CUM GÂNDIM

Orice gând sau sentiment, este expresia activităţii creierului,

activitate care se desfăşoară în trei registre:
-electric
-biochimic
-molecular / anatomic.
Fiecare dintre aceste registre are o fiziologie proprie şi se însoţeşte
de efecte care se reflectă asupra stării de sănătate mentală,
emoţională şi fizică a noastră, dar nu numai, după cum vom vedea
în continuare. Sub raport electric, sau mai exact bioelectric, orice
impuls nervos este declanşat mai întâi ca o activitate electrică.
Membrana neuronală are o structură specială care permite treceri
selective între interiorul celulei şi exteriorul său ionilor de Na+, K+,
Ca++ şi C1-. Se realizează astfel un curent ionic, exprimat printr-
un potenţial de acţiune, care se va propaga de-a lungul fibrelor
nervoase. La nivelul conexiunilor dintre neuroni, numite sinapse,
are loc o convertire a curentului ionic din forma electrică într-una
chimică prin intermediul substanţelor cu rol de neuromediatori
eliberate de neuroni. Influxul nervos se constituie astfel dintr-o
succesiune de convertiri electrice şi chimice de-alungul traiectelor
nervoase.
Sunt două stări ale membranei neuronale: una de repaus şi o alta
de activitate, fiecăreia corespunzându-i un potenţial de repaus şi
un potenţial de acţiune. Am adus în discuţie acesta noţiuni pentru
a sublinia că nu există propriu-zis un repaus absolut atâta vreme
cât o celulă este vie. Există o activitate minimă a celulei şi în ceea
numim stare de repaus şi, în mod cert, aceasta dispare
ultima în momentul expierii.
încă de la Oersted ştim că în jurul unui conduci prin care trece un
curent electric se naşte un câmp electric magnetic. De altfel, toate
corpurile a căror tempertură se situează deasupra lui zero absolut
emit radia electromagnetice care au frecvenţe şi lungimi de unda
proprii. Şi organismul uman ca plantele şi toate celelal fiinţe emit
radiaţii electromagnetice, în jurul tuturor sist< melor vii existând
un câmp energetic, care le înfăşoară ca o anvelopă.
Având o structură proprie, particulară, fiecar organism va avea şi o
emisiune de câmp specifică şi car» va fi corelată direct cu starea
de sănătate fizică, emoţio nală şi mentală. Ca urmare a acestui
substrat biolectric şi electromagnetic orice stare mentală, orice
gând are o dublă conotaţie - una cognitivă cu valoare semantică,
înscrisă în universul gândirii proprii şi o alta de câmp energetic cu
o ineluctabilă propagare în spaţiu asemenea oricărui câmp
electromagnetic.
Orice gând are de asemenea şi un conţinut afectiv care poate fi
neutru, pozitiv sau negativ.
Este de ordinul experienţei comune faptul că în clipa în care aflăm
o veste tristă, trăim o ameninţare sau ne confruntăm cu o insultă,
în mod instantaneu se trans¬mite tuturor celulelor noastre ecoul
lor afectiv - fie ca un fior, ca o cutremurare sau o stare de rău, care
poate ajunge până la un leşin şi nu rareori se poate solda cu un
infarct miocardic sau accident vascular cerebral. In aceeaşi
manieră, dar cu un efect diferit vom trăi o bucurie sau un
sentiment de fericire. Concomitent cu aceste stări reflectate în plan
fizic are loc şi o inevitabilă emitere în
spaţiu a gândurilor şi sentimentelor noastre sub forma unui câmp
modulat în semnale purtătoare de informaţie, de mesaj.
După cum vedem, gândul nu este expresia abstractă a unui
substrat concret constituit de creier, aşa cum s-a spus, ci produsul
său material, o emisie de câmp energetic, o forţă materială, aşa
cum a reieşit şi din propriile noastre experienţe efectuate pe un
subiect dotat cu capacitatea de a recepta gânduri de la distanţă.
Concomitent cu schimbul verbal de informaţie are loc şi un transfer
de energie purtătoare a acestei informaţii. Un gând, un sentiment,
chiar nemărturisit, neexprimat în cuvinte este suficient să
provoace o acţiune la distanţă prin receptarea de către alt creier.
în clipa în care gândim odată cu formularea în mintea noastră a
simbolurilor verbale - cuvintele - emitem şi un câmp energetic,
su¬port al gândurilor noastre care este emis în eter. Pot fi
recepţionate de creierul căruia dorim să ne adresăm sau de un
altul. Aşa ne-am putea explica fenomenul telepatic, percepţia la
plante, simultaneitatea aceloraşi idei în ştiinţă, a unor descoperiri,
sursa unor idei străine de intenţiile şi preocupările noastre, unele
influenţe nocive şi ceea ce este cel mai grav, tabloul lumii în care
trăim. Lumea este cum o gândim noi, iar noi gândim ca lumea în
care trăim. Sunt chiar opinii că Pământul însuşi reacţionează ca o
fiinţă vie şi ca urmare nu este indiferent la modul în care gândim,
ci dimpotrivă se încarcă cu balastul frustrărilor şi resentimentelor
noastre. Catastrofele geologice şi climatice la care asistăm, pe
lângă cauzele de ordin fizic, ar fi şi expresia descărcării de
negativitatea acumulată din minţile noastre. Sigur că mişcările
telurice şi climatice au existat şi înainte de apariţia omului, dar
este posibil ca şi modul nostru de manifestare să nu fie străin de
ceea ce se întâmplă sub ochii noştri.
Este nevoie de încă o noţiune pentru a înţelege impactul gândirii
noastre asupra lumii ce ne înconjora şi nu numai asupra noastră
înşine.
Subconştientul este considerat a fi antecamera conştientului,
sediul pregândirii în care se fermenteaza întregul nostru univers
de gânduri şi sentimente, satisfacţii şi insatisfacţii, de frustrări şi
dorinţe. La acest nivel mai profund şi filogenetic mai vechi s-ar
constihl în opinia mea, un prelimbaj, nemediat de cuvinte,ci doar
sub formă de câmp energetic modulat în semnat purtătoare de
informaţie. Am numit acest prelimbi - limbajul universal, pe care îl
văd ca fiind accesibil întregii lumi vii, de la celulele izolate până la
plante şi om. I: sprijinul acestei ipoteze vin o serie de experienţe
efectuat într-o mulţime de laboratoare
Dacă am încerca să facem o ierarhizare a modalităţilor de
comunicare în lumea vie, am distinge un nive] primar al
comunicării prin codificarea informaţiei în sem¬nale bioelectrice, al
doilea nivel este dat de codificarea biochimică, iar ultimul ar fi acel
semantic, al comunicării prin limbaj articulat, prin gesturi, mimică,
privire.
La nivelul primar energetic ne intersectăm şi comunicăm cu
întreaga lume vie. Astăzi noi nu avem decât probe indirecte,
mediate prin experienţe de laborator privind comunicarea cu
întreaga lume vie, care ne precede filogenetic, pentru că noi am
pierdut contactul iniţial cu teritoriul subconştientului care este
conectat la ceea ce eu numesc câmpul informaţional fundamental
sau universal. Există însă şi persoane care au o arie de percepţie
mai extinsă şi confirmă informaţiile venite din experienţele de
laborator.
 Limbajul articulat este atributul creierului uman, dar nevoia de
comunicare a impus şi la celelalte niveluri de existenţă ale lumii vii
alte modalităţi de schimb de informaţie, inclusiv acolo unde nu
cunoaştem prezenţa unor structuri nervoase, aşa cum constatăm
la plante şi la fiinţele monocelulare.
La nivel biochimic în procesul de gândire se implică o mulţime de
substanţe car e au rol în transmiterea influxului nervos la nivelul
sinapselor - numite neuromediatori, neurotransmiţători,
neurohormoni - Cităm doar câte¬va dintre acestea: acetilcolina
(Ach), adrenalina (A), nor-adrenalina (NA), dopamina (DA),
serotonina (5HT) ş.a.
Suntem aşadar în prezenţa şi a unui substrat biochimic al
gândurilor şi sentimentelor noastre. In funcţie de ceea ce gândim şi
simţim vom avea ca substrat un compus biochimic benefic sau
nociv, după cum sunt şi sentimentele noastre pozitive sau
negative. în consecinţă, starea noastră de sănătate psihică şi fizică
este funcţie de modul în care gândim. Otrava sau „nectarul"
gândurilor şi sentimentelor noastre circulă prin vasele noastre spre
toate celulele noastre. Efectele favorabile sau nocive ale gândurilor
se reflectă asupra celulelor corpului nostru şi asupra neuronilor din
creierul nostru.
Ura, invidia, furia, dorinţa de revanşă, ruminaţiile negative au
consecinţe, ştim astăzi graţie ultimelor cercetări, pe o mulţime de
planuri, incredibile până nu cu multă vreme în urmă.
Să enumerăm câteva:
Descărcarea intempestivă a influxului nervos în timpul furiei, al
urii, al dorinţei de răzbunare, al fricii, al tristeţii este însoţită de
substanţele biochimice specifice acestor stări şi vor determina mai
întâi în creierul care le generează moartea unei mase imense de
neuroni, ptlc o parte, iar pe de altă parte, pot avea drept consecinte
o mulţime de boli ca hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică
, infarctul miocardic, diverse boli digestive, degenerative,
boli psihice şi neurologice până la demelţa Alzheimer
Este greu pentru o minte neavizată şi instruită d<p cu surogate de
cultură, cum este tendinţa în prezent,sa priceapă de ce ura contra
vecinului său sau dorinţa de a se răzbuna pe inamici imaginari,
adversari ideologici îi pot cauza aşa de multe neplăceri. După
cum se vede nu este nevoie nici cel puţin să-l implicăm în ecuatie pe
Dumnezeu. Este suficient să avem doar o mini cunoaştere
ştiinţifică.
Dincolo însă de efectele dezastruoase ale gândiri asupra propriei
sănătăţii, consecinţele se extind : asupra universului
înconjurător, otrăvind asemenea apelor poluante, tot ce întâlneşte
în cale - oameni, plante, animalei pământ - atât ca emisie de câmp,
după cum am discutaţi dar mai ales cu impact direct prin
propagare in mediu. Şi lumea în care trăim este cea a gândurilor
noastre.
Nu ne place? Nu lumea trebuie s-o schimbăm, ci pe noi.

Bibliografie:PROF.UNIV.DR. DUMITRU CONSTANTIN DULCAN