INTRODUCERE

Impozitarea , este un sistem de contribuii impuse de ctre guvernmnt asupra persoanelor, ntreprinderilor, i proprietii, esential ca o surs de venit pentru acoperierea cheltuielilor guvernamentale i a altor scopuri publice1. Impozitarea poate fi, i este, de altfel, utilizat i la atingerea altor obiective economice i sociale. De exemplu, poate servi drept metod de dezvoltare a unei economii echilibrate prin stimularea sau descurajarea variatelor forme de activitate comercial, sau poate fi utilizat pentru a implementa reforme sociale prin redistribuirea averii. Eficacitatea fiecrui guvernmnt depinde de voina poporului guvernat de a se dezice (sau a ceda) o parte din controlul asupra persoanelor sau proprietii lor n schimbul proteciei sau altor servicii din partea statului*(public goods). Impozitarea este una din formele unui asemenea schimb, deoarece impozitele percepute sunt utilizate pentru finanarea unor activiti de utilitate public, activiti ce nu pot fi efectuate prin eforturile persoanelor private aparte sau a unui grup restrns de persoane 2.(vezi public goods) Diferene istorice . nc din timpuri strvechi, impozitele erau pltite preponderent nu n bani, ci n natura sau prin munc (cereale, produse alimentare, sau lucrri la amenajarea drumurilor (bunurilor - i.e. canale, case, diguri) publice). (Atita) Ct timp serviciile guvernmntului consistau esenial n aciuni militare i asigurarea drumurilor sau alte lucrri publice, impozitarea n natur satisfcea pe deplin marea majoritate a necesitailor guvernamentale. Domnitorii puteau aduna echipe de muncitori sau ostai prin obligarea fiecrui nobil de a pune la dispoziie un numr anumit de lucratori
1 2

George F. Break, Taxation, MICROSOFT ENCARTA 98 ENCYCLOPEDIA, 1997.

De exemplu, ntreinerea poliiei, pompierilor, sau drumuri publice.

sau soldai, proporional titlului nobilului sau averii lui. n mod similar, "dijme" cerealiere puteau fi percepute de la proprietarii funciari, att pentru a hrni efectivele militare sau lucrtorii publici, ct i pentru a asigura variate necesiti guvernamentale. Naiunile industrializate moderne, cu toate c percep impozite n forma bneasc, aplic acelai model fundamental: guvernmntul desemneaz materia (baza) impozabila (venit realizat, proprietate posedat, sau acte realizate de organele statale), aplic un anumit cuantum de impozare, i colecteaz impozitul (egal cu baza nmulit la rata aplicat) de la pltitorul impozitului, care este desemnat prin lege. Sistemele de impozitare, chiar i n zilele de azi, cnd universalizarea i interdependena devin cuvinte cheie, sunt la fel de variate ca i naiunile ce le instituie, variind, n dependenta de complexitate, de la perceperi n natur pn la sisteme computerizate 3 de impozitare. Mecanisme de impozitare simple sunt potrivite numai necesitilor acelor guvernminte, care sunt extrem de limitate n scopuri. n cazul n care responsabilitile guvernamentale sunt diverse i extinse sistemul de impozitare respectiv trebuie sa fie complex si avansat din punct de vedere organizatiuonal si tehnic. Cum ar fi, de exemplu, situaia n care impozitele se utilizeaz pentru a reduce inegalitile economice i a redistribui veniturile prin modaliti considerate echitabile. Reelele fiscale bine gndite i aezate devin un element esenial, la fel precum i o educaie publica de standard nalt va asigura un nivel nalt de responsabilitate a pltitorului.

Principiile impozitrii 4. Sistemele de impozitare ndeplinesc mai multe funcii, n dependenta de responsabilitile guvernmntului ce le instituie. n cazul unui guvernmnt complex, cu doua nivele sau trei nivele,
3 4

i.e. carti de credit, plata impozitelor prin Internet, etc. Datorit specificului lor, n continuare vor fi analizate impozitele locale.

aportul ateptat din partea impozitelor locale i centrale (federale) variaz mult. Nivelele de jos ale guvernmntului (administraia locala) sunt relativ limitate in ceea ce privete impozitele, pe care sunt autorizate a percepe. Guvernmintele locale trebuie, de sigur, sa aiba surse materiale si financiare necesare pentru a realiza sarcinile si scopurile stabilite. Cerina de a avea un buget foarte echilibrat este o caracteristic unic pentru guvernmintele locale, deoarece, spre deosebire de guvernul naional, unitile locale nu pot s-i permit luxul de a cheltui mai mult dect au. Spre deosebire de companiile private, guvernmintele locale nu pot cheltui mai puin dect au. n timp ce scopul unei firme private este de a obine cit mai mult venit posibil la cheltuieli minime (i.e. profituri maxime - teoria neoclasica), un guvernator sau primar, sau oricare alt oficial public va fi criticat cu asprime pentru o impozitare ridicat, dac ceva similar cu profitul ar aprea n evidena contabil. Procesul de elaborare a bugetului implic estimarea cheltuielilor i veniturilor. Oficialii locali sunt pui n faa unor incertitudini cnd ncearc a prevedea acestea. Pentru a face fa situaiei, autoritile sunt nevoite de a lua n calcul toate circumstanele i resursele existente, i cele care vor aprea pe viitor. Un factor important, care merit de a fi luat n calcul n primul rnd, este "sntatea" economiei. Dac se fixeaz impozite pe venit sau vnzri, acestea vor varia n dependen de nivelul omajului i creterii economice. Mai mult ca att, sectorul public este pus sub o dubl ameninare n timpul declinului economic: veniturile scad n urma scderii vnzrilor i nivelului bunstrii populatiei, n acelai timp cheltuielile cresc pe seama asistenei acordate familiilor i persoanelor ce se afl n omaj, fr alte surse de existen. Un alt factor important, care afecteaz bugetele locale este nivelul finanrii din Centru - dotaiile de stat. Acest nivel variaz din an n an, ns

n ultimul timp tinde de a scdea. Rata scderii depinde n egal msur att de dinamica politic, ct i de starea economiei. Diferite nivele de guvernmnt depind de diferite tipuri de taxe i pli. Dup cum putem urmri n schema de mai jos, sursele de venit variaz n dependen de nivelul autoritilor (n tabel datele sunt prezentate n procente de la veniturile totale, cifrele fiind din anul fiscal 1994, SUA).

Veniturile
Impozit pe Venit Impozit pe Vinzari Impozit pe Imobil Plata pentru servicii Fonduri Nationale Fonduri Statale Trusturi si Asigurari altele 3 6 8 Cele Statale Cele locale 17 3 1 14 21 20 31 2 6 19 23 26

Dup cum vedem, guvernmintele statelor au ca surse aproximativ echivalorice taxele pe venit i vnzri. Sigur c statele variaz n acest domeniu. Unele nici nu au impozite pe vnzri, pe cnd alte state ating numere cu dou cifre. Similara este i situaie cu impozitare veniturilor personale. Procentul difer ntre statele care o fac, dar media este sub 10% 5.

De exemplu, in SUA: Alabama are un impozit progresiv, de la 2% pentru mai puin de 1,000$, pn la 5% pentru sume peste 6,000$ California - impozit progresiv, de la 1% pentru mai puin de 3,120$, pn la 10% pentru sume peste 21,860$ New York - impozit progresiv, de la 2% pentru mai puin de 1,000$, pn la 14% pentru sume peste 23,000$ Pennsylvania are un impozit cu cota fix de 2.35% Ohio - impozit progresiv, de la 0,5% pentru mai puin de 5,000$, pn la 5% pentru sume peste 100,000$

Guvernmintele locale se bazeaz n mod primar pe impozite pe imobil, au puin venit de la vnzri, i practic nimic de la impozit pe venit. Cele locale se mai sprijin pe pli pentru servicii, cum ar fi biletele de intrare n parcuri, licene pentru vnat i pescuit, plata pentru studii n universitile publice, plile pentru apa utilizat, i altele. Statele, mai mult ca guvernmintele locale, administreaz sistemele de pensionare i programele de asigurare pentru funcionarii i lucrtorii publici. Veniturile de la investiiile n fondurile de pensionare, cu toate c sunt menionate, nu au o alta ntrebuinare dect plata pensiilor. n mod similar, sumele provenite de la plile pentru servicii sunt plasate n fonduri segregate, ceea ce nseamn ca ele pot fi utilizate numai pentru finanarea serviciilor, de la care au fost obinute. Cu alte cuvinte, plata pentru nvmnt poate fi utilizat numai de ctre i pentru universiti , i nu pentru nchisori sau ntreinerea drumurilor. Majoritatea persoanelor accept plile pentru servicii ca pe cel mai onest i corect mod de impozitare. Problema este c venitul este limitat i segregat. Taxele n general pot fi evaluate conform trei aspecte: 1. volumului de bani pe care l pot aduce n trezorerie, 2. dac venitul e sigur, i 3. cine suport povara lor .

Impozitele pe venit genereaz sume mari de bani, cu toate c variaz n dependen de starea economiei, rata omajului, i ali factori similari (GNP always equals the National Income=National Expenditure=National Output). Din toate taxele, impozitele pe venit tind a fi cele mai progresive, ceea ce nseamn ca ele sunt bazate pe capacitatea de a plti.

Impozitele pe vnzri sunt de asemenea bune surse de bani, i de asemenea variaz n dependen de starea economiei 6. Acestea nu sunt bazate pe veniturile populaie, ci pe cumprturi. Din moment ce persoanele cu venit jos, pentru a se ntreine, cheltuie practic tot ce cstig, impozitele pe vnzri sunt regresive. Pentru a repara natura regresiv a acestor impozite, unele state elibereaz de impozitare produsele alimentare, medicamentele, i alte produse de prim necesitate. Statul poate s marg i mai departe - s subsidieze aceste produse. Impozitele pe imobil variaz n dependen de valoarea proprietii impozitailor, i nu a veniturilor sau cheltuielilor. Prin urmare, fermierii i cei cu venituri fixe, cum ar fi pensionarii, pot fi supui unei poveri fiscale mai grele dect gradul lor de bunstare. Impozitul pe imobil (pe proprietate) poate fi o surs bun de venit, fiind i cel mai stabil, din motiv c autoritatea, n jurisdicia creia se afl aceast proprietate poate stabili o rat a impozitului care practic garanteaz un nivel anumit de venit, indiferent de schimbrile din economie. Deaceea oficialii locali care stabilesc aceste taxe n mod stabil sunt nevoii de a auzi plngeri privind natura regresiv, arbitrar a impozitelor pe proprietate. Daca e sa examinam aceasta problema mai de in aproape, observam ca politica fiscala a statului este determinata de sistemul de valori a societii in cauza. Majoritatea democraiilor moderne deriva noiunile generale cu privire la ceea ce constituie un bun sistem fiscal din principiile enunate in sec.18 de economistul britanic 7 Adam Smith: Echitatea Claritatea i Sigurana

6 7

TVA, Accize, i alte Taxe. De origine scoian

 Conveniena Eficienta Echitatea. Este de o importanta fundamentala ca orice impozit sa fie echitabil - adic cetenii sa fie impozitai proporional abilitii lor de a plti ("in proportion to the benefit they deprive from the government" - Adam Smith). Un impozit este considerat echitabil daca cai care au posibilitatea de a-l plti sunt impui fie proporional capacitii lor de plata, fie, in dependenta de situaie, proporional cu ceea ce primesc in schimb de la guvernmnt. Prin urmare, att "capacitatea de plata", cit i "beneficiile primite" constituie criteriile de apreciere a echitii. In cazul in care serviciile oferite sunt dispersate, aceste doua criterii sunt deseori indistinctibile, deoarece persoanele ce sunt mai bogate de obicei au o pondere mai mare in comunitate. In cazul in care serviciile confer beneficii identificabile personal anumitor indivizi i nu altora, este fezabil de a impune utilizatorii a suporta o anumita parte din costuri. Impozitarea ce se conformeaz cu standardele aplicate a abilitaii de a plti sau a beneficiilor primite este considerata ca o impozitare ce ndeplinete cerinele echitii verticale (deoarece o astfel de impozitare va extrage sume diferite de la persoane in diferite situaii). La fel de importanta este i echitatea orizontala - principiul in baza cruia persoanele, care au capacitate egala de a plti i care beneficiaz in mod egal, trebuie sa fie impozitate egal. Claritatea i Sigurana. Acest principiu, considerat foarte important de ctre Smith, este deseori subestimat in sistemele fiscale moderne (in care o administraie deschisa i impariala este subneleas). In naiunile unde aplicarea impozitelor este nesigura i arbitrara, publicul poate sa nu aib nici o ncredere in sistema. Chiar i in SUA, ratele nalte a inflaiei au creat uneori temeri i nesigurane cu privire la creterea impozitelor i echitatea impozrii

valorilor inflate. Asemenea reacii demonstreaz importanta claritii i siguranei ca principiile unui sistem fiscal respectabil. Conveniena . Conformarea unui impozit trebuie sa fie uoara i convenienta. De exemplu, in multe state conformarea cu legile ce instituie impozitul pe venit a crescut dramatic dup ce a fost introdus sistemul reinerii impozitului din salariu. Eficienta. Un bun sistem fiscal trebuie conceput intr-un aa fel, incit el sa poat fi administrat eficient i economicos. Impozitele care sunt dificil sau costisitor de a fi administrate fac ca resursele sa fie utilizate in scopuri neproductive, i diminueaz ncrederea in impozit i in guvernmnt. Mai mult ca att, pierderi pot fi create prin impozare excesiva; prin urmare eforturile economice se vor orienta de la activiti ce aduc profituri nalte la cele cu profituri mai joase, de la ntreprinderi productive spre evaziuni fiscale, de la tranzacii deschise i cinstite spre o participare ascuns, necontrolata i ilegala in economia tenebra. Cnd se ntmpl asemenea situaii, importantul principiu al neutralitii impozitelor (care stipuleaz ca un impozit nu trebuie sa provoace persoanele de a-si schimba comportamentul economic), enunat implicit de Smith, este violat. Pe lng aceste principii, au mai fost adugate i altele, cu mai mult sau mai puin succes. Ca exemplu este elasticitatea impozitului - adic, reacia automata a impozitului la condiiile economice schimbtoare, fr a fi necesare ajustri in cotele impozitelor. Totui, elasticitatea nalta creeaz inegaliti in timpul inflaiilor rapide, "mpingnd" persoanele in categorii mai nalte de pltitori, cu toate ca valoarea veniturilor lor nu reuete sa tina pasul cu preturile crescnde. Veniturile mari ncurajeaz guvernmntul de a efectua mai multe cheltuieli, in timp ce creterea poverii impozitelor descurajeaz pltitorii de a mai lucra, economisi, i investi. Aceasta situaie poate provoca sau nruti starea de stagnare economica, nsoit de inflaie.

In aceste cazuri, impozitul devine prea elastic, i sunt necesare ajustri de inflaie.

Incidena impozitului . Efectele economice, i prin urmare echitatea, majoritii impozitelor nu pot fi pe deplin nelese deoarece este dificil a determina cine poarta greul poverii. Chiar i impozitul individual pe venit, care se prezum ca cade in ntregime pe pltitor, are consecine indirecte asupra economiei: el influeneaz deciziile de a lucra, economisi, i investi, aceste decizii afectnd i ali oameni. Probabil ca cel mai greu de determinat este povara in cazul impozitului de cifra de afaceri. In dependenta de structura i flexibilitatea peii in care concureaz firma, impozitul poate in unele cazuri doar sa reduc profiturile i dividendele, in alte cazuri, poate reduce pe larg veniturile tuturor proprietarilor i ntreprinderilor. In msura in care firmele compenseaz impozitul prin ridicarea preturilor la produsele lor, se poate de spus ca incidena impozitului trece asupra consumatorilor. n msura in care profiturile reduse de impozit micoreaz salariile, incidena impozitului trece asupra lucratorilor.

Alte efecte a impozitrii . Nectnd la dificultile legate de msurri precise, guvernmintele sunt ngrijorate de repartizarea verticala a poverii impozitului: Este oare distribuit proporional mai mult asupra celor bogai dect asupra celor sraci (impozare progresiva)? Supune oare pe fiecare unei aceleiai sarcini in legtur cu capacitatea de plata a impozitelor (impozare proporional)? Sau apas mai mult asupra celor sraci (impozare regresiva)? In majoritatea naiunilor moderne, o structura de impozare progresiva este considerata dezirabil din doua motive. In primul rnd, un impozit progresiv este considerat mai echitabil (deoarece cei bogai au posibiliti de plat mai

mari). In al doilea rnd, diferenele dintre extremele srciei i bogiei sunt considerate drept periculoase pentru bunstarea economica i sociala a societii, i o structura progresiva a impozitelor tinde de a modera aceste extreme. Din alta parte, impozitele ce au cote prea progresive - ce cresc prea repede - pot descuraja att lucrul, cit i investiiile, prin privarea unei pri mai mari din recompensa. De la nceputul anilor 1980, politicienii au atras o atenie tot mai mare economiei "supply-side" - teorie economica ce pune accentul pe importanta asigurrii ca impozitele se nu diminueze i dezbat interesul de a investi (att din partea persoanelor fizice, cit i a celor juridice). In orice caz, experiena mondiala de demonstreaz ca impozitele pot fi administrate echitabil i eficient numai in cazurile in care nivelul de conformare a pltitorilor e nalt. Aceasta necesita o tinere a unei evidente contabile deschise i a declaraiilor cinstite, precum i o populaie educata i cooperanta. Cnd unul din aceste elemente lipsete, fapt ce se ntmpl i in tarile dezvoltate, impozitele tind a se axa pe materii uor determinabile (precum salariile).

BIBLIOGRAFIE

1. Dan DROSU-AGUNA , Drept Financiar i Fiscal , vol.2, ed. OSCAR PRINT, 1997 2. Dominique et Michele FREMY, Quid, (Institutions francaises , pag. 726-798), ed. ROBERT LAFFONT , 1995 3. Ecyclopedia of the American Judicial System , vol.3, ed. CHARLES SCRIBNER'S SONS , 1987 4. George F. BREAK, Taxation, MICROSOFT ENCARTA 98 ENCYCLOPEDIA , 1997 5. George F. BREAK, Income Tax, MICROSOFT ENCARTA 98 ENCYCLOPEDIA , 1997 6. Karen O'CONNOR, Larry J. SABATO, American Government "Continuity and Change", ed. ALLYN AND BACON , 1997 7. Kenneth JANDA, Jeffrey M. BERRY, Jerry GOLDMAN, The Challenge of Democracy, ed. HOUGHTON MIFFLIN COMPANY , 1989 8. Richard G. LIPSEY, Colin HARBURY, First Principles of Economics , ed. WEIDENFIELD AND NICOLSON , 1992 9. Christopher PASS, Bryan LOWES, Leslie DAVIES, Dictionary of Economics , ed. COLLINS, 1988 10. Paul R. GREGORY, Robert C. STUART, Comparative Economic Systems , ed. HOUGHTON MIFFLIN COMPANY , 1992 11. G. F. STANLAKE , Introductory Economics , ed. LONGMAN, 1984