptul de a beneicia de instruire Obligatiile strainilor in Ro*art.4 OUG 194/2002) 1. sa respecte legislatia Ro 2. sa nu organizeze partide politice 3. sa nu ocupe ffunctii si demnitati publice 4. nu pot organiza sau participa la maniestatii care adic atingere ordinii publica sau sigurantei nationale 5. nu pot finanta partine sau organizatii sau maniestatii care adu atingere sigurantei nationale
17

6. sa respecte scopul pentru care li s-a acordat dr. de a intra pe teritoriul Ro. 7. Obligatia de ase supune controlului de trecere si controlului org competente. Intrarea strainilor in Ro Este libera dar si conditionata de obtinerea unui vize.exista situatii cand nu se cere viza, cand exista acorduri in acest sens. Art. 11 Legea 123/2001 : viza rom. Poate fi refuzata cand: 1. solicitantul a fost expulzat, returnat, I s-a intrerupt sau ridicat dr. de sedere in Ro sau a fost declarat indizerabi 2. a savarsit o infractiune in perioada sederii in Ro ori a incalcat reglementarile vamale sau pe cele referitoare la trecerea frontierei 3. a desfasurat activitati ce pun in pericol siguranta nationala, ordinea si morala publica, dr. si libertatile cetatenesti. 4. Solicitantul vrea sa tranziteze tara dar nu are viza de intrare 5. Solicitantul nu face dovada ca are mijloace de intretinere pe timpul sederii in Ro 6. Sufera de boli care pun in pericol sanatatea publica 7. A introdus si alti straini ilegal Viza de transit este viza care permite unui strain sa tranziteze teritoriul romaniei. E eliberata pt 1 sau 2 tranzite fara sa depaseasca 5 zile.viza de transit aeroportual e obligatorie. Viza de sedere poate fi scurta : permite sa solicite intrarea pe teritoriul romaniei pt alte motive decat imigrarea, in vederea unei sederi neintrerupte nu mai mult de 90 de zile in 6 luni ; Viza de scurta sedere se poate acorda in urm. Scopuri: misiuni, turism, afaceri, transport, cultural, tratament medical lunga: mai mult de 90 de zile.intregirea fam, acte religioase, umanitare. Viza diplomatica si de serviciu: celor ce detin pasapoarte diplomatice. Viza colectiva: viza de tranzit. Viza de turism: maxim 30 zile, unui grup intre 5 si 30 pers. Sederea strainilor in Ro Se distinge intre sedere temporara si stabilirea domiciliului pe teritoriul Ro. \Durata sederii e limitata la durata vizei. Durata de sedere poate fi prelungita, scurtata, limitata cand priveste apararea sigurantei sociale, a ordinii, sanatatii, moralei. Strainul care doreste sa-si stabileasca domiciliul trebuie sa faca o cerere .. aprobata de Adm. Internelor. (art.24 l23/2001) Obtinerea domiciliului e supusa dispozitiilor generale a C C si este mentinut pana la revocare sau cadn strainul paraseste tara. Iesirea din tara a strainilor se face pe baza actelor prin trecerea frontierei. Art 29 Legea 123/ 2000 stabileste ca strainul nu iese din tara in urm. situatii: 1. nu indeplineste dec. legale la iesirea din tara , este inculpat sau invinuit intr=o cauza penala 2. se dispune masura interzicerii parasirii localitatii sau tarii 3. a fost condamnat printr-o hot. jud. definitiva si executa o pedeapsa privativa de libertate 4. ??? titlu de calatorii pt persoanele fara cetatenie care nu au domiciliul in Ro
18

5. -Documente ce le trebuie strainilor |> pasaport (apatrizi) .. precum si pt strainii care nu poseda pasaport national si din motive obiective nu pot obtine un asemenea document de la Aut. Diplomatica Potrivit OUG 194/2002 impotriva strainilor a caror sedere pe teritoriul Ro e demonstrata ilegala, al caror drept de sedere a fost anulat, precum si celor carora li s-a refuzat dreptul de sedere Of. Rom. de imigrare poate dispune masura returnarii de pe teritoriul Ro. Aceasta masura se face cu ratificarea hotararii pronuntata de instantele de judecata printr-o decizie de returnare. Ac. decizie se redacteaza in 2 exeplare, fiecare in lb. rom. si o lb. de circulatie internationala. Doc. da posibilitatea strainului sa paraseasca tara neinsotit in termen de 5 zile pentru strainul caruia i-a fost anulata sau revocata sau pt solicitantii de azil carora li s-a finalizat procedura. Aceste termene curg de la data la care decizia de returnare i-a fost adusa la cunostinta strainului. Decizia poate fi contestata in termen de 10 zile la Curtea de Apel Buc, iar in cazul in care aceasta a fost emisa de Oficilul pt emigrari sau la Curtea de Apel se afla formatiunea territorial, care a emis decizia de returnare . Instanta solutioneaza cererea in termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hot. Este irevocabila. Legea prevede unele masuri de indepartare a strainilor: declararea indezirabilului, sub escorta, expulzarea strainilor, repatrierea voluntara, umanitara asistata. Expulzarea= masura care se dispune asupra unor straini ca au desfasurt/ desfasoara/ exista indicii temeinice a unor activitati ce pun in pericol siguranta nastionala. Se dispune de Curtea de Apel Buc la sesizarea procurorului anume desemnat de Parchetul de pe langa Trib Buc in camera de consiliu cu citarea partilor , escortarea strainului pana in tara de origine. Curs 6 Expulzarea strainului Expulzarea strainului consta in indepartarea silita a infractorului strain de pe teritoriul Romaniei cu consecinta reintoarcerii pe teritoriul tarii sale cat timp se afla sub aplicarea masurii de siguranta. Masura expulzarii poate fi dispusa in conditiile CP,CPP. Dreptul de sedere al strainului inceteaza de drept la data cand a fost dispusa masura expulzarii. Instanta poate dispune ca strainul sa fie luat in custodie publica pana la efectuarea expulzarii fara ca aceasta masura sa depaseasca 2 ani. Expulzarea se face de regula catre tara a carui cetatean este, ori daca nu are cetatenie catre tara unde isi are domiciliul. In orice situatie se face: 1. cu o destinatie precisa si nu doar cu o scoatere din tara, in afara granitelor; 2. cauza o constituie starea de pericol pe care o prezinta cetateanul strain sau fara cetatenie care a savarsit o infractiune ce se judeca de instantele romane 3. masura de siguranta a expulzarii este reglementata de regimul de drept al fiecarui stat din condiderente de ordin economic sau politic. 4. In dreptul international public expulzarea reprezinta acel act prin care un stat oblige un strain sa paraseasca intr-un timp determinat/imediat teritoriul sau cu interdictia de a mai reveni. Statul care adopta aceasta masura nu e obligata sa dea explicatii in legatura cu motivele luarii hotararii de expulzare. In practica international exista cutuma de a anunta organelle statului, motivele pentru care e obligat sa paraseasca tara.
19

Se sustine ca nu e o sanctiune penala ci una de tip administrativ, drepturile patrimonoale ale celui expulzat raman sub protectia dispozitiilor care reglemeteaza regimul strainilor. Masura nu poate fi luata atunci cand exista temeiuri justificate ca viata e pusa in pericol ori ca va fi supus la tortura, tratamente inumane/degradante. Extradarea Desi nu e prevazuta de OUG 194/2002 si desi e o institutie specifica dreptului penal, trebuie sa amintim ca masura extradarii este un mijloc specific de indepartare a strainilor de pe teritoriul Romaniei. Nici CP si nici Constitutia nu defineste institutia extradarii, rolul revenind doctrinei. Astfel a fost definite ca fiind un act bilateral intre 2 state in baza caruia unui stat pe teritoriul caruia s-a refugiat un infractor sau un condamnat il preda la cerere altui stat pentru a fi judecat sau pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat. S-a mai sustinut ca este o institutie juridica atat a dreptului intern cat si a dreptului international privat, prin care persoanele vinovate de savarsirea unor infractiuni internationale sunt predate statelor indreptatite a le judeca ori condamna sau oblige sa execute pedeapsa la care a fost condamnat. Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati in baza unei conventii internationale sau in conditii de recuprocitate. Extradarea este consecinta principiului teritorialitatii legii penale si se bazeaza pe colaborarea internationala in ceea ce priveste asistenta juridica intre state. A fost cunoscuta din cele mai vechi timpuri: 1. cerere pentru extradarea unor straini refugiati in tara Moldovei a fost formulata de un principe strain catre Stefan cel Mare si a fost consemnata in 1498 in cronici. 2. In Romania a fost reglemetata in Constitutia Principatelor romane in timpul lui Cuza ( CP 1936, 1iunie 1969, actualul cod penal). A fost adoptata L 4/1971-act normativ abrogat prin L 296/2001- abrogat de L 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. 3. Legea 302/2004 cuprinde dispozitii referitoare la extradare, predarea persoanei in baza mandatului european de arestare, transferul de procedure in materie penala, recunoasterea si executarea hotararilor, asistenta judiciara in materie penala si alte forme de cooperare judiciara. Legea defineste conditiile extradarii persoanei, procedura extradarii, conditiile privitoare la fapta, principiile aplicate, remiterea de obiect, ordinea de preferinta etc. 4. Pot fi extradate din Romania la cererea unui stat strain, persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau care sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni sau sunt cautate in privinta executarii unei pedepse sau unei masuri de siguranta in statul solicitant. 5. Art. 24 din L 302/2004 nu pot fi extradati din Romania cetatenii romani cu anumite exceptii, persoanele straine carora li s-a acordat drept de azil in Romania, persoanele care se bucura de imunitate de jurisdictie in limitele stabilite prin conventie, persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti in fata unei autoritati romane solicitante in limitele imunitatii conferite de conventii international. Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in urmatoarele conditii: 1. Domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data cererii de extradare;
20

2. Are si cetatenia statului solicitant; 3. A comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al U.E daca statul solicitant este membru U.E 4. La p. 1 si 2 se adauga si conditia suplimentara ca statul solicitant sa dea asigurari apreciate ca suficiente ca in cazul unei condamnari la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare definitiva, persoana extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in Romania 5. Mai pot fi extradati si pe baza tratatelor bilaterale pe baza de reciprocitate. In scopul indeplinirii acestor conditii Ministerul Justitiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competenta a statului solicitant. Refuzul extrdarii Extradarea va fi obligatoriu refuzata daca: 1. Nu a fost respectat dreptul la un process echitabil in sensul CEDO (art.6) incheiata la 4 noi 1950 si ratificata; 2. Exista motive serioase sa se creda ca extradarea este solicitata in scopul urmaririi unei persoane pe motive de sex, rasa, nationalitate, apartenenta la un grup social. 3. Situatia persoanei risca sa se agraveze din motivele enuntate mai sus 4. Cererea este formulate intr-o cauza aflata pe rolul unor Tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale sau in vederea executarii unei pedepse aplicate de un astfel de Tribunal. 5. Se refera la o infractiune de natura politica sau conexa unei infractiuni politice. 6. Se refera la o infractiune militara care sa nu constituie infractiune de drept comun. Nu sunt considerate infractiuni de natura politica: 1. Atentatele la viata unui sef de stat sau la viata unui membru al familiei sale: 2. Crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid(1948 noi), cele prevazute de art. 50 din Conventia de la Geneva, de Conventia impotriva torturii sau tratamentelor inumane ori degradante adoptata in ian 1984.

Luarea in custodie publica Este o masura de restrangere temporara, de limitare a libertatii de miscare pe teritoriul Romaniei dispusa de magistrati impotriva strainului care nu a putut fi indepartat sub escorta in termenul prevazut de lege, precum si impotriva strainului declarat indezirabil sau cu privire la care instanta a dispus expulzarea. In cazul strainilor neexpulzati (nu au putut fi indepartati) sub escorta in termenul prevazut de lege, luarea in custodie publica se dispune de procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, pe o perioada de 30 de zile la cererea autoritatilor pentru straini si a formatiunilor/formalitatilor sale teritoriale
21

In cazul strainilor cu privire la care s-a dispus expulzarea, instanta poate dispune sa fie luati in custodie publica in termenul pana la expulzare reglemetat de CPP, fara ca perioada sa depaseasca 2 ani. Luarea in custodie publica a strainilor declarati indezirabili se dispune de instanta de judecata care a dispus masura declararii ca indezirabili prin hotarare prevazuta in acest sens. Perioada maxima de luare in custodie publica a strainilor impotriva carora s-a dispus masura nu poate depasi 6 luni. Impotriva masurii strainii pot dispune plangere la Curte de Apel Bucuresti in termen de 5 zile, fiind obligate sa solutioneze cererea in 3 zile de la primire. Strainii luati in custodie publica, in 24 h de la primire sunt amprentati si fotografiati si sunt cazati in camere administrative de Oficiul roman pentru emigrari( sunt destinate cazarii temporare). Regimuri juridice speciale aplicabile strainilor Potrivit art. 147 din OUG 194/2002, dispozitiilor L 122/2006 privind azilul in Romania se aplica cu precadere fata de prevederile ordonantei de urgent. Prevederile OUG 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre a U.E si al Spatiului Economic European aprobata de L 92/2005 referitoare la membri de familie ai cetatenilor membrii U.E Persoanele juridice in Dreptul International Privat Desi legiuitorul nu defineste expres persoana juridical, in legislatia noastra gasim suficiente elemente pentru a defini persoana juridica. NCC prevede dispozitii generale privind p.j. in art.187-193, infiintarea persoanei juridice in art. 194-195, capacitatea de folosinta si de exercitiu in art. 205-224, identificarea persoanelor in 225-231 , incetarea in art. 244-251. In dreptul international privat dispozitiile privind persoana juridical in art. 2580-2584 NCC.. Sunt persoane juridice orice organizatie care are organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat unui anumit scop in acord cu interesul obstesc. Dobandirea calitatii de persoana juridica genereaza: Existent unor atribute de identificare Vointa si capacitate Aptitudinea de a participa in nume propriu De asta in justitie ca reclamanta sau ca parata Nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului stabilit prin lege, act de infiintare sau statut; sunt valabile in mai toate sistemele de drept modern.

Clasificarea persoanelor juridice: In legislatie si in doctrina exista mai multe criterii pentru clasificarea persoanei juridice Persoane juridice de drept intern si persoane juridice de drept international Dupa nationalitate - persoane juridice romane
22

-persoane juridice straine Dupa sediu - cu sediul in Romania -cu sediul in strainatate Dupa natura drepturilor de proprietate persoanele juridice sunt: -de stat -private -mixte Dupa natura scopului personele juridice sunt: -cu scop patrimonial -fara scop patrimonial Potrivit capitalului social persoanele juridice sunt: -cu participare straina -fara participare straina

Determinarea legii aplicabile persoanelor juridice: In functie de felul calificarii si de legea dupa care se face calificarea se determina si legea care va stabili daca un colectiv organizat are sau nu calitatea de p.j. Dreptul international privat a imbratisat principiul calificarii primare dupa lex fori confom caruia cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de drept / raport juridic se i-a in considerare calificarea juridica.

CURS 7 Persoana juridica Domeniul de aplicare a legii nationale Legea statutului organic a persoanei juridice carmuieste capacitatea acestuia, modul de dobanidire si pierdere a capacitatii de.., drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat, modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice, reprezantarea acesteia, modificarea actelor constitutive, dizolvarea si lichidarea persoanei juridice. Recunoasterea persoanei juridice 1. -este admisa de toate statele prin legea nationala si se face numai daca persoana juridica straina a fost constituita in conformitate cu legea sa nationala si nu se opune ordinii publice de drept international privat. 2. -este un act declarativ de drepturi prin care se constata existenta persoanei juridice si se recunosc extrateritorial efectele existentei ei. Potrivit legii romane (art. 2582 N.C.C.) persoanele juridice straine cu scop lucrativ, valabil constituite in statul a carui nationalitatea o au, sunt recunoscute de plin drept in Romania.
23

Persoanele juridice fara scop lucrativ pot fi recunoscute pe baza aprobarii Guvernului prin hotarare judecatoreasca sub conditia reciprocitatii daca sunt valabil constituite in statul a carei nationalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale si bunelor moravuri din Romania. Hotararea de recunoastere se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar central si este supus apelului n termen de 60 de zile de la data ultimei publicri. Apelul poate fi exercitat de orice persoan interesat pentru nendeplinirea oricreia dintre condiiile mai sus precizate. Recunoaterea persoanelor juridice cu scop lucrativ se produce de plin drept fr a fi necesare ndeplinirea formalitilor dar aprecierea valabilitii se face cu legea statului a crui naionalitate o au. Persoanele juridice fr scop lucrativ sunt supuse unor proceduri de recunoatere. Numai o persoan juridic fr scop lucrativ valabil constituita potrivit legii statului a carui naionalitate o are poate fi ns recunoscut. Efectele recunoasterii persoanei juridice straine O persoan juridic strin care e recunoscut beneficiaz de toate drepturile ce decurg din legea statutului ei organic n afar de cele pe care statul care face recunoaterea le refuz prin dispozitiile sale legale. Persoanele juridice straine recunoscute in Romnia isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura. In ceea ce priveste legea aplicabila fuziunii peroanei juridice (2584 N.C.C.) fuziunea unei persoane juridice de nationalitate diferit poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legea nationala aplicabile statutului lor organic.

Persoana juridica in ordinea comunitara ntre statele membre ale U.E. aplicarea regulilor traditionale din dreptul international provat este atenuata tot mai mult de introducerea unor reguli proprii ordinii juridice comunitare. Principalul izvor de drept comunitar este dreptul derivat, creat direct prin puterea legislativa sau reglementara recunoscuta instituiilor europene. Cu toate acestea recurgerea la procedeul cconventiei clasice a ramas practicat in domeniul de competenta nationala. De altfel, tratatele constitutive ale Comunitatii Europene de la Paris i Roma acorda statelor membre dreptul sa incheie conventii complementare cata vreme nu se contravine dreptului convenit in tratate. Tratatul de la Roma ofera libertate statelor membre sa angajeze negocieri pentru a asigura recunoasterea reciproca a societatilor, mentinerea personalitatii juridice in caz de transfer al sediului dintr-o tara in alta si posibilitatea de fuziune a societatilor inmatriculate in statele membre diferite. Pe baza acestor prevederi a fost adoptata Conventia pentru
24

recunoasterea reciproca a societatilor din 1968, iar in 1990 a fost constituita Conventia privind eliminarea dublei impuneri asupra beneficiilor intreprinderilor. Faptul ca in interiorul statelor Europei coexista 27 de legislatii nationale care reglementeaza uneori in mod diferit aspecte ale domeniului dreptului international privat genereaza dificultati de receptare, aplicare, interpretare. Pasii spre evitarea acestor solutii contradictorii precum si pentru unificarea dreptului de solutionare a conflictului de legi au fost facuti asupra competentei judiciare si executarea hotararilor in materie civila, in Conventia de la Roma din 1980.

Norme conflictuale privind starea si capacitatea persoanei fizice Raporturile juridice care tin de starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt supuse in dreptul international privat legii personale. Exista doua forme sub care se prezinta legea personala astfel incat statutul personal fie e legat de legislatia locului de origine-lex patriae, fie de cea a domiciliului lex domiciliae. Sistemele de drept sunt divizate in functie de punctul de legatura luat in considerare nu insa in mod absolut ci acordandu-se prioritate uneia dintre legi( cetateniei ori domiciliului). In literatura de specialitate s-au adus argumente pro si contra ambele sisteme. Avantajele pentru legea domiciliului sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. -domiciliul e locul unde se afla locuinta statornica a persoanei -stabilirea domiciliului exprima vointa persoanei de a se supune legii acelei tari -legea domiciliului e preferabila legii cetateniei deoarece domiciliul e unic -legea domiciliului exclude diferenta intre cetateni si straini -asigura securitatea creditului -favorizeaza asimilarea strainilor -legea domiciliului se impune in statele neunitare, federative -asigura interesele persoanei, ale tertilor, ale statului pe teritoriul caruia se gaseste persoana respectiva

Dezavantaje -domiciliul nu are uneori un caracter relativ -in unele cazuri, domiciliul e greu de stabilit, din moment ce nu se poate stabili resedinta din cele 2 sisteme i efectele juridice In sprijinul legii nationale se invoca mai multe argumente:

25

-cetatenia are un caracter stabil mai accentuat dect domiciliul motivat de faptul ca ea se dobandeste si se pierde in conditii strict reglementate de lege. -caracterul de certitudine al cetateniei, fiind o stare de drept poate fi dovedit cu documente oficiale, prezinta mai multa siguranta decat domiciliul care e stare de fapt.

Statutul persoanei fizice in dreptul roman Starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala afara numai daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. Legea nationala e legea statului a carui cetatenie o are presoana respectiva. Pentru cetatenii romani, legea nationala este cea romana. Determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca. Legea nationala a cetateanului roman care potrivit legii straine e considerat ca are o alta cetatenie, e legea romana. Legea romana se aplica tuturor romanilor, chiar daca au dobandit si o alta cetatenie atata timp cat ei nu si-au pierdut cetatenia romana in conformitate cu dreptul roman. Legea privind statutul persoanei fizice in materia dreptului civil carmuieste urmatoarele institutii juridice: starea civila, capacitatea de folosinta i capacitatea de exercitiu a persoanei fizice. Starea civila- reprezinta ansamblul de elemente personale care izvorasc din acte precum casatoria, tagada paternitatii i altele si fapte de stare civila: mostenirea sau moartea de care ii leaga anumite efecte juridice specifice si care servesc pentru identificarea peroanelor in familie si societate. Actele si faptele de stare civila sunt supuse inregistrarii in registrele de stare civila. Pentru nastere, casatorie si deces se intocmesc acte de nastere, casatorie si deces in sens de instrumentum, de a face dovada unor astfel de imprejurari. Inregistrarea adoptiei, divortului, schimbarea numelui si prenumelui se face prin mentiune in registrele de stare civila. Proba starii civile a persoanei se face cu actele de stare civila intocmite sau inscrise in registrele de stare civila in temeiul carora se elibereaza certificatul constatator al faptului/actului de stare civila. In situatii exceptionale, proba se face prin orice mijloc de proba, atunci cand exista un element de extraneitate( inregistrarea actelor de stare civila ce-i priveste pe straini, apatrizi, romanii aflati in afara granitelor tarii sau cand are loc in imprejurari diferite). Actele si faptele de stare civila care privesc persoanele fara cetatenie se inregistreaza a si pentru cetatenii romani. Strainii care se afla pe teritoriul tarii noastre pot alege sa se inregistreze in registrele se stare civila tinute de autoritatile romane sau pot cere inregistrarea in registrele tinute de reprezentantii lor diplomatici/consulari din tara noastra.

26

Intocmirea actelor de stare civila privind cetatenii straini se face la oficiile consulare de cariera sau la autoritatile competente. Cetatenii romani din strainatate pot solicita inscrierea in registrele de stare civila de la oficiile diplomatice sau oficiile consulare de cariera a Romaniei, a certificatelor de stare civila eliberate de autoritatilor straine care ii priveste, in cazul in care inregistrarea actului sau faptului de stare civila a fost facuta in prealabil la autoritatile din statul in care se afla. Inscrierea se face cu aprobarea sefilor misiunilor dipomatice sau a oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motiveaza. Autoritatea competenta in materie de evidenta persoanelor raporteaza misiunilor diplomatice i oficiilor consulare ale Romaniei liste cu coduri numerice precalculate in vederea inscrierii lor in actele de nastere intocmite si in certificatele intocmite in baza acestora. Misiunile diplomatice ale Romaniei trimit prin Ministerul Afacerilor Externe actele din primul exemplar al actelor din registrul de stare civila pe masura completarii lor la serviciile publice comunitare a persoanelor, a sectorului 1 al Municipiului Bucureti impreuna cu documentele primare pe baza carora s-a intocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de stare civila va fi trimis in 30 de zile de la data cand toate actele au fost completate la serviciul public local de evidenta a persoanelor al municipiului Bucuresti. Actele de stare civila ale cetatenilor romani au putere doveditoare in tara, daca sunt inscrise, transcrise in registrele de stare civila romane. Transcrierea certificatelor si extraselor de stare civila se efectueaza cu aprobarea primarului unitatii administrativteritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei. Cetateanul roman este obligat ca in termen de 6 luni de la intoarcerea in tara sau de la primirea din strainatate a certificatului/extrasului de stare civia sa ceara transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale in a carui raza domiciliaza. Daca aceste acte nu contin toate rubricile prevazute de certificatul de stare civila roman, inregistrarea are loc pe baza inscrisurilor autentice emise de autoritatile publice competente romane/sau dupa caz straine care fac dovada datelor ce trebuie inscrise la rubricile respective. n privinta cetatenilor romani care nu au avut niciodata domiciliul in Romania, trasncrierea se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipului Bucuresti si cu preavizul prealabil al Oficiliul general de evidenta a persoanelor municipiului Bucuresti. Cetatenii romani ale caror acte de stare civila au fost inregistrate in localitatile care au apartinut Romaniei, iar in prezent se gasesc pe teritoriul altor state pot solicita intocmirea actelor de stare civila la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi au domiciliul. Actele de stare civila privind pe cetatenii romani intocmite de alte autoritati decat romane, pentru a putea fi folosite in Romania cu putere doveditoare trebuie
27

transcrise/inscrise in Registrul de stare civila roman. Pentru cetatenii straini cu resedinta in Romania sau aflate temporar in Romania, transcrierea/inscrierea in Registrele romane e o facultate si nu o obligatie. Aceasta facultate prezinta importanta in materia divorturilor intrnationale. Exista exceptii cu privire la cumpararea terenurilor de persoane juridice straine ce sunt reglementate de Legea 312/2005.

Numele si domiciliul persoanei fizice Art. 2576 N.C.C., art. 82 NCC Numele persoanei e carmuit de legea sa nationala. Exista si exceptii: persoana fara cetatenie, careia ii e aplicata legea domiciliului sau legea resedintei. Se va face aplicarea legii romane ca legea domiciliului procedandu-se in mod similar si in stabilirea numelui unui copil gasit pe teritoriul Romaniei. Dobandirea si modificarea numelui determinata de casatorie, filiatie sau adoptie sunt supuse legii care guverneaza efectele nepatrimoniale ale actelor instantei asupra numelui. Tot in domeniul legii personale intra si schimbarea numelui pe cale administrativa Art.82, art. 89 scimbarea numelui. Stabilirea numelui copilului la nastere e carmuita la alegere, fie de legea statului a caror cetatenie comuna o au atat parintii cat si copilul, fie de legea statului unde copilul s-a nascut si locuinta de la nastere. In ceea ce priveste domiciliul persoanei fizice, dreptul international privat roman nu cuprinde dispozitii contrare normelor europene, acesta fiind tratat ca un punct de legatura in cadrul normleor conflictuale. Domiciliul, de drept comun poate fi cunoscut ca domiciliu legal, domiciliu ales. Cetateanul are dreptul sa-si aleaga sau sa-si schimbe domiciliul in tara sau strainatate cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege. O persoana nu poate avea decat o resedinta sau un domiciliu chiar daca detin mai multe locuinte. Domiciliul persoanei fizice in vederea exercitarii drepturilor si libertatilor sale civile este unde isi declara ca are locuinta principala. Aprobarea si revocarea domiciliului pentru straini revine Ministerului de Interne potrivit legii nr. 123/2001. Resedinta persoanei fizice este in locul unde isi are locuinta secundara. Legea ofera partilor posibilitatea sa-si aleaga domiciliul lex voluntatis. Reedina va fi considerat domiciliu cand acesta nu e cunoscut. In lipsa de resedinta, persoana e considerata ca locuieste la ultimul domiciliu, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul unde persoana se gaseste. Resedinta persoanei fizice straine e supusa regulilor aplicate domiciliului de drept comun.

Capacitatea persoanei fizice

28

Calitatea de subiect de drept a persoanei e strans legata de existenta capacitatii juridice a persoanei care reprezinta aptitudinea generala si ............... a persoanei de a avea in conditiile legii drepturi si obligatii posibile in orice domeniu al raporturilor juridice. Capacitatea persoanei fizice e un domeniu de aplicare a legii naionale; legea reglementeaz capacitatea de folosin si de exercitiu. Capacitatea de folosinta e supusa legii nationale, determinand inceputul si sfarsitul personalitatii, continutul acestuia ingloband si capacitatea pesoanei de a incheia acte juridice. Corelativ capacitatii de folosinta exista si inapacitatea de folosinta care lipseste persoana de posibilitatea de a avea anumite drepturi si obligatii civile. Incapacitatile sunt supuse unor norme diferite in functie de calificarea care i se acorda. Au caracter de sanctiune civila, de exp. decaderea din drepturile parintesti supuse legii nationale persoanelor in cauza. Incapacitatile au caracter de ocrotire: in functie de sfera pe care actioneaza. Incapacitatile de folosinta -relative -absolute Capacitatea de exercitiu

Curs 8 Casatoria persoanei fizice Element de baza al familiei, casatoria prezinta mai multe particularitati politice, sociologice, religioase rezultand o mare diversitate de legislatii care adaugate dezvoltarii contemporane, fac din acest element de statut personal un mod prielnic pentru particularitatea conflictelor de legi. In literatura de specialitate au fost date definitii casatoriei : 1. Este privita ca fiind uniunea liber consimtita, dintre femeie si barbat, incheiata cu dispozitii legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii 2. Casatoria reprezinta actul juridic solemn prin care un barbat si o femeie, in scopul intemeierii unei familii, inheie o uniune careia legile ii reglementeaza in mod imperativ conditiile incheierii si desfacerii. 3. Alti autori : un act juridic bilateral prin care viitorii soti consimt in mod liber si pe deplin legal sa se supuna statutului legal al casatoriei Potrivit art. 259 din NCC, casatoria e uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie incheiata in conditiile legii. Celebrarea religioasa a casatorii poate fi facuta numai dupa incheierea casatoriei civile. Casatoria inceteaza prin decesul sau in temeiul hotararii judecatoresti de declarare a mortii unuia dintre soti.
29

Pentru incheierea casatoriei sunt necesare urmatoarele conditii legale de fond si de forma, respectiv lipsa impedimentelor la casatorie. Sunt anumite situatii in care intervine ordinea publica in DIP, de ex: daca s-ar nesocoti monogamia casatoriei sau varsta necesara pentru incheierea casatoriei. In dreptul englez se stabileste ca o casatorie pentru a fi valabila trebuie sa respecte anumite conditii fara de care casatoria nu s-ar putea incheia : un englez nu se poate casatori sub varsta matrimoniala minima, cu nerespectarea principiului monogamiei, daca intre viitorii soti exista rudenie sau afinitati prohibite de lege, daca nu se tine seama de impedimentele prevazute de legea straina si care sunt necunoscute legii engleze Tot in dreptul englez nu se admite fraudarea legii in materie casatoriei. In ceea ce priveste dreptul francez, acesta admite eroarea pentru identitate fizica si civila ca motiv de nulitate a casatoriei. Conditiile de fond sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei. Conditiile de fond cerute pentru incheierea promisiunii de casatorie e determinata de legea nationala a viitorilor soti la data promisiunii. Efectele incheierii promisiunii sunt guvernate in oridine de legea resedintei obisnuite comune a viitorilor soti la data promisiunii, legea nationala comuna a viitorillor soti cand acestia nu au resedinta obisnuita in acelasi stat, si de legea romana in lipsa legii nationale comune. Forma incheierii casatoriei e supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza. Casatoria incheiata in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei in statul in care acesta e acreditat e supusa formalitatilor legii romane. Legea care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestor nulitati. Efectele casatoriei O casatorie legal incheiata produce pentru viitorii soti o serie de efecte care au fost impartite in literatura de specialitate in doua categorii: 1. Efecte cu privire la persoanele sotilor si la raporturile personale intre acestia; 2. Efecte cu privire la relatia ce priveste patrimoniul sotilor. Cu privire la relatiile personale dintre soti, distingem urmatoarele obligatii : 1. Obligatii de sprijin moral ; 2. Obligatii de fidelitate ; 3. Obligatii de coabitare. Efectele generale ale casatoriei sunt supuse legii resedintei obisnuite comune a sotilor, iar in lipsa, legii cetateniei comune a sotilor. In lipsa legii cetateniei comune se apeleaza la legea statului pe teritoriul caruia casatoria a fost celebrata. Prin exceptie, dreptul sotilor asupra locuintei familiale, precum si regimul unor acte juridice asupra acestei locuintei sunt supuse legii locului unde este situata. Daca sotii aleg o alta lege aplicabila regimului lor matrimonial, in conformitate cu art. 2590 NCC regimul primar va fi cel stabilit de legea determinata potrivit art. 2589 NCC si nu de legea pe care ei au ales-o. De exemplu : daca doi soti, cetateni roamani, unul cu resedinta in Franta, altul in Italia, aleg ca legea lor aplicabila regimului matrimonial sa fie legea franceza ca lege a statului pe teritoriul caruia unul dintre soti are resedinta obisnuita in momentul alegerii conform art. 2590 alin.2 lit a NCC. In temeiul art 2589(2) NCC, regimul primar e reglementat de legea romana.
30

Daca ei achizitioneaza o locuinta familiala in Romania, drepturile sotilor vor fi cele prevazute de legea romana, chiar daca regimul lor matrimonial e guvernat de alta lege. Atunci cand locuinta familiei e situata in Romania, indiferent de legea aplicabila regimului matrimonial, atat notiunea de locuinta a familiei, cat si dre pturile sotilor asupra acestuia vor fi stabilite de prevederile art. 321-323 NCC. Desfacerea casatoriei : Divortul reprezinta disolutia sau ineficacitatea casatorii survenita in timpul vietii sotilor, survenita din cauza unor motive temeinice imputabile sotilor parati sau sotului parat sau dorintei exprimate de ambii soti. Sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele legi aplicabile divortului : 1. Legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data conventiei de alegere a legii aplicabile. 2. Legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna daca cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei de algere a legii aplicabile. 3. Legea statului al carui cetatean este unul dintre soti. 4. Legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3 ani. 5. Legea Romana. Alegerea legii aplicabile divortului astfel cum a fost stabilita prin NCC este in deplina concordanta cu regulamentele Consiliului Europei, 1374/2000 si 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararii judecatoresti in materia raspunderii parintesti. In ceea ce priveste regulamentul Consiliului Europei 2201/2003 acesta se aplica, oricare ar fi nationalitatea instantei materiilor civile privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei. In sensul acestui regulament : 1. prin instanta judicecatoreasca se intelege toate autoritatile din statele membre competente in materiile care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament. 2. Prin judecator se intelege judecatorul sau functionarul avand competente echivalente cu cele ale judecatorului in materiile civile, in care intra judecatorii nationali ai statelor membre ai UE. 3. Prin stat membru se intelege toate statele membre cu exceptia Danemarcei. 4. Prin hotarare judecatoreasca se intelege orice hotarare de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei, precum si orice hotarare juridica privind raspunderea parinteasca pronuntata de o instanta judecatoareasca a unui stat membru. Se intelege in acelasi timp prin hotarare judecatoareasca decizie, sentinta, ordonanta.

31

Curs 9 Efectele hotararilor judecatoresti straine In situatia in care exista o hotarare judecatoareasca straina, aceasta poate fi recunoscuta si poate produce efecte in Romania, in condtiile prevazute de dispozitiile Dreptului International Privat roman. Termenul hotarare straina se refera la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, notariatelor sau a oricaror altor autoritati competente dintr-un alt stat. Legat de termenul hotarare judecatoareasca, Curtea Suprema de Justitie a Romaniei, denumita asa in 2003, printr-o sentinta civila s-a pronuntat ca aceasta desemneaza actele de juristdictie ale instantelor judecatoresti, notarilor sau a oricaror autoritati competente si are aceeasi valoare ca si o hotarare pronuntata de o instanta nationala. Efectele hotararilor judecatoresti straine O hotarare judecatoareasca poate fi invocata fie ca act jurisdictional, fie ca act al autoritatilor competente, ca mijloc de proba sau ca un simplu act juridic. In principiu, hotararile judecatoresti straine produc 3 efecte: 1. Au puterea doveditoare a actului autentic 2. Au autoritate de lucru judecat 3. Au forta executorie Hotararea straina nu poate avea autoritate de plin drept de lucru judecat si forta executorie, precum o hotarare ce emana de la o instanta nationala, pentru ca s-ar incalca principiul suveranitatii statului roman, organul de executare neputand sa se supuna ordinelor date de o instanta straina. Ca atare, pentru ca o hotarare straina sa produca efectele juridice prevazute de legea nationala ea trebuie sa parcurga procedura legala reglementata de lege. Recunoasterea hotararilor juridice straine O hotarare judecatoreasca este un act de autoritate publica prin care se dispune asupra unei situatii si se ordona fortei publice sa execute decizia. Este stiut faptul ca statele au o organizare juridica proprie diferita de cea a statului unde se solicita recunoasterea hotararii. Pentru aceasta hotrarea trebuie sa capete o anumita forta si sa primeasca o anumita calificare juridica pentru a putea fi recunoscuta. Au fost consacrate mai multe opinii in favoarea legii statului pe teritoriul caruia este invocata hotararea straina. Prin urmare, calificarea se va face dupa legea autoritatii chemata sa solutioneze conflictul de legi.
32

Prin recunoastere, hotararile judecatoresti straine beneficiaza la noi in tara de autoritate de lucru judecat intocmai ca o hotarare judecatoareasca romana. Conventiile internationale pot sa stabileasca anumite efecte pe care le produce recunoasterea unei hotarari. Legislatia romana actuala privind institutia recunoasterii reglementeaza doua posibiltati si anume : 1. Recunoasterea de plin drept ; 2. Recunoasterea prin hotarare judecatoreasca. Recunoastearea de plin drept intervine in cazul in care se refera la starea civila a persoanelor, a cetatenilor statelor unde au fost pronuntate, la starea civila a cetateanului unui anumit stat fiind pronuntata intr-un stat tert si au fost recunoscute anterior de stat de cet al fiecarei parti. Acest gen de hotarari straine sunt prezentate direct la autoritatea statala de stare civila dupa ce au fost supralegalizate, bucurandu-se de puterea doveditoare a actelor autentice. In cazul in care hotararea judecatoareasca straina priveste statutul civil al persoanei cu domiciliul in statul care a pronuntat-o prin aplicarea legii domiciului, acesta beneficiaza de recunoasterea de plin drept daca este mai intai recunoscuta de statul cetateniei acelei persoane. Recunoasterea prin hotarare judecatoareasca se face daca sunt intrunite urmatoarele conditii : 1. Instanta sa fie competenta potrivit legii statului care a pronuntat-o 2. Hotararea a ramas definitiva potrivit legii statului care a pronuntat-o 3. Sa existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararii straine intre Romania si respectivul stat. Refuzul recunoasterii Recunoasterea se poate refuza numai in cazurile urmatoare : 1. Hotararea este rezultatul unui fraude comise in procesul din strainatate ; 2. Hotararea contravine ordinei publice de Drept international privat din Romania ; 3. Litigiul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare chiar nedifinitiva a unei instante din Romania sau se afla in curs de solutionare la instantele romane la data sesizarii instantelor competente. Instanta competenta Cererea este de competenta tribunalului in raza caruia isi are domiciliul/sediul persoana care solicita recunoasterea hotararii straine. Recunoasterea poate fi facuta atat pe cale principala cat si pe cale incidentala de catre instanta in fata careia se invoca exceptia de lucru judecat in baza unei hotarari straine. Sub aspect procedural instantele romane la primirea cererii verifica indeplinirea conditiilor recunoasterii fara a analiza cauza pe fond. Nu se poate refuza recunoasterea pe motiv ca instanta straina a aplicat alta lege, decat cea aratata de dreptul romanesc. Cererea de recunoastere trebuie sa contina mentinuile prevazute de legea romana si va fi insotita de urmatoarele acte in traducere legalizata. 1. Copia hotararilor straine ; 2. Dovada caracterului definitiv al acestuia ; 3. Copia dovezii de indeplinire a procedurilor de citare si de comunicare catre parti ; 4. Orice acte care pot proba/completa cererea.
33

Potrivit reglementarilor cuprinse in Conventia de la Bruxelles (27 septembrie 1968) este recunoscut principiul recunoasterii de plin drept a hotararilor pronuntate de instantele altor state membre. In consecinta, canditiile de exequator au fost reduse. Se aplica regulamentul 44/2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila. Exequatorul Este un act de jurisdictie al instantei pentru obtinerea caruia este necesara parcurgerea a doua etape : recunoasterea hotararilor straine si executarea hotararilor straine. Executarea hotararilor straine pe teritoriul roman se face pe baza incuviintarii date de instanta judecatoreasca romana competenta. Aceasta incuviintare execuator intervine daca hotararea nu se executa de cei obligati de buna voie. Legea 105/1992 (art. 173(2)) nu permitea punerea in executare a hotararilor straine, daca este cu executare provizorie ori priveste masuri asiguratorii. Obiectul execuatorului e procedura prin care se acorda in tara noastra forta executorie unei hotarari juridice straine.Se apreciaza de unii autori ca obiectul ar fi cu mult mai larg si ar cuprinde si autoritatea de lucru judecat. Prin execuator, hotararea juridica straina dobandeste atat autoritate de lucru judecat in Romania, cat si forta executorie posibilitatea executarii ei fata de cei obligati si care nu au dus-o la indeplinire de buna voie. Exista autoritate de lucru judecat atunci cand a doua cere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si are aceleasi parti (tripla identitate) facuta de ele si contra lor in aceeasi calitate. Autoritatea de lucru judecat este un ordin dat judecatorului de a nu mai judeca o cauza irevocabil solutionata. Conditiile necesare pentru a utiliza exequatorul 1. Hotararea este data de o instanta judecatoreasca competenta; 2. Hotarea judecatoreasca a fost data cu aplicarea legii materiale competente potrivit normelor Dreptului international privat; 3. Hotararea judecatoreasca este executorie potrivit legii care se aplica pe teritoriul unde a fost pronuntata si sa nu se fi indeplinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita potrivit legii romane; 4. Hotararea judecatoreasca nu aduce atingere ordini publice a DIP, fie prin dispozitia ei, fie prin executarea ei; 5. Intre Romania si tara a carui instanta a dat hotararea sa existe reciprocitate ; 6. Hotararea judecatorului straine sa nu fie rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate ; 7. Sa nu existe o hotarare judecatoreasca romana in acea materie anterioara hotararii straine, ori o sesizare anterioara a instantelor romane ; 8. Sa nu fie o hotarare in materie de stare civila si capacitate privind un cetatean roman, iar solutia data potrivit legii determinata de Dreptul international privat al tarii unde s-a pronuntat hotararea sa fie diferita de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane. Reglementarea comunitara a exequatorului: Regulam 44/2001, 2201/2003, 805/2004

34

Potrivit regulamentului se face o cerere la tribunal pentru a se consta forta executorie a hotararii judecatoresti, cererea fiind verificata de grefierul sef, sub aspectul tuturor inscrisurilor necesare. Controlul este formal, fiind interzisa verificarea hotararii, adica revizuirea, ori a se verifica competenta judiciara. Nu se verifica nici conditiile de frauda, ci numai conformitatea cu ordinea publica . Regulamentul 2201/2003 a creat 2 tipuri de hotarari susceptibile de a fi verificate imediat pentru execuatorul hotararii in statele member ale UE: 1. Cele privind dreptul de vizita transfrontaliera 2. Cele prin care se dispune revenirea minorului dupa deplasarea ilicita intr-un stat membru La 21 aprilie 2004 a fost adoptat R805/2004 privind crearea unui titlu executoriu European pentru creantele necontestate. S-a urmarit astfel eliminarea procedurii de execuator in scopul de a se asigura ca deciziile, tranzactiile judiciare i actele referitoare la creantele necontestate sa poata circula in mod liber nefiind necesar acordul autoritatii judiciare a unui alt stat membru, ceea ce ar intarzia procedura Titlu executoriu European se aplica in materie civila fiind exclus domeniul vamal, fiscal, starea si capacitatea persoanei fizice, regimul matrimonial, testament, succesiuni, faliment si arbitraj international. Potrivit art. 4 din Regulament prin hot. Judiciare se intelege orice hot. pronuntata de o instanta judecatoreasca dintr-un stat membru, indiferent de denumire, precum si stabilita de grefier a sumelor reprezentand cheltuieli de judecata, aspect neexistent in legislatia noastra. Act autentic= un act intocmit sau inregistrat in mod formal ca act autentic si a carui autentificare se refera la semnatura si conditiile actului daca el a fost emis de o autoritate publica sau orice autoritate imputernicita in acest sens. Arbitrajul international In masura in care partile sunt de accord, neintelegerile dintre ele pot fi solutionate pe calea arbitrajului. Arbitrajul este o modalitate de solutionare a unui litigiu de o anumita persoana, numita arbitru, investita cu misiunea de a judeca o cauza pe baza acordului partilor, fiind exclusa competent instantelor judecatoresti, iar Solutia fiind obligatory pentru toate partile. Acordul de arbitraj se poate naste , fie din vointa partilor, fie dintr-o conventie internationala. Caracterele arbitrajului international de drept privat: 1. Caracterul international- art. 369 CPC prevede ca un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este considerat international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. Pe cale de consecinta, internationalitatea arbitrajului rezulta din dimendiunea international a litigiilor. 2. Arbitralitatea. Legislatia romana dispune ca partile pot sa solutioneze pe calea arbitrajului un litigiu patrimonial dintre ele, afara de cele care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactii. Arbitralitatea inseamna puterea de a statua a arbitrilor cu privire la un anumit litigiu. Arbitajul prezinta avantaje si dezavantaje:
35

1. 2. 3. 1. 2.

Avantaje: Rapiditatea procesului de judecata Taxele sunt mai mici decat cele de judecata Sedintele de judecata nu sunt publice Dezavantaje: Nu raspunde unui acces liber si egal la judecata Nu este gratuit. Arbitrajul e reglementat de Conventia de la New York 1958 privind recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale , Conventia de la Geneva si L. 105/1992.

Clauza compromisorie Este clauza din contract potrivit careia partile isi exprima acordul de a supune arbitrajului eventualele litigii izvorate din acel contract. Poate fi stipulata si printr-un inscris separate intocmit concomitant sau ulterior contractului principal; trebuie indeplinita o conditie pentru ca inscrisul separate sa fie valabil si anume sa fie anterior aparitiei litigiului. Clauza subzista si in cazul in care alte clause sunt lovite de nulitate. Compromisul O alta clauza prin care partile stabilesc ca litigiul dintre ele sa nu fie supus jurisdictiei ordinare, ci arbitrajului. Diferenta fata de clauza compromisorie este aceea ca aceasta se refera la un litigiu viitor, eventual, iar compromisul e incheiat in scopul rezolvarii neintelegerilor dj nascute. Legiislatiile moderne le denumesc pe cele 2 conventii de arbitraj. Formele arbitrajului: Arbitrajul intern - are loc cand exista un raport juridic fara element de extraneitate. Arbitraj de drept international privat Arbitraj de drept international public solutioneaza diferendele internationale avand character politico-personal Arbitraj comercial international. Sentinta arbitrala Procedura arbitrala se finalizeaza cu o hotarare numita sentinta arbitrala, executorie de buna voie sau sau silit prin exequatur. Este echivalentul arbitral al anuei hotarari judecatoresti. Are aceleasi efecte si reprezinta hotararea pe care instanta arbitrala o da asupra litigiului cu care a fost investita. Trebuie sa cuprinda organul de la care emana, partile cu mentionarea domiciliului, resedintei sau sediului lor, obiectul litigiului si dispozitivul hotararii Pentru a fi recunoscuta si executata, hotararea arbitrala, in cazul in care nu se executa de buna voie, va trebui sa se respecte procedura exequatorului.

1. 2. 3. 4.

1. 2. 3. 4. 5.

36

37