Art. 483.

Autoritatea printeasc
(1) Autoritatea printeasc este ansamblul de drepturi i ndatoriri care privesc att persoana, ct i bunurile copilului i aparin n mod egal ambilor prini. (2) Prinii exercit autoritatea printeasc numai n interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, i l asociaz pe copil la toate deciziile care l privesc, innd cont de vrsta i de gradul su de maturitate. (3) Ambii prini rspund pentru creterea copiilor lor minori.

Art. 484. Durata autoritii printeti

07/05/2011 by admin in Uncategorized

Autoritatea printeasc se exercit pn la data cnd copilul dobndete capacitatea deplin de exerciiu.

Art. 485. ndatorirea de respect

07/05/2011 by admin in Uncategorized

Copilul datoreaz respect prinilor si indiferent de vrsta sa.

Art. 486. Nenelegerile dintre prini

07/05/2011 by admin in Uncategorized

Ori de cte ori exist nenelegeri ntre prini cu privire la exerciiul drepturilor sau la ndeplinirea ndatoririlor printeti, instana de tutel, dup ce i ascult pe prini i lund n considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocial, hotrte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 487. Coninutul autoritii printeti

07/05/2011 by admin in Uncategorized

Prinii au dreptul i ndatorirea de a crete copilul, ngrijind de sntatea i dezvoltarea lui fizic, psihic i intelectual, de educaia, nvtura i pregtirea profesional a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, nsuirilor i nevoilor copilului; ei sunt datori s dea copilului orientarea i sfaturile necesare exercitrii corespunztoare a drepturilor pe care legea le recunoate acestuia.

Definit ca fiind ansamblul de drepturi i ndatoriri care privesc att persoana, ct i bunurile copilului, autoritatea printeasc aparine, potrivit Noului Cod Civil (NCC), ambilor prini, care trebuie s o exercite numai n interesul superior al copilului (Titlul IV din NCC Autoritatea printeasc). n acest sens, urmeaz a fi avute n vedere i dispoziiile legii speciale n materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului (Legea nr. 272/2004), care afirm prevalena principiului interesului superior al copilului n toate demersurile i deciziile care privesc copiii, ntreprinse de autoritile publice i de organismele private autorizate, precum i n cauzele soluionate de instanele judectoreti (art. 2 din Legea nr. 272/2004). Interesul superior al copilului este punct de reper i atunci cnd exist nenelegeri ntre prini asupra modului de ndeplinire a ndatoririlor printeti; n aceast ipotez, instana de tutel are autoritate de a decide cu privire la exerciiul drepturilor i ndatoririlor printeti, cu ascultarea prinilor, a copiilor, dup caz, precum i n funcie de concluziile raportului de anchet social. n materia ascultrii copiilor, NCC introduce o noutate, n sensul c poate fi ascultat i copilul care nu a mplinit vrsta de 10 ani, dac instana de tutel consider acest lucru necesar n justa soluionare a cauzei. Mai mult, textul legal consacr dreptul copilului de a fi ascultat, precum i importana opiniilor copilului, ce urmeaz a fi luate n considerare, raportat la vrsta i gradul su de maturitate (art. 264 NCC Ascultarea copilului). Dat fiind noua reglementare, credem c probleme mai interesante i, probabil, soluii jurisprudeniale pe msur vom regsi n materia raporturilor dintre prini i copiii lor minori, n caz de divor i n situaia copilului din afara cstoriei. De la bun nceput, facem precizarea c situaia copilului din afara cstoriei a crui filiaie a fost stabilit potrivit legii rmne n noua reglementare aceeai ca a copilului din cstorie, n caz de nenelegeri aplicndu-se prin asemnare regulile de la divor. Potrivit art. 397 NCC, regula o reprezint exercitarea autoritii printeti de ctre ambii prini, afar de cazul n care instana decide altfel (art. 397 NCC Exercitarea autoritii printeti de ctre ambii prini). La rndul ei, decizia instanei se circumscrie interesului superior al copilului, urmnd a se raporta, n mod firesc, i la concluziile raportului de anchet psiho-social, la nvoiala prinilor, dac exist i/sau la opinia copilului n aceast privin. Per a contrario, decizia instanei va putea fi alta, dac din probele administrate n cauz, va rezulta c o alt soluie este n interesul superior al copilului. O alt soluie ar urma s fie

reprezentat de situaiile de excepie de la regula sus-menionat, i anume exercitarea autoritii printeti de ctre un singur printe sau de ctre alte persoane. Astfel, dispoziiile art. 398 NCC prevd situaia exercitrii autoritii printeti de ctre un singur printe, dac exist motive ntemeiate, avnd n vedere interesul superior al copilului (art. 398 NCC Exercitarea autoritii printeti de ctre un singur printe). n acest context, prin coroborarea art. 397 i art. 398 NCC cu art. 506 NCC, instana de tutel ar putea dispune exercitarea autoritii printeti de ctre un singur printe, exclusiv n baza acordului exprimat de prini n acest sens, desigur cu luarea n considerare i a dispoziiilor art. 264 NCC. [1] Aceasta ntruct, pe de o parte, art. 506 NCC stabilete c prinii se pot nelege cu privire la exercitarea autoritii printeti, dac este respectat interesul superior al acestuia i, dup caz, cu ascultarea copilului, iar, pe de alt parte, art. 398 NCC consacr excepia de la regul, operant pentru motive ntemeiate (or, nvoiala prilor, n coroborarea articolelor sus-menionate, ar putea fi circumstaniat motivelor ntemeiate, n interesul superior al copilului). n mod corespunztor, cellalt printe pstreaz dreptul de a veghea asupra modului de cretere i educare a copilului, precum i dreptul de a consimi la adopia acestuia. Numai n mod excepional i, cu aceeai cerin, a respectrii interesului superior al copilului, instana poate hotr plasamentul copilului la o rud sau la o alt familie ori persoan sau la o instituie de ocrotire. Desigur, i n noua reglementare instana de tutel are cderea de a modifica msurile cu privire la drepturile i ndatoririle printeti fa de copiii minori, n cazul schimbrii mprejurrilor care au fost avute n vedere la decizia iniial. Conchiznd, NCC ofer o reglementare ampl, de detaliu, mult mai bine adaptat contextului social existent i, desigur, prevederilor dreptului comunitar, materia raporturilor dintre prini i copii fiind una dintre acelea n care soluiile jurisprudeniale, aparent facile, pot ridica n realitate probleme complexe, de apreciere subtil a situaiei de fapt existente, a probelor administrate i, nu n ultimul rnd, de impact real n formarea personalitii copilului, n dezvoltarea sa fizic i emoional.
Exercitarea autoritatii parintesti in Noul Cod Civil - specificul noii reglementari
de

Mari, 25 octombrie 2011, 12:24 Dosare Juridice - Noul Cod Civil

Definita ca fiind ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului, autoritatea parinteasca apartine, potrivit Noului Cod Civil ("NCC"), ambilor parinti, care trebuie sa o exercite numai in interesul superior al copilului (Titlul IV din Noul Cod Civil - Autoritatea parinteasca). In acest sens, urmeaza a fi avute in vedere si dispozitiile legii speciale in materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului ("Legea nr. 272/2004"), care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti (art. 2 din Legea nr. 272/2004). Interesul superior al copilului este punct de reper si atunci cand exista neintelegeri intre parinti asupra modului de indeplinire a indatoririlor parintesti; in aceasta ipoteza, instanta de tutela are autoritate de a decide cu privire la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu ascultarea parintilor, a copiilor, dupa caz, precum si in functie de concluziile raportului de ancheta sociala. In materia ascultarii copiilor, Noul Cod Civil introduce o noutate, in sensul ca poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca instanta de tutela considera acest lucru necesar in justa solutionare a cauzei. Mai mult, textul legal consacra dreptul copilului de a fi ascultat, precum si importanta opiniilor copilului, ce urmeaza a fi luate in considerare, raportat la varsta si gradul sau de maturitate (art. 264 din Noul Cod Civil - Ascultarea copilului). Data fiind noua reglementare, credem ca probleme mai interesante si, probabil, solutii jurisprudentiale pe masura vom regasi in materia raporturilor dintre parinti si copiii lor minori, in caz de divort si in situatia copilului din afara casatoriei. De la bun inceput, facem precizarea ca situatia copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita potrivit legii ramane in noua reglementare aceeasi ca a copilului din casatorie, in caz de neintelegeri aplicandu-se prin asemanare regulile de la divort. Potrivit art. 397 din Noul Cod Civil, regula o reprezinta exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, "afara de cazul in care instanta decide altfel" (art. 397 din Noul Cod Civil Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti). La randul ei, decizia instantei se circumscrie interesului superior al copilului, urmand a se raporta, in mod firesc, si la concluziile raportului de ancheta psiho-sociala, la invoiala parintilor, daca exista si/sau la opinia copilului in aceasta privinta. Per a contrario, decizia instantei va putea fi alta, daca din probele administrate in cauza, va rezulta ca o alta solutie este in interesul superior al copilului. O alta solutie ar urma sa fie reprezentata de situatiile de exceptie de la regula sus-mentionata, si anume exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte sau de catre alte persoane. Astfel, dispozitiile art. 398 din Noul Cod Civil prevad situatia exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte, "daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului" (art. 398 din Noul Cod Civil - Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte). In acest context, prin coroborarea art. 397 si 398 din Noul Cod Civil cu art. 506 din Noul Cod Civil, instanta de tutela ar putea dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, exclusiv in baza acordului exprimat de parinti in acest sens, desigur cu luarea in considerare si a dispozitiilor art. 264 din Noul Cod Civil [1]. Aceasta intrucat, pe de o parte, art. 506 din Noul Cod Civil stabileste ca parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti, daca este respectat interesul superior al acestuia si, dupa caz, cu ascultarea copilului, iar, pe de alta parte, art. 398 din Noul Cod Civil consacra exceptia de la regula, operanta pentru motive intemeiate (or, invoiala partilor, in coroborarea articolelor susmentionate, ar putea fi circumstantiata motivelor intemeiate, in interesul superior al copilului).

In mod corespunzator, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. Numai in mod exceptional si, cu aceeasi cerinta, a respectarii interesului superior al copilului, instanta poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana sau la o institutie de ocrotire. Desigur, si in noua reglementare instanta de tutela are caderea de a modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintesti fata de copiii minori, in cazul schimbarii imprejurarilor care au fost avute in vedere la decizia initiala. Conchizand, Noul Cod Civil ofera o reglementare ampla, de detaliu, mult mai bine adaptata contextului social existent si, desigur, prevederilor dreptului comunitar, materia raporturilor dintre parinti si copii fiind una dintre acelea in care solutiile jurisprudentiale, aparent facile, pot ridica in realitate probleme complexe, de apreciere subtila a situatiei de fapt existente, a probelor administrate si, nu in ultimul rand, de impact real in formarea personalitatii copilului, in dezvoltarea sa fizica si emotionala. Note: [1] Potrivit art. 506 din Noul Cod Civil, "cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile"

Autoritatea printeasc n cazul divor ului sau separrii prin ilor necstori i
Pentru detalii, vezi: Exercitarea autoritii printeti dup divor.

n funcie de legislaia fiecrei ri, autoritatea printeasc poate reveni dup divor unuia dintre prini (cazul custodiei unice) sau ambilor prini (cazul custodiei comune). n Romnia, conform noului Cod Civil, dup divor, autoritatea printeasc va reveni ambilor prini, spre deosebire de vechiul cod civil n care autoritatea printeasc era exercitat doar de printele care primea ncredinarea minorilor printr-o hotrre judectoreasc. Articolul 397 din Noul cod Civil instituie astfel prezumia de autoritate printeasc comun [modificare]Planul

Parental

Pentru detalii, vezi: plan parental. n cazul unui divor sau separri a prinilor planul parental reprezint modalitatea prin care se implementeaz autoritatea parental comun. n general instana se ateapt ca cei doi prini s negocieze prevederile acestui plan parental datorit faptului c ambii prini au drepturi egale cu privire la creterea i educarea minorilor. [modificare]Suportul [modificare]Suportul

Legal

Legal n Romnia

Pentru detalii vezi Titlul Autoritatea Printeasc din iurispedia

Articolul 397 Exercitarea autorit ii printe ti de ctre ambii prin i. Dup divor, autoritatea printeasc revine n comun ambilor prini, afar de cazul n care instana decide

altfel.
Codul Civil al Romniei