Universitatea Dunarea de Jos

Facultatea de Istorie, Filozofie si Teologie

Specializare : Sociologie
Interactionismul
simbolic
1
Studentii : aldau !ristina Disciplina : Teorii sociologice
contemporane
"#eorg#e eatrice $rof% coordonator : &alerica !iobanu
Abordari teoretice: Interactionismul simbolic
1
Accent mai mare pe individul activ, creator (opus functionalismului);
Limbajul ne permite sa devenim fiinte constiente de sine, de propria individualitate -
elementul cheie in acest proces - simbolul (ceva care semnifica altcva);
Gandirea simbolica face ca experientele noastre sa nu fie limitate la ceea ce
percepem (ne deosebeste de animale);
Orice interactiune dintre indivii implica un schimb de simboluri;
!nteractionismul simbolic studiaa "
- interactiunile dintre indivii, modul in care acestia folosesc simbolurile pentru a
exprima ceva;
- interactiunea fata in fata, in contextul vietii cotidiene;

!nteractionismul simbolic apare ca parte a relatiilor sociale iar definitia sa este foarte
simpla, ea repreetand in primul rand, un curent psihologic care explic comportamentul
prin interaciunea dintre persoane i situaii. (# interac$iune % -ism)&
'
!nterpretarea individuala a relatiilor sociale a luat forme dintre cele mai complexe in
cadrul unor curente din sociolo(ia americana, cum este si interactionismul simbolic care
porneste de la ideea ca ralatiile dintre )actori*, interactiunea oamenilor in cadrul activitatilor
colective, constau in primul rand intr- o inraurire reciproca, prin simboluri, semnificatii si
interpretari& +e aici s a ajuns la unele exa(erari ce tind sa faca din sociolo(ie un fel de
lin(vistica sau semantica sociala, reducand analia fenomenelor, proceselor si relatiilor
sociale la studiul limbii si al proceselor simbolice& Astfel, in conceptia lui ,&-inch, oamenii
1
Anthony Giddens, Sociologie, cap.21
2
Dictionarul explicativ al limbii romane
2
actioneaa dupa cum vorbesc, iar relatiile dintre ei se concretieaa numai prin idei , care
sunt exprimate la randul lor in limba& +e unde si concluia ca sociolo(ia care este o stiinta a
relatiilor sociale, se reuma la o analia speciala a limbii, la o sociolin(vistica& .espin(erea
unor exa(erari nu inseamna, pe de o parte a i(nora faptul ca analiele relationistilor au pus
in evidenta numeroase forme ale relatiilor sociale, si pe de alta parte, ca relatiile sociale
(care sunt relatii de (rup, inainte de toate) nu poseda si trasaturi simbolice evidente si nu au
o coloratura psiholo(ica individuala si interindividuala&
/
!nteractionismul simbolic pune accentul pe interactiune, pe semnificatiile si simbolurile
vehiculate in cadrul acesteia, de catre actorii sociali in le(atura cu lucrurile si ceilalti
indivii& 0intetic, investi(area interactionist-simbolica a realitatii sociale admite trei premise
subsidiare"
a& oamenii se raporteaa la lumea sociala pe baa semnificatiilor pe care aceasta le are
pentru ei;
b& semnificatiile se constituie si se devolta in procesul interactiunii sociale;
c& interpretarile date semnificatiilor variaa in conditiile interactionale ale situatiilor
concrete in care oamenii sunt implicati&
Interacionismul simbolic.
1
2eoriile cunoscute sub numele de interac$ionism simbolic
sunt reultatul cercet3rilor unui (rup de sociolo(i ce s-a autodenumit coala de la Chicago.
,entru Herbert Blumer, interac$ionismul simbolic (termen ce 4i apar$ine) se axea3 pe
natura simbolic3 a vie$ii sociale&
5l reum3 demersul de acest tip 4n trei premise principale" prima ar fi c3 oamenii ac$ionea3
fa$3 de lucruri prin perspectiva semnifica$iilor pe care acestea le poart3, a doua este c3
semnifica$iile 4n cau3 se nasc din interac$iunile sociale, 6i a treia c3 semnifica$iile sunt
utiliate 6i interpretate de fiecare individ 4n raporturile cu lucrurile 4nt7lnite de acesta&
8odificarea semnifica$iilor 4n cadrul interac$ionismului simbolic este una permanent3,
4ntr-un proces dinamic de decodare continu3& 9ariabile cum ar fi cultura, spre exemplu,
influen$ea3 ac$iunea social3 4ntr-o anumit3 direc$ie, f3r3 a fi determinant3& 0e evit3 astfel
determinismul structuralist, :lumer consider7nd c3 indiviii nu reac$ionea3 primordial
conform structurilor sociale sau culturale, ci raport7ndu-se la diferite situa$ii 4n care se afl3&
;n cadrul unui astfel de sistem, comunicarea cap3t3 o esen$3 creativ3, prin comunicare

!on "ihailescu # Sociologie generala, pg.11$

%
&rm'toarele dou' teorii expuse sunt de (apt teorii ale comunic'rii )n sociologia interpretativ' *i constituite
ca o contrareac+ie la structuralism, urm'rind perspective re(eritoare la persoan', la grupuri, la raporturile
intersubiective )n experien+a vie+ii de ,i cu ,i. -om trece )n revist' interac+ionismul simbolic *i
etnometodologia.

emi$3torul (ca individ) ac$ion7nd nu numai asupra celorlal$i, ci prin proiectarea propriei
persoane (asemenea unui rol jucat) 4n afara sa, 6i fa$3 de sine&

Erving Goffman, un repreentant de seam3 al interac$ionismului, va construi un 4ntre(
sistem baat pe negocierea continu3 pe care oamenii o adopt3 4n cadrul structurilor
or(aniate
<
, structuri 4nchise 4n care majoritatea activit3$ilor cotidiene au loc& ,rin acest
sistem interpretativ, de dramaturgie social, se va ajun(e la reultate deosebite mai ales
4n ona contextual3 6i nonverbal3 a comunic3rii& +incolo de a reclama aceast3 metod3 de
investi(a$ie ca fiind valabil3 aproape exclusiv 4n spa$ii microsociale (s3 spunem, 4n ton, 4n
cadrul sceno(rafiilor restr7nse), aceasta ar trebui aplicat3, la scar3 mai lar(3, cu mare
aten$ie& .3m7ne 4ns3 un mare c76ti( datorat lui Goffman, o aten$ie sporit3 4ndreptat3 c3tre
con6tientiarea faptului c3 oamenii 46i redefinesc )rolurile* continuu, iar canalele
comunic3rii sunt mult mai multe dec7t ne-am 4nchipui&
Interacionismul simbolic i implicaiile sale n plan
educaional
(concepte cheie"comportament social, simbol semnificativ, (est interioriat, institu$ionaliare, rol
interpretat)
Comunicarea ca principiu comun al organizarii constiintei si societatii
(eorge !erbert "ead#
=omportamentul social al speciei umane are, in opinia lui Geor(e >erbert 8ead (?@A/-
?B/?), o baa biolo(ica constind in impulsul sexual sau de reproducere, impulsul parental
(matern sau patern), impulsul sau atitudinea de solidaritate& 2otusi, nici comportamentul
social al individului si nici or(aniarea sociala nu se baeaa, la nivelul speciei umane, pe
un principiu natural& ,rincipiul pe care l-am considerat fundamental in or(aniarea sociala
umana este cel al comunicarii care implica o participare cu celalalt& Aceasta impune ca
celalalt sa apara in subiect, ca subiectul sa se identifice cu celalalt si sa devina constient de
sine (ratie celuilalt
A
& !n mod obisnuit se considera ca procesul comunicarii este conditionat
de existenta constiintei (8ind)&
"ecanismul gindirii " comunicarea prin simboluri semnificative; 8ead raspunde acestei
intrebari valorificind o serie de tee ale psiholo(iei behavioriste" tea paralelismului psiho-
fiic, ideea ca orice act social presupune comunicare si aceea ca gestul, oricit de
elementar, $ace parte dintr-un act social. ,e aceasta baa, psiholo(ia poate fi definita ca
stiinta care studiaa nu constiinta, ci mai de(raba experienta individului in raport cu
.
/rving Go((man, Viaa cotidian ca spectacol, /d. 0omunicare.ro, 1ucure*ti, 222, edi+ia bene(iciind de un
studiu introductiv despre 3/rving Go((man *i dramaturgia social' a lui 4a,'r -l'sceanu, pp. $#21.
5
"ead, 16%, trad. (r., 165
%
conditiile in care ea se produce& Atunci cind aceste conditii sint sociale, analia se
deplaseaa pe terenul psiholo(iei sociale& ,entru o astfel de stiinta, faptul primar il constituie
actul social care inseamna interactiune a unor or(anisme diferite, adica adaptarea reciproca a
conduitelor lor in elaborarea procesului social& ,utem (asi in acest proces ceea ce numim
(est, respectiv fae ale actului social care aduc o adaptare a or(anismului la reactia unui alt
or(anism si care includ atit o atitudine observabila, cit si ceea ce se numeste atitudine
interioara& !n functie de natura atitudinii interioare, (estul poate fi"
a) gest reflex
b) gest semnificativ
Gestul reflex poate fi identificat in orice act social (interactiune) din lumea animala (in
lupta dintre doi ciini, de exemplu)& 5l este determinat de (pre)dispoitia or(anismului de a
reactiona intr-un anume fel la un stimul preent hic et nunc& 8esajul pe care un astfel de
(est il comunica se inscrie in limitele informatiei cuprinse in codul (enetic& Or(anismul
animal nu poate decodifica un alt tip de informatie, iar comportamentul preent este
intotdeauna determinat din trecut& !n caul or(anismului uman, anatomia si fiiolo(ia
particulare ale sistemului nervos fac posibila depasirea (estului reflex si aparitia unui raport
de determinare a (estului (comportamentului) actual de faele ulterioare ale actului care pot
fi anticipate% gestul-reactie al partenerului, propria conduita de raspuns s&a&m&d&
estului-stimul obser&abil i se ataseaa o atitudine interioara care imbraca forma unui fapt
de constiinta propriu-is, a unei semnificatii; gestul devine gest semnificativ& 0emnificatia,
care poate fi explicita sau implicita, consta in gestul-reactie anticipat; in consecinta, ea nu
trebuie inteleasa ca o stare a constiintei; ea apare in procesul experientei sociale si trebuie
conceputa ca existenta in planul acestei experiente&
O cate(orie aparte de (esturi semnificative o constituie simbolurile semni$icati&e
(limba'ul#% acestea sunt parti ale experientei care arata, indica sau repreinta alte parti (care
nu sunt date in situatia preenta) si fac sa se nasca simultan in parteneri aceeasi atitudine
interioara, aceeasi semnificatie&
Atunci cand reactia partenerului poate fi provocata, prin anticipare, in subiectul insusi,
individul intele(e actul celuilalt& 8ecanismul (eneral al (andirii (8ind) se afla in acest
proces de comprehensiune a celuilalt, la care se ajun(e ca urmare a comunicarii prin
simboluri semnificative in cadrul unui proces social& !nteli(enta nu este posibila decit
datorita (estului devenit simbol semnificativ; fara el nu exista (andire, intrucit aceasta nu
este decit conversatie interioriata sau implicita a individului care comunica cu sine insusi
prin intermediul unor astfel de (esturi& 5senta insasi a (andirii o constituie interioriarea, in
cursul experientei noastre, a conversatiilor prin (esturi pe care noi le realiam cu ceilalti in
procesul social& Gesturile astfel interioriate sint simboluri semnificative deoarece au
aceleasi semnificatii pentru toti indiviii unei societati date sau unui (rup social; ele fac sa
se nasca aceleasi atitudini in cei care le executa si in cei care reactioneaa la ele& Altfel,
individul nu le-ar putea nici interioria, nici constientia, nici intele(e& +ar, pe de alta parte,
putem considera procesul social al experientei ca fiind anterior (intr-o forma rudimentara)
existentei constiintei, si putem explica ori(inea constiintelor in cadrul interactiunii
indiviilor in acest proces& Astfel, nu numai ori(inea constiintelor, ci si interactiunea lor (pe
care, in aceste conditii, trebuie sa o consideram ca esentiala, decur(and din insasi natura
acestora si presupusa prin chiar existenta lor) inceteaa sa mai para misterioasa sau
miraculoasa. (u comunicarea este produsul constiintei, ci, dimpotri&a, constiinta este cea
.
care se origineaza in comunicare, datorita unei con&ersatii prin gesturi, intr-un proces sau
context social al experientei.
)
Constiinta de sine (0elf) ca ansamblu or(aniat al atitudinilor (rupului (altul semnificativ si
altul (eneraliat)
Orice proces social implica, asadar, o unitate e(oalter& Ciecare dintre parteneri este in e(ala
masura sa elaboree (esturi semnificative si, in special, simboluri semnificative, si obiect
caruia i se atribuie semnificatii si in functie de care este orientat comportamentul
subiectului& =onstiinta se poate, insa, constitui, spre deosebire de corp, in obiect pentru sine,
devenind constiinta de sine (0elf); in acest fel, individul poate sa adopte fata de propria
persoana o atitudine impersonala, obiectiva& Aparitia 0inelui este le(ata de utiliarea
limbajului care permite provocarea in subiect a aceluiasi ansamblu de reactii (atitudini) pe
care el (subiectul) le provoaca in ceilalti& *piritul constient de sine nu este un dat biologic, ci
se constituie progresi& in experienta sociala, prin interiorizarea atitudinilor organizate ale
grupului& !n calitate de obiect pentru sine, constiinta este esentialmente o structura sociala si
se naste in experienta sociala& 8ecanismul devoltarii sale are la baa asumarea unor roluri
ale =eluilalt, care implica limbaj si comunicare& Acesta este mecanismul care, in opinia lui
8ead, explica atat evolutia populatiilor primitive, cat si pe aceea a copilului& +evoltarea
0inelui este descrisa de autorul american ca un proces stadial de trecere de la asumarea
unor roluri (atitudini# izolate dupa modelul o$erit de +ltul semnificativ (the si(nificant
other), la asumarea unor unitati de roluri (atitudini# organizate, complementare, prin
interiorizarea unui +ltul generalizat (the (eneralied other) din ce in ce mai complex.
Activitatile ludice, pot constitui ilustrari ale modului in care copilul este pus in situatia de a
interioria atitudinile celorlalti&
Asadar, constiinta (8ind), constiinta de sine (0elf) si societatea isi au ori(inea in acelasi
proces cooperativ al experientei sociale care implica limbajul si comunicarea& 5laborind o
teorie pe care o califica drept transpersonalista, sociolo(ica, 8ead descrie inteli(enta umana
si constiinta de sine ca proiectii ale con&ersatiei prin gesturi in conduita organismului
indi&idual.
Aceasta implica doua premise"
a) preexistenta temporala si lo(ica a procesului social cel putin intr-o forma primitiva in
raport cu individul constient de sine;
b) devoltarea conversatiei prin simboluri semnificative care permite interioriarea de catre
individ a situatiei sociale exterioare&
$
/.S."ead, 16%, trad. (r., 1657pg. %#%%
5
Paradigma interactionismului simbolic ( Teoria
etic!etarii")
0ocietatea americana a intrat in ultimele decenii intr-o faa de devoltare care
vieaa o reintoarcere la traditiile europene si, in primul rand, la modelul teoretic Deberian
cu privire la semnificatiile actiunii umane& Aceasta schimbare de perspectiva se poate
sintetia in urmatoarele idei"
a) respin(erea presupunerilor prealabile si a definitiilor facute situatiilor sociale prin
scheme apriorice;
b) luarea in considerare a lumii subiectivitatii umane pentru a da actiunii actorului social un
sens pe baa caruia sa se poata interpreta motivatiile actului de conduita comunicat si
orientat in raport cu conduitele celorlalti;
c) considerarea lumii sociale ca o Escena* a intalnirii dintre experiente si semnificatii
particulare si refuul de a mai considera aceasta lume un univers cantitativist dominat de
proprietati si le(i invariabile;
d) adoptarea metodei fenomenolo(ice ca fiind sin(ura in masura sa evidentiee caracterul
volitional al activitatilor umane in lumea intersubiectiva a vietii cotidiene;
e) plasarea sociolo(ului in perspectiva actorului social care exercita actiunea, adica
convertirea semnificatiilor reale intr-o lume alternativa celei cotidiene, care cuprinde
interpretarea interpretarilor subiective ale actiunii&
,roblema fundamentala a acestei teorii consta in aflarea unui raspuns la intrebarea ,de
ce (cum # o anumita conduita este desemnata ca $iind de&ianta -, insa sintea teoriei
etichetarii necesita cateva enunturi"
a) impartirea oamenilor in indivii normali si indivii devianti nu poate fi sustinuta, intrucat
toti oamenii, intr-un moment sau altul al vietii lor, incalca normele sociale;
b) majoritatea acestor cauri de incalcare a normelor sociale nu este detectata de catre
a(entii de control social si este denumita Edevianta primara*;
c) calificarea unui act ca fiind deviant depinde de reactia societatii fata de incalcarea
normelor, de imprejurarile in care se produc aceste abateri si de cate(oriile de indivii
desemnati ca devianti;
d) din punctul de vedere al deviantilor insisi, conduita lor este perfect normala ( este E asa
cum trebuie sa fie* in sensul postulat de 5& +urFheim)& Abia dupa ce are loc procesul de
etichetare din afara, apare devianta ca atare, denumita Edevianta secundara*& !ndiviii
etichetati ca devianti adopta o conduita conforma cu aceasta eticheta, cautand compania
unor persoane care au aceesi identitate si impartasesc acelasi stil de viata;
e) procesul de etichetare este realiat de catre a(enti de control social care au puterea de a
sti(matia, de a supune pe indiviii nonconformisti ununi ritual de de(radare, de a-i
sanctiona si de a-i obli(a sa se resocialiee pentru a reveni la identitatea considerata
Enormala* de catre societate&
$
=a orice conceptie fenomenolo(ica, teoria etichetarii are si limite"
reduce explicatia sociolo(ica la o simpla interpretare de semnificatii, i(nora
determinantele structurale ale conduitelor umane;
- identifica devianta cu anormalitatea, i(norand faptul ca devianta este un fenomen
social, iar anormalitatea este un fenomen psihopatolo(ic;
i(nora cauele primare ale deviantei in favoarea consecintelor secundare
determinate de etichetare;
nu ia in considerare devianta cu caracter secundar sau nedetectat, cum sunt
actele de coruptie a acelor care detin puterea , care de cele mai multe ori nu sunt nici
sti(matiate, nici etichetate&
Teoria etic!etarii a avut un impact puternic asupra miscarii de umaniare a mediilor
carcerale, prin semnalarea pericolelor institutionaliarii, ale dependentei prelun(ite fata de
institutiile de control social (mai ales in caul detinutilor infractori sau al pacientilor din
spitalele de psihiatrie) si a oferit , totodata, o descriere mai adecvata a modului de
desfasurare a unor Ecariere deviante* determinate de mecanismele etichetarii&

+isputa trasatura-situatie a capatat noi dimensiuni dupa ce -&8ischel (?BA@) a
demonstart ca trasaturile de personalitate nu pot explica mai mult de BG din variabilitatea
comportamentului uman, procent prea mic pentru pretentiile explicative ale unei teorii
stiintifice& 5fectul acestei critici asupra teoriilor trasaturii a fost devastator si, timp de mai
bine de un deceniu, aceste teorii aproape ca au disparut din peisajul psiholo(iei
personalitatii& =ritica lui 8ischel s-a dovedit benefica, deoarece noile teorii au foist nevoite
sa-si reviuiasca drastic metodele si sa-si rafinee ar(umentele& 5l a prospus ca noile
cercatari sa renunte la studierea comportamentelor iolate si sa inferee trasaturi numai pe
baa observatiei sistematice a unor seturi complexe de comportamente& !n acest context al
relansarii controversei dintre adeptii trasaturii de personalitate si situationisti s-a conturat tot
mai clar si poitia acelor cercetatori care au preferat calea de mijloc" interactionismul#
!nteractionistii considera ca trasaturile de personalitate, cat si situatiile sociale au ponderi
e(ale in influentarea actelor noastre comportamentale& 8ai mult, ei cred ca o mare parte a
variabilitatii comportamentale provine din interactiunea situatiilor sociale cu trasaturile& 5i
nu se limiteaa insa la a recunoaste importanta ambilor factori cauali in determinarea
comportamentului social, si incearca sa delimitee o a treia cate(orie distincta de factori,
$ariabilele moderatoare# Cunctia acestor variabile moderatoare este aceea de a favoria
schimbarea cauelor comportamentului social de la trasatura la situatie sau invers& Astfel,
scopul interactionistilor este, pe de o parte, acela de a identifica astfel de variabile
moderatoare, iar pe de alta parte, acela de a intele(e mecanismul prin care se realieaa
aceasta schimbare&
8
8ischel, este unul dintre cei care au adoptat poitia interactionista, si considera ca un
bun exemplu de situatie puternica este chiar experimentul psiholo(ic& Ciind o situatie bine
structurata, care indica variante putine si clare de raspuns, experimentul psiholo(ic este
similar, in opinia acestui autor, cu o piesa de teatru al carei scenariu este deja scris, actorii
avand prea putine sanse de a improvia, de a se exprima cu adevarat pe ei insisi& ,e de alta
parte,a tunci cand situatia este nestructurata, ea lasa loc manifestarii libere a diferentelor
individuale, estompand factorii sociali si permitand factorilor interni sa (hidee
comportamentul& !nteractionistii isi propun sa-si dea seama de relatia dintre trei cate(orii de
astfel de factori " situatie, trasatura si variabile moderatoare& .eulta de aici o complicare
serioasa atat a demersului metodolo(ic, cat si a celui teoretic, ceea ce face ca
interactionismul sa fie inca destul de putin atractiv, si in consecinta, sa nu aiba atat de multi
adepti ca teoriile situationiste sau cele ale trasaturii&
6
12
11