What ever happened to urbanism?

n acest eseu, Rem Koolhaas discuta despre dezamagirea adusa de eecul urbanismului, referindu-se la dezacordul constant ntre propunerile urbanistice i ora. Autorul doreste realizarea de interconexiuni ntre arhitectura construit i explica faptul c fixarea arhitecilor asupra unei cldiri, indiferena fa de contextual urban, au dus la orase conglomerate de obiecte de arhitectura care nu au legatura unul cu altul. Urbanismul a esuat sa creeze o propunere unica, solida si sigura in timp pentru oras. Dupa acest esec, toate profesiile s-au retras de la intreg- oras, la unitate- o singura structura. Aceasta retragere in arhitectura este un pas inapoi si o noua abordare a urbanismului este necesara. Koolhaas critica miscarea moderna a secolului XX si impactele negative pe care aceasta le are asupra urbanismului, care a dus in final la moartea acestuia. Secolul XX este considerat o btlie pierdut cu problema cantitatii deoarece urbanismul nu a fost n msur s inventeze i s implementeze la scara cerut de cresterea demografica globala (orasul Legos a crescut de la 2 la 15 milioane, Istanbul s-a dublat de la 6 la 12 milioane). Modernismul este considerat un esec, prin incercarea acestuia de a transforma cantitatea in calitate, prin abstractizare si repetitie. Ideile sale, estetica, strategiile au dus la terminarea acestuia. mpreun , toate ncercrile de a face un nou nceput doar au discreditat ideea unui nou nceput. Acest fiasco a lsat un crater masiv in intelegerea de modernitate i modernizare . Un exemplu reprezentativ pentru miscarea moderna este proiectul nerealizat al lui Le Corbusier- La Ville Contemporaine. Nucleul acestei capitale era ocupat de blocuri-turn, concentrand o locuire de inalta densitate si zone administrative, fiind nconjurat de o zon verde. n spatele acestei benzi de parc se afla o zona de locuinte de mica densitate. Centrul acestui oras este marcat de liniile de transport. Acest model a fost preluat ulterior si modificat n proiectele ulterioare ale arhitectului. Cele doua profesii cele mai implicate anterior in realizarea oraselor sunt arhitectura si urbanismul. Dintre aceste doua unelte, urbanismul este considerat de autor mai important, ceea ce duce la nevoia de redefinire a acestuia. Urbanizarea generalizat a modificat conditia urbana n sine dincolo de recunoatere . " Oraul nu mai exist . Asa cum conceptul de ora este distorsionat i ntins dincolo de precedent , fiecare insistena pe starea sa primordiala - din punct de vedere al imaginilor , regulilor , de fabricatie - duce n mod irevocabil prin nostalgie la irelevan . Aceasta redescoperire tardiva a virtutilor orasului clasic a fost realizata intr-un moment de imposibilitate definitiv a acestora, intr-un moment fara punct de intoarcere, in care ideea urbanismului context a fost spulberata de urbanizare, care a sters posibilitatea de intelegere a acestuia si a dus la realizarea domeniului neclar de urbanism din prezent. Nemulumirea fa de oraul contemporan nu a dus la dezvoltarea unei alternative credibile , dimpotriv ea a inspirat doar moduri mai rafinate de articulare a nemulumirii. Profesia de urbanism persist n fanteziile sale , ideologia sa , preteniile , iluziile sale de implicare i de control , i , prin urmare, este incapabila de a concepe noi intervenii pariale modeste , realinieri strategice , poziii compromise care ar putea influena , redireciona , reusi in termeni limitati , regrupa , dar nu va restabili niciodat controlul . Generatia mai '68 (Unitary Urbanism) - cea mai mare generaie vreodat prinsa n " narcisismul colectiv al unui balon demografic " - este considerata responsabila pentru dispariia urbanismului, n mod paradoxal pentru c a redescoperit i reinventat oraul. Iniial , mai '68 a lansat ideea unui nou nceput pentru ora. De atunci , au avut loc dou operaiuni paralele : documentarea in legatura cu oraul existent , dezvoltarea de filosofii , proiecte , prototipuri

pentru un ora conservat i reconstituit i, n acelai timp , dezmembrarea noului urbanism spre dispretul celor ce planificasera ( i au fcut greeli uriae n planificare ) aeroporturi, noi orae , oraele satelit , autostrzi , cldiri nalte , infrastructuri. Autorul considera in momentul actual, in urbanism, nu mai este loc de scenarii mari utopice: ,, Relaia noastr de fa cu" criza " oraului este profund ambigua :dam nc vina pe alii pentru o situaie pentru care att utopismul nostru incurabil i dispreul noastru sunt responsabile . Prin ipocrita nostra relaie cu puterea - dispreuitoare nc lacoma de bani am demontat o ntreag disciplin , ne-am lipsit de la operaionale , i am condamnat populaii ntregi la imposibilitatea de codare a civilizaiilor pe teritoriul lor - subiectul de urbanism. Disparitia urbanismului a dus la inlocuirea acestuia cu arhitectura, ceea ce duce la crearea unui decalaj in intelegerea generala a orasului dincolo de cea a obiectului de arhitectura. Aceasta focusare pe arhitectura exploateaz i epuizeaz potenialele care pot fi generate n cele din urm doar de urbanism , i faptul c doar imaginaia specifica urbanismului poate inventa i rennoi. Moartea urbanismului sii refugiul in arhitectura au creat un dezastru imanent. Koolhaas considera ca , odata redefinit, urbanismul nu va mai fi o profesie, ci un mod de gandire, o ideologie: acceptarea a ceea ce exista. Urbanismul modern tinde la segregare, la separarea zonelor, in loc sa adune intr-un teritoriu continuu, intr-un peisaj, cu intensificari si diversificari numeroase. Urbanismul propus de Koolhaas,Noul urbanism nu se va mai baza pe ordine, pe aranjatul obiectelor ci cu irigarea teritoriilor cu potential; nu va mai avea ca obiectiv configuraii stabile, ci crearea de cmpuri care s permit gazduirea de procese care refuz s fie cristalizate ntr-o form definitiv , el nu va mai fi despre definiie meticuloasa , impunerea de limite , ci despre extinderea de noiuni , negnd limite , nu despre separarea i identificarea entitilor , ci despre descoperirea de hibrizi fr nume , el nu va mai fi obsedat de ora , ci de manipularea infrastructurii pentru intensificri fr sfrit i diversificri , scurtaturi i redistribuiri - reinventarea spaiului psihologic. Avnd n vedere c mediul urban este acum omniprezent , urbanismul nu va mai fi niciodat despre "nou, " doar despre " mai mult " i " modificat ". Acesta nu va fi despre civilizat , ci despre subdezvoltare Pentru a supravieui , urbanismul va trebui s-i imagineze o noua noutate . Eliberat de sarcinile lui atavice , urbanismul redefinit ca un mod de operare ce inevitabil va ataca arhitectura. Ce se ntmpl dac pur i simplu am declara c nu exist nici o criz redefinim relaia noastr cu oraul nu ca realizatorii si , ci ca pe nite subiecte sale , ca susintorii si ? Mai mult dect oricnd , oraul este tot ce avem .

LAGOS
Proiectul a fost inceput pentru a identifica care orase s-au schimbat cel mai repede si sa inteleaga cum s-au schimbat. Datorita petrolului, Lagos este un oras foarte bogat, dar toata populatia este saraca. Prima descoperire importanta a fost procesul de organizare proprie a orasului si abilitatea populatiei de a se descurca singura. Dar cea mai mare descoperire a fost faptul ca acest lucru nu ar fi fost realizabil daca orasul Lagos nu ar fi fost modernizat in concordanta cu viziunile din anii 70 despre cum trebuie sa arate un oras modern. Lagos are infrastructura, poduri si o idee particulara despre cum trebuie sa arate si sa functioneze o tara independenta din Africa. Koolhaas recunoaste faptul ca la inceputul anilor 90 era foarte sceptic in ceea ce priveste valoarea planificarii. Lagos este un oras cu organizare proprie (care nu este planificata) inscrisa intr-un model de organizare din anii 70. Exista o interdependenta intre ceea ce este planificat si ceea ce s-a dezvoltat singur. In Lagos, diferenta dintre planul din spate (orasul) si cel din fata (oamenii) este colosala, iar acestea doua sunt deconectate.

MOSCOVA
Incercarea de extindere a Moscovei este paradoxala, deoarece orasul este in multe privinte destul de substantial: populatia este cu 40% mai mare decat se astepta, problemele de trafic sunt foarte mari si constructia din afara granitelor o depaseste pe cea din interiorul sau. Asadar, acest proiect nu reprezinta un plan de expansiune, ci mai mult o corectie a unei expansiuni care a avut deja loc. In iulie 2012, teritoriul Moscovei s-a marit de 2.4 ori. OMA propune o abordare a planului Moscovei ca un intreg. Pentru a elimina presiunea din orasul existent, dezvoltarea aglomeratiei va fi reorientata catre 4 noi magneti. Pozitionate strategic, aceste puncte centrale aflate langa aeroport sunt conectate cu orasul prin trenuri de mare viteza si de asemenea integreaza toate formele de infrastructura: transport, industrie, rezerve de energie. Legand periferia de actualul oras, se va active economia periferiei. Economia orasului nu va mai fi legata exclusiv de centru. Prin introducerea de noi locuri de munca, aceste proiecte ar trebui sa ajute la echilibrul dintre munca si locuire. Apropierea de aeroport va permite introducerea unor zone libere ceea ce va atrage investitori din Rusia, Europa si din intreaga lume.

BERLIN
Devastat in urma celui de-al doilea razboi mondial si impartit de un zid, Berlinul era un oras care se rastrangea. Ca o propunere pentru revitalizarea orasului, Rem Koolhaas a dezvoltat un proiect numit The city within a city- berlin as a green archipelago, intorcand-se la planurile initiale ale lui Schinkel- orasul era un tesut accentuat de o singura interventie arhitecturala, oras format din arhipelage (zone cu o concentratie monumentala) iar spatiul dintre ele un strat omogen al orasului. Unul dintre desenele realizate pentru dezvoltarea proiectului este o mapa a Berlinului in care orasul se strange la partile sale semnificante. Planul era format din trei elemente: linia de contur a orasului, monumentele si golul.

BIGNESS: OR THE PROBLEM OF LARGE REM KOOLHAAS

INTRODUCERE Remment Lucas Rem Koolhaas (nascut la 17 noiembrie 1944) este un architect olandez, teoretician, urbanist si profesor de arhitectura si urbanism la Harvard University. Rem Koolhaas este un membru fondator al OMA (Office for Metropolitan Architecture), firma de arhitectura care isi are sediul in Rotterdam, infiintata in anul 1975, impreuna cu arhitectii Elia Zenghelis, Madelon Vriesendorp si Zoe Zenghelis.

BIGNESS: OR THE PROBLEM OF LARGE In acest eseu, Koolhaas expune una dintre cele mai mari probleme ale arhitecturii secolului XX, aparuta odata ce cadrele de otel si liftul au fost puse impreuna. Acum o suta de ani, o serie de descoperiri conceptuale si tehnologii ajutatoare au dus la dezlantuirea unui Big Bang architectural. Liftul, electricitatea, aerul conditionat, accelerarea modului de a construi, otelul, noua infrastructura, sunt inventii care au dus la structuri mai inalte si mai adanci mai mari cu un potential pentru reorganizarea lumii sociale un program mult mai vast. Toate acestea au condus mai departe la ceea ce se poate numi Bigness . Absenta unei teorii a Bigness-ului reprezinta cea mai mare slabiciune a arhitecturii

TEOREME Delirious New York este un manifest retroactiv asupra orasului Manhattan, ocupat de mutatii arhitecturale (Central Park, the Skyscaper), fragmente utopice (Rockefeller Center) si fenomene irationale (Radio City Music Hall). Koolhaas interpreteaza relatia dinamica dintre arhitectura si cultura intr-o serie de capitole despre istoria New York-ului, incluzand si impunerea gridului pentru Manhattan si dezvoltarea zgarie norilor. La sfarsitul sec. XIX, boom-ul populatiei, informatiei si tehnolgiei au facut din Manhattan un laborator pentru investigatii si teste asupra vietii metropolitane cultura de congestie si asupra arhitecturii. 1. MASA.Dincolo de o anumita masa, o cladire devine o cladire mare. O asemenea masa nu mai poate fi controlata de un singur gest architectural, ceea ce trage dupa sine autonomia partilor componente, care raman, totusi, subordonate intregului. 2. LIFTUL. Liftul are potentialul de a stabili conexiuni mai degraba mecanice decat arhitecturale. Apar probleme de compozitie, scara, proportie, detalii si se anuleaza repertoriul clasic al arhitecturii 3. Distanta dintre centru si anvelopa creste pana in punctul in care fatada nu mai dezvaluie ceea ce se intampla la interior. Bigness transforma orasul dintr-o suma de certitudini, intr-o acumulare de mistere. 4. Numai prin marimea lor, aceste cladiri intra intr-un domeniu dincolo de bine sau rau. Impactul lor este independent de calitate. 5. Impreuna, aceste rupturi de scara, compozitie arhitecturala , de traditie, transparenta, etica, duc la ruptura finala. Astfel, Bigness nu mai face parte din tesutul urban.

MAXIMUL In absenta uneori teorii, cat de mult poate face arhitectura? Din cauza lipsei uneori teorii a Bigness-ului nu stim ce sa facem cu el, nu stim unde sa il punem, cand sa il folosim, sau cum sa il proiectam. Doar cu ajutorul Bigness-ului arhitectura se poate separa de miscarile artistice/ideologice ale modernismului si formalismului pentru a-si recapata puterea de a fi un mijloc de modernizare. Teoria Bigness propune o noua economie in care nu mai este totul arhitectura, dar in care o pozitie strategica este redobandita prin retragere si condensare.

INCEPUTUL Bigness distruge, dar in acelasi timp este un nou inceput, capabil sa reasambleze ceea ce a distrus. Paradoxal, Bigness, in ciuda tuturor calculelor necesare proiectarii prin rigiditatea sa - este acea arhitectura care construieste imprevizibilul. Numai cladirile care pot fi catalogate ca apartinand Bigness-ului pot sustine cu success un amestec de evenimente in acelasi containar. Se dezvolta strategii de organizare, in acelasi timp de independenta si interdependenta in interiorul unui spatiu mai mare, intr-o simbioza care exacerbeaza caracterul specific si nu il compromite. La prima vedere, activitatile comasate intr-o structura mare par ca trebuie sa interactioneze, dar tocmai marimea cladirii le pastreaza separat. Unele zone vor fi lasate pe din afara, libere de arhitectura, pentru ca este imposibil de animat o asemenea masa.

ECHIPA Like mountain climbers tied together by lifesaving ropes, the makers of Bigness are a team Bigness-ul este definit de complexitate. Bigness reprezinta momentul in care arhitectura atinge in acelasi timp punctele de minim si de maxim; de maxim datorita marimii obiectului; de minim din cauza pierderii autonomiei, facand arhitectura mai putin persoanala, pentru ca nu mai poate fi atribuita unui singur om arhitectul. Munca de echipa este inevitabila la o asemenea masa, cladirile mari fiind inconjurate de tehnologie, inginerie, constructori, politici etc. Cum arta a disparut, Bigness-ul este liber sa fie definit de altceva. Alege sa fie definit de complexitate. Peste o anumita marime, o cladire nu mai poate fi controlata de un singur gest architectural, nici macar de o combinatie de gesture arhitecturale. Este pur si simplu prea mare! Incepe sa depinda de alte lucruri, de alte profesii. Renunta la control in fata altor profesii care devin la fel de importante ca cea a arhitectului.

BASTION Daca Bigness transforma arhitectura, acumularile sale genereaza un nou tip de oras. Exteriorul orasului nu mai este un teatru colectiv unde se intampla diverse evenimente; experimentul colectiv dispare. Strada devine un rest, un simplu segment al planului metropolitan continuu, unde resturi ale trecutului infrunta echipamentele noi. Cladirile mari pot exista oriunde in planul orasului, dar sunt incapabile sa stabileasca relatii cu orasul clasic. Prin cantitatea si complexitatea facilitatilor pe care le ofera, Bigness este el insusi urban.

BIGNESS = ARHITECTURA VS. URBANISM Bigness nu mai are nevoie de oras; concureaza cu orasul; reprezinta orasul; este orasul. Bigness, prin independenta fata de context, este arhitectura care poate supravietui noilor conditii globale (tabula rasa). Descoperirea initiala a contextului, cu siguranta implica reproducerea sau o alta forma de falsificare (Rem Koolhaas). Bigness isi castiga independenta. Prin masa sa bruta, relatia cu terenul, cu orasul, devine minimala, reducandu-se pana la urma la un singur hol de intrare. Cladirile mari pot fi pozitionate oriunde, pentru ca depind numai de sine. Cladirile mari ajung sa absoarba orasul, acesta devenind irelevant. Chiar daca aceste cladiri mari exista in oras, ele concureaza cu acesta, dar trebuie sa isi convinga prizonierii sa il aleaga. Bigness reprezinta in acelasi timp si moartea spatiului public, de aici si incercarea de a gasi noi metode de a acomoda colectivul. Bigness pune capat obsesiei legate de istorie si context.

EXEMPLE National Dance Theater

Intentia designului initial includea o cutie functionala decorata la exterior cu elemente flamboainate in armonie cu vernacularul, dar in schimb a devenit o fatada banala care dezvaluie prea putin din interior . Aceasta a fost o metoda de a defini un teatru prin separarea stricta a componentelor. Cele 2 parti ale teatrului care de obicei sunt combinate intr-un intreg(scena si auditoriumul) sunt separate pentru a le permite sa-si indeplineasca functiunea cat mai eficient. Interiorul este separat de fatada exterioara si apoi separat si mai mult de functiunile utilitare.

City Hall

S-a dovedit a fi dificil sa pui o astfel de masa in contextul european in care istoria este un factor foarte important. Marimea volumului incepe sa afecteze relatia dintre interior si exterior., acestea devenind doua proiecte diferite.

Congrexpo- Lille France 1994

Congrexpo are 300 de m lungime cu trei componente majore: Zenith, o sala de concerte de 5000 de locuri; Congress, un centru de conferinte cu trei auditorii; si Expo o sala de expozitii de 20000 m2. Pe directia E-V fiecare componenta poate fi folosita independent, dar deschiderile dintre componente fac pozibila folosirea cladirii ca o singura entitate pe axa N-S, pentru a mixa programele si genera hibrizi. Sunt doua usi metalice imense intre Zenith si Expo care se pot deschide sau inchide, iar cand sunt deschise partiile separate devin un intreg, asa ca ne putem gandii la el si ca un teatru cu un culise de 200m adancime sau orice alta combinatie a acestor parti. Din punct de vedere arhitectural Congrexpo este extrem de simpla: in partea de nord este sala de concerte dintr-o mare de beton de forma unei scoici; o placa de beton, pliata n funcie de sala de spectacole, devine un pod i formeaz centrul de conferine. Podul este plasat pe suprafata cladiri, pe niste piloni enormi, in asa fel incat conexiunea-dar si separarea- dintre sala de concerte si spatiul de expozitii sepoate face cu usurinta. Singurul gest spre unitate este un singur acoperis sub care sunt toate cele trei elemente. Nu este o cladire care defineste o identitate arhitecturala clara ci o cladire care creeaza si declanseaza potential aproape chiar si intr-un sens urbanistic. Asta a fost momentul cand OMA a inceput sa realizeze ca arhitectura se schimba prin urbanism extinzand limitele si generand posibilitati. Congrexpo este un echipament care cu o disociere minima de urbanismul generic acomodeaz o noua conditie urbana dar mai degraba la interior decat la exterior.