Puterea rugăciunii la călugării din Tibet, măsurată ştiinţific

Andrew Newberg, specialist în neurostiinte, profesor la Universitatea din Pennsylvania, cu nenumărate studii consacrate legăturii dintre
neurotransmiţători şi sentimentul religios, dar şi tulburărilor neurologice și psihiatrice, pe lângă faptul că două zile pe săptămână se ocupă cu
studiul creierului pacienţilor săi, din perspectiva elementelor care ar putea avea legătură cu rugăciunea şi cu sentimentul religios, a măsurat şi
puterea rugăciunii, la călugării din Tibet.

Cu ajutorul unei camere tomografice a urmărit ce se întâmplă în timpul meditaţiilor şi în momentele în care călugării îşi spun rugăciunea şi a
observat că centrii atenţiei din lobii frontali sunt capabili să concentreze spiritul asupra preocupării centrale (rugăciunea), blocând senzaţiile/
gândurile secundare, ca atunci când cineva, într-un loc aglomerat, este atât de absorbit de lectura unei cărţi încât nu observă agitaţia din jur.
Andrew Newberg mai crede că rugăciunea, exerciţiile de meditaţie, practicate constant, stimulează predispoziţia spre o trăire religioasă intensă,
graţie neuroplasticităţii.

Valeri Slezin, șeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare și Dezvoltare Psihoneurologică din Sankt Petersburg, a
făcut şi el diverse măsurători în timpul rugăciunilor unor călugări, ajungând la concluzia că: “Rugăciunea reglează toate procesele din
organismul uman şi repară, în acelaşi timp, structura grav afectată a conștiinței”.

În momentele de rugăciune a călugărilor, a mai observat Valeri Slezin, s-a produs un fenomen ciudat, un fel de “stingere” a cortexului cerebral,
stare observabilă numai la bebeluşii de până la trei luni, când se află în siguranţă totală, în braţele mamelor. Mai târziu, o astfel de stare se
pierde, regăsindu-se, se pare, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii. Aşa s-ar explica şi fenomenele de vindecare fizică şi psihică
prin rugăciune, gândurile negative, stresul, care provoacă o mulţime de boli, trecând în plan secund si dispărând treptat când cineva se roagă
sau meditează.