EPILEPSIA Rolul asistentei n Epilepsie

Eleva: Giroan Vasilica Iuliana Specializare: AMG Clsasa: III B

Epilepsia

Definitie Este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut si sfarsit brusc, caracterizat, in cazul crizelor majore, de pierderea cunostintei, insotita de convulsii tonico-clonice. Cand crizele de epilepsie se repeta, se vorbeste despre epilepsia-boala. Etiologie Principalele cauze sunt: a) traumatismul cranio-cerebral, cand epilepsia poate aparea imediat (prin edem cerebral precoce), dupa un interval de cateva ore (hematom sau edem cerebral), sau tardiv, dupa luni sau ani; b) neoformatiile intracraniene, in care crizele sunt la inceput limitate si se insotesc de semne de hipertensiune intracraniana; c) tulburarile vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensiva, hemoragie meningiana, tromboflebite cerebrale, embolii) etc; d) epilepsia esentiala, in care nu se gaseste nici o etiologie sau leziune care sa justifice boala. In acest caz crizele sunt generalizate si apar inca din copilarie; e) alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicatii cu alcool, oxid de carbon, tulburari metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infectioase cerebrale (encefalite etc). EPILEPSIA GENERALIZATA a) Criza majora este precedata de prodroame (migrena, nevralgii, parestezii), care apar cu ore sau zile inainte, si semne care preceda imediat criza si care poarta numele de "aura".Ea preceda cu cateva zeci de secunde criza si permite bolnavului sa ia pozitii de protectie. Aura nu apare insa intotdeauna. Debutul este in general brutal, cu paloare brusca, strigat si pierderea cunostintei, cu prabusirea bolnavului. Se descriu obisnuit o faza tonica, scurta, care dureaza 20 - 30 de secunde, cu rigiditatea membrelor, cianoza fetei, dintii stransi, ochii imobili si toracele in expiratie fortata, si o a doua faza, numita clonica, care dureaza 1 - 2 minute si se caracterizeaza prin miscari violente ale capului si maxilarelor, cu muscarea limbii si aparitia la nivelul gurii a unei spume abundente si uneori sanguinolente, convulsii ale membrelor si emisiuni involuntare de urina si materii fecale. Uneori criza convulsiva este urmata de o stare comatoasa, care dureaza mai multe ore, cu reflexe abolite si respiratie stertoroasa. Dupa criza apar, uneori, semne de deficit motor (pareze, contractura). Amnezia crizei este totala. b) Criza minora de epilepsie apare mai frecvent la copii si se caracterizeaza, de obicei, prin absente si contractii musculare partiale, cu o durata de cateva zeci de secunde. Absenta (forma cea mai frecventa) este o suprimare a functiilor psihice de scurta durata, in timpul carora bolnavul isi opreste orice activitate, persistand numai automatismele simple (mersul, deglutitia, mestecatul etc). In formele usoare, bolnavii devin palizi, scapa obiectele din mana si isi revin fara sa stie ce s-a intamplat.

EPILEPSIA LOCALIZATA Este cunoscuta si sub numele de crize jacksoniene si se caracterizeaza prin miscari clonice, care incep intotdeauna in acelasi loc (mana, picior sau fata) si se pro-paga la segmentele vecine. Tulburarea nu este insotita de pierderea cunostintei, bolnavul asistand la desfasurarea crizei. Simptomatologie Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal. Tratament Regimul de viata al bolnavului epileptic consta in program regulat de somn de 8 ore, fara consum de alcool, cu restrictie de sare, dulciuri si excitante. Alegerea profesiunii este capitala, natura bolii contraindicand toate profesiunile care impun activitate la inaltime, in apa, masini in mers etc. Baza Tratamentului medical consta in administrarea de fenobarbital in doze de 1 cg/an de varsta/zi. La adult, doza variaza dupa necesitati intre 100 si 400 mg/zi, asociat cu fenitoina sau Etotoin (2-4 tablete/zi), primidona sau Trepal. In timpul crizei, bolnavul trebuie mentinut culcat, cu cravata, gulerul si centura desfacute si, eventual, imobilizat pentru evitarea loviturilor datorita convulsiilor. Rolul asistentei medicale n ngrijirea pacientului cu epilepsie Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajat total. Unele studii pe pacienii epileptici arat c acetia au dificulti serioase cu serviciul. Numeroi pacieni sufer mai mult datorit concepiilor greite i prejudecilor altor persoane n legtur cu epilepsia, dect afeciunii ca atare. Problemela apar la coal, la locul de munc i n viaa de familie. Pot fi afectate perspectivele de cstorie. n cadrul ngrijirii persoanelor cu epilepsie este important a se ncerca reducerea acestor nenelegeri i a susine pacientul i familia sa.

n ngrijirea pacientului cu epilepsie se va ine seama de faptul c acesta este adesea pus n situaii dificile cauzate de declanarea crizelor n cele mai diferite locuri. Vom discuta cu pacientul pentru a-l face s neleag reacia celor din jur, i s o accepte pe ct posibil. Pacientul va trebui s-i accepte suferina i eecurile cauzate de boal, s neleag c n afara perioadelor de ru sunt normali, la fel ca ceilali, c aceast problem nu-I face infimi. Va primi explicaii referitoare la tratament, la boal, la necesitatea de a se prezinta periodic la medic. Importante sunt discuiile cu familia, care va fi nvat cum s se poarte cu ei n cazurile de declanare a crizelor i dup. Pacienii cu epilepsie au mare nevoie de suprotul familiei. mpreun, familia i pacientul, vor trebui s depeasc aceast situaie, s o accepte, s nu se culpabilizeze. Faptul c se culpabilizezaz i face s aib un comprtament forate grijului i supraprotecti n ngrijirea bolnavului epileptic se ine seama de faptul c aceast boal creeaz anxietate, tem de a nu face crize. Din aceast cauz exist tendina de izolare, modificndu-i comportamentul, devenind rutcioi. Pacientul cu epilepsie va fi susinut i integrat n grupuri, unde este acceptat, inndu -se seama i de indicaiile medicale, forma de epilepsie, vrst. Se urmrete diminuarea reactivitii convulsivante a creierului i o ncadrare social corespunztoare.