I.

Imprumuturile publice - aspecte generale, caracteristici:

Deficitul bugetar impune apelul statelor la alte resurse financiare, astfel aparnd creditul public
cu ajutorul cruia aceste ri i procur complementul de resurse.
Creditul public reprezint expresia ansamblului operaiilor prin care statul ii procur o parte
din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, n condiiile de rambursabilitate i
cu plata unei dobnzi sau cu acordarea altor avantaje subscriitorilor.
Formele creditului:
1. contractare direc de stat (si asimilatele acestuia) a mprumuturilor angajate de la
persoanele fizice sau/i juridice;
2. prin instituii specializate bnci, case de economii, case de asigurri sociale, case de pensii,
societi de asigurri i reasigurri etc. care colecteaz o parte din disponibilitile baneti
de pe pia i le pun la dispoziia statului (i asimilatelor sale) pe o perioad de timp
determinat i n condiii clar precizate.
Caracteristicile mprumutului de stat:
1. caracter contractual;
2. caracter facultativ, n rare cazuri, forat (ex.mprumuturile forate n caz de rzboi)
3. are caracter rambursabil statul stabilete termenul de rambursare;
4. asigur contraprestaie dobnd sau ctig.
Destinatia mprumuturilor publice:
1. Necesiti de trezorerie
- Pe parcursul anului, poate exista o neconcordan ntre termenele la care se incaseaza
veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Pe timpul execuiei bugetare, apar fie goluri
de cas (cnd plile devanseaz ncasrile), fie un plus de resurse.
- Golurile de cas ale bugetului public sunt acoperite cu ajutorul sumelor mprumutate de la
alte instituii de stat, care nregistreaza un surplus de resurse financiare. In momentul
incasrii veniturilor bugetare prevzute, suma mprumutat se restituie instituiei creditoare.
- Daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a
acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicit mprumuturi, pe termen scurt, de la ali
deintori de resurse baneti de pe pia, inclusiv de la banca central (sub forma unui avans
n contul veniturilor bugetare viitoare, n limitele i n condiiile prevzute de lege). Resursele
baneti, mprumutate de la diveri deintori publici sau privai, nu mresc masa monetar, ci
numai o redistribuie. Resursele imprumutate de la banca central constituie o emisiune de
bani fr acoperire. De asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate
avea consecine negative asupra circulaiei monetare dac sumele obinute nu se ramburseaz
la termenele stabilite.
2. Necesiti de echilibru bugetar.
- Pentru finanarea deficitului bugetar, statul se mprumut pe piaa intern sau extern.
- Pentru mprumuturile contractate pe piaa intern, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur.
Emisiunea bonurilor de tezaur, n unele ri, este limitat prin lege, n timp ce n altele este
nelimitat. Cnd nu este plafonat devine mijloc de echilibrare a bugetului de stat.
- In cursul anului, pentru acoperirea decalajului temporar dintre ncasrile i plile din contul
curent general al Trezoreriei statului, Banca National a Romniei poate acorda mprumuturi,
pe o perioad de cel mult 180 de zile si in conditii de dobnda la nivelul pietei, pe baza unor
conventii incheiate cu Ministerul Finantelor. Suma totala a imprumuturilor acordate statului,
de catre Banca Nationala a Romniei, nu poate depi n nici un exreciiu financiar anual
echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate n anul precedent, iar soldul
permanent al mprumuturilor acordate i nerambursate nu poate depi suma total rezultat
din dublarea capitalului i a fondului de rezerv al Bancii Naionale a Romniei.
- Pentru acoperirea deficitelor bugetare, se utilizeaz deasemenea contractarea de
imprumuturi, pe termene medii (1-5 ani) si lungi (mai mari de 5 ani).

Tipologia imprumuturilor publice:
1. dupa forma de exprimare, imprumuturile publice sunt:
in natur;
in bani.
2. in functie de moneda in care se exprim:
imprumuturi publice in moneda nationala;
imprumuturi publice in moneda straina, care poate fi a statului creditor sau o terta moneda
straina (D.T.S., EURO, etc.);
3. n funcie de garaniile acordate de state subscriitorilor la mprumuturi:
imprumuturi publice cu garanii personale (care obliga statul debitor sa angajeze cautiunea
asiguratorie a altui stat);
imprumuturi publice cu garanii reale (implic angajamentul garantrii printr-un venit
bugetar sigur i permanent, proporional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).
4. dupa clauza rambursarii, imprumuturi publice :
amortizabile (termenele de rambursare si modalitatile de efectuare a rambursarii se
stabilesc in prealabil);
imprumuturi neamortizabile (cnd statul se obliga sa plateasca, anual, dobnzile datorate,
fara sa defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale fata de subscriitorii imprumutului)
5. dupa forma titlurilor emise de stat:
imprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se emit cnd numarul
subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin restrictia platii veniturilor aferente si
rambursarea sumelor scadente doar catre titulari);
imprumuturi cu titlu la purtator" (se emit in cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, in
scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si in
transmiterea capitalului);
imprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza doar titularilor, iar
dobnzile se platesc pe baza cupoanelor la purtator").
6. in functie de natura raporturilor juridice dintre pri:
voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntara, fara nici o
constrngere directa);
fortate (in acest caz, statul obliga anumite categorii de contribuabili sa subscrie, iar aceste
imprumuturi pot fi, asa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).
7. in funcie de perioada de timp pentru care se contracteaz, deosebim:
imprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pna la 1 an);
imprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani);
imprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);
imprumuturi fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor viagere).
8. in funcie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public:
imprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemanatoare cu
aceea a efectelor de comert si pot fi vndute/cumparate la bursele de valori, in functie de
cotatia lor efectiva);
imprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursa, dar pot
fi vndute la valoarea lor nominala);
imprumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi in gaj pentru
constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut de la banca sau de la alta institutie de
credit).
9. n funcie de avantajele acordate de stat creditorilor sai:
cu dobnda (in acest caz rata dobnzii este stabilita de emitent, putnd fi fixa sau variabila si
este precizata in cupoanele atasate titlurilor de credit inmnate subscriitorilor);
cu cstiguri sau premii (acestea asigura participarea subscriitorilor la tragerile la sorti
periodice, iar suma totala a cstigurilor sau premiilor se stabileste in functie de rata dobnzii
aferenta unor imprumuturi similare si se repartizeaza, cu titlu de cstig, doar posesorilor
titlurilor iesite cstigatoare);
cu dobnda si cstiguri (in cazul carora dobnda se stabileste si se plateste la fel ca la
imprumuturile cu dobnda, iar cstigurile revin sub forma primelor de emisiune sau/si a
primelor de rambursare);
cu clauza de indexare (care presupun dependenta lor de o valoare reala si sunt lansate de stat
in scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital pentru creditul public, datorate inflatiei).
10. in functie de locul de plasare a titlurilor de credit public:
imprumuturi publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se exprima in
moneda nationala sau/si in unele monede straine);
imprumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de capital sau in terte
tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor creditoare, in valuta unei terte tari, in
EURO, in D.S.T. etc.).
11. in functie de scopul lansrii lor ctre public, imprumuturile publice pot fi:
financiare (cnd se contracteaza in scopul finantarii unor investitii ale statului);
bugetare (se angajeaza in scopul acoperirii unor parti din cheltuielile bugetare ordinare);
monetare (se contracteaza in scopul restrngerii masei monetare si al reducerii preturilor);
de repartitie (vizeaza atragerea unei fractiuni din disponibilitatile temporare ale pietei de
capital, in care se includ si economiile banesti ale populatiei, pentru realizarea unor
redistribuiri de produs intern brut, prin acoperirea unei parti din necesitatile financiare ale
prezentului);
ciclice-conjuncturale (se emit in perioadele de recesiune in scopul finantarii unor lucrari
publice de anvergura, de pe urma carora se asteapta o relansare economica);
de razboi (militare), lansate in scopul obtinerii de resurse financiare pentru finantarea dotarii
armatei, pentru sustinerea financiara a razboiului aflat in desfasurare si, in ultima instanta,
pentru suportarea consecintelor financiare ale razboiului (plati de despagubiri de razboi, plati
de pensii pentru veterani, invalizi, orfani si vaduve de razboi, refacerea zonelor distruse).