Brațul Chilia Istorie

În cele patru milenii de când fostul Golf al Dunării este progresiv colmatat de
aluviunile fluviale și maritime, formând delta Dunării, brațul Chilia a mai format
delte secundare în două rânduri: prima a fost delta secundară „Thiagola” sau
Pardina (după punctul defluenței) astăzi desecată și transformată în teren agricol,
iar a doua a fost delta secundară „Harpianon" sau Babina-Merhei. Prima s-a
închis prin formarea unui grind („câmpul Chiliei” spus și „grindul Câșliței”) la
sud de Chilia Veche, a doua prin cea a grindului Letea. Ambele s-au format în
jurul unor mici insule pre-existente din sedimente continentale.

În cronicile bizantine și genoveze din Evul Mediu, brațul Chilia apare sub numele
de Lykostoma („gura lupilor” în limba greacă) sau Licostomo, care desemnează și
un port-cetate așezat nu departe de actuala localitate Periprava. Era, în acele
vremuri, principala cale de navigație din Deltă, și din acest motiv a fost adesea
disputat între puterile vremii: Bizantini, Bulgari, Ruși, Tătari, Genovezi,
Dobrogeni, Munteni, Moldoveni, Turci... Denumirea de Chilia este grecească,
κελλία însemnând „încăperi”, „depozite” prin referire la portul-cetate medieval
Chilia Veche. Actuala deltă secundară a brațului Chilia a fost împărțită în 1856
între România (la nord) și Turcia (la sud), apoi din 1878 până în 1918 între
Imperiul Rus (la nord) și România (la sud); a devenit integral românească între
1918 și 1940, apoi integral sovietică în 1948 și este integral ucraineană din 1991
încoace.