Dezvoltarea economica i politic este indispensabil legata de spaiu.

Spaiul reprezint o coordonata a dezvoltrii, analiza cruia ar da rspuns la una dintre intrebrile vitale pentru tiina i practica economic: unde s se producbunurile economice cu cheltuieli minime i efecte maxime. Intreaga istorie a omenirii poate fi redus la o lupt perpetu pentru spaiu. Goana dup spaiu a fost o preocupare de baz pentru toi subiecii geopolitici. Spaiul poate fi structurat din punct de vedere geopolitic, geoeconomic, iar elementele de baza ale acestuia sunt: statul, teritoriul economic, acvatoriul, zona economic, enclava, coridoarele de transport etc. Cea mai important unitate teritorial in Geoeconomie i Geopolitic o reprezint statul. Argumentele aduse in favoarea statului sunt:

In perimetrul hotarelor statale sunt amplasate toate structurile administrative i economice, conducerea rii care asigur unitatea teritorial in organizarea forelor i relaiilor de producie prin intermediul reglementrilor statale i sociale; Statele subiecte de drept internaional, reprezint uniti spaiale supuse analizei i cercetrii conform indicatorilor statistici de baz. In acelai timp, trebuie de menionat dificultatea analizei i tipologiei structurilor statale datorit inegalitii statelor ca dimensiune teritorial, ca efectiv numeric al populaiei, ca potenial, ca nivel de dezvoltare economic etc. Statul reprezint un spaiu organizat politic, economic i geografic care nu poate exista decat pe o baz teritorial bine precizat din punct de vedere geografic. Pe ea se suprapune factorul politic, demografic i istoric. Elementele principale care definesc statul sunt: teritoriul, forma de guvernmant i organizarea economic. Evoluia noiunii de stat poate fi urmrit din cele mai vechi timpuri i pan in prezent. Evolutia statului a decurs paralel cu evoluia societii umane. Dei primele state au aprut inc din antichitate statul naional modern s-a cristalizat abia in Europa feudal.

Statele s-au format de-a lungul istoriei in rezultatul mai multor evenimente: prin rzboaie i cuceriri teritoriale, prin partaj succesoral (motenire), prin lupta pentru independen naional, prin destrmarea unor imperii, prin dezmembrarea unor state federative, prin separarea unor colonii de metropole etc. Numrul statelor a evoluat continuu, in 1890 erau 46 de state pe glob, 1914 - 62 de state, 1946 - 74 de state. In prezent exista circa 200 de state, avand calitatea de subiect de drept internaional cu capacitatea deplin, indiferent de intinderea lor teritorial, mrimea populaiei, gradul de dezvoltare economic. In esen statul reprezint o entitate distinct, fiind determinat de poziia sa geografic pe glob, continente, regiuni geografice. Toate aceste caracteristici confer statului o personalitate geografic. Evoluia sa a fost una destul de complex i controversat. Statul este o intruchipare politic a naiunii i, de regul, a evoluat odat cu naiunea respectiv. Astfel, putem exemplifica statele naionale europene: rile scandinave, rile de Jos, Polonia, Romania, Portugalia, Grecia, Frana, Italia, avand o structur omogen a populaiei, ceea ce reprezint un factor in plus de stabilitate geopolitic, dovedind o coeziune extrem de mare a statului naional. Exist in lume i state binaionale cum ar fi: Canada (Canada francofon i anglo-saxon), Belgia (valon i flamand), precum i state multinaionale Federaia Rus, India, SUA etc. Statul naional reprezint forma cea mai inalt de organizare politico-teritorial a naiunii. Statul naional se definete ca o suprapunere dintre stat i naiune, fiind considerat ca form ideal a organizrii politico-teritoriale. Sunt i excepii cand statele au aprut in absena unor naiuni prealabile, prin voina unor puteri regionale sau mondiale: Albania (1913), Libia (1954), Malaysia (1969). In cazul Romaniei, statul naional roman este delimitat intre anumite frontiere, iar naiunea roman este revrsat in exterior, indeosebi in est i nord-est. R. Moldova tot mai des, in cercurile diplomatice este recunoscut ca al 2-lea stat romanesc, prin ponderea majoritar a populaiei de origine romaneasc (dei cea

mai mare parte se intituleaz moldoveni). Printre alte uniti geospaiale frecvent intalnite in literatura de specialitate se inscriu: areal, zon, provincie, regiune, enclav etc. Areal - teritoriul in limitele cruia sunt rspandite anumite fenomene i procese, inclusiv cele cu caracter economic. Exemplu: arealul de recrutare a forei de munc pentru un ora; arealul de distribuire a unor mrfuri (piaa de desfacere) etc. Zon - o alt unitate geospaial, utilizat pe larg in geoeconomie, care cuprinde o suprafa cu caracteristici diferite in raport cu spaiul inconjurtor, deosebindu-se de areal prin faptul c zona indic intensitatea fenomenului, arealul indicand doar prezenta fenomenului. Exemplu: zona economica liber (zona antreprenoriatului liber) - spaiu geoeconomic cu un regim fiscal diferit de cel al spaiului economic naional din componena cruia face parte. Provincie - un termen folosit inc in Roma Antic, pentru a identifica teritoriile ocupate de Imperiul Roman. Actualmente este folosit in calitate de unitate teritorialadministrativ (Canada, Italia, Argentina etc.) Regiune ca termen geoeconomic este utilizat in sensul unei suprafee in cadrul spaiului economic naional sau internaional cu o structur specific, capabil s funcioneze independent, dei are legturi stranse cu restul teritoriului economic. Ex.: Euroregiunile - o form specific de cooperare transfrontalier. In UE actualmente exist circa 75 astfel de regiuni de bun vecintate i cooperare regional. Enclava i / sau exclav - termen utilizat in geopolitic i geoeconomie,semnificand teritoriul sau o parte a teritoriului unui stat, izolat din toate prile de teritoriul altui stat sau de ctre apele neutre. In relaia cu teritoriul cruia ii aparine se numete exclav. Ex: regiunea Kaliningrad (Federaia Rus) in raport fa de Polonia i Lituania - enclav, iar fa de Federaia Rus - exclav. Semnificative in acest sens sunt i enclavele etnice din Transcaucazia: Nahicevan, Nagorno-Karabah, (Ajerbaidjan) Osetia de Sud, Abhazia (Georgia) etc. Encalve sunt i statele /

teritoriile izolate totalmente de alte state (Vatican, San-Marino, Lesotho, Swaziland). In componena teritoriului statal se include i suprafaa de uscat din interiorul granielor, apele (interioare i teritoriale), precum i spaiul aerian, bogiile subterane din perimetrul hotarelor statale. Printre teritoriile preioase care ofer avantaje geoeconomice i geopolitice se inscriu i teritoriile de litoral, (zone de litoral) care pe lang resursele naturale, de regula, ofer condiii avantajoase pentru construirea porturilor, asigurand ieirea statelor la Oceanul Planetar. Cea mai mare parte a statelor lumii (circa 100) au apele teritoriale in limitele de 3-12 mile maritime1, iar 22 de state 200 mile maritime, de facto regimul apelor teritoriale al acestora fiind mult mai mic. In aceste ape statele naionale au drepturi suverane de a exploata resursele naturale sau de a le folosi in alte scopuri economice. Statele naionale riverane Oceanului Planetar dispun i de spaiul Geoeconomic al elfului continental2 care se prezint doar ca teritoriu economic nu i politic. Conform Conveniei Internaionale pentru Dreptul Marin, statele au drepturi exclusive asupra exploatrii elfului continental nu i dreptul politic asupra acestei acvatorii. Aceste zone de contact dintre spaiul terestru i oceanic a fost o for motric in dezvoltarea civilizaiei umane pe tot parcursul existenei ei. In aceste zone sunt concentrate importante resurse umane i cu potenialul economic statelor lumii. Zonele de litoral au devenit zone de interes economic i politic a statelor mari. Zonele de litoral concentreaz i un potenial enorm militar. Rolul acestor spaii in timp s-a schimbat. In sec. XV XVIII se considera c cine controleaz marea controleaz lumea, (Spania, Portugalia, Anglia, Frana i Olanda) au beneficiat de poziia avantajoas la litoral. Ulterior situaia geopolitic i geoeconomic s-a schimbat i in favoarea prii continentale, conform principiului cine controleaz continentul (rimlendul) acela controleaz lumea (Mongolia in sec. XII, Rusia in sec. XX). Sfiritul sec. XX inceputul celui de-al XX-lea a schimbat esenial concepia geopolitic de dominare a lumii. Rolul dominant uman

l-a cptat linia de litoral i corespunztor rolul acestor spaii a crescut foarte mult. Aceste zone economice uneori intrec suprafaa uscatului unor ri si pot mri considerabil potenialul resurselor acestor ri. Statele intracontinentale (circa 30) sunt dezavantajate din acest punct de vedere. In studiile geoeconomiceactuale un loc deosebit il ocup i alte uniti taxonomice cum ar fi zonele economice libere, tehnopolisele, zonele offshor, parcurile tiinifice i tehnologice, acestea fiind analizate in ambele capitole ce urmeaz. Teritoriul geoeconomic al unei ri este teritoriul geografic administrat de guvernul acelei ri (nu neaprat identic cu teritoriul din interiorul granielor politice), unde persoanele, bunurile i capitalul circul liber. Teritoriul geoeconomic al rii cuprinde spaiul aerian (aerotoruil), apele teritoriale (acvatoriul) i geotoriul (teritoriu de sintez al spaiului aerian, acvatic i terestru) asupra crora ara are drepturi exclusive. Hotarele geoeconomice, in acest sens, nu coincide cu hotarele politice (statale). Ele sunt hotarele convenionale trasate de activitatea subiecilor geoeconomici:

economiile naionale, corporaiile transnaionale, organizaiile economice internaionale, gruprile integraioniste. Spaiul geoeconomic este supus unor transformri continue. Astfel, spaiul geoeconomic european este supus actualmente unor tendine, ce necesit a fi luate in consideraie de factorii de decizie din R. Moldova:

Ca rezultat al interferenei intereselor i factorilor geoeconomici, financiari, tehnologici, informaionali, legislativ-naionali, etnopsihologici etc., spaiul geoeconomic european devine tot mai dinamic i agresiv. Aceste evoluii sunt determinate de progresul tehnico-tiinific, care a creat posibiliti noi pentru depirea spaiului; Relaiile internaionale tot mai mult sunt dominate de subieci privai (corporaii transnaionale, nuclee industriale, persoane

particulare i alte structuri noi in economia mondial) i tot mai puin sunt controlate de ctre state. In legtur cu aceasta, DIM treptat va fi substituit de diviziunea corporativ a muncii. Pe de alt parte, diminuarea rolului statului pe plan economic extern i intern va conduce la deteriorarea suveranitii, iar pe de alt parte, va inlesni ascensiunea intereselor geoeconomice in varful ierarhiei intereselor strategice; Economia european se transform intr-un sistem supraintegrat i compact care fa ignora existena frontierelor naionale. Majoritatea statelor nu vor mai putea fi garani ai suveranitii naionale i se vor transforma in ageni economici, avand interese economice proprii, tinzand s ocupe o ni in economia mondial i fuzionand cu companiile transnaionale; Economia european a devenit foarte dinamic, iar cu timpul va deveni i imprevizibil. Globalizarea confer economiei europene caracteristici calitative absolut noi, care nu mai sunt egale cu suma economiilor naionale. O dat cu formarea organismelor economice i financiare internaionale i constituirea marilor corporaii transnaionale, economia european nu mai este limitat de valorile culturale sau politice naionale. Intereselegeoeconomice predomin asupra intereselor politice i reduc importana componentelor geostrategice. Poziia geoeconomic i geopolitic ca baz a relaiilor economice internaionale In esena lor, subiecii geoeconomici prezint entiti determinate de poziia geografic relativ sau absolut pe glob, continente sau in cadrul unor regiuni geografice. J.Gottman (geograf francez 1917-1994) afirma: Poziia geograficeste caracteristica cea mai important a unei ri, teritoriu. Aceasta definete sistemul de relaii geoeconomice i geopolitice a unui stat. De la apariia statelor naionale i pana in prezent relaiile economice ale acestora au evoluat, in mare parte, in funcie de poziia pe care o dein in spaiu. Anumite focare de dezvoltare au transmis undele dezvoltrii, progresului, civilizaiei teritoriilor invecinate. Semnificative in acest sens sunt argumentrile aduse prin termenul economic inovaie3 (Sumpeter, 1912 Teoria dezvoltrii economice) i termenului geografic difuzie

inovational4 (T.Hegherstrand, 1952). Spaiul socio-economic este eterogen. Locul unor state, companii transnaionale in diviziunea internaional a muncii depinde in mare msur de poziia geografic a acestora. Categoria poziie geografic caracterizeaz relaiile obiectului geoeconomic (sau a subiecilor geoeconomici) in relaie cu altele (resurse naturale de importan regional sau internaional; ci de transport maritime, aeriene, terestre, de tranzit;centre, regiuni sau poluri de putere economic; piee de desfacere etc.). Poziia geografic este determinat de relaiile teritoriale i aceasta poate fi in funcie de scopul urmrit: Poziie economico-geografic (poziia in raport cu obiectele tehnicoeconomice intreprinderi, obiectele infrastructurale, piee de desfacere, surse de materie prim, resurse de for de munc, surse inovaionale i de capital, coridoare de transport sau noduri de transport, spaii mari ce determina potenialul de producere etc.). Poziia economico-geografic (dup N. Baranscky) poate fi favorabil, nefavorabil, central, periferic, de vecintate, de tranzit etc. Poziia fata de punctele de reper menionate pot oferi anumite avantaje comparative sau limite in dezvoltarea geospaial i geoeconomic. Spaiul geoeconomic poate fi analizat i din punct de vedere fizico-geografic (poziia fa de obiecte fizico-geografice: mri, rauri, muni, campii etc). Dup poziia fizico-geografic deosebim state alpine (Nepal, Elveia, Chili), state arhipelag (Japonia, Filipine, Indonezia), state deertice (statele sahariene) etc. Poziia socio-geografic este determinat de aezarea fa de anumite grupe si centre etnice, rasiale, sociale, religioase, culturale i civilizaionale, precum i de locul de manifestare a unor fenomene sociale (greve, revoluii, tulburri sociale etc). Poziia politico-geografic determinat de poziia fa de anumite state prietene omogene din punctul de vedere al opiunilor politice, sau state neprietene, cu care se afl in anumite dispute teritoriale, etnice sau de alt natur; poziia in raport cu anumite organizaii politice regionale sau internaionale (ex: NATO), centre politice internaionale (ex: Bruxelles) care

reprezint o surs de securitate sau deopotriv un focar de instabilitate politic. Poziia eco-geografic - asezarea in relaie cu teritoriile cu o situaie ecologic favorabil sau nefavorabil. Acestea pot fi obiecte antropice (intreprinderi cu impact major asupra mediului inconjurtor: centrale atomoelectrice, uzine metalurgice, de ciment, chimice etc.) sau de teritorii cu manifestarea unor fenomene naturale cum ar fi (cutremurele de pmant, unami, erupia vulcanilor etc.) Poziia geografic impreun cu ali factori geografici (mrimea teritoriului, resursele naturale) determin securitatea statelor, conform opiniei unor geopoliticieni (N. Spykman, A. Mahan etc.). Poziia geografic analizat impreun cu factorii interni i externi de dezvoltare, determin specializarea agenilor geoeconomici in raport cu mediul inconjurtor. Poziia geografic este o categorie temporal. Pentru unele state a crescut rolul anumitor poziii geografice, pentru altele deopotriv i-au pierdut semnificaia in timp. Astfel de teritorii cu poziie geografic nefavorabil s-au transformat in procesul dezvoltrii istorice in teritorii prospere i invers. Avantajele poziiei geografice pot fi transformate intr-o resurs a dezvoltrii, iat de ce factorii de decizie trebuie s exploateze aceste avantaje. Statele lumii ii pot modifica poziia geografic prin realizarea unor proiecte internaionale. Astfel, construcia canalului de Suez (1859-1869), a scurtat foarte mult calea din Oceanul Atlantic in Oceanul Indian de la sute de mii de km la 161 km, Canalul Panama cu o lungime de 81.6 km, canalul Kil 98.7 km etc. Putem astfel afirma c categoria poziia geografic este una tranzitiv. Un alt atribut al poziiei geografice il reprezint distana. Daca distana fizic intre 2 puncte rmane neschimbat, apoi imbuntirile de infrastructur pot reduce cu mult distana i, in aa fel, contribuindu-se la modificarea poziiei geografice a anumitor teritorii. Poziia geopolitic a unui stat este rezultanta dintre localizarea geografic, potenialul natural i demografic, pe de o parte, i raporturile politice, economice i militare cu statele vecine, cu puterile regionale/mondiale, pe de alt parte. Poziia geopolitic

se regsete in orientarea relaiilor externe pe anumite axe de interes geopolitic. De exemplu, statele insulare (Marea Britanie, Japonia, Filipine, Indonezia, Australia) au devenit puteri maritime din motive geografice evidente (Marea Britanie avand i statutul de regina mrilor).Alteori, statele au evoluat ca puteri hibride: continentale i maritime (Frana, rile de Jos, Rusia, SUA), dar sunt exemple de state/teritorii care au fost nevoite s evolueze pe direcii geopolitice diverse (Imperiul Habsburgic intre vest/est/sud, in funcie de conjuncturi). Raporturile de for, marile sfere de influen modific adesea poziia geopolitic a statului respectiv (evoluia geopolitic a Romaniei in sec. XX spre Vest pan in anii '40, spre est ctre URSS, i dup '90, din nou spre Vest). In mod evident geografia poate avantaja / defavoriza un stat, o naiune, un popor, S. Mehedini scria atat de plastic: poziia geopolitic a Romaniei a asigurat nu numai supraveuire, ci i unitatea remarcabil a poporului roman, printr-o diversitate etnografic excepional. Parametrii geospaiali ai rii Teritoriul unui stat este determinat de trei parametri geospaiali: dimensiunea, frontierele si configuraia (forma),fiecare dintre ele influenand activitile umane care se desfoar pe acest teritoriu. Dimensiunea teritoriului ca factor de dezvoltare geoeconomic: mrimea geografic (suprafaa) unui stat/teritoriu este o noiune destul de relativ care poate influena mai multe laturi ale vieii socio-economice statale. Mrimea teritoriului are mai multe semnificaii geoeconomice i geopolitice printre care s-ar putea exemplifica:

Cu cit statul are o intindere mai mare, cu atat, de regul varietatea i mrimea resurselor naturale este mai mare; potenialul de habitat, poziia geografic avantajoas in raport cu vecinii sau alte state; Dimensiunile mari teritoriale condiioneaz dezvoltarea unei structuri economice mai diversificate;

Cu cit teritoriul este mai mic, cu atat componenta economic extern este mai mare in economia ei; gradul de deschidere ctre exterior este mai mare; Statele mici i foarte mici, de regul, au numeroase dezavantaje, datorita resurselor economice limitate, a tendinei de emigrare masiv a populaiei i, in consecin, dezvoltarea economic precar. Unele state mici s-au adaptat la lumea contemporan prin integrare economic sau prin delegarea unor funcii statelor mari, altele au beneficiat de sistemul economic avansat pe care l-au aplicat, de poziia geografic avantajoas etc.; Statele de dimensiuni mari se confrunt cu problema depirii spaiale, care consum o parte considerabil a venitului naional prin asigurarea legturilor interteritoriale i de infrastructur; Statele mari pot avea probleme cu controlul efectiv al puterii centrale asupra teritoriului respectiv. Din punct de vedere geostrategic, marimea statelor este favorabil pentru statele de mari dimensiuni, in scop de aprare in profunzime etc. Mrimea unui stat este un factor important in definirea rolului pe care il poate juca in politica internaional, dar ea nu garanteaz semnificaia sa geopolitic i geoeconomic. Brazilia, Argentina, Australia sunt ri care nu au jucat un rol semnificativ in politica mondial, pe cand state mici ca Japonia, Germania s-au implicat activ in politic internaional, avand pretenia unor puteri geopolitice i geoeconomice mondiale. Se pune in mod firesc intrebarea, care este mrimea optim a unui stat, intre intinderea vast a Rusiei (circa 17 mln.km2) i Vatican (0.44 km2)?! Cert este, c mrimea teritorial a statelor lumii determin varietatea i distribuia resurselor, potenialul de habitat, factorii geostrategici, potentialul geoeconomic, factorii politici etc. Un alt parametru geospatial il reprezint configuraia (forma) statului (teritoriului). Configuraia reprezint rezultatul unui indelungat proces istoric/politic in care au avut loc numeroase modificri, ajustri teritoriale. Forma unui stat este determinat de

conturul spaial. Configuraia reprezint parametrul ce reflect gradul de administrare a unui stat, de regul, de ctre un centru administrativ i economic. Se consider form perfect atunci cand distanele de la centru sunt egale in direcii radiale. Deosebim mai multe tipuri de configuraii geospatiale, fiecare prezentand anumite avantaje i limite. Cele mai avantajoase forme le au statele care concentreaz teritoriul la maximum, in interiorul unui minim de frontiere. Astfel, statul compact se apropie de idealul geoeconomic i geopolitic. Avantajele oferite de aceast form sunt: controlul facil al teritoriului, avantajele de centralitate, omogenitate, distribuire a populaiei etc. Drept exemplu de stat cu configuraie compact pot servi Frana, Polonia, Ungaria, Romania, Mongolia, Uruguai. O alt form frecvent intalnit este cea alungit, in care lungimea teritoriului, de regul, intrece de 6 ori limea lui. Avantajele prezentate de aceast form marea varietate pedoclimatic i biogen, diversitatea mare a peisajelor naturale ca resurs important turistic. Drept exemplu de state cu forma alungit pot servi Suedia, Norvegia, Finlanda, Chile, Benin, Togo etc. Dezavantajele acestei forme constau in dificultatea unui control central al extremitilor, costuri mari de administrare, distribuirea comunicaiilor, pericolele de separatism. Dintre alte forme intalnim:

state fragmentate (Japonia, Filipine, Indonezia, SUA, Danemarca); state apendiculare , apendicile (protuberana) deseori servind un handicap pentru dezvoltarea economic sau aprare (ex: punga Tyrol Voralberg (Austria); coridorul Matad (Congo), apendicul Soungkhla (Thailanda); state perforate un stat mare A, perforat de state mai mici B,C (ex: RSA este perforat de Lesotho, Swasiland, Italia de SanMarino i Vatican etc.) etc. Pentru o administrare mai eficient a teritoriului deseori s-a recurs la transferarea capitalei de la periferie spre centrul statului, aa cum s-a procedat in cazul Braziliei, Tanzaniei, Kazahstanului.

Hotarele (frontierele) alt parametru cu influent major geopolitic i geoeconomic. Frontierele delimiteaz statele/teritoriile ca entiti geografice, politice, istorice, economice constituind expresia geopolitic a teritorialitii. Frontiera linie natural sau convenional care desparte teritoriul unui stat, de teritoriul altor state. Deosebim frontiere politice i frontiere geoeconomice. Dac frontierele politice delimiteaz subiecii de drept internaional, atunci celegeoeconomice reprezint hotarele convenionale care delimiteaz sfera de influen a unor economii naionale, societi transnaionale, grupri economice integraioniste. Hotarele geoeconomice, de regula nu coincid cu hotarele politice ale statelor. Ele sunt trasate convenional ca expresie a dominrii prin fora economic (investiii de capital, intreprinderi cu capital strin i mixte, control asupra resurselor naturale, controlul asupra pieelor de desfacere). In complexitatea frontierelor deosebim:

frontiere de cancelarie frontiere trasate de marile puteri coloniale, neinandu-se cont de realitile geopolitice: rspandirea etniilor, cultelor religioase, acestea servind pretextul unor conflicte care dureaz de zeci de ani. Drept exemplu de frontiera de cancelarie pot fi cele trasate intre statele africane, care au conturul unei linii drepte ( pe paralel sau meridian) trasate de ctre fostele metropole; frontiere simbolice in Europa postbelic prin trasarea cortinei de fier dintre estul comunist i vestul capitalist. Tot la categoria frontierei simbolice pot fi atribuite frontierele religioase, frontierele dintre statele UE, tot mai permisive i transparente; frontiere geoeconomice aprute in perioada cand disputele dintre marile puteri trec de la spaiile politice la cele economice. Hotarele au semnificaiigeoeconomice multiple. Hotarele maritime, spre exemplu, ofer posibilitate comunicrii cu alte spaii geoeconomice, cele terestre - posibilitatea comunicrii directe cu statele vecine. In cazul barierelor terestre comunicarea devine anevoioasa din motivul lipsei de sisteme de transport i a accesibilitilor. China i India, Statele Scandinave comunic intre ele mai mult pe cale maritim, tocmai din acest

motiv. In cazul lungimii mari a hotarelor acestea ofer posibilitate de a avea mai muli vecini, dar in acelai timp se resimte i o presiune asupra spaiului geoeconomic. Extremul Orient al Federaiei Ruse este supus actualmente unei presiuni geoeconomice majore din partea Chinei, Japoniei i Coreei de Sud. Miza frontierelor este foarte divers: de la crearea unei patrii pe antecedente biblice (Israel), acapararea de noi teritorii (politica Rusiei), controlul unor resurse naturale (politica SUA, Marii Britanii in Orientul Apropiat - miza hidrocarburilor) la eliminarea definitiv a lor in cadrul gruprilor integraioniste. Conflictele de frontiera se resimt, in mod deosebit, intre statele mari concurente Rusia/China cu cea mai lung frontier terestr circa 4000km, China/India, India/Pachistan etc.