Rugaciunea

Rugăciunea, spunea un celebru chirurg de la începutul secolului trecut, Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, “este cea
mai puternică formă de energie pe care o putem valorifica, rugăciunea poate face totul, poate să ne creeze din nou”.

De-a lungul timpului, omul, indiferent de condiţia şi de religia lui, a fost preocupat de puterea rugăciunii, pentru că a simţit, intuitiv, că este felul
în care se poate conecta la rădăcinile sale spirituale, este o întoarcere spre interioritate, un fel de a înţelege mai profund sensul vieţii şi pe sine
însuşi. Există în noi, susţin şi filosofii, o vibraţie pe care nu o înţelegem întotdeauna, când trăim nu este ce doar ceea ce trăim, este mult mai
mult.

Rugăciunea si undele cerebrale

Rugăciunea si undele cerebrale

Un alt laureat al Premiului Nobel, din 2020, Roger Penrose, autorul celei mai elaborate teorii contemporane a conştiinţei, care răstoarnă teorii
şi convingeri vechi de secole, într-o lucrare intitulată “Shadows of the Mind” (“Umbrele minţii”), afirmă că “legile fizicii produc sisteme
complexe, iar aceste sisteme complexe duc la conştiinţă […] Există însă mistere considerabile în această zonă a existenţei noastre şi suntem încă
foarte departe de explicaţii care să le elucideze”.

Iar unul dintre marile mistere nedescifrate se referă la felul în care materia – concretă, palpabilă – formată din atomi fără conştiinţă, generează
gânduri, sentimente, abstracţiuni, ceva “trăit” într-un mod propriu şi original. Ipoteza lui Roger Penrose este că există, probabil, o ”conştiinţă
cuantică”, rezultat al unor procese care au loc la un nivel mai profund al neuronilor – un fel de vibraţii cuantice, care se nasc în structuri
intracelulare (microtubuli) ale neuronilor cerebrali.

Rugăciunea şi medicina cuantică

Rugăciunea si medicina cuantica

Rugăciunea si medicina cuantica

Medicina cuantică – domeniu despre care se spune că va deveni marea revoluţie ştiinţifică a mileniului al III-lea – susţine că suntem conectaţi la
vibraţia Pământului si a Universului, că totul în jurul nostru este energie, iar noi, oamenii, suntem asemenea unor instrumente muzicale, cu
excepţionale capacităţi, că putem să ne conectăm sau să facem ajustări ale frecvenţei pe care suntem construiţi.

Când vom reuşi să deschidem “uşa” (şi rugăciunea este una dintre aceste “uşi”) către astfel de vibraţii, se va produce instantaneu o comutare
către o stare de bine şi de echilibru. De biofotoni – corpusculi de energie electromagnetică – a căror principală caracteristică este că nu provin
din reacţii enzimatice, ci sunt emisii spontane de lumină, depind o mulţime de procese din organism, mai ales cele de la nivelul creierului,
însemnând că neuronii utilizează comunicarea fotonică, pe lângă semnalele electro-chimice, deja cunoscute.

Dintr-o astfel de perspectivă, prin fenomenul de rezonanţă, spun specialiştii, putem să ne modificăm frecvenţa, să ne armonizăm cu ceea ce este
firesc naturii noastre, să eliminăm blocajele reprezentate de frici, boli, traumatisme, diverse alte dezechilibre. Un foarte mic impuls energetic ar
fi de ajuns pentru ca celulele noastre să se reechilibreze, să învingă barierele emoţionale, fizice, psihice.
În plus, spune medicina cuantică, celulele noastre au memoria istoriei personale, a experienţelor trăite, a bucuriilor şi neliniştilor, amintiri
codificate cu ajutorul frecvenţelor, coordonate de structuri inconştiente extrem de sensibile şi inteligente.

Este important să fim conştienţi de faptul că fiecare dintre noi ne putem reprograma câmpurile energetice, fiecare dintre noi are o forţă de
autovindecare şi că rugăciunea, spusă din convingere, repetat, este cea mai simplă cale de a accede la armonia cu noi înşine, cu lumea, cu
Universul.

Efectele rugăciunii asupra creierului, din perspectiva neuroştiintelor

Neuroni

Neuroni

Rugăciunea activează anumite zone cerebrale şi, practicată constant, poate duce la crearea unor noi conexiuni neuronale – este concluzia la
care au ajuns mai multe studii ştiinţifice recente.

Neuroplasticitatea creierului uman (o realitate contestată până nu demult) face posibil acest efect, prin repetabilitatea unor gesturi, acţiuni şi,
mai mult, specialiştii în neurostiinte au descoperit că apariţia unor noi conexiuni între neuroni este generată, în mod semnificativ, de dorinţa
omului de a progresa, de disponibilităţile lui afective, de gândire şi voinţă. Gândurile pe care le cultivăm cu insistenţă şi convingere determină
formarea unor “poteci” neuronale şi depinde de fiecare individ în parte care sunt “potecile” pe care vrea să le urmeze.

De ce mai multe ori, rugăciunea se construiește prin dialog. Când o persoană se roagă, aceasta intră într-o relație cu divinitatea și, prin urmare,
implică limbajul, ceea ce se reflectă în activitatea creierului. Cu ajutorul imagisticii medicale, s-a observat că atunci când cineva se roagă,
regiunile creierului legate de orientarea spațială tind să fie inhibate, dar se activează circuitele de recompensă.

Circuitul de recompensă din creier este un sistem funcţional esenţial pentru viaţă, deoarece oferă motivația necesară pentru a desfășura acțiuni
şi pentru un comportament adaptat pentru supravieţuire. Este alcătuit dintr-o componentă afectivă (plăcere/ neplăcere), una motivațională
(primirea unei recompense) și una cognitivă (învățare prin condiționare).

Experienţa religioasă, spun cercetătorii de la Universitatea Utah, SUA, care au făcut astfel de experimente, este, poate, cea mai influentă parte a
modului în care oamenii iau decizii care ne afectează pe toți, în bine sau în rău, iar înţelegerea a ceea ce se întâmplă în creier, in astfel de
momente, este cu adevărat importantă.