Dobrogea

Este un habitat istoric i geografic care face parte din teritoriul R o m n i e i

i

Bulgariei,

teritoriul

dintre

Dunre i Marea

Neagr.

Regiunea

e r a cunoscut n trecutul istoric sub numele de Dacia Pontic sau Scitia Minor. Din punct de
vedere administrativ cuprinde in Romania, judetele Tulcea si Constanta iar in BulgariaDobrici si Silistra.

1. Constituirea cetatilor pontice

In a doua jumatate al secolului al VIII-lea si inceputul secolului al VII-lea i. Hr, grecii din
Asia mica si Grecia propriu-zisa incep o mare actiune de emigrare, intemeindu-si o serie de orasecetati si antrepozite comerciale in Balcani.
Grecii din insula Eubeca s-au asezat pe litoralul apusean si nordic al Marii Negre unde si-au
construit asezarile, de regula pe vechile amplasamente ale centrelor autohtone care au servit
anterior ca puncte de schimb de marfuri.
Istoricul si geograful grec Hecateu ne informeaza despre intemeierea cetatii grecesti Histria
pe tarmul maritim dobrogean si despre extensia a doua triburi getice crobizii si tirizii, in sudul
Dobrogei.
Histria a fost ntemeiat de coloniti greci din Milet n jurul anului 657 .C. (dup istoricul
Eusebiu din Cezareea) sau 630 .C. (dup Skymnos), ca port la Marea Neagr i distrus prin
secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave.
Oraul Histria a avut o dezvoltare nentrerupt timp de aproape 1300 ani, ncepnd cu
perioada greac i terminnd n perioada bizantin. n perioada greac (sec. VII I i.Chr.), ora ul
era format din dou pri distincte, acropola i a ezarea civil, dup un model des ntlnit n
oraele antice greceti, structur care a fost men inut pan la abandonarea ora ului n secolul al
aptelea p.Chr.Unul din motivele abandonrii oraului este i colmatarea vechiului golf al Mrii
Negre, n care era amenajat portul, golful devenind n prezent complexul lagunar Razelm-Sinoe.

n Histria au fost btute primele monede de pe actualul teritoriu al Romniei, i anume

emisiunea de moned proprie n jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede de argint
turnate
La gura Nistrului pe tarmul de apus al limanului, ionienii au inaltat cetatea Tyras Cetatea
Alba, iar spre miazazi, pe locul actualei localitati Constanta au intemeiat cetatatea Tomis.
In secolul al VI-lea i. Hr, dorienii au pus bazele orasului Callatis, asigurat cu ziduri puternice,
pe ruinele caruia se inalta astazi orasul Mangalia. Intemeiat pe locul unei vechi asezari bastinase,
colonia Callatis a devenit un important centru comercial pentru exportul cerealelor de la Pont.
In Dacia, romanii au mai adus trupe neregulate, recrutate din tinuturile marginase ale
imperiului care insa isi pastrau armanemntul si modul lor de lupta fiind conduse de ofiterii romani.
Dupa 25 de ani de serviciu militar soldatii primeau cetatenia romana care se acorda de catre
imparat atat pentru ei, cat si pentru urmasii lor.

2.Organele de conducere ale cetatilor pontice

Populatia cetatilor pontice era alcatuita din cetateni de origine greaca cu sau fara drepturi
politice, din persoane provenite din casatoriile mixte, greco-scitice sau greco-tracice, numite
mixtellenas neavand drepturi politice, din patura saraca, formata din mici meseriasi si negustori,
din sclavi si meteci, straini tolerati, fara drepturi politice.
Organele de conducere erau adunarea poporului( eclesia) si sfatul obstesc (bule) care
impreuna alcatuiau organul suprem de conducere al cetatii. Adunarea poporului alegea anual, prin
tragere la sorti, un anumit numar de magistrati care faceau parte dintr-un colegiu.
Arhontii erau cei mai importanti magistrati, carora le revenea sarcina administrarii generale.
Epimenii avand calitatea de prim-magistrati si fiind alesi lunar indeplineau atributii de
conducere a armatei si totodata faceau parte din sfatul orasului.

3.Dobrogea in timpul stapanirii romane

Primii colonisti de la Marea Neagra, apreciind bogatiile si conditiile prielnice de viata oferite
de acestea au botezat-o Pontul Euxin, adica primitoare de straini, in timp ce scitii au denumit-o

Axshaema impresionati de apele marii de un albastru inschis.

Populatia oraselor pontice si a imprejurimilor acestora a fost alcatuita din cetateni de origine
greaca, carora li s-au adaugat numerosi colonisti romani care au convietuit cu autohtonii geto-daci
in mijlocul carora s-au topit si alte neamuri migratoare.
Aceasta structura etnica are regiunii a dus la romanizarea interiorului Dobrogei sub influenta
colonistilor romani, in timp ce litoralul pontic a ramas in mare masura grecesc.
Din punct de vedere politico-administrativ orasele pontice si-au pastrat institutiile
traditionale eclesia (adunarea poporului) si senatul cetatii (bule).
In unele orase Histria, Callatis si Tomis, un rol important in conducere revenea colegiului
arhontilor care avea atributii administrative si uneori chiar politice.
Pentru a pune capat crizei imparatul roman Diocletian (284-305) a trecut la reformarea
imperiului instaland regimul monarhiei absolute (dominatul).
Dupa navalirea hunilor in anul 376, gotii impinsi de acestia ajung in Dobrogea si desi devin
aliatii Romei si aparatorii granitei de la Dunare, orasele pontice sunt spuse unor numeroase invazii
barbare.
Odata cu declinul stapanirii romane in Dobrogea, economia oraselor pontice decade
continuu, ajungandu-se tot mai mult la o economie naturala.
In anul 587 Dobrogea este devastata de avari iar orasele pontice distruse. Pe langa avari
in Dobrogea se vor stabili slavii si mai tarziu bulgarii.

4.Teritoriile dacilor liberi

Situatia politico-administrativa
`

Dup transformarea Daciei n provincie roman s-a trecut la organizarea teritoriului su, dup

modelul celorlalte provincii ale Imperiului. Aceast organizare teritorial poate fi considerat
politico-administrativ deoarece motivele care au stat la baza sa au fost de ordin politic i
militar; prin poziia la periferia nord-estic a Imperiului, Dacia constituind un avanpost n calea
nvlirilor barbare.
La nceput, n timpul mpratului Traian, Dacia a format o singur provincie imperial, cu
granie pe Dunre, Tisa, Carpaii Nordici i Prut, administrat de mprat printr-un mputernicit.

Prima delimitare administrativ a fost cea fcut de Impratul Hadrian (118-119 d. Chr.), aceasta
incluznd doar teritoriile Transilvaniei, Banatului i Olteniei. Banatul i cea mai mare parte a
Transilvaniei formau Dacia Superior, iar Oltenia i sudul Transilvaniei, Dacia Inferior.
Necesitatea unei mai bune aprri a graniei nordice a provinciei a impus, n anul 123 d. Chr.,
desprinderea din Dacia Superior, a regiunilor de la nord de Arie i din cursul superior al
Mureului care au format Dacia Porolissensis, cu capitala la Napoca. In anii 167-168, Dacia
Inferior a fost nglobat n Dacia Superior formnd Dacia Apulensis, dup numele oraului
reedin (Apulum, azi Alba Iulia), iar un an mai trziu, n 169, s-au desprins Oltenia i partea
sudic i vestic a Banatului, care mpreun cu partea de vest a Muntenei au format Dacia
Malvensis, cu capitala la Malva. Cea mai mare parte a Munteniei mpreun cu sudul Moldovei
alctuiau Moesia Inferioar (Ad Moesiam), iar Dobrogea i Sciia Mic, provincia Scytia Minor.
Dei fragmentat administrativ, Dacia avea o structur i o conducere unitar, capitala fiind
stabilit la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pe drumul strategic ce lega sudul Transilvaniei de castrul
de la Tibiscum (aflat la Jupa, lng Caransebe) i cu podul peste Dunre (lng Dierna).
Oraele erau organizate n trei categorii: municipii, colonii i castre. Coloniile aveau o
situaie juridic superioar municipiilor, acestea putnd fi ridicate la rangul de colonii4 dup cum,
la pragul inferior, satele puteau fi transformate n municipii. Ins i n cadrul municipiilor exista o
ierarhie, locuitorii unora dintre ele bucurndu-se de mai multe drepturi (dreptul de a vota i de a fi
alei, dreptul de a-i pstra organizarea lor autonom sau dreptul de a avea magistrai numii de
mprat). Coloniile erau aezri de coloniti romani ce formau uniti administrativ-teritoriale
organizate dup modelul Romei, ntemeiate ca urmare a unor legi sau decrete imperiale (formula
coloniae). Castrele erau aezri de tip urban fortificate, ce adposteau garnizoane militare.
Reeaua de aezri rurale forma, de asemenea, un ansamblu ierarhizat din punct de vedere
administrativ, alctuit att din mici ctune cu funcie de loc central pentru spaiul rural limitrof
(denumite pagus), din sate (vicus), ct i din mici aezri de comerciani situate n vecintatea
unitilor militare (canabae) sau din aezri fortificate (castellum i castre). Mai multe asemenea
localiti formau o unitate administrativ (territorium), aflat n subordonarea coloniei,
municipiului sau castrului militar cel mai apropiat.
In concluzie, se poate afirma c organizarea administrativ-teritorial a Daciei Romane a fost
deosebit de dinamic, dinamism rezultat dintr-un permanent efort de mbuntire a sa, dintr-o

permanent evoluie a localitilor prin transformarea a numeroase sate n orae i reorganizarea

acestora pe o treapt superioar de dezvoltare, precum i printr-o continu aciune de ntemeiere
de noi aezri umane.