Lumină Şi Sunet (Stimularea Neuronala Audiostrobica)

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD FACULTATEA DE INGINERIE TIINA SISTEMELOR I CALCULATOARELOR AUTOMATIC I INFORMATIC APLICAT
Introducere
Culturile din toat lumea folosesc sunetul pentru acordare, invocare i transformarea contiinei. Sunetul este un instrument puternic, pentru c este vibratoriu prin natur, iar noi suntem fiine vibraionale. ntr-adevr, tiina modern ne demonstreaz c toate formele de via sunt vibratorii prin natur. Aceasta corespunde cu vechea gndire mistic a celor mai multe culturi, care face aluzie deseori la natura vibratorie a Creaiei. Alte culturi au legende care povestesc c Creatorul a avut un gnd, a rostit cuvntul corespunztor acelui gnd i Creaia acelui gnd a fcut saltul de la cuvnt la materializare. Exist numeroase teorii care susin structurile melodice ale Universului, de la rotaia planetelor n jurul Soarelui, rotaia Soarelui n jurul galaxiei, la rotaia electronilor din corpul nostru, i la structura ADN-ului nostru. Muzica noastr modern este bazat pe aceste principii derivate de la Pitagora i alii. Indiferent de credinele noastre, tim cu toii c puterea cuvntului vorbit, a muzicii, a cntecelor i a melodiilor cntate, ne poate transpune n stri extatice de ncntare. Exist un potenial inerent al naturii sunetului nsui, i a coninutului su emoional, care poate fi amplificat sau intensificat de versul recitat sau cntat. n timp ce o parte att de mare a muzicii din cultura occidental s-a mutat mai mult n arenele seculare ale divertismentului, muzica din multe culturi a pstrat de-a lungul istoriei un spaiu profund sacru n inimile i minile oamenilor lor, folosit drept catalizator pentru o nelegere mai adnc, nelepciune, transformare, sau dezvoltare. Sunetul nsui are o putere de transformare inerent. Sunetul este acordat la matricea creatoarea a Universului. Asociind sunetul, sau muzica, cu in tenia pur pentru a ne acorda, invoca, sau transforma contiina, am pit ntr-adevr pe un trm puternic. Vindecarea prin sunet este utilizarea intenional a sunetului pentru a crea un mediu care devine catalizator pentru vindecarea sub aspectele fizice, mentale, emoionale, sau spirituale ale fiinei noastre. A deveni "sntos" nseamn pur i simplu a deveni "ntreg". Astfel noi nine devenim acel canal sau instrument de pace, vindecare, schimbare, sau dezvoltare. Dac sunetul poate fi generat de voce, instrumente, sunete sau muzic nregistrate, sau de generatoare de ton, cu ct am unit mai adnc i mai clar inteniile pure pentru binele cel mai nalt al receptorilor n generarea acestor sunete, cu att mai bun va fi rezultatul. Putem folosi cntatul contient pentru invocare sau acordare, muzica intuitiv sau "ghidat" pentru a ajunge la contientizarea profund, sunetul pur al bolurilor de cristal "cnttoare" , bolurile tibetane vechi sau clopote de templu, sunetele simple ale diapazoanelor, aliniindu-ne la cele mai nalte lumi ale cosmosului, i canalizndu-le prin vocea i trupul nostru. Indiferent de tehnicile folosite, sunetul este curentul purttor al potenialului creator de iubire necondiionat i graie de la lumile subtile la cele fizice, dense. Prin acordarea i producerea acestor "cureni sonori" i alturarea lor propriului nostru potenial pur, i inteniei, le amplificm fora, sau vocea, deschizndu-ne i purtnd aspecte ale sacrului creaiei n fiina noastr, n mediul nostru, pe Pmnt, i n contiina celorlali. Aceasta i ajut pe ceilali s rezoneze i s treac la o relaie mai adnc cu ceea ce considerm fiecare ca sacru (n oricare form ne spune ceva). Prin mpmntirea
Iosif Mihai Proiect de Diplom
i ancorarea acestor energii n corpul nostru, n contiina noastr, i n Pmnt, activm i ncrcm aceste vehicule pe care le avem n grij (corpurile noastre, contiina noastr, Pmntul). Descoperiri recente n tehnologie i cercetare au adus o bogat informaie n ceea ce privete formele de und sonice i efectele lor asupra corpului i creierului. S-a nscut astfel o nou tiin cea a psihoacusticii n paralel cu deja cunoscuta terapie prin muzic. Cercettorii n domeniul vibraiei sonore, a sunetului i a muzicii au descoperit efecte pozitive n stimularea rspunsului fizic i subcontient. Dovezile mai recente au pus n eviden rspunsuri fizice i psihologice folosind sunete din natur produse prin mijloace electronice. Acestea includ sunetele oceanului, apei, vntului, sunete organice, cele ale delfinilor, etc. procesate electronic pe diferite octave, redate mai repede sau mai lent, procesate prin diferite filtre i incluse n anumite semnale de frecvene specifice pentru a rezona cu undele cerebrale corespunztoare anumitor stri, pentru a crea o ,,deschidere ctre mintea subcontient. Studiile ntreprinse n diverse centre din SUA au pus n eviden rspunsuri fiziologice pozitive la aplicarea frecvenelor sonore i a muzicii. O alta latura adusa in atenia studiului vibraiilor este cea a luminii. Oamenii de tiin din vechime erau fascinai de fenomenul luminilor care plpie. Apuleius a experimentat n 125 e.n. cu lumina care plpie produs de nvrtirea unei roi de olrit, descoperind c ar putea pune n eviden un tip de epilepsie. Ptolemeu a studiat n anul 200 e.n. fenomenul de plpire generat de lumina solar printre spiele unei roi care se nvrte. El a observat c patternurile i culorile apreau n ochii observatorului i c aprea un simmnt de euforie. Psihologul francez Pierre Janet, unul dintre primii care a raportat o procedur de ,,rescripting, a observat c pacienii din Spitalului Salpetriere din Paris prezentau reduceri ale isteriei i o relaxare crescut atunci cnd erau expui la lumini care plpie. Neurologia moderna folosete dispozitive care unesc cele doua componente de lumina si sunet in terapii audiostrobice. Neurologia holistica afirm faptul c mintea-contiina este un cmp de fenomene ce are doar ca interfaa structura neurologic a creierului. Studiul vederii la distan arat c mintea-contiina nu este localizat. Ea are un fundament virtual si ia forma prin evoluie a unor asocieri informatice la nivelul reaciilor electrochimice. Astfel, efectul btilor binaurale produce sincronizarea activitii emisferelor creierului i inducerea unor stri de contien modificat. nsa aceste metode modelate specific, pot regla biofeedback-uri ale corpului, stri psihice, sau pot aduce incrementri in performantele intelectuale si fizice. Lucrarea de fat urmrete un studiu interdisciplinar asupra mintii si cum poate fi perfecionata prin stimulri neuronale cu tehnici multimediale neinvazive, folosind semnale acustice, impulsuri de lumina si mesaje subliminale, reunite si sincronizate ntr-o sesiune. Aceasta impune mai nti o incursiune n strfundurile misterioase ale minii.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
CAPITOLUL 1
MINTEA UMAN
1.1. Concepte
Inteligenta uman este o sum de capacitai si aptitudini pe care le are un individ, la un moment dat chiar, pentru c n anumite proporii poate fi modificabil. tiinific nu putem lucra cu termenul de "minte". Mintea este un termen laic utilizat n psihologia de "balt". Termenul de "minte" ca substantiv, este un descriptor psihologic natural. l folosim in viaa cotidian pentru a descrie ceva; pentru c noi avem tendina de a defini elementele din mediu nostru, pentru a le putea categorisi ncadra relativ uor, si pentru a putea face predicii pe baza acestor descrieri. Dar acestea nu sunt ntotdeauna corecte. Ne faciliteaz adaptarea noastr, pentru c noi avem capacitai limitate de procesare a informaiei, iar a ti sau a putea prezice comportamentul sau micarea unui element din mediul nostru este adaptiv, si ne consum puine resurse. Deci aceti termeni sau descriptori, sunt ambigui, sunt tautologici, si nu ne ofer in totalitate ndeajuns de specifice informaii. Termenul "Minte" este mult prea vag i nu-l putem msura sau prezice ceva pe baza lui. Astfel, tiinific, construim concepte pe care s le putem msura. Mai degrab definim mintea aa cum este definit ea in tiinele cognitive un sistem cognitiv. Un sistem cognitiv este orice sistem care are capacitate de reprezentare i de calcul. Trind ntr-un mediu informaional, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i permit operarea adecvat cu informaii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informaiilor. Prin toate, el prelucreaz informaiile, dar fiecare o face in felul su, dispunnd de funcii specifice. Prin senzaii, omul capteaz, nregistreaz i efectueaz o prelucrare iniial destul de simpl a informaiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile dect nsuirile concrete simple, izolate ale obiectelor i fenomenelor, care sunt ns insuficiente pentru adaptarea rapida la mediu. De aceea el recurge la percepii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundat nu a nsuirilor, ci a obiectelor luate ca ntreguri distincte, ca trsturi ce conin elemente interrelaionale. La acest nivel omului i este accesibil semnificaia obiectelor n virtutea creia, acestea capt valoare adaptiva. Percepia este legata de aici si acum de ceea ce se ntmpl n prezent. Pentru a evoca experiene trecute, omul se servete de reprezentare, prin intermediul creia i reexprima experiena. Unele dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzaiile si percepiile funcioneaz la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, de a extrage informaii din semnale si de a asigura, traducerea ei in comportamente. Reprezentarea funcioneaz la nivelul semantic al identificrii obiectelor. Mecanismele de prelucrare primara a informaiilor, apar si se dezvolta in activitate, astfel nct ele sunt mijloace eficiente, ameliorativ-optimizatoare. Perfecionarea senzaiilor nu constituie doar o urmare a bunei funcionaliti anatomo-fiziologice, ci se datoreaz si perfecionrii activitii mintale a individului. Nu numai simurile ascut mintea omului, ci si mintea contribuie la ascuimea simurilor.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
Psihismul uman individual, spre deosebire de cel al altor mamifere, se caracterizeaz prin prezenta contiinei reflexive (de sine) si intenionale (de lume). Dei explicaiile etimologice nu sunt, n general, satisfctoare, cazul termenului "contiina" constituie o excepie: el provine din limba latina, n care cum scientia nseamn "cu tiina". Individul contient vede, aude, simte, dorete, gndete, este pus n situaia de a aciona etc. si n acelai timp tie ca el este cel cruia i se "ntmpla" toate acestea. Individul contient se resimte ca un eu identic cu sine si, ca atare, diferit de lumea exterioara din care mai fac parte si alte "euri". Astfel, omul ar putea fi definit ca animal capabil sa spun, cu neles, "eu", aceasta capacitate fiind semnul desprinderii n ontogeneza de legturile primare cu mediul exterior i al apariiei contiinei reflexive i intenionale. Folosirea relativ trzie a pronumelui personal "eu" dovedete absenta contiinei reflexive la copiii foarte mici. Prin experiena contactelor cu propriul sau corp i cu obiectele nconjurtoare, copilul descoper treptat ca are un corp i c acel corp este "sediul" tririlor sale i al tendinelor sale de a face ceva. Absena contiinei reflexive n prima faz a copilriei nseamn i absena contiinei intenionale, cci reflexivitatea i intenionalitatea se presupun reciproc. Contiina reflexiv i intenional nu nsoete ns orice act al omului, viaa sa psihica fiind caracterizat mai curnd prin aceea c starea de contiin dispare repede. Exist acte care au fost odat ndeplinite contient, cum ar fi mersul pe jos, folosirea tacmurilor, splatul pe mini s.a., dar care, prin repetare frecventa, au ieit treptat din sfera actelor contiente devenind automatisme (deprinderi); pe de alt parte, exist automatisme "native", cum ar fi respiraia, clipitul s.a. Viaa psihica a omului ar fi imposibil fr asemenea automatisme. Dac nsa n ndeplinirea acestor acte apare o diferen semnificativa n raport cu desfurarea lor anterioar, un element nou care "ne nseila ateptrile", de pild ne-am rnit la un deget i trebuie s-l ferim la splat sau am intrat ntr-o camer plina cu fum i avem dificultatea n respiraie, atunci noua situaie si noul nostru rspuns la acea situaie "ptrund" n contiin, sunt contientizate. Prin urmare, actele omului i situaiile n care acesta este pus sunt nsoite de contiin numai n msura n care reprezint experiene noi. Extrapolnd la scara filogenezei proceselor mentale, se poate spune c la originea contiinei se afl confruntarea cu experienele noi.
1.2. Ipoteze
Psihismul uman nu se identifica cu viaa psihica contient. Analiznd manifestrile unor oameni bolnavi sau sntoi, Sigmund Freud formula ipoteza celebra a existentei unor procese psihice subcontiente, adic a unor procese psihice care au fost odat contiente si pot redeveni oricnd astfel, precum si a unor procese psihice incontiente, adic a unor procese psihice care, fie ca au fost, odat contiente, fie c nu au fost niciodat astfel, nu pot deveni ca atare i prin sine contiente , ci numai indirect, printr-un procedeu special de investigaie numit "psihanaliza". Acest procedeu pune in evidenta faptul ca o serie de comportamente, cum ar fi uitarea unor nume proprii, pierderea unor obiecte, unele erori de lectura, gesturile mainale etc. nu sunt manifestri ale hazardului si neateniei, ci expresii ale vieii psihice subcontiente si mai ales incontiente, fiind astfel ncrcate de sens. Din aceasta perspectiva, Freud susinea teza determinismului vieii psihice,
conform creia orice fenomen psihic are o cauza specifica sau chiar mai multe asemenea cauze (ibidem) si respingea ideea unui hazard interior (psihic), considernd ca manifestrile neintenionate ale vieii psihice, de pilda visele, dezvluie ceva ascuns care aparine tot vieii psihice, si anume o motivaie incontienta . Cu toate acestea, Freud aprecia ca este posibil ca fenomenele cunoscute sub numele de "presimiri", "vise profetice" s.a., s aib legturi cu realitatea exterioar, dar ca eventual descoperire a acestor legturi nu va modifica radical concepiile sale. Pentru a explica anumite coincidente constatate n practica clinica ntre motive mitologice cunoscute prin tradiie sau cercetri etnologice si imagini onirice sau "fantasme" relatate de pacieni fr cunotine de mitologie, Jung a formulat ipoteza existentei, pe lng incontientul personal, ale crui coninuturi se constituie n cursul vieii individuale, a unui incontient colectiv, ale crui coninuturi sunt nnscute. Prelund un termen filosofico-teologic mai vechi, Jung numea coninuturile universale si suprapersonale ale incontientului colectiv "arhetipuri" . Fiind nnscute si deci caracteristice speciei, arhetipurile se nrudesc cu instinctele, dar, in acelai timp prin manifestrile acestora (n mitologie, creaia artistica etc.), arhetipurile sunt de ordinul spiritului. "Din punct de vedere filosofic - remarca Vasile Dem. Zamfirescu - ideea este de prima importanta: daca arhetipurile sunt spirit si n acelai timp instincte, atunci natura conine spirit si nu este opusa n ntregime culturii. Jung subliniaz continuitatea dintre natura si cultura". O problema foarte mult discutata n filosofia contemporana este cea a raportului dintre strile si procesele mentale, pe de o parte, si strile si procesele nervoase, pe de alta parte, pe scurt dintre minte si creier. Conform monismului "extrem", cunoscut sub numele de "teoria identitii psihofizice", strile si procesele mentale sunt stri si procese neurofiziologice ale creierului, se identifica cu acestea, deci psihologia se reduce la neurofiziologie. Conform dualismului "extrem", strile si procesele mentale sunt independente de strile si procesele nervoase, deci psihologia nu are nici un fel de legtura cu neurofiziologia. Freud nsa se situa pe o poziie dualista moderata, conform creia contiina poate fi localizata spaial la nivelul scoarei cerebrale, dar reprezint un sistem distinct, cu proprieti specifice, nereductibile la procesele de "excitaie" nervoasa. Problema este ca, dei individul contient se resimte si este "sediul" tririlor sale psihice (gnduri, sentimente, dorine etc.), examinarea neurofiziologic nu poate identifica spaial contiina ca atare (qua contiina) n corpul individului contient. Totusi, dupa cum arata Jung, psihicul ca atare nu poate fi explicat prin procesele chimice care au loc la nivel fiziologic, n principal pentru ca procesele chimice se supun legii entropiei, n timp ce psihicul funcioneaz antientropic. Conform unui punct de vedere monist moderat, destul de influent, bazat pe teoria sistemelor, o stare mentala este o trstura a unui sistem de neuroni, dar nu a unui anumit neuron, o stare "emergenta" a creierului, nereductibila la strile componentelor celulare ale acestuia, drept care psihologia, chiar daca nu se reduce la neurofiziologie, trebuie sa devina o "neurotiin". Acest punct de vedere reprezint o ncercare de a concilia monismul radical cu afirmarea distinciilor calitative dintre mental si neurofiziologic sub forma unui "polism" sau "pluralism al proprietilor". Este de remarcat c susintorii monismului resping analogia computer-creier, care, prin delimitarea software-ului de hardware, ar putea sugera un temei pentru acceptarea dualismului. Printr-o argumentare convingtoare, Patrick Suppes, adept al unui dualism moderat, arata ca daca analogia computercreier este bine neleas, ea conduce la ideea ca dependenta vieii mentale de buna funcionare a creierului nu implica n nici un fel unitatea, n vreun sens tare al cuvntului, dintre evenimentele mentale si cele cerebrale; prin urmare, psihologia apare ca o tiina fundamentala, nereductibila la
neurofiziologie, dar avnd legturi cu aceasta. Se poate nsa spune ca ntre minte si creier exista o unitate ntr-un sens larg al cuvntului, nelegnd prin aceasta ca fenomenele psihice si cele care nu au acest caracter sunt ipostaze diferite ale unei unice existente. Trupul, mintea si spiritul interacioneaz continuu, genernd starea sntii noastre. Bolile si afeciunile reprezint rezultatul unui ciclu de tip cauza si efect, in cadrul cruia una sau mai multe verigi - trup, minte si spirit - trimit semnale inverse negative, ce le afecteaz pe celelalte. Principiile de baza ale oricrei terapii, inclusiv terapia prin sunete, constau intr-o intervenie menita sa ntrerup ciclul, permind restabilirea unei stri si a unei corelaii cat mai echilibrate intre trupul fizic, resursele mentale si emoionale si spirit.
1.3. Contienta
Trebuie delimitate de la bun nceput sensurile noiunilor contiin/contien. Contiina trimite, n general, la ideea de glas interior care ne avertizeaz cu privire la moralitatea unei fapte, situaii, etc., iar contienta are semnificaia de experimentare contient a vieii, capacitatea de a reflecta asupra lumii i asupra sinelui i de a aciona n conformitate cu propria voin, ceea ce ne deosebete de maini. Dei termenul contiin este folosit uneori i cu sensul de contien (exemplu: stri modificate de contiin), pentru o mai bun nelegere a subiectului propus, vom folosi al doilea termen. 1.3.1.Considerente filozofice despre contien David Chalmers, profesor de filozofie la Universitatea Naional Australian, specializat n filozofia minii, a formulat problema dificil a contienei (the hard problem of consciousness) care cere o explicaie a contienei fenomenale din punct de vedere neurologic, cum se nate sentimentul de a tii c eti din ceva material (creierul i interconectarea neuronilor). Contiena fenomenal se refer la senzaia subiectiv de a fi, a percepe, a da o interpretare unic sinelui i experienelor sale, ceea ce se mai numete i qualia. Qualia (de la lat. qule, care nseamn de ce tip?) definete calitatea subiectiv a experienei contiente. De exemplu, o durere de msea este o experien subiectiv, un mod specific de a experimenta al fiecruia i imposibil de descris cu precizie n cuvinte. Contiena de acces (access consciousness) se refer la accesarea informaiei din propria memorie, pentru verbalizare, raionare i controlul comportamentului. Din acest punct de vedere, contiena nu nseamn altceva dect folosirea informaiilor disponibile (ceea ce primim pe cale senzorial, ceea ce am memorat etc.) pentru a judeca, interpreta, a emite rezultate i a controla, consistent cu acestea, comportamentul. Din perspectiva contienei de acces nu exist nici o problem dificil a contienei, i bineneles, nu exist qualia, ci doar problema uoar a contienei, aceea de a nelege funcionarea ei ca mecanism. Acest lucru este susinut i de Daniel
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
Dennet, filozof i profesor universitar la Universitatea Tufts, SUA , care susine explicarea contienei n totalitatea sa n relaie cu impactul ei asupra comportamentului. i filozofi celebri din trecut, ca Ren Descartes sau Immanuel Kant au abordat ideea de contien. Ren Descartes considera orice gnd o expresie a contienei. El a indicat o anumit gland din creier (glanda pineal), pe care a numit-o glanda H, ca loc de interaciune ntre suflet i corp. Descartes nu consider imaginile mentale (qualia) ca fiind produsul activitii organelor de sim sau creierului, ci mai degrab ca fiind forme sau imagini care unesc sufletul i corpul prin glanda H. n zilele noastre, glanda pineal nu suscit acelai interes n studiul contienei. Cum arat lumea exterioar pe care o interpretm cu ajutorul simurilor nu se tie exact. Lucrurile pe care le vedem n mod contient sunt distribuite n timp i spaiu, ns contiena este cea care le d sens, prin reprezentare. Descartes a propus ideea c sufletul (non-fizic) este locul din care se observ, iar coninutul a ceea ce e observat este dat de activitatea creierului (idee numit Dualismul Cartezian). Immanuel Kant, pe de alt parte, ddea sens experienei contiente n legtur strns cu timpul. Din perspectiva lui, timpul susine propria noastr reprezentare a lucrurilor ca fiind ori simultane ori n momente diferite. Filozoful George Berkeley vedea contiena ca ceva ce nu ine neaprat de materie (o form de idealism), n timp ce Leibniz credea c fiecare punct din Univers are experien contient, o form de panpsihism. Panpsihismul este conceptul potrivit cruia ntreaga materie este fundamental contient, lucru pe care unii cred c l indic i interpretrile descoperirilor fizicii cuantice, un alt subiect demn de luat n seam cnd discutm despre observarea realitii i contien. La polul opus panpsihismului se afl o alt variant, plauzibil n rndul oamenilor de tiin, cea de emergen a fenomenului contienei ca urmare a complexitii proceselor creierului. Din acest punct de vedere, studii ca cele ce implic pacienii cu emisferele cerebrale separate, sunt de un deosebit interes. 1.3.2. Studiul contienei ca produs al emisferelor cerebrale Dorina de a descoperi explicaia logic pentru contien, de a nelege mecanismul contiinei, a determinat cercettorii s studieze creierul. Neurologia a ncercat s explice contiena ca efect al complexitii creierului. Creierul uman este un sistem extrem de complex care, pe lng susinerea i reglarea funciilor vitale, face posibil, printre altele, procesarea informaiilor venite pe calea simurilor, interpretarea i memorarea lor, folosirea limbajului verbal ca mijloc de comunicare, verbalizarea reprezentnd un mijloc de raportare la lumea exterioar dar i un mijloc de raportare la lumea interioar, a sinelui. Ceea ce este interesant este c, dei aceste funcii sunt realizate de diverse regiuni ale creierului, activitatea contient nglobeaz toate aceste funcii ntr-un tot unitar, actul de a reflecta i a observa apare ca o operaie n sine. Cercettorii au ncercat s descopere dac nu cumva creierul, n
funcionarea sa, creeaz iluzia contiinei, impresia c suntem la pupitrul de comand, dei totul se desfoar atent stabilit de modulele creierului, specializate n realizarea anumitor funcii. Din aceast perspectiv creierul este un ansamblu funcional care, prin evoluie, a produs contiena, ca fiind un epifenomen al creierului. Studiul strii de contien devine interesant cnd analizm cazurile pacienilor cu emisferele cerebrale separate fizic, prin ntreruperea punii de legtur dintre acestea, a corpului calos. Cercettorul Michael S. Gazzaniga de la Dartmouth College, SUA, a testat astfel de pacieni. El a observat c n urma operaiei de separare a survenit o scindare, activndu-se cte o minte pentru fiecare emisfer. Cunoscnd faptul c fiecare emisfer ndeplinete funcii specifice, cercettorul a pus n eviden caracterul modular al creierului i efectele lipsei de comunicare ntre module pentru senzaia de contien. Emisfera stng este specializat, printre altele, n folosirea limbajului i raionare, deci emisfera dreapt, prin separare, ntmpin probleme n sarcini cognitive i vorbire, dei se descurc mult mai bine cnd este vorba despre orientarea spaial. Emisfera dreapt are o mai mare capacitate de analiz asupra elementelor faciale nefamiliare dect cea stng, iar emisfera st nga o mai mare capacitate n a genera expresii faciale voluntare, dei ambele pot genera expresii faciale la exprimarea unor emoii spontane. Exemplele pot continua, ns ideea de baz este c emisferele cerebrale cuprind module orientate pe realizarea diverselor funcii, n ciuda faptului c noi simim toate aceste funcii integrate ca act unificat al contienei. Unul dintre experimentele cercettorului a presupus prezentarea unei imagini diferite fiecrei emisfere a unui pacient cu corpul calos secionat. Acest lucru este posibil prin prezentarea imaginilor n stnga i dreapta cmpului vizual devreme ce fiecare emisfer este specializat pe un anumit cmp vizual. Emisferei stngi i s-a prezentat o imagine ce nfia o ghear de pui, iar celei drepte o imagine cu zpad. Subiectului i s-a cerut apoi s aleag dintr-un set de imagini pe cele potrivite pentru fiecare dintre imaginile prezentate iniiale. Acesta a ales cu mna stng o imagine cu o lopat i cu cea dreapt o imagine cu un pui, deci fiecare emisfer a realizat asocierea corect. ntrebat de ce a ales aceste imagini, emisfera sa stnga, cea care interpreteaz i folosete limbajul a intervenit, iar subiectul i-a motivat rspunsul prin faptul c puiul se potrivete cu gheara de pui, iar lopata o foloseti pentru a cura de pui n loc de a cura de zpada, care ar fi trebuit s fie rspunsul corect. Ceea ce s-a ntmplat este faptul c emisfera stng a observat alegerea imaginii cu lopata de ctre mna stnga deci alegerea emisferei drepte, dar fiind deconectat de la emisfera dreapt nu a putut ti motivele alegerii i a cutat o interpretare bazndu-se pe cunotinele disponibile, n acest caz propria alegere imaginea cu puiul, ceea ce a creat un rspuns inconsistent din punct de vedere logic. Cercettorul este de prere c n emisfera stng se afl un sistem specializat pe care l numete interpretor i care are rolul de a cuta explicaii pentru apariia diferitelor evenimente, care caut ordinea. ntr-un alt experiment, cercettorul i-a prezentat exclusiv emisferei drepte a unei paciente un film ce nfia scene de violen. Cnd pacienta a fost ntrebat ce a vzut, deoarece nu putea accesa funcia de vorbire pentru emisfera dreapt (centrul vorbirii nu se afl n aceasta), emisfera stng (cea care nu a vzut filmul) a rspuns c nu este sigur de ce a vzut, posibil doar un flash alb. Descrierea filmului de ctre subiect a fost departe de ceea ce fusese nfiat, ns emoiile
produse de film (o oarecare team, anxietate) au fost detectate de emisfera stng. Subiectul de fapt, contientul emisferei stngi, nu a putut identifica corelarea cognitiv-emoional care s-a produs, dar a ncercat s explice emoiile prin neagrearea camerei n care se afl sau anxietatea fa de cercettor, deci contientul practic a fost lipsit de caracterul lui unitar. Poate fi misterul contienei soluionat? Deocamdat nu putem ti. Cum nu putem ti nici dac sistemele complexe construite de om, calculatoare, roboi, vor putea s dobndeasc acest unic sentiment al contienei, cu care este nzestrat doar omul, din cte cunoatem pn acum. Este posibil ca studii mai elaborate s arunce o lumin nou asupra fenomenului contienei. Pn atunci tot ce putem face este s ateptm...
1.4. Componentele si structura gndirii
Gndirea are doua mari componente, una informaional si alta operaional, prima dezvluindu-ne latura ei de coninut (faptul ca dispune de uniti informaionale despre ceva anume obiecte, fenomene, evenimente), cea de-a doua latura funcional (faptul ca implica transformri ale informaiilor in vederea obinerii unor produse care, prin depirea situaiei problematice, sa asigure adaptarea la mediu). Cele doua laturi ale gndirii nu sunt independente una de alta, ci intr-o foarte strnsa interaciune si interdependenta. Ele se mbina dnd natere la adevrate structuri pe care le denumim structuri cognitive ale gndirii. Acestea pot fi definite ca fiind sisteme organizate de informaii si operaii ce presupun organizare si difereniere interioara intre elementele componente, coerenta si operativitate ca si tendina de a se asocia cu alte sisteme cognitive ale intelectului. Rolul lor fundamental este de a media, filtra intrrile in gndire. De aceea, in funcie de natura, consistenta si corectitudinea lor pot facilita sau, dimpotriv, perturba depirea dificultilor. 1.4.1. Latura informaional Latura informaional este constituit din ansamblul noiunilor si concepiilor ca forme generalizate de reflectare a nsuirilor obiectelor si fenomenelor. Un concept este un rspuns comun la o clasa de fenomene al cror membri manifesta cteva trsturi comune (Osgood, 1953). La rndul sau Munn (1965) considera ca un concept este procesul care reprezint asemnrile unor obiecte, situaii, evenimente, altminteri diferite. Conceptele sunt produse ale raionamentelor si odat dezvoltate joaca un rol important in gndirea ulterioara conceptele sunt condensri de experiene trecute. Vinacke caracterizeaz mai amplu conceptele referindu-se la coninutul, modalitile de utilizare si nivelul lor de structurare in mintea omului. Cele apte caracteristici ale conceptului stabilite de el sunt urmtoarele: conceptele nu sunt date senzoriale, ci sisteme care sunt produse de rspunsurile noastre la diferite situaii trecute caracteristice;
utilizarea lor nseamn de fapt aplicarea experienei trecute la situaia actuala; conceptele reunesc datele senzoriale independente; la om cuvintele sau alte simboluri sunt mijloacele de legtura ale elementelor independente ale experienei noastre; conceptele au doua moduri de utilizare: cea extensiva, comuna pentru toi oamenii, si cea intenionala, care variaz de la individ la individ; un concept nu este obligatoriu raional; un concept poate exista fr a fi formulat intr-o maniera contient (dupa Delay si Pichot , 1969). Rosch (1975) definea conceptul ca prototip al obiectului, iar Changeux (1983) arata ca el este o imagine simplificata, scheletica, redusa la trsturile eseniale formalizate ale obiectului desemnat. Pentru logicieni conceptele definesc clase de obiecte date sau construite, ele fiind comune pentru toi oamenii. Pentru psihologi, ele sunt sisteme de rspunsuri nvate, care permit organizarea si interpretarea elementelor furnizate prin percepiile noastre si care influeneaz comportamentul, indiferent de toate stimulrile venite din mediu, permindu-ne sa aplicam automat experiena noastr trecuta la situaiile prezente (Delay si Pichot, 1969). In mintea omului conceptele nu sunt izolate, ci nlnuite unele de altele, formnd sisteme conceptuale. 1.4.2. Latura operaionala Latura operaionala a gndirii cuprinde ansamblul operaiilor si procedeelor mentale de transformare a informaiilor, de relaionare si prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si noiunilor, in vederea obinerii unor cunotine noi sau rezolvrii unor probleme. Gndirea folosete doua categorii de operaii: unele sunt fundamentale, de baza, fiind prezente in orice act de gndire si constituind scheletul ei (analiza, sinteza, comparaia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea logica), altele sunt instrumentale, folosinduse numai in anumite acte de gndire si particularizndu-se in funcie de domeniul de cunoatere in care este implicata gndirea. In rndul acestora din urma ntlnim mai multe modaliti si procedee operaionale care se clasifica in perechi opuse.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
10
1.5. Mecanisme psihice informaional-operaionale
In mediu informaional in care triete, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i permit operarea adecvata cu informaii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informaiilor. Prin toate, el prelucreaz informaiile, dar fiecare o face in felul sau, dispunnd de funcii specifice. Prin senzaii, omul capteaz, nregistreaz si efectueaz o prelucrare iniial destul de simpla a informaiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile dect nsuirile concrete simple, izolate ale obiectelor si fenomenelor, care sunt nsa insuficiente pentru adaptarea rapida la mediu. De aceea el recurge la percepii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundata nu a nsuirilor, ci a obiectelor luate ca ntreguri distincte, ca trsturi ce conin elemente inter relaionale. La acest nivel omului ii este accesibila semnificaia obiectelor in virtutea creia, acestea capt valoare adaptiva. Percepia este legata de aici si acum de ceea ce se ntmpl in prezent. Pentru a evoca experiene trecute, omul se servete de reprezentare, prin intermediul creia i reexprima experiena. Unele dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzaiile si percepiile funcioneaz la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, de a extrage informaii din semnale si de a asigura, traducerea ei in comportamente. Reprezentarea funcioneaz la nivelul semantic al identificrii obiectelor. Mecanismele de prelucrare primara a informaiilor, apar si se dezvolta in activitate, astfel nct ele sunt mijloace eficiente, ameliorativ-optimizatoare. Perfecionarea senzaiilor nu constituie doar o urmare a bunei funcionaliti anatomo-fiziologice, ci se datoreaz si perfecionrii activitii mintale a individului. Nu numai simurile ascut mintea omului, ci si mintea contribuie la ascuimea simurilor. 1.5.1. Senzaiile Se recunoate ca termenul "senzaie", n sensul su actual, prezint unele "ambiguiti", de aceea psihologia contemporana ofer definiii de lucru ale senzaiei, uneori ntr-o forma extrem de general. Aceste definiii pot duce la confundarea senzaiei cu alte procese prin care organismul rspunde la aciunea stimulului. De aceea vom compara senzaia fie cu unele fenomene inferioare ei, cum ar fi excitaia, fie cu fenomene superioare ei, ca de exemplu percepia. Definirea senzaiei prin opoziie cu excitaia: ca o distincie ntre excitaie si senzaie, excitaia presupune o modificare locala reversibila sub influena locala a stimulului, senzaia implica transmiterea mesajului nervos (a excitaiei) pn la centri care au capacitatea de a nregistra experienele de natura sa asigure adaptarea conduitelor individului, nu numai actual, ci si ulterior, asigurnd astfel reglarea globala a fiinelor vii. Daca lumina este mpiedicata sa ajung n zona centrala a analizatorului vizual, senzaia vizuala nu va aprea, dar aceasta nu nseamn ca reflexul pupilar va fi mpiedicat sa intre n funciune. Aadar, uni stimuli pot rmne reflexogeni, fr a angaja direct o senzaie, ceea ce exclude posibilitatea ca ei s influeneze direct comportamentul. Dimpotriv, ei se integreaz n reglarea comportamentului prin rspunsurile reflexe primare susceptibile a da natere, la rndul lor, unor senzaii, contribuind astfel la cunoaterea indirecta a mediului.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
11
Exista 2 stadii ale unei senzaii: stadiul presenzorial, stadiul de excitaie sau de reflex caracterizat printr-o reacie localizata, dar integrata prin efectele ei n circuitul reglator; stadiul senzaiei propriu-zise, ca reflectare a unor nsuiri ale obiectelor. Definirea senzaiei n opoziie cu senzaia are o dubla semnificaie: se precizeaz mai bine distincia dintre fiziologic si psihologic; se subliniaz continuitatea lor, integrarea fiziologicului de ctre psihologic, asigurndu-se n felul acesta reglarea generala a comportamentului. Definirea senzaiei n opoziie cu percepia: Punerea fata n fata a celor 2 mecanisme psihice reuete sa conduc la surprinderea notelor distinctive ale fiecruia dintre ele.
n cercetrile actuale, dominate de psihologia cognitiv senzaia se refer la tratarea senzorial a informailor fizice, independent de semnificaiile lor, n timp ce percepia este direct legat de semnificaia obiectelor i de interpretarea informailor senzoriale. Pierre Salzi constata c nici cei care leag senzaia de obiect, stabilind o relaie ca de cauza efect, nici cei care susin ca stimularea organica este sursa senzaiilor nu au dreptate. Sunt cazuri cnd, dei nu exista organe specializate, senzaiile se produc. Apar efecte de compensare fiziologica. Alterarea parii nervoase a receptorului are repercusiuni asupra senzaiilor. Obiectul si stimularea nervoasa apar drept condiii necesare, dar nu si suficiente pentru senzaii. Contiina, imaginile, raionamentul sunt cele care determina senzaia: contiina intervine real n ordinea si chiar estura senzaiilor. senzaiile "se nasc, cresc sau scad conjunctural, o data cu funcionarea contiinei. imaginea servete la "direcionarea ateniei" si fiind, de aceea "primul factor de ordine al senzaiilor". raionamentul da posibilitatea contiinei sa avanseze prin apelul la noi premise, rezultatul fiind marcat de "creterea discernmntului n cunoaterea obinut".
12
Dat fiind faptul ca senzaia decurge din activitatea mentala, ea se va perfeciona corelat cu intervenia acestei activitii, ne fiind doar o urmare a bunei funcionaliti anatomo-fiziologice. In concluzie fiecare din modalitile de definire si caracterizare a senzaiilor prezentate mai nainte aduce precizri importante; totui nici una din ele nu furnizeaz date referitoare la coninutul informaional al senzaiilor, la forma ideal-subiectiv de reflectare a realitii, la caracterele reflectrii, etc. Daca senzaia este un mecanism de captare si nregistrare a informaiilor din realitatea nconjurtoare sau din cea interna a organismului, atunci care sunt aceste informaii? Rspunsul formulat de psihologie la aceasta ntrebare este urmtorul: senzaia, ca prima forma de psihic, reproduce n creierul uman nsuirile simple ale obiectelor si fenomenelor sau ale stimulilor care acioneaz direct asupra organismului, reflectarea avnd un caracter nemijlocit. nsuirile reflectate de senzaie sunt nu numai simple, ci si concrete, exterioare, fenomenale, accidentale, neeseniale, adic cele care apar la "suprafaa" obiectelor si fenomenelor sau care se impun simurilor prin fora lor senzoriala, dar care au o mare valoare adaptativ pentru organism. nsuirile reflectate de senzaie sunt nsuiri izolate, separate ale obiectelor si fenomenelor. Senzaia dispune deci de capacitatea de a izola caracteristicile stimulului, evident la un nivel elementar. Dovada faptului ca senzaia se caracterizeaz prin tratarea separata a nsuirilor stimulilor o reprezint pe de o parte specializarea simurilor, iar pe de alta parte specializarea ariilor corticale, a zonelor de proiecie corticala a analizatorilor. Psihologia cognitiva aduce doua precizri importante: senzaia este interpretata ca fiind un eveniment psihic elementar capabil de a produce experiene subiective, fcnd referin la o anumita calitate a informaiei senzoriale (la o culoare, la o durere, etc.) care este extrasa din stimuli exteriori sau interiori; senzaia codeaz informaia la niveluri de tratare precoce, de aceea din perspectiva cognitiva caracterul contient al senzaiei nu este decisiv, prezena ei putnd fi evideniat prin metode psihofizice directe implicnd un raionament, fie inferata prin intermediul manifestrilor indirecte. Indiferent de perspectiva de analiza a senzaiei, ea implica trei elemente, si anume: stimulul fizic - materie sau energie ce acioneaz direct asupra organelor de simt; rspunsul fiziologic - structura a activitii electrice apruta n organele de simt (nervi si creier) ca urmare a stimulri; experiena senzoriala - subiectiva dupa natura ei. Cel Putin trei mecanisme par a explica mai adecvat calitatea senzaiilor: selectivitatea receptorilor, energia specifica a receptorilor si energia specifica corticala. Selectivitatea receptorilor consta n specificitatea difereniata a receptorilor n raport cu diverse specii de stimuli (ex: receptorii vizuali sunt sensibili la lumina, cei auditivi la sunete, etc.). Energia specifica a organelor de simt este un alt mecanism care explica calitatea senzaiei. Se pornete de la premisa ca fiecare organ de simt poseda o energie specifica, care este transmisa creierului, indiferent de maniera n care este stimulat. Aceasta idee a fost lansata de ctre Johannes Mller (1801-1858). Helmholtz
13
considera ca nu doar receptorul dispune de o energie specifica, ci fiecare fibra n parte, el formulnd teoria fibrelor specifice. Energia specifica a fibrelor determina sau imprima calitatea senzaiei dupa ce selecia a fost fcuta. O asemenea idee a fost contestata de ali cercettori, care au considerat ca particularitile calitative ale stimulului se imprima receptorilor si fibrelor independent de proprietile particulare ale acestora din urma. Deci nu energia specifica a receptorilor sau fibrelor nervoase determina calitatea senzaiei ci specificul stimulului. n sprijinul acestui punct de vedere vine Edwald Hering (1834-1918) care arata ca n cadrul vederii colorate unul si acelai receptor poate da doua tipuri de impresii colorate, n funcie de stimuli care sun aplicai. El propune teoria fibrelor nonspecifice, care intra n disputa cu teoria fibrelor specifice formulata de Helmholtz. Morgan nclina sa cread ca dintre aceste doua teorii cea care are dreptate este teoria fibrelor specifice si aduce drept argumente investigaiile efectuate asupra fibrelor nervoase izolate sau asupra grupurilor de fibre senzoriale. De exemplu, pentru fiecare fibra a neuronului auditiv exista o anumita frecventa care declaneaz reacia sa maximala. De asemenea, fiecare fibra optica are propria ei curba de vizibilitate, aceste burbe fiind diferite de la o curba la alta. Morgan duce nsa ideea si mai departe: chiar daca calitatea experienei senzoriale depinde de receptorul care intra n joc, este foarte probabil ca o calitate senzoriala data sa depind, n condiii normale, de diferitele combinaii de receptori specifici, sau de combinarea numeroaselor fibre specifice diferite. De exemplu, senzaia de arsur cauzat de cldur sau frigul intens poate fi explicat prin combinarea activitii receptorilor pentru cald si pentru rece. Energia specific central este un al treilea mecanism implicat n explicarea calitii senzaiilor. Senzaiile se datoreaz nu numai unor mecanisme periferice (energia specifica a receptorului sau a fibrei nervoase), ci si unor mecanisme centrale, corticale (energiei specifice a instanelor superioare prezente n realizarea senzaiilor). n sprijinul acestui punct de vedere se aduc argumente de ordin anatomo-fiziologic (localizarea spaial mai riguroas a capetelor corticale ale diferitelor organe de simt) sau de ordin neurologic (tulburarea vederii colorate n condiiile tulburrii cortexului, indiferent de alte defeciuni vizuale). Se pare ca la baza energiei specifice centrale care ar explica diferitele caliti ale senzaiilor se afl diferenele chimice existente n transmisia sinaptic. Mai plauzibil ns ca acest mecanism biochimic este cel al conexiunilor stabilite n sistemul nervos central. Calitatea senzaiilor este diferit deoarece ele suscit comportamente diferite, comportamente care, la rndul lor, sunt dependente tocmai de calitatea (frecventa, rapiditatea etc.) conexiunilor nervoase. Dupa cum se poate remarca, aceste mecanisme sunt relativ contradictorii, de aceea nici unul dintre ele luat n sine nu este suficient pentru explicarea calitii senzaiilor, aa nct n-ar fi exclus ca prin corelarea lor s se ajung la soluionarea problemei. Nu exist o relaie simpl, termen cu termen, ntre atributele (calitatea) senzaiei si intensitatea stimulului. Daca ntre intensitatea unui sunet si intensitatea senzaiei auditive relaia este direct, nu acelai lucru s-ar putea spune despre relaia dintre intensitatea unui stimul termic si calitatea senzaiei produs de acesta, care, tocmai n funcie de mrimea intensitii stimulului, poate fi o senzaie obinuita termica sau una de durere. Intensitatea unei senzaii este deci reglata nu numai de intensitatea stimulului, ci si de amplitudinea influxului nervos. E. D. Adrian (1928) a precizat c o mare importanta o are numrul de fibre activate printr-un stimul si frecventa influxului nervos n aceste fibre. Cu ct intensitatea stimulului este mai mare, cu att mai mare va fi numrul fibrelor activate, precum si frecventa impulsurilor nervoase declanate ntr-o fibr. S. Hecht (1934) demonstreaz ca acuitatea vizuala creste pe msura ce numrul fibrelor puse n joc de un stimul cu intensitate crescuta este mai mare. W. J. Croazier (1940) arata ca numrul fibrelor activate este important pentru intensitile joase, sub o
14
anumita limita de intensitate a stimulului ceea ce are importanta fiind frecventa impulsului nervos. n legtur cu aceasta explicaie Morgan exprima unele rezerve, artnd c ceea ce conteaz ntr-o senzaie este nu att numrul de fibre excitate sau frecventa impulsului, ct ceea ce se ntmpla n ansamblu, n conglomeratul fibrelor. Practic, fiecare fibr adaug influxul ei altor influxuri care sunt eliberate n acelai moment, contribuind astfel la frecvena totala a influxurilor provocate de stimuli. Important este cunoaterea numrului de influxuri pe unitate de timp sau frecventa influxurilor declanate ntr-un grup de receptori sau fibre supuse unei stimulri. Aceasta proprietate se refer la ntinderea n timp a senzaiei de obicei senzaia persist atta vreme ct acioneaz si stimulul. n acest interval, ea variaz n ceea ce privete unele dintre caracteristicile enumerate, dependent de nenumrai factori. Creterea progresiv a intensitii stimului va duce la creterea intensitii senzaiei, n timp ce descreterea progresiv a acesteia va duce la descreterea intensitii senzaiei. ns intensitatea experienei senzoriale poate scdea nu doar ca urmare a scderii intensitii stimului, ci si datorit intrrii n funciune a fenomenului de adaptare. Aadar n timpul unei senzaii au loc fenomene de amplificare sau diminuare, finalizate prin adaptarea senzorial, fie prin dispariia senzaiei. Nu ntotdeauna senzaia dispare dupa ncetarea aciunii stimulului, dimpotriv ea persist i dup ce stimulul nceteaz a mai aciona asupra individului. Persistenta senzaiilor este extrem de variabil. Se pare ca cele mai persistente dup ncetarea aciunii directe a stimului sunt senzaiile gustative. Un gust amar se pstreaz chiar si dupa ce gura a fost cltita cu ap. Sensibilitatea tactil superficial este ns foarte puin persistent. Imaginile care se pstreaz i dup ncetarea aciunii stimului se numesc imagini consecutive. pozitive (corespund senzaiei originale) ex: un crbune ncins nvrtit n ntuneric da impresia unui cerc luminos; negative (nu corespund senzaiei originale, ci sunt complementare acesteia) ex: daca vom privi cu un ochi 1-2 minute un ptrat rou i apoi ne vom fixa privirea pe un perete alb, vom vedea culoarea verde. Analiza acestor efecte evideniaz prezena a doua aspecte: efectele consecutive sunt ntotdeauna opuse sau complementare, fapt care sugereaz existena a dou sisteme antagoniste; efectele consecutive necesit stimularea prelungit a unuia dintre sistemele antagoniste, fapte care sugereaz modificarea capacitaii de rspuns a mecanismelor de rspuns a mecanismelor senzoriale, fie n sensul adaptrii ei, fie n cel al obosirii pn la scderea sensibilitii la datele senzoriale. Imaginile consecutive vizuale se explic prin relativa lentoare a proceselor fotochimice care au loc n analizatorul vizual. Aceste celule trebuie s-si regenereze substana fotosensibil pentru a putea funciona din nou. O nou problem se ridic: care parte a sistemului obosete? Pentru a rspunde vom efectua urmtorul experiment: stimulam un ochi pn obosete, apoi observam dac imaginile consecutive apar la celalalt ochi. Daca efectul consecutiv nu se transfer de la un ochi la altul consideram c mecanismele periferice sunt responsabile pentru producerea lui. Dac ns are loc un transfer al efectului de la un ochi la altul, trebuie s presupunem c oboseala intervine la nivelul proceselor corticale.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
15
Tonul afectiv al senzaiilor este proprietatea general a senzaiilor de a produce stri afective plcute sau neplcute, de apropiere sau de respingere a realitii pe care o reflectm. Stimulii care se asociaz cu senzaii plcute vor fi cutai, cei ce generata experiene senzoriale neplcute vor fi evitai sau respini. Tonalitatea afectiv a senzaiilor depinde de gradul de satisfacere sau nesatisfacere a trebuinelor. Satisfacerea senzaiilor de foame, de sete, a celor sexuale se va asocia ntotdeauna cu apariia unor stri afective plcute, pe cnd nesatisfacerea lor se asociaz cu stri afective neplcute. Fenomenele de suprasaturare sau de subsaturare senzoriale produc n egal msura efecte negative pe plan afectiv. Daca marea majoritate a senzaiilor putndu-se asocia n egala msura cu efecte pozitive sau negative n plan afectiv, la senzaiile algice (dureroase) ea este unipolara, acestea producnd ntotdeauna efecte afective negative.
Legile senzaiei:
Legea intensitii: existenta unui stimul n mediul nconjurtor si chiar aciunea acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pentru producerea unei senzaii. Pentru ca senzaia sa apra stimulul trebuie sa aib o anumita intensitate. Prag absolut minimal reprezint cantitatea minim de intensitate a stimulului capabil a produce o senzaie. Acesta este extrem de diferit de la o senzaie la alta la alta: pentru senzaiile vizuale - 1-2 cuante, pentru senzaiile auditive - 16-20 vibraii pe secunda, senzaiile tactile - energie de 100-10.000 de ori mai mare dect energia luminoas optic sau acustic, senzaiile gustative - o cantitate de 25.000 de ori mai mare de molecule dect pentru senzaiile olfactive. n msurarea pragurilor senzoriale se folosesc mai multe metode: metoda stimulilor constani, metoda limitelor, metoda punctului central. Stimulii subliminali produc efecte fiziologice, dar nu sunt integrai senzorial dect dac sunt nsumai sau asociai cu stimuli semnificativi. Prag absolut maximal reprezint cantitatea maxim de intensitate a stimulului care produce o senzaie de acelai fel, deci n cadrul aceleiai modaliti senzoriale. Depirea lui declaneaz, ca urmare a suprasolicitrii analizatorului, fie durerea, fie neutralitatea aparatului n raport cu stimulul. La senzaiile vizuale acest prag este de 1.000 milimicroni, la senzaiile auditive 20.000 Hz. Premisele sale: a) intensitatea stimulrii este determinata de frecventa totala a influxurilor care ajung la diferitele pri ale creierului unde se manifesta experiena senzorial; b) intensitatea liminal necesar declanrii influxului nervos variaz de la un neuron la altul si chiar n acelai neuron dupa legea normala de eroare, adic ntro maniera fortuit; c) exist un maximum de frecven pentru influxurile susceptibile de a se produce ntr-un numr determinat de neuroni. Legea adaptrii: este un fenomen relaional deoarece ia n considerare nivelul iniial al sensibilitii, apoi ia valori diferite n funcie de durata si intensitatea stimulului. Ea depinde de anumite particulariti ale organelor de sim, de locul i rolul acestora n procesul reflectrii informaionale. De obicei, la stimuli puternici sensibilitatea scade, iar la cei slabi crete. Sensibilitatea nu rmne nemodificat sub influenta ndelungat a unui stimul specific de intensitate constant. Creterea sau scderea sensibilitii ca urmare a aciunii repetate a stimulilor sau a modificrii condiiilor de mediu se numete adaptare senzorial. Acest fenomen este demonstrat n trecerea brusc dintr-un mediu n altul (de la lumin la ntuneric, de la cald la rece). Trecerea de la lumin la ntuneric presupune creterea sensibilitii, iar trecerea de la ntuneric la lumin, scderea
16
ei. Procesul de adaptare se realizeaz gradat. Adaptarea la lumin se produce mai repede, n cteva secunde, la ntuneric mai greu, vederea normal se restabilete n 20-35 minute, iar nivelul maxim intervine dup 2-3 ore. Exist 3 clase de stimuli n funcie de care se produce adaptarea: a) stimuli focali F - asupra lor se fixeaz privirea; b) stimuli de fond B - tot ce nconjoar stimulii focali; c) stimuli reziduali R - provin din experiena anterioar. Pe fondul adaptrii se manifest fenomenul contrastului care const n accentuarea sensibilitii, creterea ei ca urmare a interveniei excitanilor de diferite intensiti ce acioneaz succesiv sau simultan. Contrastul succesiv const n creterea sensibilitii la stimulul prezent ca urmare a aciunii ndelungate a unui alt stimul de aceeai modalitate, dar diferit ca intensitate si calitate. Ex: sensibilitatea pentru substane acide crete prin expunerea prealabil la substane dulci. Contrastul simultan const fie accentuarea reciproc a claritii si pregnanei stimulilor prezentai n acelai timp n cmpul perceptiv, fie n evidenierea unui stimul sub influenta stimulilor de fond. Ex: o bucata de hrtie cenuie pare a fi mai alb pe un fond negru dect pe unul alb. Contrastul simultan apare numai cnd stimulii se difereniaz ntre ei dup o serie de parametri (intensitate, saturaie, tonalitate). Contrastul are la baz modificarea funcionala a sensibilitii si se explic prin intrarea n aciune a mecanismelor de inducie reciproc si autoinducie. Cel mai plauzibil mecanism al contrasului este mecanismul inhibiiei laterale (activitatea unei celule este modificat de activitatea celulei vecine). Legea sensibilizrii: presupune creterea sensibilitii datorit interveniei unor fenomene de interaciune. Nivele ale interaciunii: a) receptorul unui analizator (interaciunea are loc ntre diferitele lui elemente structurale difereniate), ex: stimularea bastonaelor duce la creterea sensibilitii conurilor; b) segmentele unuia si aceluiai analizator (mai ales la analizatorii perechi); c) analizatori diferii (ex: auzim mai bine la lumina, sensibilitatea cutanata creste la lumina alba) Regula practica: atunci cnd un analizator este intens si ndelung solicitat, pentru meninerea tonusului funcional ridicat trebuie recurs la stimularea auxiliara, cu doze de excitaie specifica, a altui analizator. Legea depresiei: const n scderea sensibilitii ca urmare a legturilor funcionale intraanalizatori sau interanalizatori. Funcioneaz dupa aceleai mecanisme si la aceleai niveluri ca si legea sensibilizrii: a) stimularea ndelungat a ochiului cu o lumin roie se soldeaz cu scderea sensibilitii pentru alte culori (ex: cnd un fascicul galben este orientat asupra unei poriuni limitate a retinei are loc o scdere locala a sensibilitii fata de rou si verde).
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
17
b) funcia localizrii spaiale a sunetelor n-ar putea fi explicata fr considerarea interaciunii dintre cele 2 verigi perechi ale analizatorului auditiv (ex: oamenii surzi de o ureche au mari dificulti n localizarea spaiala a sunetelor). c) sunetele cu intensitate mijlocie si mare coboar sensibilitatea bastonaelor (ex: nclinarea capului pe spate scade sensibilitatea pentru culoarea verde si pentru sensibilitatea auditiva; sensibilitatea termica pentru frig reduce sensibilitatea tactila; sensibilitatea dureroasa reduce orice alt fel de sensibilitate). Legea semnificaiei forei de semnalizare a stimulului are n vedere valoarea, semnificaia stimulului pentru individ. Un stimul slab ca intensitate dar foarte semnificativ pentru organism este mult mai bine recepionat dect un stimul puternic dar nesemnificativ. Legtura dintre stimul si reacie este mediata de: a) procese de iradiere si concentrare b) legea induciei reciproce c) fora fiziologica a analizatorilor d) nsuirile tipologice e) valoarea de semnal a stimulului + factori de natura psihologica (scopuri, trebuine, aspiraii, stri afective). Legea sinesteziei: se refer la efectele de intermodelare informaional, "transpunerea" unei forme de sensibilitate ntr-o alta modalitate senzorial. Exemple: a) stimuli auditivi produc efecte de vedere cromatica - "audiie colorata") b) stimuli optici produc efecte auditive - "vedere sonora" c) culorilor si sunetelor le pot fi atribuite caliti tactile sau gustative - "culori moi", "sunete dulci" Acest fenomen pare a sta la baza talentului artistic. Legea compensrii: insuficienta dezvoltare a unei modaliti senzoriale sau lipsa ei conduce la perfecionarea alteia att de mult nct aceasta din urma preia pe seama ei funciile celei dinti. Compensarea este capacitatea organismului de a se autoconstitui structural si funcional. Ea presupune restructurri funcionale, substituii, comutri nervoase, autoreglri ce se soldeaz reechilibrarea organismului si refacerea potenelor lui adaptative care asigura echilibrul dintre subiectiv si obiectiv. Exemplu: la orbi si la surzi se dezvolt sensibilitatea tactil, vibratorie, olfactiv. Legea condiionrii social-istorice poate fi pus n evident n mai multe planuri: a) adncirea, cizelarea, perfecionarea unor modaliti senzoriale ale omului (diversele profesiuni modific extrem de mult sensibilitatea) b) schimbarea ponderii diferitelor modaliti senzoriale (esenial pentru om este sensibilitatea auditiv, pentru animale cea olfactiv) c) apariia unor modaliti senzoriale noi, specific umane (pipitul, auzul verbal, muzical)
18
Este evideniat cel mai bine prin diferenele culturale si etnice existente n experiena senzoriala. Factorii care determina asemenea variaii sunt legai de specificul cultural, de educaie, tradiii, obiceiuri, mentaliti ce modific n timp trirea si expresia senzorial. 1.5.2. Percepia La simpozionul organizat de asociaia de psihologie tiinific de limba franceza pe tema percepiei (Louvain, 1953) se susinea c percepia "nu este un eveniment izolat, nici izolabil al vieii, ci trebuie considerata ca o faza a aciunii". Ombredane (1955) considera percepia ca pe "un moment al sistemului comportamental propriu fiecrui individ, n condiiile particulare n care se gsete atunci cnd percepe, sistem comportamental care are drept caracteristici fundamentale faptul de a fi integrativ, inventiv si a crui structura se complica cu semnificaii si promisiuni benefice sau malefice pentru perceptor. Esenial pentru percepie este deci explorarea continua a obiectelor. Pentru Rubistein (1962) percepia nu este o receptare a ceea ce este dat, ci o prelucrare a lui, deci o activitate de analiza, sinteza, generalizare. Din moment ce ea se formeaz n procesul interaciunii omului cu lumea nconjurtoare, nseamn ca "ntregul coninut intern al percepiei lucrurilor si structura sa poarta amprenta faptului ca aceste lucruri sunt obiecte ale activitii individului". Piaget (1961) numete activitate perceptiva orice punere n relaie a elementelor percepute n cmpuri diferite. Explorrile simple sau polarizate, transpoziiile de mrimi, de forme n spaiu si timp anticiprile, schematizrile etc. sunt tot attea forme ale activitii perceptive care, n funcie de felul cum sunt folosite, se soldeaz cu decentrarea, dar si cu apariia unor deformri sau "iluzii secundare".Frances (1962) prefera termenul de conduite perceptive. El arata ca percepia presupune doua conduite: de identificare - stimulul este legat de un rspuns generic (asimilat n experiena anterioar a subiectului); de difereniere - are loc compararea ntre doua sau mai multe obiecte simultan prezente, n care subiectul ncearc s descopere particularitile care le apropie sau le disting unele de altele. Exista trei accepiuni ale noiunii de percepie: a) percepia ca activitate b) percepia ca deformare a obiectului c) percepia ca expresia personalitii
Mecanismele percepiei:
Mecanismele perceptive sunt procesele ce intervin n cursul percepiilor n msura n care este vorba de a relaiona centrrile sau produsele lor, atunci cnd distantele lor n spaiu sau n timp exclud o interaciune imediata. Mecanismele perceptive se dezvolta pe doua fonduri: cel senzorial, si cel intelectual. Mecanismele senzoriale ale percepiei, sau explorarea perceptiva, reprezint ansamblul parcursurilor efectuate cu scopul cunoaterii, n timp ce organismul viu utilizeaz capacitile sale de observare a mediului. Explorarea presupune aciuni de tatonare, cutare, analiza, comparare. Explorarea este dependenta de particularitile situaiei n care se face, de natura si tipul sarcinii. Ea urmeaz o serie de reguli de prioritate, strategii si principii:
19
a) regula economiei - fixarea cu privirea a punctului cel mai apropiat spaial fata de cel fixat anterior; b) regula disimetriei sus-jos - privirea de sus n jos corespunde unui mod de activitate n care structura spaiala este legata de cea a organismului; c) regula zonelor informative - fixarea cu privirea a zonelor obiectului care conine cea mai mare cantitate de informaii. Principiul general al cmpului perceptiv a fost introdus ca mecanism de ctre gestaltiti ca psihologia ntregului: procesele fiziologice ce rezulta dintr-un ansamblu de excitaii tind sa se organizeze spontan, urmnd cteva legi ale structurii referitoare la proximitate, similaritate, simetrie, si regula nchiderii precum si regula generalizrii si cea a constantei. Mecanismele intelectuale ale percepiei: ANTICIPAREA: in cursul percepiei se pot nate o serie de atitudini anticipatoare sau pot intra n funciune diverse anticipri propriu-zise preexistente. Ex: dupa o suita de prezentri care au dus la stabilirea relaiei: A=B=C, subiectul se poate atepta ca si D sa fie egal cu obiectele anterioare. Anticiparea este un fel de preinferen, un aspect al unei scheme perceptive antrennd altele printr-un mod de implicare imediata care modifica percepia. SCHEMATIZAREA: principala caracteristica a percepiei este "categorizarea", adic posibilitatea de a recunoate n obiectul perceput un reprezentant al unei ntregi categorii de obiecte. Schematizarea reprezint generalizarea dupa o structura comuna sau schema a unei activiti senzorio-motorii ca urmare a repetrii ei + legarea percepiei anterioare de cele ulterioare.
Legile generale ale percepiei:

Legea integralitii perceptive: percepia creeaz contiina unitii si integralitii obiectului, ea opernd cu obiecte unitare, nu cu nsuiri izolate Legea structuralitii perceptive: nsuirile obiectului numai mpreuna, organizate si ierarhizate creeaz efecte de percepie. De asemenea nu toate nsuirile obiectului sunt la fel de importante pentru perceperea lui, ci cu deosebire cele care dispun de cea mai mare ncrctura informaional. Legea selectivitii perceptive: este caracterul activ al omului n timpul perceperii, nu sunt percepute toate obiectele, ci doar o parte a acestora n acord cu fora lor senzoriala sau cu semnificaia lor pentru individ. Legea constantei perceptive: meninerea invariantei imaginii, chiar si atunci cnd exista variaii ale obiectului perceput. Daca imaginea perceptiva si-ar schimba valoarea la cea mai mica variaie a nsuirilor obiectului-stimul si a poziiei lui n cmpul perceptiv diferenierea si identificarea lui ar fi mult ngreunate. Legea semnificaiei: se percep mai bine, mai repede si mai corect obiectele care au o anumita valoare pentru subiect, dect cele indiferente. Legea proiectivitii imaginii perceptive: dei imaginea perceptiva se elaboreaz cortical, ea este proiectata la nivelul obiectului.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
20
CAPITOLUL 2
CREIERUL
Unul dintre marile mistere ale lumii moderne rmne in continuare creierul uman. Nu am reuit nc s ii descifram tainele si cu cat aflam mai multe, cu att devenim mai fascinai de comoara pe care o posedam. Creierul nostru cntrete cat 2% din greutatea corpului, dar folosete 20% din energia corpului. Energia folosita de creier este suficienta pentru a aprinde un bec de 25 watt. Un creier uman genereaz mai multe impulsuri electrice intr-o zi dect toate telefoanele din lume. Zilnic el proceseaz in jur de 70 000 de gnduri. Dupa vrsta de 30 de ani, creierul pierde cate 0,25% din masa anual. Creierul lui Albert Einstein era semnificativ mai mic dect creierul uman mediu. Creierul lui cntarea 1 230 g, in timp ce creierul normal cntrete intre 1 300 si 1 400 grame. Creierul poate rmne in via intre 4 si 6 minute daca este privat de oxigen. Viteza minima cu care circula informaia intre neuroni este de 416 km/h. In perioada sarcinii timpurii, apar cate 250 000 de neuroni pe minut. Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Cam tot attea stele exista in galaxia noastr. Caracatia are aproximativ 300 de milioane de neuroni. 7501000 ml de snge vascularizeaz creierul in fiecare minut. Creierul nou-nscutului cntrete intre 350 si 400 de grame. Dinozaurul Stegosaurus msura in lungime aproximativ 9 metri, dar creierul sau era cam cat o aluna. Daca ochii notri ar fi o camera foto, atunci ar fi o camera de 120 de megapixeli. Creierul persoanelor cu un coeficient de inteligenta mai mare nu este mai activ, nu este mai mare, ci este pur si simplu mai... eficient. Femeile si brbaii gndesc diferit. De aceea, daca un brbat si o femeie ar suferi leziuni in aceeai zona a creierului, efectele ar fi complet diferite.
FIG . 1 CREIERUL
2.1 Neuroni si celule gliale
Creierul este format din foarte multe celule, incluznd neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si primesc semnale electro-chimice. In creier se gsesc un numr aproape egal de celule gliale si de neuroni. Celulele gliale ofer funcii de suport pentru neuroni, au rol de susinere, de hrnire si de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron. Exista mai multe tipuri de neuroni, iar ca mrime, variaz intre 4 microni (.004 mm) pana la 100 microni (.1mm) in diametru.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
21
FIG . 2 CELULELE CEREBRALE
2.1.1. Celulele gliale Ca intr-o fabrica imensa, fiecare tip de celula i are scopul si funciile ei. Unele au scop secretor, altele de transport si alimentaie, iar altele pentru diverse reparaii. Acestea sunt celule nervoase care nu transporta impulsuri, nsa realizeaz numeroase funcii importante precum: digestia parilor moarte a neuronilor, crearea mielinei pentru neuroni, furnizarea suportului nutriional si multe altele. Creierul uman conine un numr aproximativ egal de celule gliale si de neuroni. Aproximativ 84 de FIG . 3 CELULA GLIAL miliarde de celule gliale si 86 de miliarde de neuroni. In cortexul cerebral se gsesc 68 de miliarde de celule gliale si 17 miliarde de neuroni, iar in cerebel se gsesc aproximativ 16 miliarde de celule gliale si 69 de miliarde de neuroni. Este interesant faptul ca o structur aa de mica precum cerebelul conine majoritatea neuronilor creierului. In cortexul cerebral, celulele gliale sunt oligodendroglii in procent de 75,6 %, astrocite 17,3 % si microglii 6,5 %. Celulele gliale sunt de mai multe feluri, mprite in microglii si macroglii. Neuroglia are un scop important deoarece ghideaz neuronii in dezvoltarea lor in perioada intrauterina si posibil, si dupa.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
22
Microgliile sunt situate in mod predominant in substana cenuie, ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine. In substana alba este situata ca satelit prefibrilar. Corpul acestor celule este mic, dens si alungit aprnd foarte polimorf. Nucleul lor prezint o cromatina foarte condensata aprnd alungit in axul mare al celulei. Prelungirile microgliei sunt scurte, dar cu aspect spinos. Sunt prezente in substana alba, in substana cenuie dar si in substana cenuie a SNC. Ele reprezint aproximativ 15% din totalul celulelor sistemului nervos central. Macrogliile sunt de mai multe tipuri: Astrocitele sunt cele mai mari dintre nevroglii, au numeroase prelungiri si nucleu sferoidal situat central. Si ele se mpart in doua categorii: astrocite protoplasmatice si astrocite fibroase. Astrocitele protoplasmatice se gsesc in substana cenuie, iar cele fibroase in substana alba. Oligodendrogliile se ocupa cu sintetizarea tecii de mielina. Acestea sunt mai mici dect Astrocitele. Prelungirile sunt mai numeroase si mai scurte spre deosebire de cele prezente la astrocite. Oligodendrogliile sunt prezente att in substana alba cat si in substana cenuie. Prelungirile lor nu vin in contact cu capilarele, intre ele interpunndu-se prelungirile lamelare ale astrocitelor.
FIG . 4 ASTROCITE
FIG . 5 OLIGODENDROGII
Celulele ependimare sunt celule modificate cu microvili. Au proprieti de cptuire a sistemului ventricular. Prelungirile celulelor ependimare se unesc cu cele ale astrocitelor, rezultnd membrana limitanta interna. Celulele cptuesc plexurile coroidale si intervin in formarea LCR. Au rol important in transport, realizat de celulele ependimare ale neurohormonilor si factori eliberatori si inhibitori secretor, realizat de celule secretoare. Celulele Schwann. In sistemul nervos periferic gsim nevroglii satelite din ganglionii periferici si celule Schwann. Acestea sunt nite formaiuni ce celule gliale ce au ca rol secreia mielinei, astfel formnd teaca Schwann. Intre doua astfel de celule se afla cate o strangulaie Ranvier. nsa odat procesul de demielinizare pariala sau totala a unui nerv, nu mai poate fi refcut cu aceste celule Schwann. Pansamentul aferent poriuni demielinizate este realizat cu ajutorul celulelor gliale.
FIG . 6 CELULA SCHWANN
Celulele gliale radiale sunt eseniale in dezvoltarea sistemului nervos central si sunt implicate in procesele de dezvoltare, de la ablonare si migrarea neuronala. Aceste celule sunt precursoarele neurogenezei. Celulele satelit nconjoar neuronii din sistemul nervos periferic. Se presupune ca ar avea un rol asemntor cu celulele astrocite din sistemul nervos central. Ele se ocupa in principal cu aprovizionarea cu nutrieni a neuronilor din jurul lor. Precum Astrocitele, ele sunt interconectate si rspund la ATP prin eliberarea concentraiei intercelulare de ioni de calciu. Celulele sunt foarte sensibile la inflamaii si vtmare i contribuie la strile patologice precum durerea cronica. Celulele enterice aparin sistemului digestiv si sunt eseniale in controlul funciilor gastrointestinale.
23
2.1.2. Neuronii In creierul nostru exista mai multe tipuri de neuroni. Toi transport semnale electro-chimice, ns difer ca structur: numrul de procese sau axoni. Neuroni senzoriali: sunt responsabili de transformarea stimulilor externi din mediul nconjurtor in impulsuri interne electrice. De exemplu, unii senzori rspund la stimuli tactili si pot activa neuronii motori pentru a contracta muchii. Astfel de conexiuni dintre neuronii senzoriali si cei motori pot da un comportament involuntar pentru evitarea durerii. Este un mecanism simplu, prezent la toate animalele. La oameni, astfel de circuite reflexe sunt locate in mare parte in coloana FIG . 7 NEURON vertebrala. Neuronii senzoriali sunt activai de stimulii exteriori (vedere, atingere, auz etc.) si trimit proiecii in sistemul nervos central. Spre deosebire de neuronii din sistemul central nervos unde intrrile vin de la ali neuroni, neuronii senzoriali sunt activai de lumina, sunet, temperatura, stimulare chimica etc. In organisme complexe, neuronii senzoriali se bazeaz pe informaia sistemului nervos central. Anumii neuroni se ocupa cu transformarea stimulilor vizuali in impulsuri electrice, alii cu stimulii olfactivi, sau cu stimulii tactili. Aceti neuroni au doua procese si reprezint 0,9 % din totalul neuronilor Neuronii motori sau multipolari transporta semnalele din sistemul nervos central ctre muchi si glande. Aceti neuroni au mai multe procese si reprezint 9 % din totalul neuronilor. Neuronii spinali motori, neuronii piramidali, celulele Purkinje, sunt astfel de neuroni motorii. Potrivit scopului, neuronii motorii sunt clasificai in trei mari categorii: neuroni motorii somatici implicai in locomoie, neuroni motorii viscerali speciali si neuronii motorii generali. Interfaa dintre un neuron motor si fibrele muchilor o reprezint o sinapsa speciala, numita jonciune neuro-muscular. Cnd acesta este stimulat, neuronul motor trimite un semnal neurotransmitorilor care se leag de receptorii postsinaptici si declaneaz un rspuns in fibrele muchilor. Interneuronii sau pseudopolari sunt neuronii din sistemul nervos central. Acetia au doi axoni. Unul comunica cu coloana vertebrala, iar celalalt cu pielea sau muchii. Aceti neuroni au doua procese. Un exemplu de interneuroni sunt celulele ganglia. Acetia sunt gsii de obicei in sistemul nervos central si reprezint legtura dintre neuronii motori si senzoriali. Interneuronii sunt o combinaie de neuroni motorii si neuroni senzoriali. Celulele granulare sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax. Axonii lor merg spre stratul molecular unde se ramifica in forma de T, formnd fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu coulee, celulele Purkinje si celulele Golgi. Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agitatoare si cu cele muchioase. Celulele granulare cerebrale primesc ca intrri semnale excitatorii si trimit fibrele paralele pana la stratul de celule Purkinje. Stratul 4 de
24
celule granulare ale cortexului cerebelar primete semnale de la talamus si le trimite mai departe pana in straturile 2 3, dar si in straturile infragranulare din cortexul cerebral. Celulele Golgi sunt interneuroni inhibitorii si pot fi gsii in cerebel. Sunt cele mai mari din scoara cerebeloasa, dendritele lor ajung in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu fibrele agitatoare si muchioase iar axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare.
FIG . 8 CELULA GOLGI
Celulele stelate sunt neuroni si astrocite cu mai multe dendrite pornind din corpul celulei, dndu-i o forma de stea. Cele mai comune celule stelate sunt interneuronii inhibitorii gsii in cerebel, interneuronii excitatori stelai si interneuronii inhibitatori stelai. Celulele stelate se leag prin sinapse cu celulele Purkinje. Celulele Purkinje sunt neuroni locai in cortexul cerebral. Sunt numite astfel dupa anatomistul care le-a descoperit, Jan Evangelista Purkyne. Aceste celule sunt unele dintre cele mai mari din creierul uman, (celulele Betz sunt cele mai mari). Celulele Purkinje sunt aranjate una in fata celeilalte precum intr-un domino. Stratul celulelor este format din celule mari, dispuse pe un singur strat, orientate cu partea mai voluminoasa spre stratul molecular. De la acest pol pleac o bogata ramificaie dendrica dispusa intr-un singur plan pe axa mare a lamelelor cerebeloase ce fac sinapsa cu axonii celulelor din acest strat. Axonul lor se ndreapt in profunzime in substana alba si se termina in nucleii cerebeloi. Ramificaia dendric consta in peste 200.000 de fibre paralele formnd o sinapsa cu o singura celula Purkinje. Fiecare celula Purkinje primete o sinapsa de la o singura fibra. Celulele cos si celulele stelate (gsite in stratul molecular cerebral) ofer un input inhibitor celulelor Purkinje. Ele trimit proiecii inhibitorii ctre nucleii cerebeloi si constituie singurele ieiri ale coordonrii motoare in cortexul cerebral. Neuronii piramidali sunt gsii in cortexul cerebral, in hipocamp si in amigdala (Fig. 9). Neuronii piramidali au fost descoperii si studiai pentru prima data de Santiago Ramon Cajal. De atunci, studiile asupra acestor neuroni s-au concentrat asupra neuroplasticitii lor i cogniie. Neuronii piramidali au un singur axon si multiple dendrite. Se afla printre cei mai mari neuroni din creier, avnd un diametru intre 10 si 50 micrometri, nsa s-au descoperit si neuroni piramidali de peste 100 micrometri. Lungimea unei singure dendrite are de obicei cteva sute de micrometri. Adunnd lungimea totala a dendritelor celulelor piramidale, se poate ajunge la civa centimetri. Spinii FIG . 9 NEURON PIRAMIDAL dendritelor recepioneaz in marea majoritate impulsuri excitatorii care intra in celula piramidala. Cu cat este mai mare suprafaa unei celule piramidale, cu att neuronul are o abilitate mai mare de a procesa si a integra o cantitate mai mare de informaie. La obolani, dendritele au cel puin 3000 de vrfuri. La om numrul este de doua ori mai mare. Endocanabinoidele sunt o clasa de molecule care ajuta dezvoltarea celulelor piramidale si in
25
cutarea axonului. Factorii de cretere precum Ctip2 si Sox5 aduc contribuii in direcia in care neuronii piramidali i ndreapt axonii. Dendritele, la fel ca si la ali neuroni, reprezint intrarea unui neuron in timp ce axonul reprezint ieirea. Si axonii si dendritele sunt puternic ancorate. Numrul mare de conexiuni permit neuronului sa primeasc si sa trimit semnale ctre mai muli neuroni. Neuronii piramidali au numeroase canale ionice. In celulele piramidale se gsesc in dendrite canale de Na+, Ca2+ si K+.Abilitatea neuronilor piramidali de a integra informaia depinde de numrul si distribuia intrrilor sinaptice pe care le primesc. O singura celula piramidala primete aproximativ 30.000 de intrri excitatorii si 1700 de intrri inhibitorii. Intrrile excitatorii se termina cu spinii dendritici, iar cei inhibitorii se termina cu soma sau axonul. Neuronii piramidali folosesc glutamatul ca neurotransmitor excitator si acid aminobutiric ca neurotransmitor inhibator. Organismul sintetizeaz acidul aminobutiric din glutamat folosind enzima L-glutaminic acid decarboxilat si piridoxal-fosfat (o forma activa de vitamina B6). Celulele cos sunt celule inhibitoare gsite in diferite regiuni ale creierului: in stratul molecular al cerebelului, in hipocamp si in cortex. In cerebel, sinapsele lor se leag cu corpurile celulelor Purkinje si sunt multipolare si stelate. Celulele cos din hipocamp sunt legate de dendritele neuronilor piramidali. In cortex, celulele cos sunt de trei tipuri: celule cos mici, mari, si de tip stup. Axonul unei celule cos mici se leag doar de celulele nvecinate, in timp ce cele mari se poate conecta la diferite coloane corticale. 2.1.3. Migraia si durata de viaa a neuronilor Precum majoritatea celulelor, neuronii nu se pot reface dupa ce au fost afectai. nsa exista mici excepii, neuronii din hipocamp se pot reface. Din fericire, exista in jur de 100 de miliarde de neuroni in creier. In cursul perioadei de migrare apare o reea de celule gliale denumite celule gliale radiale. Neuronii migratori se mic de-a lungul acestor celule gliale radiale pn ajung la destinaie (Fig. 10). In timp ce celulele tubului neural ncep sa prolifereze, multe din ele vor rmne pe loc formnd un strat celular ce se ngroa progresiv numit zona intermediara. Dupa ce aceasta zona este FIG . 10 MIGRAIA NEURONULUI bine stabilizata, unele dintre celulele produse n zona ventriculara se multiplica formnd un strat ntre zona ventriculara si cea intermediara. Aceste celule care alctuiesc zona subventricular vor forma neuronii si celulele gliale, intermediare. Celulele nou formate din zona creierului anterior migreaz formnd un strat de celule numit placa corticala care va da natere straturilor neuronale ale cortexului cerebral. Stratul celular mai profund a neuronilor corticali ajung primii la destinaie, neuronii celorlalte straturi mai superficiale ale scoarei trebuiesc sa migreze printre ele. Cnd migrarea celulelor din zona ventriculara este terminata, celulele ramase n aceea zona se transforma n celulele epiteliale epidimare, cptuind suprafeele interne ale ventriculelor cerebrali si a canalului epidimar medular.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
26
Pe partea dorsala, de o parte si de alta a anului neural, se gsesc crestele neurale, care sunt formate din celule desprinse din tubul neural. De mare interes l reprezint migrarea celulelor crestelor neurale, deoarece ele se transforma n celule gliale si n neuroni ai sistemului nervos periferic care trebuiesc sa migreze la cele mai mari distante. Mediul extracelular este acela care le ghideaz n direcia destinaiei lor finale. Odat dezvoltai neuronii i croiesc drumul spre zona n care vor funciona n sistemul nervos al adultului. Ei trebuie s stabileasc relaii precise cu celelalte celule care si ele au migrat n aceea zona. Acest proces se numete agregare. Agregarea este mediata de substane chimice denumite molecule ale adeziunii celulelor neuronale, localizate pe suprafaa neuronilor si care au rolul de a recunoate ceilali neuroni de acelai tip si adera la ei printr-o orientare specifica. Odat cu neuronii au migrat si au ajuns n zona potrivita ncep s creasc axonii si dendritele, ntinzndu-se spre celelalte celule. Suntem tentai sa consideram ca aceste proiecii se realizeaz de o maniera foarte precisa, pentru ca este foarte greu de imaginat cum ar putea funciona sistemul nervos fr o buna armonizare, dupa un plan bine stabilit. Au putut fi puse n evidenta modele clare si stereotipice ale creterii axonilor la o serie de specii animale. Pentru fiecare axon sau dendrita se poate evidenia n aceast faz o structur asemntoare pseudopodelor amibelor denumite conuri de cretere. Aceste structuri i extind si i retrag ritmic extensiile sale citoplasmatice. Acest proces a fost denumit filopodie. Dezvoltarea neuronala pare sa funcioneze dupa principiul supravieuirii celui care este mai potrivit. Se produc n general mai muli neuroni si sinapse dect este necesar. Neuronii vor concura pentru resurse limitate si numai cei mai potrivii vor supravieui. Este un proces cunoscut n biologie sub numele de apoptoz, adic procesul de moarte celulara programat. Mai multe experiene sugereaz ca neuronii mor datorit eecurilor n competiia pentru unii factori de supravieuire primii la intele lor. Unul din aceti factori ar putea fi si factorul de cretere al nervilor. In timpul perioadei morii neuronale planificate multe conexiuni sinaptice dispar, dar n acelai timp altele noi se vor forma. Astfel, n timpul acestei perioade se petrece o rearanjare a contactelor sinaptice, mai degrab dect o simpla reducere a numrului lor.
2.2. Neurotransmisia
Comunicarea dintre neuroni este posibil datorit sinapselor, care pot fi ori electrice, ori chimice. Se iniiaz un semnal bioelectric, cunoscut drept potenial de aciune, la nivelul unei sinapse (Fig. 11), care circul de-a lungul axonului pn la extremitatea acestuia. Aici semnalul electric este convertit ntr-un semnal chimic (cunoscut drept neurotransmitor), care este difuzat n afara neuronului, dincolo de sinaps, la neuronul vecin. La nivelul neuronului postsinaptic, semnalul chimic este reconvertit ntr-un semnal electric nc o dat. mpreun, aceste dou mecanisme de semnalizare potenialele de aciune i semnalele sinaptice sunt baza tuturor capacitilor creierului n procesarea informaiilor.
Iosif Mihai
FIG . 11 SINAPSA
Proiect de Diplom
27
2.2.1. Excitabilitatea Excitabilitatea este proprietatea neuronilor sau a oricrei celule vii de a intra n activitate sub influenta unui stimul. Excitabilitatea este datorata structurii membranei celulare. Prin stimul se nelege modificarea brusca a energiei din preajma membranei plasmatice, care mrete dintr-o data permeabilitatea membranei celulare pentru Na+. Stimulii pot fi electrici, mecanici, termici, chimici etc. Reacia de rspuns a esuturilor la un stimul poarta numele de excitaie. Pentru ca stimulul sa determine excitaia, trebuie sa ndeplineasc anumite condiii: Excitaia apare numai sub aciunea unor stimuli ce depesc o anumita intensitate. Intensitatea minima a curentului care provoac excitaia, are valoare prag (valoare liminal). Stimulii cu intensitate sub valoarea prag sunt numii subliminali. Cei care depesc pragul, stimuli supraliminali. Variaia de energie trebuie sa aib o anumita bruschee. In cazul creterii lente si progresive a intensitii stimulului, esutul nu mai rspunde, chiar daca se depete valoarea prag, ntruct are loc o acomodare a esutului la stimuli. Acomodarea se explica ca si o cretere a pragului de excitabilitate a esutului n timpul stimulrii. nlturarea fenomenului de acomodare se obine prin folosirea unor stimuli electrici a cror intensitate creste extrem de rapid. Pentru a declana excitaia stimulul trebuie sa realizeze o anumita densitate pe unitatea de suprafaa. Aplicnd pe un nerv doi electrozi, unul cu suprafaa foarte mare, altul cu suprafaa foarte mica, punctiforma si lsnd sa treac un curent electric de aceeai intensitate vom observa ca excitaia nervului va porni ntotdeauna de la electrodul cu suprafaa mica, deoarece creeaz o densitate mai mare pe unitatea de suprafaa. Excitarea esuturilor depinde si de durata stimulrii. Chiar si stimulii supraliminali, a cror intensitate creste brusc, daca sunt aplicai o perioada prea scurta de timp, nu produce excitaia. ntre stimulii mai sus amintii, este utilizat n fiziologie si medicina de preferina stimulul electric. Stimularea electrica la intensitatea reduse nu provoac leziuni neuronului sau determina modificri reversibile. Momentul aplicrii stimulului se marcheaz cu precizie, poate fi bine localizat iar durata stimulrii poate fi modificata dupa dorina. Excitaia se traduce la periferie prin variaii ale potenialului electric al membranei neuronale. 2.2.2. Potenialul de repaus Celula vie, n stare de repaus, este polarizata electric, avnd sarcini pozitive la exterior si negative la interior. Utiliznd Microelectrozii intracelulari s-a artat ca diferena ntre suprafaa exterioara si interioara a membranei celulare msoar pentru muchii striai, n repaus, -90 mV pentru celulele musculare netede -30 mV, pentru nervii neexcitai -70 mV. Diferena de potenial al membranei celulare poarta numele de potenial de repaus sau de membrana. La repartiia inegala a ionilor de o parte si de alta a membranei mai participa si echilibrul de membrana a lui Donnan. El se produce din cauza ca proteinele ncrcate negativ nu pot prsi celula si determina ncrcarea electrica negativa interioara a membranei. In aceasta situaie ionii pozitivi, care strbat cu uurina membrana, cum este ionul de K+ , se acumuleaz la suprafaa membranei, conferindu-i sarcinile electrice la exterior. 2.2.3. Potenialul de aciune Din punct de vedere structural neuronul prezint o structura perfect adaptata funciei sale. Neuronii sunt celule prevzute cu prelungiri abundente, de lungimi variabile, uneori extrem de mari.
28
Neuronii sunt celule specializate n transmiterea rapida a informaiei, prin conducerea impulsurilor electrice si eliberarea de neurotransmitori. Impulsurile electrice se propaga de-a lungul fibrei nervoase spre zona lor terminala, unde iniiaz o serie de evenimente care declaneaz eliberarea mediatorilor chimici. Eliberarea acestora are loc la nivelul unor structuri speciale, la nivelul sinapselor, zona de contact dintre doua celule neuronale sau dintre celula neuronala si organul efector. Propagarea potenialului de aciune, eliberarea mediatorilor chimici si activarea receptorilor membranei neuronale cu care vine n contact, constituie mecanisme, prin care neuronii comunica ntre ei, transmit unul altuia informaii, dar comunica si cu organele efectoare (muchi, glande) sau cu organele receptoare. Neuronul are o structura nalt specializata pentru recepionarea si transmiterea informaiei. Din punct de vedere structural neuronul prezint un corp celular (soma sau pericarionul) si numeroase prelungiri unele scurte si ramificate, numite dendrite, si o prelungire mica, de obicei mai lunga, ramificata n zona terminala, denumita axon. Anatomo-funcional neuronul poate fi mprit n trei zone principale: Regiunea receptoare, specializata pentru recepionarea si procesarea informaiei. Este reprezentata de ramificaiile dendritice si de corpul celular. In aceasta zona neuronul realizeaz contactul cu alt neuron prin sinapse. Deci aceasta zona a neuronului este dotata cu receptori specifici pentru neurotransmitori. Pragul sau de depolarizare este mare si de obicei la nivelul acestei zone nu se formeaz poteniale de aciune. Excitarea zonei, genereaz doar poteniale locale sub forma potenialelor postsinaptice, care codifica informaia n amplitudine, direct proporionat cu intensitatea stimulului. Regiunea conductoare face legtura dintre regiunea receptoare si cea efectoare a neuronului. Este reprezentata de prelungirea axonica, de la locul n care aceasta iese din corpul celular, zona denumita conul axonic sau hilul axonilor si se ntinde pn la arborizaia terminala a axonului. Membrana acestei zone este FIG . 12 PROCESAREA INFORMAI EI bogata n canale ionice activate electric denumite voltaj-dependente. Aici ia natere potenialul de aciune prin sumarea potenialelor locale generate n zona receptoare. Potenialul de aciune se propaga apoi pn la captul distal al axonului supunndu-se legii "tot sau nimic". Dintre toate regiunile funcionale ale axonului, conul axonic are cel mai mic prag de depolarizare. ncepnd de la conul axonic informaia este codificata n frecventa. Potenialele de aciune au aceeai amplitudine dar frecventa lor este proporional cu intensitatea stimulului. Regiunea efectoare este reprezentata dupa butonii terminali ai axonului. Informaia propagata de-a lungul regiunii conductoare, sub forma de potenial de aciune ajunge n regiunea efectoare unde este recodificata n semnal chimic si apoi transmisa regiunii receptoare a neuronului urmtor.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
29
2.3. Interaciunea creier corp

Cea mai frecvent imagine care nsoete articolele despre minte n revistele de popularizare este un creier aflat ntr-un borcan de formol. Mesajul subliminal este c tot ceea ce ne caracterizeaz este coninut n acel ghem de neuroni. Imaginea este pe ct de nspimnttoare pentru laici, pe att de greit. Creierul nu devine minte fr corp, iar interaciunile n dublu sens dintre minte i corp sunt fundamentale pentru sntatea persoanei. Popularitatea creierului fr corp se datoreaz tendinei academice de a idealiza gndirea abstract. Dac abordm creierul pragmatic vom descoperi c un volum mult mai mare de neuroni este implicat n planificarea i controlul micrilor dect n gndire.
FIG . 13 MEN SANA IN CORPORE SANO
Interaciunea creier corp este ilustrat n mod surprinztor de relaia dintre statutul social al persoanei i sntatea sa. Studiile epidemiologului Michael Marmot arat c cu ct te afli mai jos pe scara social cu att starea sntii este mai proast. Doar o parte a acestei tendine poate fi explicat prin accesul mai greu la serviciile de sntate i prin condiiile mai proaste de via i hran. Marmot consider c o parte destul de important se explic prin impactul pe care l are gradul de control personal asupra circumstanelor propriei viei. Mesajul este c starea minii statutul social perceput se traduce n starea corpului. Efectul placebo aduce un mesaj similar. ncrederea i credina sunt considerate aspecte negative n tiina medical i nlturate sub suspiciunea de fraud. Problema este c efectul placebo funcioneaz. Medicamentele placebo chiar duc la eliberarea de endorfine i afecteaz rata descrcrii neuronilor la bolnavii cu Parkinson. Mintea i corpul interacioneaz intens n iubire i crearea de legturi afective. Experienele pe oareci de cmp au artat c n aceste procese oxytocina i vasopresina sunt eseniale. Cei doi hormoni sunt eliberai ca rezultat al plcerii tactile a mperecherii i ating centrii plcerii din creier care fac ca cei doi parteneri sexuali s devin dependeni unul de altul. Oamenii sunt desigur mult mai cerebrali, dar tehnicile imagistice arat o activitate crescut n zona receptorilor de oxytocin i vasopresin din creierul oamenilor ndrgostii. Nivelul oxytocinei crete n timpul excitaiei
30
sexuale i a orgasmului, dar i n timpul mngierilor i al masajului. n autism s -au observat defecte ale receptorilor de oxytocin. Acest hormon accentueaz sentimentul de ncredere n cellalt, care st la baza relaiilor intime. ntr-un experiment de laborator numit jocul investitorului, subiecii i-au ncredinat toi banii unor necunoscui dup inhalarea uni spray cu oxytocin. Antonio Damasio a descoperit c instinctele sunt importante n luarea unei decizii. Emoia i cogniia nu sunt separate i stratificate ca foile de tort ci se afl n permanen pe aceeai bucl a raionamentului. Modul n care raionamentul este legat de aciunile corpului este contra intuitiv. Giacomo Rizzolati de la Universitatea din Parma a descoperit la maimue neuronii n oglind care sunt responsabil n parte pentru planificarea micrilor. Aceti neuroni se descarc att n timp ce maimua face o micare ct i atunci cnd maimua urmrete pe altcineva fcnd aceeai micare. Aceti neuroni n oglind au fost identificai i n creierul omului. Cnd urmrim pe cineva fcnd o micare, n creierul nostru se activeaz aceleai pri care se activeaz i n timpul micrii propriu-zise. Noi deci putem cunoate ce intenioneaz i ce simt alii simulnd n creierul nostru, cu aceleai arii motorii, ceea ce fac ei. Mecanismul fundamental prin care ptrundem n mintea altora nu este raionamentul conceptual ci simularea direct a evenimentului observat prin intermediul mecanismului n oglind. Aceast ptrundere n mintea altuia ne permite s imitm, fapt ce a permis dezvoltarea culturii. 2.3.1. Receptorii Receptorii transforma diferitele forme ale variaiilor de energie din mediul nconjurtor, n semnale nervoase. In receptori are loc n acelai timp o codificare a informaiei. Din punct de vedere structura, receptorii sunt fie terminaii nervoase libere, fie formaiuni specializate. Clasificarea receptorilor a fost fcut pentru prima data de Sherrington n 1906, n funcie de localizarea lor: exteroreceptori si interoreceptori. Exteroreceptorii rspund la stimuli care iau natere n afara organismului, iar interoreceptorii la cei din interiorul lui. Exteroreceptorii la rndul lor sunt de doua feluri: a) Telereceptori (receptorii la distanta). Sursa de energie care excita asemenea receptori este situata la distanta (de exemplu receptorii vizuali, auditivi). b) Receptorii de contact, vin n contact direct cu sursa de energie (de ex. receptorii tactili). Interoreceptorii, n funcie de amplasarea lor se mpart n: a) Proprioreceptorii, rspndii n muchi, tendoane, articulaii si aparatul vestibular. b) Visceroreceptorii, mprtiai difuz n organele interne. n ultima vreme se prefera o clasificare a receptorilor n funcie de natura energiei care i influeneaz. Se disting astfel: Mecanoreceptorii cum ar fi: receptori tactili, auditivi (sensibili la vibraii), presoreceptorii, baroreceptorii din artere (zona sinusului carotidian); fusurile neuromusculare si corpusculii tendinoi Golgi. Termoreceptorii sensibili la radiaiile calorice: receptorii pentru cald si pentru rece. Receptorii electromagnetici excitai de radiaiile electromagnetice reprezentai de celulele cu conuri si bastonae din retina.
31
Chemoreceptorii sensibili la modificrile chimice ale mediului intern: receptorii din muguri gustativi, receptorii epiteliului olfactiv, receptorii aortici si din glomusul carotidian, sensibili la pO2 sanguin si a pCO2 sanguin, receptori sensibili la concentraia sanguina a glucozei, a acizilor aninai si a acizilor grai, situai de asemenea n hipotalamus. Osmoreceptorii din nuclei anteriori ai hipotalamusului si Algoreceptorii sau nociceptorii impresionai de stimulii dureroi, reprezentai de fibrele nervoase libere. Microelectrozii introdui n receptor, n poriunea de fibra nervoasa amielinica au artat ca sub influenta stimulului, n fibra nervoasa apare o modificare a potenialului de repaus proporional cu intensitatea stimulului, care nu se supune legii "tot sau nimic". Cu ct presiunea exercitata asupra receptorului creste, cu att se amplifica depolarizarea n corpusculul Vater-Pacini ajungnd pn la 100 mV. Variaia de potenial electric aprut n receptor sub aciunea stimulului poarta denumirea de potenial receptor sau potenial generator. Modificrile de potenial din receptor ce ating valoarea de 10 mV sunt transmise de-a lungul fibrei. Transmiterea depinde de diferena de potenial dintre prima strangulaie Ranvier si receptor. Cnd se anesteziaz sau se comprima prima strangulaie Ranvier potenialul generator din receptor nu se transmite. Potenialul generator ce se transmite prin nerv, da natere la potenialul de aciune sau potenialul propagat care ia natere ntre prima si a doua strangulaie Ranvier.
2.3.2. Codificarea informaiei la nivelul receptorului Pn acum am prezentat funcia de traductor a receptorului, de transformare a energiei din mediul nconjurtor n semnal nervos. Un stimul fiziologic ce acioneaz asupra receptorilor este caracterizat prin urmtorii parametri: calitate, intensitate, extindere care reprezint distribuie spaiala si durata de timp, care reprezint desfurare temporala. Toi aceti parametri sunt codificai n semnalul pe care receptorul l transmite centrilor nervoi superiori.
2.3.3. Codificarea calitii stimulului Codificarea calitii stimulului depinde n primul rnd de structura poriunii aneurale a receptorului. Fiecare tip de receptor rspunde la un anumit tip de stimulare, sau cu alte cuvinte receptorii sunt celule specializate n perceperea unei forme de energie, reacionnd slab sau deloc la alte forme. Forma de energie la care terminaia aferenta rspunde optimal n timpul funcionrii normale poarta numele de stimul adecvat. In circumstane neobinuite, terminaiile aferente descarc si la alte forme de energie. Senzaiile percepute sunt nsa ntotdeauna cele ale stimulului adecvat pentru receptor, indiferent de forma de energie care a iniiat descrcrile de poteniale de aciune la nivelul terminaiilor sau de-a lungul caii aferente.
32
2.3.4. Codificarea intensitii stimulului. Potenialele propagate n nervul aferent sunt cu att mai frecvente cu ct potenialul receptor este mai mare. Prin urmare, receptorul codifica informaia prin modularea frecvenei. Stimulii slabi dau natere la impulsuri slabe n nervi, iar stimulii puternici, la impulsuri frecvente. Creterea potenialului generator nu schimba amploarea potenialului de aciune din nerv ci doar frecventa lui. Sistemul nervos central interpreteaz intensitatea stimulului printr-o codificare n frecventa, existnd un paralelism net ntre frecventa absoluta si intensitatea stimulului, exprimata n legea Weber-Fechner, care demonstreaz ca frecventa impulsurilor nervoase generata de un nerv senzitiv (F) este proporional cu logaritmul intensitii stimulului (IS): F = K log IS Constanta K este constanta de proporionalitate
Rspunsul logaritmic al receptorilor la intensitatea stimulului confer acestora o scara foarte larga de sensibilitate si perceptivitate. Daca receptorii nu ar rspunde logaritmic, nu ar putea fi detectate dect modificrile mari ale intensitii stimulului. Creierul nsa apreciaz de fapt intensitatea reala a stimulului (IR), senzaia perceputa, nu n raport cu logaritmul stimulului, ci cu intensitatea stimulului (IS) ridicat la o putere constanta (A) nmulit cu constanta de proporionalitate (K). Acest fenomen este cunoscut n psihofiziologie sub numele de "legea puterii": IR = K.(IS)A Exponentul A si constanta K sunt diferite pentru fiecare tip de senzaie.
Legea nu este valabila pentru toate tipurile de energie, lipsind corespondenta ntre stimuli si senzaie, mai ales la energiile foarte mici si foarte mari. La valorile medii ale energiei stimulul creste n progresie geometrica, iar senzaia perceputa n progresie aritmetica. Se poate remarca o relaie liniara att cu intensitatea reala a stimulului ct si cu intensitatea actuala a stimulului. Stimulii de intensitate slaba si de intensitatea prea puternice, a cror existenta, n genere iradiaz uor i se concentreaz greu se afla ntr-o relaie nonliniar cu sensibilitatea ceea ce observam la nceputul si sfritul curbei. Pe lng frecventa potenialelor de aciune, intensitatea reala a stimulilor se apreciaz si dupa variaia numrului de receptori activai. In mod obinuit stimulii activeaz mai intens un cmp receptor. In acest mod numrul total al impulsurilor nervoase este de fapt suma frecventelor individuale, a mai multor receptori si a mai multor fibre nervoase aferente, realiznduse o codificare spaiala a informaiei primite de ctre receptor.
FIG . 14 FIBRE NEURONALE
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
33
2.3.5. Adaptarea receptorilor Potenialele de aciune, potenialele propagate, din nervii conectai cu receptorul tactil VaterPacini apar n momentul comprimrii receptorului. Dei compresiunea se menine, se constata ca potenialele de aciune se rresc si dupa un timp scurt dispar. Ele reapar odat cu nlturarea compresiunii. Rrirea si dispariia potenialelor de aciune din nervul aferent constituie fenomenul de adaptare. Receptorii care se adapteaz rapid se numesc receptori fazici. Exista nsa receptori care se adapteaz foarte ncet sau incomplet, numii receptori tonici. Algoreceptorii, receptorii pentru frig, baroreceptorii, fusurile neuromusculare sunt receptori tonici ce informeaz n mod constant creierul asupra strii organismului si asupra relaiilor sale cu mediul nconjurtor. Senzaiile de durere si de rece sunt declanate de stimulii cu potenial nociv. Daca algoreceptorii si receptorii pentru frig s-ar adapta rapid, si-ar pierde din rolul lor fiziologic, de a dezvlui pericolul. Baroreceptorii sinocarotidieni si cardioaortici intervin n permanenta n reglarea presiunii arteriale, iar adaptarea lor ar limita precizia cu care opereaz sistemul de reglare. Fusurile neuromusculare joaca un rol n adaptarea posturii de lunga durata. Fenomenul de adaptare nu corespunde cu oboseala receptorului, ntruct stimularea lui mai intensa da natere la o noua reacie de rspuns. In cursul adaptrii s-a modificat pragul de excitabilitate a receptorului fata de stimul. Fenomenul de adaptare este important n fiziologie, deoarece da posibilitatea receptorilor sa detecteze noi modificri de energie din mediul nconjurtor. Receptorii sunt prin urmare, influenai numai de variaiile brute de energie. Energia de aceeai intensitate, aplicata timp ndelungat, nu are nici o valoare informaional. Receptorii fazici si tonici se deosebesc prin capacitatea lor de codificare temporara a stimulilor. O prima modalitate este cea n care receptorul descarc tot timpul ct acioneaz excitantul, cazul receptorilor tonici si deci durata semnalizata de receptor coincide cu durata aciunii excitantului. Alta modalitate a codificrii temporale este realizata mai ales de receptorii fazici de diverse tipuri, care semnalizeaz nceputul aciunii excitantului (celule receptoare tip "ON"), sfritul (celule receptoare tip "OFF") sau nceputul si sfritul aciunii excitantului (receptor tip "ON-OFF"). In general, aceti receptori semnaleaz variaia intensitii stimulului (ex. celulele receptoare din retina).
FIG . 15 FIBRE NEURONALE
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
34
CAPITOLUL 3
TEHNICI DE STIMULARE NEURONAL

3.1. Precedent motivator
Toata cultura umana este aezat in cri; odat citite de individ, toate situaiile, tipologiile, se depun sub forma unui precedent, ca un bagaj de modele din care creierul alege aproape instantaneu cnd este confruntat cu ceva. Recunoaterea modelului, apoi, ii va da viteza de reacie, capacitatea de anticipare, ii va ridica nivelul de alerta la mediu, adic ii va da unelte vitale in via. Pentru cunoaterea fenomenelor psihice asociate experienelor de contiin extins i strii de trezie, sau experienelor de vrf, psihologia este restructurata intr-o nou morfologie. Termenii care descriu n mod uzual fenomenologia psihic nu se mai pot aplica daca ne gndim de exemplu la psihosomatica. Un sistem psihic armonios, vibrnd i rezonnd armonios, funcioneaz mai degrab dup legile iubirii i ale graiei, nu dup legile egoului i ale interaciunilor ego-urilor. Este nevoie de o alt psihologie, de o trans-psihologie, care s in cont att de regulile Materiei dar i de cele ale Spiritului. Este nevoie de o trans-psihologie spiritual, care ine seama c Psihicul este manifestarea Spiritului, Sinele este sursa Eului, iar Materia este condensarea Contiinei Cosmice. Unii dintre termeni de baz ai acestei trans-psihologii spirituale ar putea fi: Transcendere, Cosmizare, Contiina cosmic, Transcontiina, Genialitate, Empatie, Iluminare, Psihosinergie, Afectivitate non-posesiv, Compasiune i iubire fr limite, Memorie total i non-memorie, Atenie teriar-reflexivitate, Sincronicitate i rezonan, mpcare, Armonie psihic, Spiritualitate, Sineizare-mplinire a Sinelui, Creativitate nalt, Urgene (crize) spirituale, Personalitate matur, Intuiie, Percepii extrasenzoriale sau Trezie. Evoluia fiinei umane i extinderea contienei este nsoit de modificri n activitatea neural i accelerarea vitezei de comunicare ntre neuroni i totui gndirea "se trte" chiar i la cele mai mari genii; mintea poate funciona i altfel fa de cum suntem obinuii. Edgar Cayce identifica n stare de somn hipnotic orice boli i gsea remedii uneori abia inventate; vindec astfel peste 15 000 de pacieni, fr a avea habar de medicin. Cayce preciza c este capabil s intre n mintea oricrei fiine umane i s extrag de acolo elementele necesare vindecrii . Aceasta este o provocare a fizicii quantice. Cercettori: J.A. Wheeler, D. Bohm, Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga i Richard Feynman, Roger Penrose, Henry P. Stapp, H. Umezava, K. Yasue, M. Jibu, E.R. Hameroff, K. Pribram .a., au concluzionat c: o persoan armonioas fizic, psihic i spiritual "curbeaz" continuumul spaio-temporal! n jurul unui maestru iluminat, "saltul" ctre transcontiin i contiina cosmic devine mai uor de realizat.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
35
3.2. Noi dimensiuni in procesele psihice

In studiile de psihologie transpersonala specialitii au constatat necesitatea introducerii laturii spirituale a fenomenelor. Doctorul Stanislav Grof fondatorul curentului transpersonal n psihologie si acela care a reuit sa introduc spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc spunea:
Am creat o lume din care orice principiu mai nalt - l poi numi Dumnezeu, de pilda - a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecina e frica. Compensam frica in fata unui Univers uria si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si crem o lume care rspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratm planeta aa cum ne tratm pe noi nine si pe ceilali: ca pe ceva care trebuie supus, nvins, exploatat, controlat si chiar ucis dac e nevoie, pentru satisfacerea "nevoilor".
Ctre transpsihologia spirituala se observa modificri cognitive, senzoriale si ale percepiei. Modificri senzorio-perceptive: se constat n general o cunoatere a nivelului calitativ al percepiei. Intensitatea senzaiilor crete, n special cele vizuale se modific: culorile devin foarte intense i pure, clare. n multe situaii se constat apariia unei lumini difuze sau foarte strlucitoare, nsoit ntotdeauna de o puternic tonalitate afectiv pozitiv. Apariia acestei lumini albe este uneori paradoxal: este att de intens nct ar trebui s blocheze mecanismele vizuale, dar acestea nu interfereaz cu imaginile vizuale, care sunt foarte clar percepute (R. Fischer, 1986). Mrturiile cu privire la aceast lumin folosesc adeseori un limbaj contradictoriu: nici n afar, nici nuntrul (corpului); pretutindeni i simultan; orbitoare i plcut. Ea este indisociabil i inseparabil att de spaiul n care apare ct i de fenomenul care are loc n acest spaiu. (Cercetri : A. Ludwig, Stanislav Grof, Charles Tart, C. Castaneda .a.) Procesele cognitive: B-cogniia nu compar, nu evalueaz i nu judec, astfel lumea nconjurtoare este interpretat ntr-un mod mai obiectiv, mintea nu proiecteaz, nu acord semnificaii n plus. Prelucrarea informaiilor se poate face la trei niveluri: a) prelucrarea caracteristicilor fizice - prin reprezentare imagistic b) prelucrarea expresiei lingvistice c) prelucrarea semnificaiei A. Maslow (1968, p.90) - "B-Cognition" (Being-cognition) un nou tip de cogniie, specific persoanelor armonioase, integrate i care se manifest n special n experienele de vrf. B-cogniia acioneaz n special la nivelul III, dar aceast prelucrare este mult transformat. Atenia: in experienele de vrf, atenia se transform extrem de mult; volumul ateniei se mrete, de asemenea i distributivitatea, aceasta n special datorit integrrii diferitelor aciuni ntr o activitate mai complex. Capacitatea de concentrare este de asemenea crescut, ntruct rezistena la factorii perturbatori este mult mai mare. A. Maslow (1968, p.95) vorbete de "atenia total". Din perspectiva distributivitii ateniei putem descrie trei tipuri de atenie: a) atenie primar: orientat spre un obiect b) atenie secundar: orientat spre procesul perceptiv n sine c) atenie teriar: care are ca i focar nsi observatorul
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
36
n experienele de contiin extins are loc o contopire a celor trei tipuri de atenie, atenia fiind distribuit n toate cele 3 direcii: obiect canal perceptiv - subiect. Memoria: procesul engramrii are i un revers n viziunea oriental, proces numit dezengramare. n momentul n care o noiune este descrcat de conotaiile sale multiple, redevenind "n sine", termenul tehnic care desemneaz acest proces este purificarea memoriei, adic ndeprtarea celor tiute n favoarea contactului direct i actual cu sensul FIG . 16 MEMORIA noiunii respective. Acest proces are loc ntr-o experien de contiin extins. n momentul n care se produce blocarea modificrilor minii, apar diferite stadii de dezengramare. Memoria subiectiv dispare, ea nu mai condiioneaz individul, nu mai genereaz atitudini. Rmn ns engramele memoriei obiective. Dezengramarea este deci ceva diferit de uitare; aceasta din urm nsemna o imposibilitate de a accesa engramele memoriei, pe cnd dezengramarea este un proces de eliminare definitiv a engramelor memoriei subiective. State Dependent Memory (memorie dependent de stare - MDS), (I. Mnzat, 1998). Timpul se pare c nu influeneaz engramele memoriei, ele nu se pierd i pot fi re-accesate ulterior, ntr-o stare de contiin extins. Afectivitatea: Being-Love (B-Love) n contrast cu Deficiency-Love. B-Love este o afectivitate de nivel superior, care apare n experienele de contiin extins i se dezvolt n procesul mplinirii Sinelui. A. Maslow prezint cteva caracteristici ale B-Love : a) B-Love este non-posesiv i este mai degrab admirativ dect necesar; nu cauzeaz nici o problem i este practic ntotdeauna o surs de plcere. b) nu produce niciodat saietate - poate fi trit nelimitat; de obicei crete, se dezvolt, nu dispare. Ea este plcut prin sine nsui, nu depinde de un obiect exterior. c) trirea B-Love este descris n aceiai termeni ca i experienele estetice sau experienele mistice. Arthur Koestler (1967) identific dou tipuri de emoii "self-assertive" i "self-transcending". El spune c emoiile "self-transcending" nu pot fi consumate de nici o aciune voluntar Empatia: Max Scheler - formuleaz o teorie a empatiei transcendentale, mprtit apoi de F. Baumgarten, E. Spranger, K. Jaspers etc. De remarcat c marele psiholog romn Vasile Pavelcu n cunoscuta sa lucrare "Drama psihologiei"(1965) remarca aceasta teorie i necesitatea ca empatia transcendental s fie cercetat mai mult din perspectiva tiinific. n experienele cruciale (peakexperiences) apare o stare extrem de empatie n care se produce o fuziune afectiv ntre subiect i obiectul empatiei. n aceast identificare total - contiina de sine dispare, la fel i simul critic. Aceast stare e diferit de procesul nelegerii i de actul simpatiei n care contiina de sine este prezent i se manifest o delimitare precis ntre eu i non-eu. Intuiia - element de baz al trans-psihologiei spirituale: Henri Bergson (1911)- intuiia ca fiind o capacitate iraional de a sesiza nemijlocit esena proceselor vitale. Intuiia transcende schemele gndirii. C.G. Jung (1996)- c intuiia este o funcie psihic fundamental, care produce
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
37
percepii pe cale incontient; ea reprezint o percepie trans-raional. Frances Vaughan, unul dintre fondatorii psihologiei transpersonala identific patru niveluri ale experienei intuitive: a) nivelul fizic: la care intuiia se manifest prin senzaii de tipul "simului de alert" n cazurile de pericol; b) nivelul emoional: sensibilitatea la vibraiile de energie ale altor oameni care se triete ca simpatie sau anticipaie fr o justificare explicativ; se consider c statutul social tradiional al femeii a fcut ca intuiia feminin s exceleze la acest nivel. c) nivelul mintal: reprezint aa-zis viziune intern sau clarviziune, este trit ca iluminare, ca un salt de la dezordine la ordine. d) nivelul spiritual: reprezint o intuiie total independent de senzaii, simminte i gndire; n forma sa pur, intuiia spiritual este o experien de sine focalizat pe transpersonal; n formele mistice, intuiia realizeaz cunoaterea fiinei divine. Ion Mnzat (1995) ne amintete c "intuiia este un complex sinergetic". Creativitatea - element de baz al trans-psihologiei spirituale : M. Bejat (1971) - talentul este "o form calitativ superioar de manifestare a aptitudinilor complexe, forma cea mai nalt fiind geniul". Abraham Maslow (1968) difereniaz ntre "special talent creativeness" (creativitatea datorata unui talent deosebit nnscut) i "self actualizing creativity" (creativitatea care ia natere n urma evoluiei psiho-spirituale i restructurrii proceselor i funciilor psihice). Prof. Mariana Caluschi (2001) studiaz relaia foarte strns dintre dezvoltarea creativitii i procesul mplinirii Sinelui. Creativitatea este "o tendin accentuat sau dominatoare n structura motivaional a subiecilor i o motivaie intrinsec puternic n procesul individurii i afirmrii persoanei" Provocarea psihologiei moderne este ca modificrile proceselor psihice, temporare n peakexperiences (experienele de vrf) sa POAT DEVENI PERMANENTE prin evoluia psihospirituale a fiinei umane, prin extinderea cmpului contient. Prin asimilare i adaptare, psihicul poate integra noile dimensiuni, noile posibiliti de manifestare. Psihologia intenioneaz sa exploreze de acum nainte aceste realiti i dimensiuni psihice.
3.3. Psihosomatica
In ultimele ase decenii, medicina psihosomatica a formulat cteva ntrebri fundamentale cu privire la starea de sntate si boala. Problemele relevate constituie o deschidere si pentru domenii apropiate, precum psihoneuroendocrinologia, psiho-imunologia, psihiatria, medicina comporta-mentala, psihologia sntii si cercetarea in domeniul calitii vieii. Aceste domenii s-au constituit progresiv, pornind din aria psihosomatica. Chiar dac astzi i susin autonomia, legturile acestor domenii cu psihosomatica sunt cruciale pentru dezvoltarea lor echilibrata. Exista trei arii importante ale medicinii clinice FIG . 17 PSIHOSOMATICA care pot beneficia masiv de abordarea psihosomatica: a) Somatizarea - tendina de a trai si de a comunica suferina psihica in forma unor simptome fizice si de a cere ajutor pentru aceasta. Este de subliniat faptul semnificativ c fenomenul somatizrii este frecvent, reprezentnd pana la 30Iosif Mihai Proiect de Diplom
38
40% dintre pacienii medicali. Totodat, somatizarea constituie una dintre cele mai costisitoare comorbiditi. b) Simptomele misterioase - o serie semnificativa de probleme pentru care se prezint pacienii la medicul generalist si care nu pot fi atribuite unei rubrici diagnostice corespunztoare. c) Calitatea vieii - un capitol prea puin discutat si care se refera la: funciile vieii curente, productivitatea unui individ, performanta in rolurile sociale, capacitatea intelectuala, stabilitatea emoional si starea de bine. Aceste aspecte constituiesc astzi o parte importanta a investigaiilor clinice si a ngrijirii pacientului. Abordarea corespunde accentului care a revenit promovrii sntii mai degrab dect simplei preveniri a bolii. Psihosomatica reprezint domeniul interdisciplinar de elecie pentru psihiatri, psihologi, medici interniti si endo-crinologi, dar si pentru cercettorii din domeniul tiinelor sociale. Termenul de psihosomatica este ncetenit in tarile europene, ndeosebi in cele de tradiie psihanalitica. Pentru muli nc termenul are o stricta trimitere la descoperirea unei cauze psihice pentru o simptomatologie de tip somatic, in baza unei scheme clasice. Va avea loc o data cu recunoaterea, contientizarea conflictului intrapsihic si prin aceasta recunoatere poate fi rezolvata tulburarea, simptomul somatic. Schema apare drept simplista: descoperi cauza, deci poi nltura efectul. Psihosomatica numai este astzi att de simpla precum preceptele freudiene. Ea se refera la o abordare complexa, implicnd factorii psihologici si sociali si, mai ales, dimensiunea interpersonala actuala. Stil cognitiv si motivaie: curentul psihanalitic a ncercat prin integrarea teoriei cognitive o rennoire a abordrii. Cogniiile au devenit astfel o punte de trecere pentru reafirmarea Eului in contextul nevoilor si exigentelor sociale. Structurile cognitive sunt descrise drept ,,configuraii interne", marcnd in mod specific comportamentul unui individ. Configuraiile se constituie din cogniii si definesc stilul cognitiv. In mod curent se refera la stilul cognitiv al unui individ evalund maniera sa specifica de a percepe si valoriza lumea si de a reaciona conform acestor cogniii. Stilul cognitiv constituie o determinare si, implicit, o limitare a posibilitilor noastre comportamentale. Un stil cognitiv rigid va corespunde in plan comportamental unui diapazon restrns de strategii comportamentale. In psihoterapie, cea mai mare dificultate in contextul suferinei unui individ este clarificarea cu privire la necesitatea unei schimbri. Exista doua aspecte semnificative ale acestui proces de nvare: cel cultural si cel terapeutic. Cel cultural se refera la opinia curenta ca o schimbare ar fi un fenomen negativ. Adeseori exista o teama viscerala fata de schimbare. Optimismul spontan fata de o modificare constructiva cat de mica, iniiativa si dorina profunda de a face lucrurile altfel, credina ca ar putea sa fie mai bine si ca merita sa ncercm, sunt relativ rare. Rezistenta la schimbare si mai ales la ideea unei schimbri sunt adeseori spectaculoase. Rezistenta la terapie creste atunci cnd o prima schimbare, cat de mica, se soldeaz cu un eec, cat de mic. Apare un sentiment aproape de panica, chiar si la indivizi cu diagnostice minore.
3.4. Undele cerebrale

Latura psihosomatica a psihologiei pune in lumina influenta informaiei cerebrale la nivel fiziologic. Aceast informaie care trece prin reeaua de neuroni, ia forma unei energii chimice i electrice. Energia ia forma proceselor chimice la captul axonului i al dendritelor celulei nervoase. Iar n restul celulei, au loc procese chimico/electrice. Un puzzle are multe piese diferite i fiecare pies se potrivete unui singur loc. n lumea biochimic a neuronilor, aceste piese de puzzle sunt numite neurotransmitori. Acetia sunt molecule nalt specifice i fiecare are o form unic. Atunci cnd captul unui axon este stimulat datorit activitii electrice din interiorul celulei, el elibereaz puin din aceste piese de puzzle (neurotransmitori). Acetia sar literalmente prin sinaps la neurotransmitorii care stau n ateptare la extremitatea dendritelor urmtorului neuron. Odat ce piesele biochimice se potrivesc n puzzle, ncepe activitatea electric n celul i coboar de-a
39
lungul dendritelor pn la soma. Dac sunt ndeplinite toate condiiile, acest val electric trece apoi n axon de unde procesul ncepe din nou. Cnd activitatea electric a unui neurotransmitor emite un val electric n celul, nseamn c a avut loc o transducie. i cnd acelai potenial electric merge la axon i genereaz activitate chimic la captul acestuia, avem tot transducie. Fiecare senzaie i fiecare gnd implic mii i mii de astfel d e transducii. Unul dintre efectele secundare ale acestor procese de transducie este c ele emit cmpuri electrice. Cnd particip suficient de multe celule la un proces de traducie (cnd sunt stimulate), este posibil ca activitatea lor combinat s fie msurat. Aceast activitate electric are tipare caracteristice. Iar aceste tipare, sau unde cerebrale reprezint cheia. n acest moment nu exist un consens cu privire la modul n care schimbrile experienelor mentale i emoionale transduc n procese fizice ale creierului i corpului. Oricum, pe baza modelului dr. Rossi, se pare c activitatea neurologic din creier, n mod special din neocortex, trece prin hipotalamus unde este transdus ntr-un fenomen mental. Fenomene mentale, precum gndirea, sunt direcionate napoi n hipotalamus unde ele sunt transduse n limbaj biochimic i electric al creierului. Astfel, prin acest model, hipotalamusul este un fel de u cu dou intrri. Se poate deschide spre lumea efemer a minii, sau spre lumea creierului care este o lume biochimic i electric. Fr ndoial, pe msur ce vor continua cercetrile n acest domeniu, vom nelege mai bine cum interacioneaz mintea i creierul. Putem profita de acest proces, chiar dac nu nelegem, nc, pe deplin complexitatea acestei interconectri. Toate aceste informaii ne spun c, n anumite condiii, este posibil s fie influenate organe i sisteme ale corpului, de asemenea sisteme ale creierului despre care s-a crezut pn acum c nu pot fi cercetate prin voin contient. Cu alte cuvinte, se poate accelera propria vindecare schimbnd experienele mentale i emoionale. Se poate dezvolta inteligena, diminua stresul i mbunti performanele att mentale ct i fizice, fcnd schimbri n minte. Sunt cteva chei care vor permite deschiderea porilor acestor noi posibiliti. Una dintre acestea se bazeaz pe cmpul electromagnetic al neuronilor. Termenul este stare cerebral. Cnd suficient de muli neuroni se activeaz simultan, atunci, n creier, se produce o supratensiune. Aceast emanare brusc de energie electric poate fi detectat i msurat. Dispozitivul de msurare a acestei activiti a creierului se numete electroencefalogram sau EEG . Electroencefalograma (EEG) este o nregistrare grafic bogat in informaii prin interpretarea msurtorilor cerebrale (Fig. 18). De altfel, progresul n aceast direcie a ajuns astzi att de departe nct s-a descoperit c unda cerebral generat de activitatea creierului este n strict asociere cu imaginile noastre mentale i astfel s-au construit (experimental) aparate care pot chiar s citeasc gndurile oamenilor odat ce sunt instruite, adic li se furnizeaz corespondena ntre forma de und i gndul precis manifestat n creier. Cu ocazia construciei unui astfel de aparat, s-a descoperit ntr-un mod surprinztor c, cuvintele care desemneaz aceeai realitate dar n graiuri diferite genereaz la nivelul creierului aceleai forme de und. Activitile creierului denumite i stri ale acestuia au fost mprite dup frecvena de vibraie n apte categorii dup cum urmeaz: 1. Delta 0,5 4 Hz 2. Theta 4 8 Hz 3. Alfa 8 12 Hz 4. Beta 12 16 Hz 5. Beta nalte 16 32 Hz 6. Complexul K 33 35 Hz 7. Beta supranalte 35 150 Hz
FIG . 18 EEG Iosif Mihai Proiect de Diplom
40
Domeniul undelor Delta este cel n care activitatea energetic la nivelul creierului este extrem de redus. Tipic se consider c atunci cnd EEG evideniaz o activitate cerebral cu o frecven mai mic de 0,5 Hz, creierul respectiv este mort. Undele Delta descriu activitatea creierului atunci cnd acesta se afl n sfera somnului profund, fr vise i cu o pondere mare la copiii pn la doi ani. Pe nivelurile inferioare ale acestei game nu exist imagini mentale i nici nu se manifest contiina corpului fizic. Exist fiine care experimenteaz domeniul undelor Delta ca expresie a unei profunde stri de meditaie, ca o stare fr gnduri, n care nu ne mai percepem ca fiind o form sau o entitate fizic distinct, ci mai curnd ca o contiin treaz, transcendent, unificat cu contiina universal. De asemenea, prezena acestor unde mai este asociat i cu procesul complet i amplu al regenerrii fizice i al refacerii sau meninerii sntii. n domeniul undelor Theta, neuronii transmit influxul nervos cu o frecven sporit fa de undele Delta. Aici pot aprea imagini, dar totui realitatea exterioar nu este experimentat sub nici o form pe nivelurile inferioare ale acestei game; contiina corpului fizic nc nu exist sau apare ntr-o form vag, n care prile corpului apar ca entiti distincte (deci nu se afl n corelaie unele cu altele). Acestea sunt undele ce apar n timpul strii de somn cu vise. Theta este starea propice proceselor rapide i intense de nvare, a autosugestiei i a procedeelor de autovindecare, n care fiina este ntr-o profund comunicare cu subcontientul propriu. Ele mai sunt asociate cu activiti creatoare i artistice, aprnd mai ales la subiecii umani care au preocupri artistice creatoare: scriitori, poei, sculptori, pictori, regizori, actori.
FIG . 19 UNDE CEREBRALE
Domeniul undelor Alfa n care, spre deosebire de strile Delta i Theta, fiina este pe deplin contient de corpul su fizic i, n plus, acesta este pe deplin relaxat. n aceast stare atenia noastr poate fi focalizat cu succes att n exterior pentru rezolvarea problemelor i situaiilor de tot felul, ct i n interior pentru realizarea i aprofundarea unei stri de meditaie dinamic. Undele Alfa sunt predominante n strile de concentrare sau de focalizare asupra unui centru interior imobil (de exemplu o stare de centrare n propria fiin). A nva s ne generm unde Alfa la voin nseamn a realiza n primul rnd o anihilare considerabil a stresului n viaa cotidian. De asemenea, este o stare propice nvrii limbilor strine sau asimilrii rapide a oricror cunotine noi n care sfera contient intervine mai mult i deci, poate exista controlul asupra ideilor i cunotinelor induse, spre deosebire de starea precedent n care acesta nu exista. Undele de tip Alfa se amplific foarte mult la persoanele care practic meditaia profund yoga, continena sexual i orice alt disciplin spiritual autentic.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
41
Gama undelor Beta. Este o band de frecvene de vibraie care corespunde situaiei n care simurile sunt n alert. Este specific strii de veghe a fiinei n care aceasta se focalizeaz preponderent asupra stimulilor externi. Ele iau natere prin orientarea predominant a fiinei ctre satisfacerea nevoilor imediate sau, altfel spus, de subzisten, prezena lor fiind pregnant mai ales atunci cnd calculm, aranjm, organizm, punem n ordine i conferim un sens universului nostru exterior. Undele de tip Beta permit cel mai rapid rspuns i totodat asigur contactul cu cel mai mare numr de lucruri, fiine, fenomene. Prezena undelor Beta este considerabil amplificat n momentele de stres sau anxietate, permindu-ne totodat s controlm situaiile de tot felul i s rezolvm problemele imediate cu care ne confruntm. Domeniul vibraiilor Beta nalte este un domeniu n care fiina se gsete n stri mai tensionate de lupt, de fug sau anxietate puternic. n jurul frecvenei de 33 Hz gsim vibraiile specifice Complexului K, vibraii care caracterizeaz procesele de iluminare brusc i de regul de scurt durat. Ele sunt specifice acelui Da! iluminator sau acelui moment n care Arhimede a spus Evrika!, care survine ntotdeauna n procesele de nelegere sau creativitate elevat. Pe de alt parte, ele se ntlnesc i la bolnavii epileptici n strile de criz n care se declaneaz adevrate furtuni cerebrale. De aceea, Complexul K are ca elemente specifice nu numai frecvena, ci i amplitudinea (care este cu mult mai mare dect n cazul strilor obinuite) i forma de und. Chiar dac este caracteristic bolii, el are un aspect conex cu fenomenele parapsihologice, fiind tiut faptul c n crize apar viziuni i premoniii. i aici elementul fundamental care face diferena este orientarea ferm i focalizat a ateniei. Domeniul vibraiilor Beta supranalte nu mai poate fi explorat cu encefalograful clasic a crui frecven nu depete 35 Hz. De aceea, cercetrile asupra acestor stri au rmas ntr-o stare empiric. ns, s-a stabilit cu precizie c vibraiile Beta supranalte sunt specifice experienelor de dedublare, de trezire i ascensionare a energiei kundalini, precum i a altor stri spirituale nalte, caracterizate de un aflux puternic de energie care intensific activitatea cerebral. De asemenea, cu privire la activitatea creierului s-a mai constatat c activitatea acestuia nu este uniform, ci la un moment dat o singur emisfer este activ urmnd ca dup o anumit perioad activitatea cerebral s comute pe cealalt emisfer. Acest ciclu este asemntor cu ciclul de activare al suflurilor pe nara dreapt, respectiv stng, ciclu descoperit nc din cele mai vechi timpuri de tradiiile spirituale. Emisfera dreapt este n legtur cu procesele memoriei, a imaginilor i a reprezentrilor interne care nu necesit
FIG . 20 FUNCIILE EMISFERICE raionament, ea este incapabil s emit judeci. De cealalt parte, emisfera stng este zona activitilor raionale, care necesit prelucrare mental i intelectual (Fig. 20). O funcionare corect a creierului presupune un ciclu echilibrat de alternan a funcionrii emisferelor cerebrale. Iosif Mihai Proiect de Diplom
42
Dei par identice, cele dou jumti funcioneaz ca dou creiere aproape complet diferite. Emisferele sunt aproape complet separate, existnd o legtur ntre ele doar prin corpul calos prin care circul cam 300 de milioane de trasee nervoase. Funcionarea celor dou emisfere este foarte diferit i asincron. De obicei una din ele are o funcionare predominant. Emisfera predominant este rspunztoare de modul n care decodificm i percepem realitatea. Exist dou tipuri de predominan n funcionarea emisferelor cerebrale: a) predominant de fond (fundamental) care este o caracteristic a personalitii; permanent exista tendina de a procesa i interpreta realitatea rulnd predominant circuitele neuronale doar ale uneia din emisfere. Aceasta creeaz o viziune limitat, restrns a existenei. b) predominan periodic ce ine de anumite cicluri biologice i care determin amplificarea energiei i a circulaiei sanguine n una dintre emisfere cu o periodicitate de aproximativ 90-120 minute. Aspectul cel mai important din punct de vedere practic n privina dominanei emisferei cerebrale este de a crea o stare de echilibru i armonie a acestor emisfere. In timpul fiecrui ciclu de schimbare a emisferei dominante exist o perioad n care activitatea cerebral devine echilibrat ntre ambele emisfere. Cercetrile sugereaz faptul c acesta este momentul de maxim creativitate i eficien. Dou creiere sunt mai bune dect unul singur. Cele dou emisfere sunt complementare i, atunci cnd lucreaz mpreun, produc apariia fenomenului de sinergie. Armonia emisferelor explic creterea productivitii, a performanei, a eficienei, a sentimentului general de competen, a ncrederii n sine. Totodat, echilibrarea emisferelor cerebrale crete pragul ,,stres-abilitii, adic devine tot mai imun la factorii externi care sunt legai de stres.
3.5. Stimularea neuronala

Stimularea cerebral prin antrenarea undelor cerebrale (Brainwave Entrainment) se refer la rspunsul electric al creierului la diverse stimulri senzoriale ritmice, cum ar fi impulsuri sonore sau luminoase. Atunci cnd creierul primete un stimul prin urechi, ochi sau alte simuri, acesta emite o sarcin electric de rspuns, numit Rspuns Evocat Cortical (Fig. 21).
FIG . 21 RSPUNS EVOCAT CORTI CAL
Aceste rspunsuri electrice cltoresc prin creier pentru a deveni n cele din urm, prin decodarea acestor semnale, ceea ce "vedem i auzim". Atunci cnd creierul primete un stimul ritmic, cum ar fi o btaie ritmat ntr-o tob, ritmul respectiv este reprodus n creier, sub forma acestor impulsuri electrice. n cazul n care ritmul devine rapid i destul de consistent, acesta ncepe s semene cu ritmurile naturale ale creierului, numite unde cerebrale. Atunci cnd se produce acest lucru, creierul rspunde prin sincronizarea ciclurilor sale electrice cu acest ritm exterior (Fig. 22). Acest fenomen este cunoscut sub numele de Rspuns de Urmrire a Frecvenei (Frequency Following Response sau FFR). FFR poate fi foarte util datorit faptului c undele cerebrale sunt foarte mult legate de strile mentale. De exemplu, un semnal sonor ritmic de 4 Hz va reproduce starea de somn n creierul celui care ascult acel semnal. Acelai principiu poate fi aplicat multor stri mentale cum ar fi concentrare, relaxare, creativitate, vis lucid etc.
43
FIG . 22 RSPUNS DE URMRIRE A FRECVENTEI
Undele cerebrale dominante: n orice moment, creierul emite toate sau majoritatea diferitelor tipuri de unde cerebrale. Cu toate acestea, exist, de obicei, o frecven dominant, sau una care este mult mai puternic si predominant fa de celelalte. De fapt, de-a lungul anilor 60-70, frecvena dominant a fost singura frecven cerebral considerat relevant. Ca urmare, strile mentale sunt de obicei descrise din punctul de vedere al frecvenei dominante. Deci, n general, cnd un program de stimulare cerebral este descris ca fiind "Alpha", aceasta nseamn c frecvena dominant care rezult n urma utilizrii respectivului program va fi n domeniul frecvenelor Alpha, ca n Fig. 23. Se poate vedea pe electroencefalograf, apariia undelor alfa de 10 Hz la nivelul creierului, dup doar 6 minute de stimulare isochronic cu un impuls sinusoidal. (Este vorba de modificarea frecvenei dominante).
FIG . 23 SINCRONIZARE ALFA
Undele cerebrale non-dominante (secundare): Ca urmare a progreselor n tehnologia EEG, se pot detecta toate frecvenele i benzile undelor cerebrale n acelai timp, i se pot analiza n detaliu simultan. Uneori este necesar s ne focalizm atenia pe frecvenele secundare n vederea atingerii anumitor scopuri. n unele programe audio realizate frecvena dominant este chiar complet ignorat, pentru c aceste frecvene secundare influeneaz multe aspecte diferite pe care le considerm importante. De exemplu, o und mai mare din gama frecvenelor Alfa n timp ce persoana respectiv se afl predominant "n" Beta, este asociat cu un IQ ridicat. Sau un alt exemplu, activitatea crescut n regiunea SMR (ritm sensorimotor) este asociat cu micare i control asupra nivelurilor de energie. Cnd programele de stimulare cerebral se concentreaz pe aceste frecvene non-dominante, aceasta nu afecteaz undele cerebrale dominante, ci crete activitatea ntr-o anumit band, sau mrete fluxul de snge n ntregul creier ori doar ntr -o parte a sa.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
44
3.5.1. Tipuri de stimulare neuronala Exist mai multe modaliti de a genera efecte asupra creierului prin stimulri audio, cu lumina sau mesaje subliminale. Din totalul informaiilor pe care le primete creierul circa 95% sunt receptate pe cale vizual. Din restul de 5 procente mai mult de dou treimi le constituie stimulii auditivi. Astfel, realiznd o stimulare audiovizual atenia creierului poate fi captat, cu o bun aproximaie, n ntregime. Stimulii sonori i luminoi aplicai cu frecvene precise vor determina creierul s intre n strile corespunztoare acelor frecvene. Cel care s-a ocupat sistematic pentru prima dat, n anii 50, de stimularea prin intermediul semnalelor luminoase i sonora a creierului a fost doctorul Francis Lefebure. Numeroasele sale studii experimentale realizate pe loturi de studeni voluntari precum i pe mai mult de 200 de pacieni, au demonstrat c pn i n urma unor stimulri simple audiovizuale de lumin i sunet alternant stnga/dreapta, apar efecte profund benefice, care se menin mai multe zile. Astfel a luat fiin dispozitivul cunoscut sub numele de Brain Machine. Stimularea isochronic este realizat pe baza unor stimuli sau impulsuri ritmice i constante. Este considerat de muli forma cea mai eficient de stimulare i antrenare cerebral. n esen, un ton Isochronic este un sunet generat pe baz de impulsuri distribuite uniform, care pornesc i se opresc cu o rat specific pe secund. Deoarece sunetele se opresc foarte repede, ele produc reacii extrem de puternice n creier, ceea ce duce la cea mai eficient stimulare a creierului. De asemenea permite o stimulare difereniat (disociat) a celor dou emisfere, foarte necesar n anumite situaii (de exemplu atunci cnd se dorete eliminarea efectelor anxietii). Pot fi utilizate mai multe forme de und: dreptunghiular (Fig. 24), triunghiular sau sinusoidal, fiecare cu efecte diferite asupra creierului si implicit asupra strilor mentale asociate.
FIG . 24 IMPULS ISOCHRONIC DREPTUNGHIULAR
Stimularea binaural folosete combinaii specifice de tonuri audio, ce induc sincronizarea undelor cerebrale la nivelul ntregului creier, rezultnd o stare de unitate a creierului n care cele dou emisfere lucreaz mpreun n armonie i sincronie. ntr-o descriere foarte simpl, la producerea in nite cti stereo un sunet de, s zicem, 400 HZ n urechea stng i un alt sunet de 410 HZ n urechea dreapt, creierul aude direct cu centrii si de procesare a sunetului (deci nu prin urechi) un al treilea sunet cu o frecven de 10 HZ (btaie binaural) care este diferena dintre cele dou sunete de la nivelul urechilor (Fig. 26). Aceast btaie binaural va determina creierul s
FIG . 25 STIMULAREA BINAURA L Iosif Mihai Proiect de Diplom
45
funcioneze pe o frecven dominat de 10 HZ (n acest caz).
FIG . 26 COMPUNEREA SEMNALULUI BINAURAL
Btile binaurale sunt eficiente dac sunetele produse n cele dou urechi au frecvene sub 1 KHz iar diferena dintre frecvenele celor dou sunete s nu fie mai mare de 25 Hz , altfel, sunetele vor fi percepute distinct n cele dou urechi i nu vor produce cel de-al treilea sunet (btaia binaural). Dovezile sugereaz faptul c btile binaurale sunt generate n nucleii olivari superiori din creier, primul loc din sistemul auditiv n care sunt integrate contralateral (Oster 1973). Studiile mai arat c rspunsul de urmrire n frecven i are originea n collicus-ul inferior (Smith, Marsh&Brown, 1975, Owens & Atwater, 1995). Aceast activitate este condus ctre cortex acolo unde poate fi nregistrat cu ajutorul electrozilor plasai pe scalp (Fig. 27). Stimularea monoaural are un principiu de funcionare oarecum asemntor cu cea binaural, cu deosebirea c cele dou sunete uor diferite sunt generate n fiecare ureche n parte individual. Btile monoaurale (ca i cele binaurale) au loc ca rezultat al nsumrii a dou forme de und care sunt att de apropiate nct ele se adun i se scad una cu/din alta i sunt percep ute ca o pulsaie, sau btaie. Btile monoaurale nu sunt procesate de ctre creier, astfel c acestea nu sufer de aceleai limitri ca cele binaurale. Adic ele pot fi produse la aproape orice frecven (chiar i dincolo de 1 KHz) i pot fi de asemenea percepute dac exist o separare ntre ele mai mare de 25 Hz. Totui, btile monoaurale au unele dezavantaje. n primul rnd, pentru ca btile monoaurale s-i menin efectul complet, ambele tonuri trebuie s aib aceeai amplitudine. n ale doilea rnd, pentru a produce un entrainment al undelor cerebrale semnificativ, ele trebuie s aib un volum corespunztor destul de tare pentru ca cel care ascult s aud o modulaie observabil ntre tonuri. n ciuda limitrilor lor, btile monoaurale sunt foarte eficiente n producerea de entrainment al undelor cerebrale i au avantajul c produc efecte foarte asemntoare cu btile binaurale atunci cnd sunt ascultate n cti audio.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
46
Stimularea luminoasa SLI (Photic Stimulation) se bazeaz pe acelai principiu de inducere a unor frecvene la nivel cerebral prin intermediul nervilor oculari. Aceasta simulare nsa, se difereniaz prin componenta de culoare, care conduce diferii neurotransmitori cerebrali. Culorile sunt mijloacele de transmitere a datelor codificate. Lumina care ajunge la ochi trimite la creier dou tipuri de informaii vizuale asistate de 2 tipuri de celule retiniene. Percepia culorilor, necesit trei faze de natura diferita: o faz pur fizica n care radiaia luminoasa care ajunge la ochiul nostru este produsa, o faz neurofiziologic de tratare a semnalului luminos de la nivelul retinei si o faz neurocognitiv de transmitere i analiza de ctre creier prin semnale din celulele ganglionare ale retinei. n urma detectrii a intensitii luminii de ctre ochi, informaia non vizuala e transmisa la creier de melanopsina (proteina fotosensibila) care are un rol major in mediatizarea efectelor luminii. Cromototerapia utilizeaz culoarea n form de radiaii colorate , cu o lungime de und precis i care necesita reacii constante a organismelor vii, indiferent de senzaiile pe care aceste culori le evoca. Terapia prin culori, este o medicina alternativa utilizata de secole. Fiecare culoare poate avea un efect terapeutic asupra unor comportamente. Ea poate avea, de asemenea, o influen fiziologica. Culorile sunt omniprezente n viaa noastr, aa ca este normal c acestea sa aib o influen mare asupra modului n care trim. Mesajele subliminale si Programarea neuro-lingvistic NLP, sunt tehnici care necesit capacitatea de a influena modelele de comportament ale unei persoane, prin manipularea proceselor neurologice puse n aplicare prin utilizarea cuvntului. Valabilitatea ei tiinific este nc n discuie. NLP este un model de comunicare interpersonal, care se concentreaz pe relaia dintre modelele de succes de comportament i de experiene subiective (n special modele de gndire), i se bazeaz pe un sistem de tratament alternativ de auto-contientizare i educare a comunicrii eficiente, sau de a schimba modelele de comportament mental i emoional. Biofeedback-ul si neuro-feedback-ul este tehnica prin care oamenii pot nva cum s i controleze activitatea cerebral cu ajutorul unui aparat care obiectiveaz tipul de unde cerebrale predominant ntr-un anumit moment. Biofeedback-ul implic faptul ca pacientul s i asume responsabilitatea propriei snti. Pacientul urmrete s dobndeasc capacitatea de a nelege cum anume mintea i corpul funcioneaz n interdependen, producnd apoi modificri pe baza acestei nelegeri. Este nevoie de rbdare i o voin puternic pentru rezolvarea problemei de sntate. Dar muli dintre cei care au aflat de aceast posibilitate de antrenare cerebrala, i care nu aveau probleme simple de sntate (cel mai frecvent exemplu fiind epilepsia), au avut tenacitatea i dorina de a se auto-trata prin aceast tehnica. Pn a se ajunge la validarea ipotezei care a existat iniial, i anume c omul i poate controla undele cerebrale, s-au fcut experimente tiinifice riguroase pe subieci voluntari sntoi. n vremurile de nceput ale acestor cercetri, subiecii se antrenau pentru a produce la comand anumite frecvene cerebrale. Un EEG poate s arate dac cineva este n stare de interiorizare. Dup cum s-a observat, in multiplele experimente desfurate de Joe Kamiya ( profesor la Universitatea Chicago), consider c oamenii nu pot fi vzui doar ca o FIG . 27 EEG BIOFEEDBACK
47
aglomerare de gene i rspunsuri la stimuli externi. El consider c fiina uman are, sau poate dobndi cu adevrat, controlul deplin i contient asupra propriei activiti cerebrale. ISNR (International Society of Neurofeedback and Research), definete biofeedback-ul drept: un proces care da posibilitatea unui individ sa nvee cum sa-si schimbe activitatea fiziologica in scopul de a-si mbunti sntatea si performanta. Se specifica, apoi, ca acest proces se bazeaz pe instrumente precise ce pot msura diverse aspecte ale activitii fiziologice (temperatura pielii, respiraia, activitatea musculara, funcionarea inimii, undele cerebrale etc.) si care ii dau individului respectiv un feedback, in timp real, asupra msurtorilor respective. Dupa mai multe alte precizri, definiia se ncheie cu observaia ca Prezentarea acestor informaii adesea in conjuncie cu schimbri in gndire, emoii si comportament susine schimbri fiziologice dezirabile. In timp, aceste schimbri pot dura fr a se continua utilizarea unui instrument. In ncheierea definiiei se precizeaz c acesta a fost ratificata de ctre Task Force on Nomenclature in 2008. In consecina biofeedback-ul este o terapie minte-corp care prin instrumente electronice da posibilitatea indivizilor sa contientizeze si chiar sa-si controleze procesele psihofiziologice (Moss, 2001, Gilbert & Moss, 2003 si Schwartz & Andrasik, 2003). Aceasta tehnica se alica mpreun cu btile binaurale, monoaurale, tonuri isocronice si/sau pulsaii de lumina (fotica) sincronizate in frecvena si in bucla feedback cu EEG (Fig. 28) astfel nct sa apra o autoreglare a undelor cerebrale in timp real. Se folosesc si toi ceilali electrozi de biofeedback (EEG, ECG, EMG i GSR) in funcie de aplicaia in stimulare (sportivi de performanta, didactica intensiva, epilepsie, etc.)
FIG . 28 EEG - SCANAREA UNDELOR CEREBRALE EMISFERICE
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
48
Capitolul 4
DISPOZITIVE DE STIMULARE NEURONALA

In ultimii ani, dupa o elaborare intensa a undelor cerebrale in experimente pe subieci sntoi sau bolnavi, anumite stri cerebrale comune si altele speciale des ntlnite, au fost nregistrate prin EEG si etalonate. Aceste sesiuni definite prin etalonare sunt nmagazinate in programele unor dispozitive hardware sau software puse pe pia cu scop de auto educare cerebrala sau auto vindecare. Mai nou aceste dispozitive sunt dotate cu intrri pentru biofeedback-uri, acestea din urma comercializate la rndul lor ca accesorii, si dotate respectiv cu instrumente de nregistrare a patternurilor obinute in vederea repetrii unei edine personificate in viitor. Voi prezenta doua in continuare doua din aceste dispozitive, unul hardware si unul software, printre cele mai notorii prin complexitatea lor, interfaabile dealtfel intre ele.
4.1. Procyon AVS

Dispozitivul este produs de firma Mindplace, destinat pentru a fi utilizat ca un instrument pentru consolidarea contiinei i pentru dezvoltarea personal. Acesta nu este destinat pentru a fi folosit drept dispozitiv medical pentru diagnostic sau terapeutic, i nu poate satisface pretenii medicale profesionale(Fig. 29). Aduc in discuie acest dispozitiv pentru familiarizarea prin experiena personal a individului cu anumite laturi neexplorate ale minii contiente sau incontiente.
FIG . 29 PROCYON AVS
Procyon include 50 de sesiuni unice, pre-programate de lumin i sunet secvene de stimulare (numite i sesiuni de programe neuronal) n memoria sa intern, fiecare conceput cu un scop specific. Toate sesiunile au fost concepute pentru a sprijini procesele mentale necesare pentru a integra lecii de via de zi cu zi (coordonarea la stres, somn, nvare, concentrare, depresie, etc.), ajutnd la cltoria interioar productiv. Procyon, de asemenea, ofer o flexibilitate maxim, pentru crearea de sesiuni proprii cu ajutorul unui software Windows-compatibil.
49
Dispozitivul este prevzut cu 4 mufe de intrare ieire(Fig. 30): jack audio stereo pentru cti, jack audio stereo de intrare (de la o sursa player MP3), jack pentru ochelarii stroboscopici (Ganzframe) cu 2 canale si mini-USB pentru interfaa PC. El mai este dotat cu dou poteniometre de variere a intensitii audio n cti respectiv luminozitii LED-urilor. Display-ul, prin manipularea celor 3 butoane, indica numrul sesiunii alese (1<>50) sau modul de lucru: PC indic conexiunea USB la crearea de FIG . 30 COMPONENTELE DISPOZITIVULUI sesiuni proprii editate software n PC, redarea lor direct din PC. DL1 indic transferul de sesiuni (colecii de sesiuni) n memoria intern Procyon. Acesta este selectat automat atunci cnd transferul de informaii prin intermediul software-ului Editor se execut i este prevzut pentru utilizarea cu potenial viitor open-source. DL2 indic transferul de sesiuni de la un CD; acest lucru este util atunci cnd un utilizator nu are la dispoziie un PC. De asemenea, utilizat cu SynchroMusecodificator de sesiuni pe CD. DAS (sincronizare Audio Digitala) folosit atunci cnd se ascult SynchroMuse codificat pe CD. AS indic modul de compatibilitate AudioStrobe ; utilizat atunci cnd este redat in fiier AudioStrobe sau alte CD-uri cu fiiere audio codificate in nalt frecven, digitale sau analogice. Versiunea digital produce o experien diferita de cea analogica original. Pentru a comuta ntre ele, se aps butonul sus / jos n timp ce n modul AS, pe ecran va aprea "DLG" pentru digital, i "ANL" pentru analog. Ochelarii cu LED-uri (Tri-Color GanzFrames) sunt proiectai pentru a fi utilizai cu ochii nchii (dac nu se specific altfel) - pleoapele acionnd pentru a difuza lumina. Truwhite-LED-urile creeaz culori i modele, pe un fundal luminos, care genereaz un profund bogat efect 3-D. Culorile calde (rou, galben i portocaliu) sunt de stimulare (excitatoare), n timp ce culorile reci (verde i albastru) sunt calmante (inhibitoare). LED-urile albastre sunt un exemplu bun, aa cum a fost demonstrat, pentru a fi foarte eficient in inducerea somnului rapid la majoritatea FIG . 31 OCHELARI DE STIMULAR E FOTIC persoanelor. Utilizatorii de sisteme de lumin i de sunet prefer de multe ori ochelari de culoare alb pentru abilitatea sa de a genera efecte vizuale incredibile, cu culori fantastice si modele complexe. Aici este un model generic de urmat atunci cnd se analizeaz ce culoare de ochelari de utilizare: pentru Delta (somn / de compensare) utilizarea albastrului, pentru Theta (meditaie / vizualizare) utilizarea verdelui, pentru alfa (nvare / relaxare) utilizarea galbenului, i pentru beta (focalizare / energie) utilizarea portocaliului sau rou. Led-urile ochelarilor sunt capabile sa produc un spectru complet de culori - 255 nuane de culoare, rou, albastru si verde, fiind si sincronizate in frecvena cu partea audio a sesiunilor(Fig. 32).
50
FIG . 32 LISTA SESIUNILOR PRE NCRCATE Iosif Mihai Proiect de Diplom
51
O sesiune este format dintr-un numr de segmente. Segmente pot varia n lungime de 0,5 secunde la 10,0 minute, n jumtate pn la o zecime de cte dou. Pentru fiecare segment, editorul stabilete o valoare de pornire i o valoare de finisaj pentru fiecare parametru programabil; aceste valori apoi vin modificate ntr-un mod liniar de la segmentul de nceput pn la sfrit. De exemplu frecvena ncepe n segment la aproximativ 15 Hz i se termin la aproximativ 35 Hz, n tim p ce luminozitatea ncepe de la aproximativ 110 i se termin la 255 (setarea maxim). Un segment editat in Procyon Editor arata astfel:
FIG . 33 PROCYON EDITOR
Parametrii programabili pentru efecte vizuale includ urmtoarele setri, care pot fi stabilite independent pentru fiecare dintre cele trei canale de culoare: Frecventa - rata la care luminile plpie. Aceasta poate fi in intervalul 0 - 75 Hz, n pai de 0,1 Hz. Amplitudine - Aceasta stabilete nivelul de luminozitate, i variaz de la 0 (off) la 255 (maxim). DC Offset - folosit pentru a seta nivelul de "strlucire", ntr-un canal de lumin. Setarea implicit este de 127, care ar modula n mod normal ntre "n" i "off", astfel cum sunt stabilite de unda selectat. O setare de 250 de exemplu, deabia va fi plpi. Setarea acesteia la o valoare sub 127 va determina forma de und tiata n partea de sus i partea de jos, care pot genera efecte vizuale suplimentare interesante. Duty Cycle Acesta determin raportul on-offTime pentru forma de unda. Variaz de la 0 (off ntotdeauna) la 255 (on ntotdeauna).
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
52
Faza - Determin defazajul, relativ la nceputul unui segment. Dac aceasta este setat la 0, pentru fiecare canal de culoare, toate culorile ar fi aliniate, pornirea i oprirea n acelai timp. Efecte foarte interesante sunt obinute (n special la frecvene sczute) prin compensare n fazele de diferite culori. Wavetable - acest meniu folosete la selecia formei de unda sinusoidala, ptrata, triunghiulara sau user.
FIG . 34 UNDE EDITATE EGALE IN PERIOADA
FIG . 35 UNDE EDITATE DIFERITE IN PERIOADA
Se observ c in Fig. 34 albastrul este exact opusul lui rou i astfel sunt de 180 de grade defazate una de alta. Astfel, atunci cnd rou este la luminozitate maxim, albastru este oprit i invers. Verde este deplasat cu un sfert de und la dreapta. Deci, va rezulta un pattern de culoare de trecere prin culori intermediare mixate doua cate doua. In Fig. 34 efectele sunt total diferite.
FIG . 36 MIXAREA DE UNDE DREPTUNGHIULARE
Tipul de und dreptunghiulara este mai exact o form de und impuls, deoarece limea sa poate fi modificat. Impulsul poate avea o variabil in lime; n cazul n care este de 50%, atunci acesta este un impuls ptrat. In Fig. 36 att albastru ct i verdele au o lime de aproximativ 40% n timp ce roul este ngust de aproximativ 10.
53
4.2. Neuro programmer
Neuro-programmer este un dispozitiv software de dezvoltare personala i un instrument de gestiune a minii. Spre deosebire de majoritatea dispozitivelor de acest gen, acesta este conceput ca o soluie dinamica si flexibila prin versatilitatea accesoriilor interfaabile sau a setrilor de care dispune. Sistemul NP abordeaz rezultatele obinute din doua unghiuri diferite: 1) Neurologice: antrenarea undelor cerebrale, stimularea cerebrala, folosind filtre complexe de sunet si modulaii, precum i impulsuri de lumina (eyesets LED). NP este capabil de a modifica n mod eficient tiparele undelor cerebrale n timpul sesiunilor. 2) psihologic: cognitiv-lingvistic, vizualizri de efecte grafice si hipnoza. Pentru probleme care nu pot fi rezolvate cu ajutorul undelor cerebrale, exist o serie de tehnici testate psihologic care pot fi utilizate; tehnici subliminale i de vizualizri pentru a depi temerile, renunarea la fumat, pierdere n greutate, sporirea ncrederii de sine, performanta intelectuala i fizica, motivare, i multe alte determinri psihosomatice. De exemplu, Hipnoza este o tehnica bine cunoscuta in psihologie. NP reuete sa nlocuiasc hipnoza cu sesiuni care utilizeaz tehnici puternice de elaborare a frecventelor cerebrale pentru a ghida tiparele undelor cerebrale ale utilizatorului la un punct critic nct afirmaiile i tehnicile de vizualizare sa fie cat mai eficiente. Folosirea eficienta a programului necesita o bogata informare n domeniu, aceasta reprezentnd un nutriment esenial n comprehensivitatea acestor tehnici. Exista defapt o bogat literatura n manualul acestui software.
FIG . 37 CONT DE SETRI PERSO NALE Iosif Mihai Proiect de Diplom
54
Dispozitivul impune la nceput crearea unui cont pentru fiecare utilizator n vederea personificrii sesiunilor dup caracteristica mental proprie (Fig. 37).
FIG . 38 INTERFEE DE SETRI PERSONALE
Dupa autentificare este necesar introducerea unor date personale referitoare la statutul cognitiv, reacii, obinuine, capacitai senzoriale, putere de concentrare, etc. i stabilirea unor afirmaii subliminale alese sau nregistrate. Aceste setri permit reglarea automat a sistemului n funcie de fiecare utilizator, i memorarea automat a nregistrrilor de biofeedback n cazul utilizrii lor.
FIG . 39 LISTA SESIUNILOR
Pentru a lansa un program de antrenament (Brainwave Entrainment) se alege o sesiune din lista de sesiuni presetate sau create precedent.
55
FIG . 40 DESFU RAREA SESIUNII
nainte de pornirea sesiunii,n bara de setri din partea de jos a ecranului care include ase butoane, se poate personifica n toate elementele sale de sunet, lumina i afirmaii impuse: AudioStrobe - Este importanta configurarea accesoriului de lumina, care poate fi chiar dispozitivul hardware prezentat anterior Procyon AVS. Aceste dispozitive sunt conectate la PC prin USB sau serial i prin instalarea unor drivere se interfaeaz cu NP. Aici, aceste dispozitive sunt autorecunoscute i autodiagnosticate i pot fi reglate direct din NP. Visuals - acest buton personalizeaz ecranul de vizualizri dinamice sau stroboscopice de pe display, n lipsa ochelarilor cu LED-uri, vizualizri care simuleaz efectele ochelarilor sau creeaz patternuri dinamice ritmice de imagini. Patternurile sunt 2D i 3D prencrcate n librriile NP i descrcabile de la productor. Info ofer informaii despre sesiunea curent. Export - acest buton export sesiunile (i Afirmaiile / script-uri) la un fiier WAV, MP3 sau OGG. Export n format WAV, pentru a scrie pe CD audio o sesiune creat. Edit Session - folosete pentru a aduce n sesiunea curent sesiunea de editare avansat. Session Option Acest buton deschide un dialog de opiuni care ofer mult mai multe caracteristici de personalizare pentru sesiune, cum ar fi abilitatea de a specifica un sunet de fundal diferit, sau de a nchide computerul la sfritul sesiunii, activarea sau dezactivarea unor componente sau volumul acestora. Se poate stabili dealtfel succesiuni de sesiuni nlnuite i totodat adugarea n fundal de melodii specifice i sugestive sesiunii.
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
56
FIG . 41 EDITAREA UNEI SESIUNI
n exemplul de mai sus este prezentat editarea unei sesiuni cu 5 componente: tonuri isochronice, zgomot (noice), semnale luminoase, bti binaurale i melodie de fond.
Bio-optimizarea
Bio-optimizarea folosete semnale la intrare (USB sau serial) de la dispozitivele de biofeedback pentru a optimiza frecvene de sesiune. Acest lucru se face prin colectarea de date n timp real pe toata durata unei sesiuni de biofeedback i analizarea lor pentru a determina pe ce frecvene creierul poate sa rspund cel mai bine. Aceste edine de biofeedback, repetate de multe ori prin antrenamente cotidiene, poate crea o autonomie creierului de a-i dezvolta singur n viitor metode de corecie sau autodezvoltare fr a mai fi necesar utilizarea acestor dispozitive. Constituie deci, o metod plauzibil n domeniul psihosomatic.
Acestea sunt cteva exemple de accesorii biofeedback:
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
57
CAPITOLUL 5
STUDIU DE CAZ
SISTEM EXPERT PENTRU STIMULRI NEURONALE AUDIOSTROBICE
Enunul problemei: Problema const n crearea unor sesiuni de stimulare neuronal care au ca scop aducerea ntro stare psihic dorit a subiectului n baza unor abloane prestabilite experimental de ctre psihologi. Subiectul va avea la ndemna alegerea uneia din cele 10 stri int dorit. Aceste 10 stri int vor fi obinute n baza unor reguli stabilite ntre durata sesiunii, frecvena tonurilor de stimulare, culoarea luminii de stimulare i a mesajului subliminal. Rezolvare: Aceasta problema s-a rezolvat cu ajutorul aplicaiei FIS(Fuzzy Inference System) din cadrul Matlab-ului, i s-a simulat prin intermediului Symulink-ului din cadrul aceluiai program. Sistemul este compus din 4 intrri, un regulator Sugeno i o ieire. Ca mrimi de intrare am introdus urmtoarele componente: 1. 2. 3. 4. Durata sesiunii Frecventa Lumina Mesaj subliminal
FIG . 42 FIS NEURO STIMULATOR
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
58
FIG . 43 INTRARE 1
FIG . 44 INTRARE 2
FIG . 45 INTRARE 3
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
59
FIG . 46 INTRARE 4
Durata sesiunii(Fig. 43) am definit-o astfel: Range=[0 80] MF1='mica':'trapmf',[-28.8 -3.2 20 40] MF2='medie':'trimf',[20 40 60] MF3='mare':'trapmf',[40 60 83.2 108.8]
Frecvena (Fig. 44) am definit-o cu funcii trapezoidale dup abloanele undelor cerebrale DELTA, TETA, ALFA, BETA, BETA-NALTE, COMPLEXUL-K, BETA-SUPRA-NALTE astfel: Range=[0 150] MF1='delta':'trapmf',[0.5 0.5 4 4] MF2='teta':'trapmf',[4 4 8 8] MF3='alfa':'trapmf',[8 8 12 12] MF4='beta':'trapmf',[12 12 16 16] MF5='beta-inalte':'trapmf',[16 16 32 32] MF6='complex-k':'trapmf',[33 33 35 35] MF7='beta-suprainalte':'trapmf',[35 35 150 150] Lumina (Fig. 45) am definit-o tot cu funcii trapezoidale n baza celor trei culori RGB pe spectre de frecven ale tonurilor; rou 0,5-12Hz, verde 12-32Hz, albastru 32-150Hz, astfel: Range=[0 150] MF1='rosu':'trapmf',[0.5 0.5 12 12] MF2='verde':'trapmf',[12 12 32 32] MF3='albastru':'trapmf',[35 35 150 150]
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
60
Mesajul subliminal (Fig. 46) l-am denumit prin cu i fr: Range=[0 1] MF1='fara-mesaj':'trapmf',[0 0 0.5 0.5] MF2='cu-mesaj':'trapmf',[0.5 0.5 1 1]
FIG . 47 IEIRE
Ca mrime de ieire am considerat starea int a Neuro -Stimulator rezultata din combinaia valorilor de la intrare n baza regulilor (Fig. 47). Mrimea de ieire este pe o scar de la 0 la 1, pentru c domeniul nu poate fi modificat. Deci: Range=[0 1] MF1='recuperare-rapida':'constant',[0] MF2='meditatie':'constant',[0.5] MF3='vise-lucide':'constant',[1] MF4='concentratie-studiu':'constant',[0] MF5='invatarea-accelerata':'constant',[0.166666666666667] MF6='relaxare-inainte-de-examen':'constant',[0.333333333333333] MF7='inducere-somn-rapid':'constant',[0.5] MF8='inducere-somn-profund':'constant',[0.666666666666667] MF9='autism':'constant',[0.833333333333333] MF10='parkinson':'constant',[1]
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
61
FIG . 48 RULE VIEWER
FIG . 49 EDITORUL DE REGULI
Am creat apoi o baz de reguli care produc la ieire rezultatele dorite. Voi exemplifica o regul: Pentru obinerea strii de relaxare nainte de examen regula impune o durata medie, cu ton n frecvena complexului-k, lumina albastra, cu mesaj subliminal.
62
n final am simulat aplicaia n Simulink, unde am creat 4 constante drept intrari conectate la un multiplexor MUX. Am adugat apoi un Fuzzy Logic Controler cu ieirea ntr-un Display care va afia mrimea de ieire. Controlerul are ca parametru fiierul FIS creat anterior.
FIG . 50 SIMULARE IN S IMULINK
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
63
Concluzii
Modelarea undelor cerebrale au un impact enorm asupra vieii noastre de zi cu zi. Exista modele foarte specifice, care sunt corelate cu funcii specifice mentale. Cu aceste dispozitive, privind la modelul cerebral al unei persoane se poate descoperi dac persoana este obosit, energic, viseaz, concentrat, anxioas, mnioasa etc., deci prin urmare, prin aceste metode de stimulare neuronal, pot modifica sau mbunti aceste stri. n privina bolilor psihice sau psihosomatice stimularea neuronal audiostrobic reuete s trateze stadiile destul de avansate. Sunt obinute deja numeroase rezultate n boli precum parkinson, ADD (tulburarea de deficit de atenie), ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenie), autism, schizofrenie, etc. Tratamentul de fibromialgie este nc n studiu, dar rezultatele obinute cu ajutorul antrenrii undelor cerebrale sunt foarte promitoare. Tratamentele audio-vizuale la fibromialgie, au nvins ambele tratamente medicale i nutritive. Tratamentul combinat a dat succes chiar mai mare. Stimularea neuronal audiostrobic a fost folosit cu succes pentru a reduce tensiunea arterial sistolic de 20 mm Hg i a presiunii diastolice cu 16 mm Hg. Cel mai bun medicament pe baz de tratamente produc, n medie, o scdere de 16 mm Hg. La insomnie nu exist nici un tratament care se potrivete tuturor cazurilor, dar muli insomniaci vor rspunde foarte bine la sesiunile de somn (utilizate conform instruciunilor). Beneficiul cel mai evident de antrenare a undelor cerebrale la somn este de a le ghida spre Theta, sau somn uor. Aceasta metoda este foarte eficient pentru insomnie, sugernd un "panaceu" pentru somnul celor sraci. Experimentele au artat 16 tratri cu succes de insomniaci, atribuindu-le aleatoriu la fiecare dintre ei fie un antrenament de pregtire SMR (SENSORY-MOTORRHYTHM) fie de formare Theta. Sa constatat c insomniaci tensionai i anxioi au rspuns mai bine la formarea Theta ca spre deosebire de cei care, n timp ce profund relaxai, le-a fost greu s adoarm prin metoda de formare SMR. n general, oamenii cu depresie si o serie de alte boli comune, prin schimbarea undelor cerebrale i optimizarea modelelor, o gam larg de probleme pot fi reduse dramatic i muli ali factori ai creierului pot fi mbuntii. De exemplu, memoria, concentrarea mental i viteza pot fi mbuntite prin stimularea audiostrobic a undelor cerebrale. Hipnoza este o tehnic bine cunoscut de psihologie. n esen, hipnotizatorul urmrete relaxarea subiectului, aducnd mintea lui pn la un nivel de receptivitate (numit starea hipnagogic). Odat ajuns la acel nivel, hipnotizatorul prezint o serie de sugestii verbale, sau afirmaii ce pot avea un efect rapid i dramatic asupra comportamentului rspunsului emoional. Pot fi induse astfel stadii avansate de meditaie. Aceasta int poate fi atins n mai puine edine de hipnoz sau chiar i fr un specialist. Stimularea audiostrobic este deci o cale posibil spre subcontient i incontient. Stimularea neuronal audiostrobic este o tehnic neinvaziv pentru c folosete doar semnale electro-chimice i unde, produse i propagate de nsui corpul uman. Dezavantajul acestor tehnici nsa, este aplicarea lor pe subieci afectai de forme de epilepsie. Utilizarea lor n aceste cazuri, pot deveni foarte periculoase n lipsa unor medici specialiti. Lucrarea de fa ncearc dealtfel, sa aduc n lumin noi orizonturi subtile n cltoria tiinei de a descoperi laturile misterioase ale minii umane.
64
Cuprins
Introducere ......................................................................................................................................... 1 CAPITOLUL 1 MINTEA UMAN ................................................................................................. 3 1.1. Concepte ............................................................................................................. 3 1.2. Ipoteze ................................................................................................................ 4 1.3. Contienta .......................................................................................................... 6 1.3.1.Considerente filozofice despre contien ..................................................... 6 1.3.2. Studiul contienei ca produs al emisferelor cerebrale ............................... 7 1.4. Componentele si structura gndirii ................................................................. 9 1.4.1. Latura informaional ................................................................................... 9 1.4.2. Latura operaionala ..................................................................................... 10 1.5. Mecanisme psihice informaional-operaionale ........................................... 11 1.5.1. Senzaiile ....................................................................................................... 11 1.5.2. Percepia ....................................................................................................... 19 CAPITOLUL 2 CREIERUL ........................................................................................................... 21 2.1 Neuroni si celule gliale ..................................................................................... 21 2.1.1. Celulele gliale ................................................................................................ 22 2.1.2. Neuronii......................................................................................................... 24 2.1.3. Migraia si durata de viaa a neuronilor .................................................... 26 2.2. Neurotransmisia .............................................................................................. 27 2.2.1. Excitabilitatea .............................................................................................. 28 2.2.2. Potenialul de repaus ................................................................................... 28 2.2.3. Potenialul de aciune................................................................................... 28 2.3. Interaciunea creier corp ............................................................................. 30 2.3.1. Receptorii ...................................................................................................... 31 2.3.2. Codificarea informaiei la nivelul receptorului ......................................... 32 2.3.3. Codificarea calitii stimulului ................................................................... 32 2.3.4. Codificarea intensitii stimulului. ............................................................. 33 2.3.5. Adaptarea receptorilor ................................................................................ 34 CAPITOLUL 3 TEHNICI DE STIMULARE NEURONAL ................................................... 35 3.1. Precedent motivator ........................................................................................ 35 3.2. Noi dimensiuni in procesele psihice ............................................................... 36 3.3. Psihosomatica .................................................................................................. 38
65
3.4. Undele cerebrale .............................................................................................. 39 3.5. Stimularea neuronala ..................................................................................... 43 3.5.1. Tipuri de stimulare neuronala .................................................................... 45 Capitolul 4 DISPOZITIVE DE STIMULARE NEURONALA ................................................... 49 4.1. Procyon AVS ................................................................................................... 49 4.2. Neuro programmer ......................................................................................... 54 CAPITOLUL 5 STUDIU DE CAZ ........................................................................................... 58
Concluzii ........................................................................................................................................... 64 Cuprins.............................................................................................................................................. 65 Bibliografie ....................................................................................................................................... 67
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
66
Bibliografie
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. Handbook of Neurofeedback by James R. Evans. The Haworth Press Inc; 1 edition (September 5, 2006) The Emotional Brain Joseph LeDoux. First Touchstone Edition 1998 Psihosomatica ntre Medicin i Cultur; Oltea Joja, Editura Paideia, 2004 Getting Started with Neurofeedback by John N. Demos. W. W. Norton & Company (December 10, 2004) The Neurofeedback Solution by Stephen Larsen. Healing Arts Press (March 26, 2012) Psychological Effects of Brainwave Entrainment; Tina L. Huang, PhD; Christine Charyton, PhD; Alternative Therapies, sep/oct 2008, Adult ADD. The Complete Handbook by David B. Sudderth M.D. and Joseph Kandel M.D .Three Rivers Press 1 edition (October 23, 1996) Buletinul Psihologiei Transpersonale; Jurnal On-line al "Asociaiei Romne de Psihologie Transpersonal" Numrul 12 / 2002 Quantitative Electroencephalographic Analysis (Qeeg) Databases for Neurotherapy by Tim Tinius. Informa Healthcare; 1 edition (January 12, 2004) Psihologia mecanismelor cognitive - Mielu Zlate. Editura Polirom 1999 MegaBrain Report; Edited by Michael Hutchison 2000 A neuronal model of the photic driving tremor influence; Dan Marius Dobre, Monica Claudia Dobrea, October 2006, Congress Center Du Lac Presentation and Analysis of a Virtual Reality System used in Bio-psychical and Physical Fatigue State Analysis and Assessment; Dan-Marius Dobrea and Horia-Nicolai Teodorescu, Publishing House, Iasi, Romania 2004 Filosofia minii i tiina cogniiei.Mihail Radu Solcan Editura Universitaii din Bucureti 2000 Psychosomatic Medicine- Franz Alexander. Publicat de: W.W. Norton & Company, New York Londra, 1987 Yoy the Healer Robert B. Stone and Jse Silva. HJ Kramer (December 28, 1992) Conventional and Quantitative Electroencephalography in Psychiatry; Hughes J. R, John E. R., J Neuropsychiatry Clin Neurosci 11 Spring 1999 Evidence-Based Practice in Biofeedback and Neurofeedback; Yucha C., Gilbert C. 2004. Association for Applied Psychophysiology and Biofeedback Electroencefalograma clasica si moderna la adult si copil; Dumitru Constantin. Medicala 2008 Dimensiuni ale eticii in postmodernitate. Antonio SANDU / Editura Lumen 2009 Le cerveau; mile Godaux, ditions Milan, 2004 Aplicaii si direcii de cercetare ale realitii virtuale n medicin; Dan-Marius Dobrea, 2001, Iasi. Evidence for the Central Oscillators in the Physiological Tremor Generation Process; HoriaNicolai Teodorescu; European Symposium in Biomedical Engineering, Session 4 Greece, 2004 The New Science of Breath; Stephen B. Elliott; Coherence Publishing (2005) Getting Rid of Ritalin-Robert W. Hill. Hampton Roads Publishing Company; 1 edition (January 2002) Anatomy of an Epidemic; Robert Whitaker. Broadway; 1 edition (August 2, 2011)
Proiect de Diplom
14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26.
Iosif Mihai
67
27. The Living Brain; W. Grey Walter. W. W. Norton and Company, Inc.; Second Edition (May 17, 1963) 28. The Future Psychotherapy for Alcoholism/PTSD/Behavioral Medicine; by The American Academy of Experts in Traumatic Stress, Inc. ( http://www.aaets.org/article47.htm) 29. Alcoholism, alpha production, and biofeedback; Journal of Consulting and Clinical Psychology; Jones, F.W., & Holmes, D.S. (1976). 30. http://en.wikipedia.org/wiki/Ganzfeld_experiment
Iosif Mihai
Proiect de Diplom
68

Lumină Şi Sunet (Stimularea Neuronala Audiostrobica)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lumină Şi Sunet (Stimularea Neuronala Audiostrobica)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD FACULTATEA DE INGINERIE TIINA SISTEMELOR I CALCULATOARELOR AUTOMATIC I INFORMATIC APLICAT

1.4. Componentele si structura gndirii

1.5. Mecanisme psihice informaional-operaionale

Legile generale ale percepiei:

2.1 Neuroni si celule gliale

FIG . 2 CELULELE CEREBRALE

FIG . 6 CELULA SCHWANN

2.3. Interaciunea creier corp

FIG . 13 MEN SANA IN CORPORE SANO

FIG . 14 FIBRE NEURONALE

FIG . 15 FIBRE NEURONALE

TEHNICI DE STIMULARE NEURONAL

3.2. Noi dimensiuni in procesele psihice

3.4. Undele cerebrale

FIG . 19 UNDE CEREBRALE

3.5. Stimularea neuronala

FIG . 21 RSPUNS EVOCAT CORTI CAL

FIG . 22 RSPUNS DE URMRIRE A FRECVENTEI

FIG . 24 IMPULS ISOCHRONIC DREPTUNGHIULAR

FIG . 25 STIMULAREA BINAURA L Iosif Mihai Proiect de Diplom

funcioneze pe o frecven dominat de 10 HZ (n acest caz).

FIG . 26 COMPUNEREA SEMNALULUI BINAURAL

FIG . 28 EEG - SCANAREA UNDELOR CEREBRALE EMISFERICE

DISPOZITIVE DE STIMULARE NEURONALA

4.1. Procyon AVS

FIG . 29 PROCYON AVS

FIG . 32 LISTA SESIUNILOR PRE NCRCATE Iosif Mihai Proiect de Diplom

FIG . 33 PROCYON EDITOR

FIG . 34 UNDE EDITATE EGALE IN PERIOADA

FIG . 35 UNDE EDITATE DIFERITE IN PERIOADA

FIG . 36 MIXAREA DE UNDE DREPTUNGHIULARE

4.2. Neuro programmer

FIG . 37 CONT DE SETRI PERSO NALE Iosif Mihai Proiect de Diplom

FIG . 38 INTERFEE DE SETRI PERSONALE

FIG . 39 LISTA SESIUNILOR

FIG . 40 DESFU RAREA SESIUNII

FIG . 41 EDITAREA UNEI SESIUNI

Acestea sunt cteva exemple de accesorii biofeedback:

FIG . 42 FIS NEURO STIMULATOR

FIG . 48 RULE VIEWER

FIG . 49 EDITORUL DE REGULI

FIG . 50 SIMULARE IN S IMULINK

S-ar putea să vă placă și