6 CARDIOLOGIE Explorari

CARDIOLOGIE
ANGIOCARDIOGRAFIA
Examen efectuat n scopul evalurii functionrii anumitor valve cardiace (valvele mitrale pe
partea stng a inimii si valvele tricuspide pentru partea dreapt, care mpiedic refluxul sngelui de
la ventricule spre atrii, n timpul contractiei inimii).
Angiocardiografia permite si alte aprecieri despre felul in care inima se contract si poate
pre- ciza tipul unor eventuale malformatii congenitale.
Acest examen este esential mai ales atunci cnd se are in vedere o interventie chirurgical
cardiac si atunci cnd se doreste evaluarea riscului afectiunilor cardio-vasculare care pot perturba
contractiile muschiului cardiac.
Tehnica
Angiocardiografia este un examen radiografic al crui principiu const n msurarea
diferentelor de absorbtie dintr-un fascicul de raze X de ctre tesuturile inimii.
Pentru a putea vizualiza cavitatea cardiac, se injecteaz inaintea examenului un produs
numit ,,de contrast, opac la razele X.
Pregtirea si derularea practic
Angiocardiografia necesit o spitatizare de 24-36 de ore.
Examenul se practic n sala de radiologie, sub anestezie local. Pacientul trebuie s aib
stomacul gol din ajunul zilei n care a fost stabilit examenul, (s nu fi mncat in ziua examenului).
naintea examenului, asistenta medical invit pacientul s se dezbrace si s se intind pe
masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunztoare
venei sau arterei n care se va introduce cateterul; aceast zon poate s fie la plica cotului, la plica
axilar (sub brat) sau la plica inghinal. Asistenta medical plaseaz electrozii pentru
electrocardiogram pe toracele pacientului, pentru a asigura un control permanent al activitatii
inimii n timpul desfsurarii procedurii.
Medicul care realizeaz examenul injecteaz un produs, care anesteziaz local regiunea.
(Dac pacientul este un copil, anestezistul l va supune unei anestezii generale usoare). Introduce
apoi n ven sau n arter un tub fin de plastic (cateter) cu diametrul de 1,52,5 mm, pe care l
orienteaz prin vase, pn la inim, urmrindu-i ascensiunea progresiv si verificndu-i pozitia pe
un ecran de control.
Captul caterului este prevzut cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de
contrast iodat. Cand acesta difuzeaz in cavitatea cardiac, medicul face clisee radiografice din
diferite unghiuri, totul find constant nregistrat pe electrocardiograma. La finalul examenului, el
retrage cateterul din vas si aplic un pansament dup ce a comprimat zona punctiei.
Examenul dureaz ntre 30 de minute si o or si jumtate, In functie de imaginile pe care
medicul doreste s le obtin.
Dup o angiografie, n cazul n care cateterul a fost introdus n vena de la plica cotului,
pacientul trebuie s se odihneasca cteva ore; in schimb, daca a fost introdus in zona inghinal,
pacientul trebuie s stea n decubit dorsal (pozitia lungit) 24 de ore, pentru a evita riscurile
hemoragiei locale.

Efecte secundare
In general, injectia produsului de contrast iodat este nsotit de o senzatie de cldur ce
difuzeaz in tot corpul, care nu este ins deosebit de dezagreabil.
Se mai ntmpl ca anumiti pacienti s prezinte n acele momente o senzatie de greata o
scurt indispozitie, fr gravitate. Aparitia oricror simptome trebuie semnalat medicului.
Alte efecte secundare sunt rare si n general nesemnificative: hematom n locul punctiei,
reactii alergice. Complicatiile cardiace sau hemoragice sunt rar ntlnite si de cele mai multe ori fara
consecince grave.
De retinut
Cantitatea de raze X Ia care organismul este expus n timpul acestui examen este mic. Far
exceptie el nu se practic la femeia nsrcinat, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcin nainte de acest examen
oricrei femei de vrst fertil, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insrcinata.
Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergic manifestat mai ales prin:
Great,vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scdere a tensiunii arteriale.
Medicul se va asigura deci c pacientul n-a prezentat niciodat alergii (astm, eczeme, alergie la iod),
caz in care el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate n zilele ce
preced angiografia. n acest caz, pacientul nu trebuie s se mire c va simti o stare usoar de
somnolent.
La persoanele care sufer de insuficienta renala se impun masuri de precautie printre care
consumul abundent de lichide n zilele precedente si ulterioare examenului.
Medicul va prescrie acestora n mod curent analizele care privesc functia renal: ureea si
creatinina.
Pentru a preveni orice risc legat de hemoragie, medicul va ntreba pacientul dac a luat
cumva medicamente anticoagulante sau a fcut tratament cu aspirin (fluidifiant al sngelui).
El va prescrie analize ale sn gelui, printre care determinarea grupei sanguine, a Rh-ului,
hemoleucogram si teste de coagulare a sngelui.
Rezultatele angiografiei sunt cunoscute, de cele mai multe ori, a doua zi, dup developarea
filmului radiografic si interpretarea lor de ctre medicul care a efectuat examenul.

ANGIOGRAFIA CAROTIDIANA
Examen radiologic care are drept scop studierea arterelor gatului si ale craniului (capului)
care alimenteaz creierul cu snge. Carotidele sunt principalele artere.
Angiografia carotidian permite precizarea naturii eventualelor leziuni arteriale, de cele mai
multe ori produse datorit aterosclerozei, si care constau n ngustarea lumenului arterial sau/si
pierderea elasticitatii normale asociat cu rigidizarea peretelui arterial. Aceste mocliflcri ale
arterelor sunt responsabile de accidentele vasculare cerebrale.
La acest examen se apeleaz foarte des cnd se are n vedere o interventie chirurgical
pentru tratarea acestor leziuni. Examenul permite studierea raporturilor anatomice ntre vase si
leziunea asupra creia se intervine chirurgical.

Tehnica
Angiografia carotidian este un examen radiografic al crui prin cipiu const n msurarea
diferentelor de absortie a unul fascicul de raze X de ctre diferitele tesuturi ale gtului si ale craniului
pe care le traverseaz. n timpul examenului sunt efectuate clisee.Pentru a se putea vizualiza arterele,
se injecteaz inaintea examenului un produs numit ,,de contrast, opac la razele X.
Pregatirea si derularea practic
Angiografia carotidian necesit o spitalizare de cel putin 24 de ore. Se practic in sala de
radiologie, sub anestezie local sau, foarte rar, sub anestezie general. Pacientul trebuie s nu fi
mncat nimic si s nu fi baut sau fumat n preziua examenului.
naintea examenului, pacientul se dezbrac la nivelul toracelui si se ntinde pe masa de
radiologie care se poate nclina in diferite pozitii.
Asistenta medical rade si dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii antiseptice zona
corespunztoare arterei in care va fi introdus cateterul, fie direct la nlimea arterei carotidiene, n
partea mijlocie a gtului, fie la brat sau axil (sub brat).
Medicul care face examenul injecteaz n aceast zon un produs care anesteziaz local
regiunea. In caz de anestezie general, aceasta este fcuta de ctre medicul anestezist.
Radiologul introduce un tub fin de plastic (cateter) cu diametru variabil intre 1,52,5 mm, n
artera aleas si l ghideaz, urmrind progresia acestuia i venficandu-i pozitia pe un ecran de control.
Extremitatea cateterului este prevzut cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de
contrast iodat. Cnd acesta difuzeaz, medicul realizeaza clisee radiografice din diferite unghiuri. La
finalul examenului, medicul retrage cateterul din vas si aplic un pansament dupa ce a comprimat
zona punctiei.
Procedeul dureaz intre 30 de minute si o or si jumtate, in functie de imaginile pe care
medicul doreste s le obin.
Dup o angiografle carotidian, pacientul trebuie s se odihneasc mai multe ore.
Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe
baz de aspirin (fluidiflant al sngelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar.
Medicul se informeaz deci asupra tratamentului pe care pacientul, care urmeaz a fi supus
acestui tip de examen, l urmeaz. De asemenea, i prescrie analize ale sngelui, n special
determinarea grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare.
Efecte secundare
In general, injectarea produsului de contrast iodat se asociaz cu o senzatie de cldura care
difuzeaz in tot corpul, care nu este ns deosebit de dezagreabil.
Se mai ntmpl cteodat ca unii pacienti s prezinte n acele momente senzatii de great,
varsturi, care le provoac scurte in dispozitii fr gravitate. Orice simptom, chiar dac il considerm
lipsit de important, trebuie semnalat ins medicului naintea inceperii examenului, pentru ca acesta
s poata lua msurile necesare.
Alte efecte secundare sunt rare si in general nesemnificative: poate surveni un mic hematom
la locul punctiei unde s-a introdus cateterul sau pot aprea reactii alergice de mic intensitate.
Complicatiile cardiace, hemoragice sau neurologice sunt foarte rare si de cele mai multe ori
fr consecinte grave.

De retinut
Cantitatea de raze X la care este expus organismul in cursul acestui examen este mic. Fr
exceptie, el nu se practic la femeia insrcinata din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
oricrei femei de vrst fertil, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi nsrcinat.
Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergic manifestat mai ales prin:
great,vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scdere a tensiunii arteriale. Medicul se va
asigura deci c pacientul n-a prezentat niciodat alergii (astm,eczeme, alergie la iod), n care caz, el
va prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate n zilele ce preced
angiocardiografia. n acest caz, pacientul nu trebuie s se mire c va simti o stare usoar de
somnolent.
Persoanele care sufer de insu ficient renal trebuie s consume lichide din abundent n
zilele precedente si ulterioare examenului.
creatinina.
Rezultatele sunt cunoscute, de cele mai multe ori, de pacient a doua zi, dup developarea
filmului radiologic si interpretarea lui de ctre medicul care a efectuat examenul.

ANGIOGRAFIA DIGITAILZATA sau MONITORIZATA
Examen radiologic efectuat n scopul vizualizrii si examinrii anumitor artere sau
vene.Angiografia permite, printre altele, depistarea ngustarii arterelor renale, care poate fi datorat
hipertensiunii arteriale, sau diagnosticarea unei/unor anomalii ale arterelor carotide. Se mai pot
studia: vena cav inferioar(marele trunchi venos intra-abdominal) si arterele pulmonare
suspectate de o embolie pulmonar (adic de migrarea unui cheag de snge care poate bloca vasele
plmanilor).
Tehnica
Angiografia monitorizat este un examen radiografic bazat pe principiul msurrii
diferentelor de absorbtie ale unui fascicul de raze X de ctre diversele tesuturi pe care acesta le
traverseaz. Primul cliseu este realizat la pregtire, celelalte clisee sunt obtinute dup administrarea
unui produs de contrast opac la razele X. ntr-adevr, pentru a putea vizualiza arterele sau venele se
va injecta acest produs in vase, fie pe cale venoas, fie pe cale arterial. Diferitele imagini sunt apoi
suprapuse si un program informatic pune n evident elementele care le diferentiaza, in concluzie,
anomaliile. Cliseele realizate permit stabilirea unui diagnostic corect si pe baza lui se stabileste si
tratamentul corespunztor.
Angiografia digitalizata se practic in sala de radiologie,evental in cursul unei spitalizri si se
realizeaz pe cale arterial. Pacientul trebuie s fie nemncat din dimineata zilei precedente
interventiei si nu are voie s bea lichide sau s fumeze pe durata aceleiasi perioade de timp.
Pentru a se putea vizualiza arterele sau venele, se injecteaz naintea examenului un produs
numit ,,de contrast, opac la razele X.
naintea unei angiografii digitalizate pe cale venoas, asistenta medical l invit pe pacient s
se dezbrace si s se aseze n pozitia lungit pe masa de radiologie.
Produsul de contrast iodat se injecteaz ntr-o ven de la plica cotului. Pacientul trebuie s
stea nemiscat n momentele n care sunt luate imaginile. Radiologul efectueaz n acest timp mai
multe clisee radiografice sub diferite unghiuri.
Apoi, asistenta medical plaseaz un pansament pe zona punctiei, dupa o ferm compresie a
locului respectiv.Examenul dureaz de la 30 de minute la o or si jumtate.
naintea unei angiografii digitalizate pe cale arterial, asistenta medical invit pacientul s se
dezbrace si s se aseze n decubit dorsal (pozitia lungit) pe masa de radiologie. Ea rade si
dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunztoare unei artere, cel mai frecvent
din zona axilar (sub brat) sau de la plica cotului. Radiologul injecteaz un produs farmacologic care
anesteziaz local regiunea.
Introduce apoi un tub fin din plastic (cateter), cu diametrul variabil (1,52,5 mm) n artera
selectat si l ghideaz, urmrind progresia acestuia i verificndu-i pozitia pe un ecran de control.
Extremitatea cateterului este pre vzut cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de
contrast iodat, n cantitate mult mai mica dect n cazul unei angiografii convenionale. Medicul
recomand pacientului, pentru o cat mai fidel imagine, s nu se miste n timpul realizrii cliseelor
radiologice. Cnd produsul difuzeaz, el efectueaz aceste clisee din diferite unghiuri. La finalul
examenului, retrage cateterul si aplica un pansament local dupa ce a comprimat zona
punctiei.Examenul dureaz intre 30 de minute si o or si jumtate.
Dupa o angiografie, n cazul n care cateterul a fost introdus in zona inghinal sau axilar,
recomand ca pacientul s se odihneasc n decubit dorsal (pozitia lungit) timp de aproximativ 24 de
ore, pentru a se evita riscurile unei hemoragii locale.
Efecte secundare
In general, injectarea produsului de contrast iodat se asociaz cu o senzatie de cldur care
difuzeaz in tot corpul, care nu este ns deosebit de dezagreabil.
Se mai ntmpl cteodat ca unii pacienti s prezinte n acele momente senzatie de great,
varsturi, care le provoac scurte indispozitii fr gravitate. Orice simptom, chiar considerat ca fiind
lipsit de important, trebuie semnalat ns medicului inaintea nceperii efecturii examenului, pentru
ca acesta s poat lua msurile necesare.
Alte efecte secundare sunt rare si in general usoare: un mic hematom la locul punctiei unde
s-a in trodus cateterul si reactii alergice.Complicatiile cardiace, hemoragice sau neurologice sunt
foarte rare si de cele mai multe ori fr consecinte grave.
De retinut
Cantitatea de raze X Ia care este expus organismul n cursul acestui examen este mic. Fr
exceptie, el nu se practic la femeia insrcinat, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
putea reprezenta pentru fat.Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergic
manifestat mai ales prin: great vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scdere a tensiunii
arteriale.
Medicul se va asigura deci c pacientul n-a prezentat niciodat alergic (astm, eczeme, alergie
la iod). n acest caz, el va prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate in zilele
ce preced angiografia. Pacientul nu trebuie s se mire c va simti o stare usoar de somnolent
Persoanele care sufer de insuficient renal trebuie s consume lichide din abundent in
zilele precedente si ulterioare examenului.
Medicul va prescrie acestora in mod curent analizele care privesc functia renal: ureea si
creatinina.
Pentru a preveni riscurile hemoragiei, cnd examenul este practicat pe cale arterial,trata-
mentul cu medicamente anticoagulante sau pe baz de aspirin (fluidifiant al sangelui) trebuie
diminuat sau suspendat temporar.Medicul se inforrneaz deci asupra tratamentului administrat
pacientului care urrneaz a fi supus acestui tip de examen.
Rezultatele sunt cunoscute de cele mai multe ori de ctre pacient a doua zi, dup
developarea filmului radiologic si interpretarea lui de ctre medicul care a efectuat examenul.

ANGIOSCINTIGRAFIA CARDIACA
Examen care are ca scop studierea modului in care inima se contract (permite punerea in
evident a unei afectiuni cardiace care perturb functionarea in totalitate sau numai partial a
muschiului cardiac).De asemenea, examenul permite stabilirea gradului in care activitatea inimii este
influentat de anumite afectiuni cardiace.
Angioscintigrafia cardiac l aut pe medic s determine dac simptomele constatate au dus
la insuficienta cardiac.
Tehnica
Angioscintigrafia cardiac const in injectarea pacientului cu un produs slab radioactiv, numit
technetiu care patrunde in snge si difuzeaz in cavitatea cardiac. Razele emise sunt inregistrate
apoi pe un captator extern. El msoar astfel radioactivitatea cardiac exact nainte si dup fiecare
con tractie, ceea ce permite cunoasterea cantitatii (fractiunii) de volum sanguin eliminat in cursul
fiecrui ciclu cardiac.
Acest examen, adresat att inimii in ansamblu, cat si zonei nvecinate, poate fi realizat n
timpul repausului, n cursul efortului si, nca o data, dup ce au fost administrate medicamente care
s stimuleze sistemul cardio-circulator.
Angiografia cardiac se practic ntr-un serviciu de medicin nucleara, singurul autorizat s
utilizeze produse radioactive de uz medical.
naintea examenului, asistenta rnedical l invit pe pacient s se dezbrace la nivelul toracelui
si s se aseze in pozitia culcat pe masa de examinare. Ea plaseaz electrozii cu ajutorul crora se va
realiza electrocardiograma.
Medicul injecteaz technetiu (pur sau amestecat cu albumin), direct intravenos. Uneori,
acesta se fixeaz pe globulele rosii ale pacientului. n acest caz, pacientului i se face o recoltare de
snge. Proba de snge este amestecat cu compusul radioactiv, procedur numit marcarea
globulelor rosii apoi sngele este reinjectat pe cale venoas. Pe msura difuziei, sunt efectuate mai
multe nregistrari ale radioactivittii emise.
Electrocardiograma, nregistrat pe toat durata angioscintigrafiei, permite medicului
sincronizarea nregistrrii imaginilor cu fazele ciclului cardiac. Datele sunt apoi prelucrate electronic.
Examenul dureaz intre 30 si 60 de minute.
De retinut
Angioscintigrafia nu este insotit de nici un efect secundar.
Injectat in doze foarte mici, technetiul nu prezint nici un pe ricol pentru organism, cu
exceptia femeilor insprcinate, din cauza riscului pe care l-ar putea prezenta pentru fat. In acest caz,
examenul este contraindicat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcin nainte de
angioscintigrafia cardiac oricrei femei aflate la vrst fertil, care nu a folosit mijloace
contraceptive si ar putea fi nsarcinat.
AORTOGRAFIA
Examen care are ca scop observarea si studierea eventualelor leziuni ale aortei (aorta
cardiac este principala arter a organismului, de unde provin toate vasele arteriale care pornesc
ctre organe si membre). Aortografia se poate practica la abdomen, la torace sau, mai rar, la ambele.
Aortografia este recomandat mai ales naintea unei interventii chirurgicale pe aorta, care
poate fi sediul plcilor de aterom. De asemenea, acest examen descopera si eventualele malformatii
congenitale.
Tehnica
Aortografia este un examen radiologic al crui principiu const n msurarea diferentelor de
absorbtie ale unui fascicul de raze X de ctre diferitele tesuturi pe care acesta le traverseaz.
nainte de a putea vizualiza aorta, trebuie injectat n timpul examenului un produs numit ,,de
contrast, opac la razele X.
Aortografla necesit o spitalizare de 2448 ore. Ea se realizeaz n sala de radiologie sub
anestezie local.
Pacientul trebuie s fie nemncat din dimineata zilei precedente interventiei si nu are voie s
bea lichide sau s fumeze pe durata aceleiasi perioade de timp.
naintea examenului, asistenta medical l invit pe pacient s se dezbrace si s se aseze pe
masa de radiologie in pozitia culcat pe spate. Ea rade si dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii
antiseptice zona unde va fi introdus cateterul, fie n regiunea axilar, fie n regiunea lombar (in acest
caz, pacientul este ntins cu fasa in jos), fie, mai rar, n brat.
Asistenta medical plaseaz electrozii pentru electrocardiograma, astfel nct s se poat
asigura un control permanent al activittii cardiace pe timpul desfasurarii procedurii.
Apoi, radiologul injecteaz un produs farmacologic care anesteziaz local regiunea. Dac
pacientul este un copil, se practic o anestezie generala usoara.
Medicul introduce in aorta un tub fin de plastic (cateter), cu un diametru variabil ntre 1,5
2,5 mm si l ghideaz, urmrind progresia acestuia si verificndu-i pozitia pe un ecran de control.
Extremitatea cateterului este prevzut cu unul sau mai multe orificii prin care trece
produsul de contrast iodat. Cnd acesta difuzeaz, medicul realizeaz clisee radiografice din diferite
unghiuri. La finalul examenului, medicul retrage cateterul si aplica un pansament local dup ce a
comprimat zona punctiei.
Procedeul dureaz intre una si dou ore, n functie de imaginile pe care medicul doreste s le
obtina.Dupa o aortografie, n cazul n care cateterul a fost introdus n brat, pacientul trebuie s se
odihneasc fara a se misca, timp de cteva ore; dac a fost introdus in zona axilar, pacientul trebuie
s stea in pozitia culcat timp de 24 de ore, ca s evite riscurile unei hemoragii locale.
baz de aspirina (fluidifiant al sangelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar.
Medicul se informeaz deci asupra tratamentului pe care l urmeaz pacientul care urmeaz
a fi supus acestui tip de examen. De asemenea, i prescrie analize ale sngelui, n special
Efecte secundare
difuzeaz in tot corpul, care ns nu este deosebit de dezagreabil.
Se mai ntmpl cteodat ca unii pacienti s prezinte n acele momente senzatie de great,
vrsturi ce le provoac scurte indispozitii fr gravitate. Once simptom, considerat ca fiind lipsit de
important, trebuie semnalat ns medicului naintea efectunii examenului, pentru ca acesta s
poat lua msurile necesare.
Alte efecte secundare sunt rare si n general nesemnificative: un mic hematom la locul
punctiei unde s-a introdus cateterul; reactii alergice la iod.Complicatiile cardiace sau hemoragice sunt
foarte rare si de cele mai multe ori fr consecinte grave.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mic. Fr
excepii el nu se practic la femeia nsrcinat, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
oricrei femei de vrst fertil, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi nsrcinat.
Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergic manifestat mai ales
prin:greturi, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scdere a tensiunii arteriale.Medicul se
va asigura deci c pacientul nu a prezentat niciodat alergii (astm, eczeme, alergie la iod). n acest caz,
el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate n zilele ce preced
aortografia. n acest caz, pacientul nu trebuie s se mire c va simti o stare usoar de somnolent.
La persoanele care sufer de insuficient renal se impun, de asemenea, msuri de precautie
printre altele, consumul de lichide din belsug in zilele precedente si ulterioare examenului.Medicul va
prescrie acestor pacienti in mod curent analizele care privesc functia renal: ureea si creatinina.
Rezultatele sunt cunoscute de cele mai multe ori de pacient a doua zi, dup developarea
ARTERIOGRAFIA
Examen radiologic efectuat n scopul punerii n evident a eventualelor leziuni arteriale
produse de ateroscleroz. Aceste leziuni determin depunerile de colesterol pe peretele arterelor.
Arteriografia este aplicabil majoritatii arterelor din organism, dar exploreaza, in general, in functie
de afectiunile fiecrui pacient, un singur arbore arterial: aorta (aortografia), arterele inimii
(coronarografia), arterele care iriga creierul (angiografia carotidian), arterele digestive, arterele
membrelor (n special ale membrelor inferioare).
Tehnica
Arteriografia, numit si angiografie, este un examen radiografic al crui principiu const n
msurarea diferentelor de absorbtie ale unui fascicul de raze X de ctre diversele tesuturi pe care
acesta le traverseaz. Arteriografia poate fi conventional sau digitalizat, n acest ultim caz datele
nregistrate fiind prelucrate electronic.
nainte de a putea vizualiza arterele, se injecteaz n timpul examenului un produs numit ,,de
contrast, opac la razele X.
Arteriografia necesit, fr exceptie o spitalizare de la 24 la 48 de ore. Se practic in sala de
radiologie, sub anestezie local. Pacientul trebuie s nu fi mancat nimic si s nu fi but sau fumat in
preziua examenului.
Pentru a preveni toate riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau
pe baz de aspirin (fluidifiant al sngelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar.
Medicul se informeaz deci asupra tratamentului pe care pa cientul ce urmeaz a fi supus
acestui tip de examen l urmeaz. De asemenea, i prescrie analize ale sngelui, in special
naintea examenului, asistenta medical l invit pe pacientului s se dezbrace si s se aseze
pe masa de radiologie n pozitia culcat. Ea rade si dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii antiseptice
zona corespunztoare arterei respective.
Medicul care efectueaz examenul injecteaz un produs farmacologic, care anesteziaz local
regiunea. (Dac pacientul este un copil, anestezistul practic o anestezie general usoara)
Introduce apoi un tub fin din plastic (cateter), cu diametrul variabil intre 1,52,5 mm n
artera aleas si l ghideaz, urmrind progresia acestuia si verificndu-i pozitia pe un ecran de control.
Extremitatea cateterului este prevzut cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de
contrast iodat. Cnd produsul difuzeaz in vasul de snge examinat, medicul efectueaz clisee
radiografice din diferite unghiuri. La finalul examenului, retrage cateterul si aplic un tampon, dupa
ce a comprimat zona punctiei.
Examenul dureaz ntre 30 de minute si dou ore, in furictie de imaginile pe care medicul
doreste s le obtin.
Dup o angiografie, n cazul n care cateterul a fost introdus n zona inghinal sau n zona
axilar, se recomand ca pacientul s se odihneasc n pozitia lungit timp de aproximativ 24 de ore,
pentru a se evita riscurile unei hemoragii locale.
Efecte secundare
difuzeaz in tot corpul, fr a fi deosebit de dezagreabil.
Se mai ntmpl cteodat ca unii pacienti s prezinte in acele momente senzatie de great,
varsturi sau ameteli ce le provoac scurte indispozitii fr gravitate. Orice simptom, chiar considerat
ca find lipsit de important trebuie semnalat ns medicului naintea nceperii efecturii examenului,
pentru ca acesta s poata lua msurile necesare.
Alte efecte secundare sunt rare si n general nesemnificative: un mic hematom la locul
punctiei unde s-a introdus cateterul; reactii alergice trectoare.
Complicatiile cardiace sau hemoragice sunt foarte rare si de cele mai multe ori fr
consecinte grave.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus n timpul acestui examen este mic. Fr
exceptie, el nu se practic la femeia nsrcinat, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
putea reprezenta pentru ft.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcin, nainte de acest examen,
oricrei femei de vrst fertil, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi
nsrcinat.Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergic manifestat mai ales
prin:greturi, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scdere a tensiunii arteriale. La
persoanele care sufer de insuficient renal se impun, de asemenea, msuri de precautie, printre
care, consumul de lichide din abundent n zilele precedente si ulterioare examenului.
creatinina.
Rezultatele sunt cunoscute de cele mai multe ori de pacient a doua zi, dup developarea

BIOPSIA ENDOMIOCARDICA
Examen care are ca scop prelevarea unui fragment din muschiul cardiac pentru a-i analiza
microscopic structura si diferitele celule din care este alctuit.
Aceast analiz permite detectarea primelor semne de respingere a unei grefe cardiace la un
pacient cu transplant sau s descopere o eventual cauz toxic, infectioasa sau de alt natur, care
determin o maladie a miocardului (muschiul cardiac).
Tehnica
Biopsia endomiocardic const n efectuarea prelevrii cu ajutorul unei pense de dimensiuni
foarte reduse (bioptom) atasata la extremitatea unui tub fin de plastic (cateter) care este intro dus
printr-o ven sau o alt arter pentru a putea fi ghidat pn la cavitatea cardiac.
Biopsia endomiocardic necesit, in general, o spitalizare de cel putin 24 de ore si se practic
in serviciile de cardiologie cu un grad nalt de specializare. Pacientul nu trebuie s mnnce, s bea
sau s fumeze din preziua interventiei.naintea examenului, asistenta medical l invit pe pacient s
se dezbrace si s se aseze n pozitia culcat pe masa de examinare. Ea rade si dezinfecteaz cu ajutorul
unei solutii antiseptice zona in care va fi introdus cateterul: dac biopsia vizeaz ventriculul stang,
cateterul va trece printr-o arter din zona axilar (sub brat); dac biopsia este efectuat pentru
ventriculul drept (ales de preferint pentru a detecta o respingere de gref cateterul va fi in trodus
fie ntr-o ven din regiunea axilar, fie ntr-o ven din regiunea gatului.Medicul injecteaz un produs
farmacologic, care analgizeaz local regiunea. Introduce apoi, n arter sau ven, cateterul (a crui
dimensiune variaz ntre 1,5 si 2,5mm in dia metru) si l ghideaz in vasul de snge pn la inim,
urmrindu-i progresia si verificndu-i pozitia pe un ecran de control: el trebuie s fie, in final, n
contact cu peretele intern al cavit cardiace.
Medicul deschide si nchide bioptomul introdus prin cateter, manipulndu-l ca pe o pensa
(cleste), si taie si extrage un fragment de miocard.
Cnd prelevarile dorite sunt obtinute el retrage cateterul. Aplic apoi un pansament, dupa ce
a comprimat zona punctiei.
Examenul dureaz de la o or la o or si 30 de minute, in functie de imaginile pe care medicul
doreste s le obtin. Dupa o biopsie endomiocardic, dac cateterul a fost introdus intr-o arter din
zona inghinal sau din zona axilar, pacientul trebuie s rmn in pozitia lungit timp de 24 de ore,
pentru a evita riscurile hemoragiei locale.
In schimb, cnd cateterul a fost introdus ntr-o ven, pacientul poate prsi spitalul cteva
ore mai tarziu, dac nu a intervenit intre timp nici o complicatie.
Efecte secundare
Efectele secundare sunt rare si in general nesemnificative: poate surveni un mic hematom la
locul punctiei, reactii alergice trectoare n urma introducerii cateterului.Complicaiile, cardiace sau
hemoragice sunt rare si niciodat insotite de consecinte grave.
De retinut
baz de aspirin (fluidifiant al sngelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar.
Medicul se informeaz deci asupra tratamentului administrat pacientului care urmeaz a fi
supus acestui tip de examen. De asemenea, i prescrie analize ale sngelui, n special determinarea
grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare.
Biopsia endomiocardic este practicat, in general, la persoanele care au suportat un
transplant cardiac, cci permite o bun supraveghere a grefei; n acest caz, examenul este adesea
fcut fr spitalizare.
Rezultatele sunt cunoscute in intervalul cuprins intre cteva ore si cteva zile dup
prelevarea probelor, n functie de urgent si mai ales in functie de tehnica de analiz microscopic
folosit. Ele ii vor fi trimise pacientului dup ce au fost interpretate de ctre medicul care a realizat
examenul.
CAROTIDOCRAFIA
Examen care are ca scop inregistrarea, in functie de timp, a vitezei si duratei undei de
presiune care se propag n marile artere provenite de la inim, in momentul in care aceasta se
contract.
Carotidografia permite depistarea unui obstacol care impiedic sngele s fie corect pompat
din ventriculul stng (cavitate cardiac care trimite sngele oxigenat in artere).
Tehnica
Carotidografia const n punerea in contact a unui captator de presiune cu pielea gtului la
nivelul arterei carotide. Variatiile de presiune datorate trecerii undei de snge, sunt transmise
captatorului, care este la rndul lui conectat la un aparat de nregistrare capabil sa redea pulsatiile
nregistrate sub form de grafic.
Pacientul se prezint la cardiolog cu putin inainte de ora stabilit.
Asezat pe scaun sau in pozitia lungit, el nu trebuie dect s stea nemiscat cteva minute,
timp n care medicul realizeaz nregistrarea.
De retinut
Carotidografia nu este nsotit de nici un efect secundar.
Totusi, acest examen simplu tinde s fie inlocuit din ce in ce mai mult cu ecocardiografia si cu
examenul Doppler cardiac.
Aceste investigatii care sunt n general cuplate, utilizeaz ultrasunetele si sunt de o mare
precizie n informatiile pe care le furnizeaz medicului.
CATETERISMUL CARDIAC
Examen efectuat n scopul msurrii presiunilor existente n interiorul cavittii cardiace si ale
principalelor vase care pornesc de la ele.
Cateterismul permite calcularea, de asemenea, a debitului cardiac si ne indic volumul de
snge pe care inima il trimite n fiecare minut n vase (in medie 5 l).
Este nsotit adesea de un examen radiologic al cavitatilor cardiace (angiografie) sau al
arterelor care alimenteaz inima (coronarografie).
ntr-adevr, numeroase afectiuni cardiace, care privesc n special valvele si muschiul cardiac,
sunt nsotite de modificri de presiune n interiorul cavittilor inimii.
Prin cateterismul cardiac, medicul poate trata cu precizie anumite afecte de exemplu, poate
interveni asupra anumitor tipuri de leziuni ale arterelor coronariene sau poate dilata ngustarile
valvelor. Atunci vorbim despre un cateterism interventional.
Tehnica
Cateterismul cardiac const in realizarea diferitelor msurtori cu ajutorul unui tub fin de
plastic (cateter), cu diametrul variabil ntre 1,5 si 2,5 mm, unde o extremitate este cuplat la un
aparat numit manometru, iar cealalt extremitate este prevzuta cu un orificiu, transmitnd unda de
presiune existent n vase sau in cavitatile cardiace.
Cateterismul cardiac necesit spitalizare. Pacientul trebuie s fie nemncat cu o zi naintea
examenului, s nu fi but sau fumat n respectiva perioad de timp.
baz de aspirin (fluidifiant al sngelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar n msura n care
este posibil.
Inaintea examenului, asistenta medical l invit pe pacient s se dezbrace si s se aseze n
pozitia lungit pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii antiseptice zona
corespunztoare vasului n care va fi introdus cateterul (intr-o arter, pentru investigarea partii stngi
a inimii, intr-o ven pentru investigarea prtii drepte); n general, este aleas zona axilar, mai rar o
zon de pe brat.
Asistenta medical plaseaz electrozii pentru ECG astfel nct s poata asigura un control
permanent al activittii inimii in timpul desfsurarii procedurii.
Medicul injecteaz apoi un produs farmacologic care anesteziaz local regiunea. Dac
pacientul este un copil, medicul va practica o anestezie generala usoara. Radiologul introduce
cateterul n ven sau artera aleas si l ghideaz pn la inim, sub control radiografic, urmrindu-i
progresia si verificndu-i pozitia pe un ecran de control.
Cnd cateterul a ajuns n locul dorit, medicul efectueaz msurarea diferentelor care survin
sub nregistrare ECG.
Dup ce a terminat de fcut observatiile, medicul retrage cateterul din vas. Plaseaz apoi un
pansament local, dup ce a cormprimat zona punctiei.
Examenul dureaz ntre 30 de minute si o or si 30 de minute, n functie de rezultatele pe
care medicul doreste s le obtina. Dupa un cateterism cardiac, cnd cateterul a fost introdus ntr-o
ven, pacientul trebuie s se odihneasc timp de cteva ore; in schimb, dac a fost introdus ntr-o
arter din zona inghinal sau axilar, pacientul trebuie s stea n pozitia culcat timp de 24 de ore,
pentru a se evita riscurile hemoragiei locale.
Efecte secundare
Efectele secundare sunt rare si, n general, nesemnificative: un mic hematom n locul n care
a fost introdus cateterul, reactii alergice trectoare.
Complicatiile, cardiace sau hemoragice, survin n mod exceptional si nu sunt urmate
niciodat de consecinte grave.
De retinut
Rezultatele sunt cunoscute chiar n aceeasi zi sau n ziua urmtoare, dup citirea si analizarea
curbelor de presiune si a eventualului film radiologic.

CORONAROGRAFIA
Examen efectuat pentru a realiza imagini ale arterelor coronariene, care aduc sngele la
muschiul inimii, snge mbogatit cu oxigen si elemente energetice de care inima are nevoie.
Coronarografia permite diagnosticarea unei afectiuni coronariene responsabile de crizele de angina
pectoral si de infarctul de miocard; permite estimarea gravitatii afectiunii cnd aceasta este deja
cunoscut; permite, de asemenea, reperarea stenozrilor datorate aterosclerozei (leziuni care
implic depuneri de colesterol pe peretii vaselor), mai ales dac medicul intentioneaz s le trateze
pe cale chirurgicala sau n cursul unui cateterism cardiac interventional.
Tehnica
Coronarografia este un examen radiografic al crui principiu const n msurarea diferentelor
de absorbtie ale unui fascicul de raze X de ctre diversele tesuturi pe care acesta le traverseaz.
Pentru a fi posibil vizualizarea arterelor, trebuie injectat inaintea examenului un produs
numit de contrast, opac la razele X.
Coronarografia poate fi conventional sau digitalizat: in acest caz, datele nregistrate sunt
prelucrate electronic.
Coronarografia necesit, fr exceptie, o spitalizare de 24-48 de ore.Se practic n sala de
radiologie vascular, sub anestezie local. Pe tot intervalul spitalizrii, pacientul nu trebuie s
mnnce, s bea sau s fumeze.
naintea examenului, asistenta rnedical l invit pe pacient s se dezbrace si sa se aseze n
pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaz cu ajutorul unei solutii antiseptice zona
corespunztoare vasului n care va fi introdus cateterul, n general n zona axilar.
Asistenta medical plaseaz electrozii ECG astfel nct s poata asigura un control permanent
al activittii inimii in timpul desfsurarii procedurii.
Medicul injecteaz apoi un produs farmacologic, care anesteziaz local regiunea. (Dac
pacientul este un copil, anestezistul va practica o anestezie generala usoara.
Dup ce anestezia si-a fcut efectul, el introduce un tub fin de plastic (numit cateter) cu
diametrul cuprins ntre 1,52,5mm si l ghideaz pn la baza aortei (principala arter a organismului,
provenit din ventriculul stng, din care pleac toate arterele, printre altele si arterele coronariene),
urmrindu-i traseul si verificndu-i progresia pe un ecran de control.
Extremitatea cateterului introdus n vas este prevzut cu unul sau mai multe orificii prin
care trece in snge produsul de contrast iodat.
Cnd acesta difuzeaz in arterele coronariene, medicul realizeaz clisee radiografice
succesive sub diferite unghiuri, recomandndu-i pacientului, dac este necesar, s-si tin respiratia
uneori, poate s-i cear acestuia s fac efortul rapid si repetat de a tusi.
n tot acest timp, inregistreaz pe electrocardiogram modificrile survenite.
Examenul dureaz intre 20 de minute si o or si jumtate.
Dupa coronarografie, dac a fost introdus cateterul ntr-o arter, pacientul trebuie s rmn
n pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a evita riscurile hemoragiei locale.
Efecte secundare-aceleasi de la afectiunile de mai sus.
De retinut
Examenul este foarte rar practicat la femeile insrcinate, din cauza riscurilor pe care actiunea
razelor X le-ar putea reprezenta pentru ft. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcin nainte de
acest examen.Injectarea produsului de con trast iodat poate provoca o reactie alergic, caracterizat
mai ales prin gre vrsturi, eruptii cutanate sau o scdere a tensiunii arteriale.
Medicul se va asigura deci c pacientul nu a prezentat niciodat alergii (astm, eczeme, alergie
la iod), in care caz, el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate n
zilele ce preced coronarografia.
Pentru a preveni toate riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau
pe baz de aspirin trebuie diminuat sau suspendat temporar, dac este posibil.
Rezulatele sunt aflate foarte repede, chiar n aceea zi sau n ziua urmtoare, dupa
developarea filmului, citirea si interpretarea lui de ctre medic.

DOPPLER-UL VASCULAR
Examen care foloseste ultrasunetele pentru studierea vaselor sanguine si masurarea vitezei
de circulatie a globulelor rosii din snge.
Examenul velocitometric Doppler vascular permite astfel depistarea ingustrilor (stenozelor),
produse de plcile de aterom (leziuni care implica depuneri de colesterol), ocluziitor arterelor
precum si ale venelor mari (n cazul flebitelor).
Vasele pe care medicul le poate examina gratie Doppler-ului vascular sunt arterele si venele
gambelor, cteva artere abdominale (printre care cele ale rinichilor), arterele gatului, arterele si
venele bratelor si, n fine, cteva artere ale creierului, utiliznd Doppler-uI transcranian.
Tehnica
Principiul general al Doppler-ului vascular se bazeaz pe fenomenul fizic numit ,,efectul
Doppler
Atunci cnd vibratia n cazul de fata produs de ulrasunete , se reflect pe o structur n
miscare, in cazul de fat globulele rosii din snge, frecventa sa este modificat. Aceste variatii de
frecvent fac s apara un sunet care este amplificat si inscris pe hrtie milimetric cu ajutorul unui
aparat de inregistrare, deruland aceast band de hrtie la o vitez constant.
Medicul stie astfel viteza de miscare a globulelor, care variaz n functie de ciclul cardiac in
artere si de ciclul respirator in vene, si trage concluzii asupra existentei eventualelor anomalii
vasculare.
lntr-adevr, ingustarea unui vas are drept urmare o ncetinire a vitezei circulatorii a
globulelor rosii pe portiunea stenozei.
El practica examenul cu ajutorul unui ,,creion care emite si receptioneaz ultrasunetele,
sonda, pe care l aplic pe piele,urmrind traseul vaselor de examinat.
Examenul Doppler vascular se practic n general, ntr-un cabinet medical specializat sau n
sala de consultatii a spitalului.
n timpul examenului, medicul aplic, pe zona corespunztoare vaselor ce urmeaz a fi investi
gate, un gel fr grsimi care permite o mai bun difuzare a ultrasunetelor. l invit pe pacient s se
aseze n pozitia cea mai convenabil acestei investigatii: culcat (pentru Doppler-ul arterelor
picioarelor), culcat, cu gtul bine ntins (pentru examenul Doppler la arterele gtului), intins pe burt,
apoi pe spate (pentru Doppler-ui venelor picioarelor).
Medicul deplaseaz apoi sonda pe traseul diferitelor vase, n timp ce aparatul nregistreaz
viteza sngelui care circul prin acel loc.
Eventual, el exercit din timp n timp o presiune pe arter sau pe vasul examinat.
Examenul dureaz ntre 20 si 40 de minute, n functie de msurtorile pe care medicul
doreste s le obtin.
De indat ce s-a finalizat investigatia, medicul sterge gelul, iar pacientul poate pleca si ii
poate relua activittile obisnuite.
Efecte secundare
Doppler-ui vascular nu este nsotit de nici un efect secundar si este absolut nedureros. El per-
mite msurarea intr-un mod foarte precis a vitezei de circulatie a sngelui in vase, fara introducerea
de instrumente n organism si fr expunerea acestuia la razele X.
De retinut
Pacientul nu trebuie s se mire dac aude constant semnalul Doppler: ntr-adevr, acesta se
situeaz printre frecventele audibile si seamn cu zgomotui unei respiratii regulate.Rezultatele sunt
cunoscute in aceea zi, dup citirea si interpretarea lor de ctre medicul care a efectuat examenul.

ECOCARDIOGRAFIA si DOPPLER-UI CARDIAC
Examen combinat care are ca scop, pe de-o parte obtinerea imaginilor inimii in diferite faze
ale cicluiui si, pe de alta, msurarea vitezei sngelui care traverseaz cavittile inimii.
Ecografia permite detectarea anomaiiilor valvelor, observarea contractiei din ntreaga inim
sau din anumite compartimente ale sale si precizarea naturii unor malformatii cardiace congenitale.
Examenul Doppler, care vine mereu in completare, permite recuperarea circulatiei sanguine
deficitare in cavittile inimii, deficienta care corespunde anomaliilor valvelor sau anumitor
malformatii congenitale.Acest dublu examen medical este foarte des practicat in cardi ologie.
Tehnica
Ecocardiografia se bazeaz pe proprietatea pe care o au ultrasunetele de a se reflecta pe
diversele tesuturi ale inimii.
Ecouriie astfel trimise sunt traduse n imagini pe un ecran sau pe hrtie fotografic.
Ultrasunetele sunt emise si primite prin intermediul unei ,,sonde prevzute in interior cu un cristal
de cuart.
Principiul general al Doppler-uiui cardiac se bazeaz pe fenomenul fizic numit ,,efectul
Doppler.
Atunci cnd vibratia in cazul de fat produs de ulrasunete se reflect pe o structur in
miscare, n cazul de fat globulele rosii din snge, frecventa sa este modificat. Aceast variatie de
frecvent face s apar un sunet, care este amplificat si nregistrat pe un grafic.
Medicul stie astfel viteza de miscare a globulelor rosii n interiorul cavittii inimii.
Ecografele Doppler reunesc ,aceste dou tehnici si sunt echipate cu un sistem de nregistrare
care permite conservarea documentelor fotografice ale examenului.

Ecocardiografia si Doppler-ul cardiac au loc n sala de ecografie. Acest dublu examen se
deruleaz in penumbr, pentru ca imaginile s se observe cat mai clar pe ecran.
naintea examenului, asistenta medical l invit pe pacient s se dezbrace si s se aseze in
pozitia culcat pe masa de examinare.
Medicul aplic apoi pe torace putin gel fr grsime, care permite o mai bun difuzare a
ulrasunetelor. Senzatia de frig resimtita este moderat si dispare rapid.
Medicul aplic sonda pe pieptul pacientuiui, ntre dou coaste, si l apas din cnd n cnd:
presiunea este clar resimtita, dar nu este dureroas. Examinatorul si completeaza observatiile n
acelasi fel, dar dup ce l-a rugat pe pacient s se ntind pe partea stnga. Poate, de asemenea, s
deplaseze sonda sub coaste, n regiunea corespunztoare stomacului si ficatului, pentru a vedea
cavittile inimii din diverse perspective.
n acelasi timp, el observ pe ecranul de control imaginile obtinute si selecteaza pentru clisee
numai pe cele care ii permit stabilirea diagnosticului.
Examenul dureaz intre 20 si 40 de minute, in functie de imaginile si msurtorile pe care
medicul doreste s le obtin.
De indata ce a terminat, sterge gelul si pacientul poate pleca si isipoate relua activitatile
cotidiene.
Efecte secundare
Ecocardiografia si Doppler-ul cardiac, dublu examen nedureros, nu este insotit de nici un
efect secundar.El prezinta avantajul de a da imagini si masuratori foarte precise fara a fi
necesara introducerea anumitor instrumente in organism si fara a expune pacientul la raze X.
De retinut
Pacientul nu trebuie sa se mire caci aude constant semnalul Doppler: intr-adevar, acesta se
situeaza printre frecventele audibile si seamana cu zgomotul unei expiratii regulate.
La subiectii obezi, reperarea si selectarea imaginilor sunt adesea foarte dilicile, fapt care
prelungeste durata examenului.Se intampla ca medicul sa nu gaseasca nici o ,,fereastra unde
sa plaseze sonda, la pacientii care sunt ,,impermeabili la ultrasunete, din cauza constitutiei.
ln
acest caz, el trebuie sa faca un alt examen pentru observarea cavitatilor cardiace, in general o
ecografie cardiaca transesofagiana.Rezultatele sunt cunoscute celmai adesea in aceeasi zi. De
regula,ele sunt interpretate de acelasi medic care a efectuat examenul.
Pacientul poate obtine o fisa continand fotograiiile realizate in timpul examenului.

ECOGRAFIA CARDIACA TRANSESOFAGIANA
Examen care ne permite observarea directa a inimii pe un ecran, mai ales a atriului sting, care
se afla in contact strans cu esofagul.Ecocardiografia cardiaca transesofagiana ne procura informatii
identice cu cele obtinute prin ecocardiografie sau Doppler cardiac. Ea examineaza totodata cu un
plus de precizie anomaliile aortei, ale atriului sting si ale valvelor cardiace. Se practica in mod curent
atunci cand examenul ecocardiografic, foarte frecvent utilizat, nu furnizeaza imagini destul de
concludente.
Tehnica
Principiul ecografiei cardiace transesofagiene se bazeaza pe proprietatea ultrasunetelor de a
se reflecta pe diferitele tesuturi pe care le intalneste.Ecourile, astfel inapoiate, sunt traduse in
imagini. Ultrasunetele sunt emise si receptionate prin intermediul unei sonde, prevazuta in interior
cu un cristal de cuart si fixata la capatul unui tub lung si subtire care este introdus in esofag, pentru a
putea fi in contact indirect cu inima.
Pregtirea si derularea practica
Ecografia cardiaca transesofagiana se efectueaza in sala de ecografie si se deruleaza in
penumbra, pentru ca imaginile sa se observe cat mai clar pe ecran. Pacientul trebuie sa fie nemancat,
sa nu fi baut sau fumat.lnaintea examenului, asistenta medicala inviti pacientul sa se dezbrace si sa
se aseze in pozitia culcat pe spate, pe masa de examinare.Medicul practica, in general, o anestezie
locala cat mai profunda la nivelul faringelui, cu ajutorul unui produs farmaceutic sub forma de pastile
sau gel, al carui gust este putin amar. El incepe sa introduca aparatul cu sonda in gura pacientului.
Sfatuieste pacientul sa se relaxeze,sa respire calm si regulat, apoi ,,sa inghita" varful de metal al
tubului.Cand sonda a ajuns in contact cu peretele posterior al atriului stang, examinatorul surprinde
imagini ale inimii sub diferite unghiuri. Examenul dureaza intre 10 si 20 de minute. La finalul
acestuia,sonda de ecografie este retrasa. Pacientul poate parasi cabinetul imediat dupa examen si isi
poate relua activitatile cotidiene. Nu trebuie sa manance sau sa bea lichide in urmatoarele doua ore,
caci anestezia Iocal a gatului risca sa antreneze probleme de deglutitie.
Efecte secundare
Ecografia cardiaca transesofagiana nu este insotita de nici un efect secundar. Unii pacienti
prezinta totusi greturi in timpul trecerii fibroscopului, altii au dificultati la inghitire, motivul iiind o
reactie reflexa. Rezultatele sunt cunoscute imediat si fisa insotita de fotografii poate intra in posesia
pacientului chiar in aceeasi zi.
ECOTOMOGRAFIA VASCULARA
Examen care are drept scop observarea vaselor, arterelor si venelor.Ecotomografia vasculara
permite o mai buna precizare a naturii leziunilor detectate de unDoppler vascular, analizarea
aspectului de stenozare a arterelor,produsa de ateroscleroza (leziuni care implica depuneri de
depozite de colesterol) si reperareacheagurilor de sange in vene.Vasele pe care medicul le poate
astfel studia sunt acelea ale membrelor, abdomenului, in special aorta, si cele ale
gtului.Ecotomografia permite obtinerea de imagini precise privind forma vaselor studiate, in timp ce
ecografia simpla nu ofera informatii decat despre starea lor.
Tehnica
Ecotomografia se bazeaza pe proprietatea pe care o au ultrasunetele de a se reflecta pe
diversele tesuturi pe care le intilnesc. Ecourile astfel trimise sunt traduse in imagini pe un ecran sau
pe hartie fotografica. Ultrasunetele sunt emise si primite prin intermediul unei ,,sonde, prevazutii in
interior cu un cristal de cuart.Acest examen este adesea cuplat cu un Doppler vascular.
Pregitirea si derularea practia
Ecotomografia vasculara are loc in sala de ecografie si se deruleaza in penumbra, pentru ca
imaginile sa se observe cat mai clar pe ecran.Inaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul
sa se dezbrace si sa se aseze pe masa de examinare, in pozitia culcat pe spate, sau citeodata pe
burta,atunci cand medicul vrea sa studieze vasele gambelor.Examinatorul aplica pe piele, la nivelul
regiunii vaselor care urmeaza a ti studiate, un gel fara grasimi care permite o mai buna difuzie a
ultrasunetelor.Medicul plimba sonda de-a lungul traseului vasului pe care vrea sa-l studieze.
Deplasandu-l, el obtine pe ecranul de control imagini sub diferite unghiuri si apoi le selectioneaza pe
cele care aduc un plus de informatie, pentru a executa clisee.Examenul dureaza intre 10 si 30 de
minute, in functie de imaginile pe care medicul doreste sa le obttna. De indata ce a terminat, el
sterge gelul si pacientul poate pleca si isi poate relua activitatile.
De retinut
Ecotomografia nu este insotita de nici un efect secundar.Rezultatele sunt cunoscute in
aceeasi zi, iar cateodata pacientul poate pleca imediat cu fisa si fotografiile realizate in timpul
examenului.Eventual, medicul comenteaza rezultatele impreuna cu pacientul.
Electrocardiograma
Examen care are ca scop inregistrarea activititii electrice spontane cardiace, care declanseaza
contractia muschiului cardiac.Electrocardiograma permite depistarea anomaliilor electrice cardiace,
care sunt, in anumite cazuri, caracteristice unei maladii care le-a provocat. Aceste anomalii pot avea,
printre altele, un ritm cu o foarte mare rapiditate (tahicardie) sau cu o incetinire excesiva
(bradicardie), sau, mai mult, o proasta circulatie a fluxului. Daca activitatea electrica ainimii se
blocheaza pe parcurs,contractia cardiaca nu mai areloc; creierul nu mai este irigat de singe si se
poate produce o sincopa. Electrocardiograma este foarte utilizata pentru diagnosticarea unei angine
pectorale si a unui infarct, afectiuni in care activi-tatea electrica a inimii este perturbata.
Tehnica
Electrocardiograma, numita ,,de suprafata, este inregistrata cu ajutorul electrozilor
conductori,dispusi pe pielea pacientului.Tesuturile organismului sunt conductoare si pot deci
indruma pina la piele semnalul activitiitii electrice cardiace. Acesta este insia foarte slab si necesita
amplincarea sa cu ajutorul aparatului care il inregistreaza.Variatia semnalului electric datorata
activitatii cardiace (amplitudine de ordinul a 10 milivolti) este inregistrata in functie de timp pe o
banda de hartie care se deruleaza la o viteza constanti,rezultind un traseu electrocardiografic sau
electrocardiograma.
Pregitirea si derularea practica
lnaintea examenului, medicul il invita pe pacient sa se dezbrace, sa se aseze in pozitia culcat
pe masa de examinare si sa se relaxeze.Aplica apoi o cantitate mica de"pasta conductoare si o
intinde bine pe fiecare zona a pielii unde vor fi amplasati electrozii -care seamana cu niste pastile si
anume: la incheieturile mainilor, la glezne si, de asemenea, pe piept (torace), in regiunea inimii; De
regula, sunt asezati in sase puncte de pe partea stanga si centrala a toracelui; mai pot fi dispusi
electrozi si in partea dreapt, pentru explorarea electrica a ventriculului drept, sau posterioara-
stanga,pentru explorarea electrica a partii din spate a peretelui ventriculului drept, numit bazal.
ln timpul examenului, pacientul trebuie sa stea, de preferinta, nemiscat si sa respire calm,
regulat,pentru evitarea parazitarii traseului.Dupa terminarea investigarii,medicului ii sunt necesare
cateva minute pentru a desprinde electrozii si a sterge pasta de pe zonele de piele unde au fost
aplicati.Pacientul poate parasi cabinetul si isi poate relua activitatile cotidiene.
De retinut
Electrocardiograma nu este insotita de nici un efect secundar.Acest examen este prescris in
mod sistematic inaintea tuturor interventiilor chirurgicale care se efectueaza sub anestezie
generala.Daca pacientul a efectuat deja electrocardiograme, trebuie sa le prezinte medicului pentru
ca acesta si le poati compara intre ele.O serie de medicamente pot modifica aspectul traseului.
Medicul va intreba deci pacientul ce tratament urmeaza si va tine cont de aceasta in interpretarile pe
care le va face.
ELECTROCARDIOGRAMA
DE EFORT
Examen efectuat in scopul inregistrarii activitatii electrice a inimii in timpul si dupa un
efort,realizat progresiv, eventual pe o bicicleta ergometrica.Acest tip de electrocardiograma permite
depistarea tulburarilor care nu apar in repaus, dar care devin manifeste atunci cand nevoile
energetice ale inimii cresc, ca in cazul unui efort fizic.Daca in aceste conditii inima nu primeste
suficient oxigen din cauza unei/unor ingustari a/ale arterelor coronariene, ceea ce se intampla in
cazul aterosclerozei (leziuni care comporta depuneri de colesterol), exista riscul unei angine
pectorale cu semne electrocardiografice.Electrocardiograma de efort este deci prescrisa pentru
diagnosticarea si urmarirea insuficientei arterelor coronariene.Aceasta evidentiaza, in aceeasi
masura, unele tulburari de ritm cardiac, care sunt declansate sau favorizate de eforturile musculare
fizice.
Tehnica
Electrocardiograma este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori plasati pe pielea
pacientului. Tesuturile organismului sunt ele insele bune conductoare si pot deci conduce pana la
piele semnalul emis de activitatea electrica cardiaca; acesta este insa foarte slab si necesita
amplificarea sa cu ajutorul aparatului care il inregistreaza.Variatiile semnalului electric datorat
activitatii inimii (amplitudine de ordinul a 10 milivolti) este inregistrat in functie de timp, pe o banda
de hartie care se deruleaza la o viteza constanta, rezultand un traseu electrocardiografic, sau
electrocardiograma.
Pregatirea si derularea practica
Inaintea examenului, medicul masoara presiunea arteriala a pacientului. Apoi il invita sa se
dezbrace, cel putin la nivelul toracelui. Curata si degreseaza bine pielea de pe torace cu alcool sau
eter, eventual chiar si rade zona,pentru a asigura un contact cat mai bun al electrozilor in timpul
probei de efort.
Aplica o cantitate mica de ,pasta conductoare pe fiecare zona de piele, acolo unde va
amplasa electrozii pe care ii dispune la incheieturile mainilor si la glezne, dar si pe torace, in dreptul
inimii, rixandu-i cu o banda elastica de cauciuc. ln general aplica un numar de 6 electrozi pe partea
stanga si centrala a toracelui.
Pentru mai multa comoditate, toate firele electrozilor sunt legate de aparatul de inregistrat
printr-un cablu lung.O prima electrocardiograma este inregistrata in repaus. Apoi pacientul se asaza
pe saua bicicletei si incepe sa pedaleze, straduindu-se sa pastreze un ritm foarte regulat: el este
ajutat de un contorizator amplasat in general pe ghidon, care indica viteza de rulare a
pedalarii.Efortul este crescut progresiv datorita unei frane care apasa din ce in ce mai tare pe
sistemul de pedalare. Pentru ca examenul sa fie validat, trebuie ca efortul sa mareasca suficient
frecventa cardiaca.Totusi el poate fi intrerupt in orice moment, daca survin dureri toracice care
anticipeaza o criza de angina pectorala, daca pacientul pare obosit sau apare o astenie musculara,
sau chiar daca nu resimte nimic din toate acestea,dar pe traseul electrocardiografic apare o anomalie.
Fiecare treapta de efort dureaza trei minute, interval pe parcursul caruia medicul
inregistreaza o electrocardiograma si masoara presiunea arteriala inaintea cresiurii nivelului de efort.
El analizeazafiecare traseu pentru a depista eventualele anomalii.Cind medicul ii solicita, pacientul se
opreste din efort progresiv;electrocardiograma continua totusi sa fie supravegheata, in timp ce
revine la stadiul de repaus.
Efecte secundare
Proba de efort, daca se tine seama de contraindicatiile sale, nu este insotita de nici un efect
se-
cundar. Medicul prezent in timpul examenului poate interveni oricand pentru* oprirea
probei in cazul aparitiei unei iregularitati a ritmului cardiac, eventual declansata de efort. Cat despre
infarctul de miocard, el este in acest caz aproape exclus. Neplacerea cea mai frecventa a acestui
examen este oboseala resimtita muscular,mai ales la pacientii sedentari.
De retinut
Urmarind scopul propus, administrarea medicamentelor destinate tratarii unei afectiuni
cardiace trebuie sa fie intrerupta sau, dimpotriva, mentinuta, mai ales daca dorim sa-i verihcam
eficacitatea.Medicul se informeaza asupra tratamentului pe care pacientul l-a urmat de la consultatia
precedenta.Proba de efort este contraindicata sau trebuie sa fie prescrisa cu foarte mare prudenta
daca pacientul se plange ca durerile toracice atribuite anginei pectorale i-au revenit de ceva timp.
Alte contraindicatii cardiologice sunt foarte rare, dar cardiologul le analizeaza sistematic.In anumite
cazuri, proba de efort nu poate fi realizata din ,,motive mecanice (artroza soldului sau a
genunchiului interzic mersul pe bicicleta).Rezultatele sunt cunoscute imediat; lisa medicala poate li
obtinuta de pacient chiar in aceeasizi.

ELECTROCARDIOGRAMA CU AMPLIFICARE lNALTA
Examen care are ca scop inregistrarea activitatilor electrice de origine cardiaca, de slaba
amplitudine, care nu pot fi puse in evidentia prin electrocardiograma conventionala. Ele sunt
anormale si se manifesta in partea terminala a activitatii electrice a ventriculelor (,,potentiale
ventriculare tardive").Electrocardiograma cu amplificare inalta permite in aceeasi masura detectarea,
dupa un infarct de miocard, a riscurilor de aritmie cardiaca si prevenirea lor printr-un tratament
adecvat.Una dintre principalele sechele ale infarctului este intr-adevar cicatricea fibroasa pe care
aceasta o lasa in muschi si care risca sa perturbe propagarea unclei electrice.
Tehnica
Electrocardiograma cu amplificare inalta este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori
plasati pe pielea pacientului. Tesuturile organismului sunt bune conducatoare de electricitate si pot
deci conduce pana la piele semnalul emis de activitatea electrica cardiaca; dar semnalul care trebuie
pus in evidenta este atit de slab, incat trebuie amplificat foarte mult si filtrat pentru eliminarea
undelor parazitare. Inregistrarea obtinuta este prelucrata si reprezinta o medie a undelor inregistrate,
realizata in acest mod in scopul ameliorarii calitatii inregistrarii. lnregistrarea este transcrisa in
functie de timp pe o hartie, pe baza careia va fi facuta interpre-tarea.
Asistenta invita pacientul sa se dezbrace pina la brau, sa se intinda pe masa de examinare si
sa se relaxeze la maxim.lnaintea examenului, care trebuie sa se faca in conditiile cele mai corecte de
inregistrare, asistenta curata si degreseaza cu grija pielea cu o substanta antiseptica, eventual ea
chiar si rade zona,pentru a realiza cel mai bun contact posibil cu electrozii.Apoi ea aplica pe piele o
cantitate mica de ,,pasta conductoare", in locurile unde va plasa electrozii, adica pe torace.
In timpul inregistrarii, pacientul trebuie sa stea complet nemiscat,pentru a evita parazitarea
traseului.Examenul dureaza, dupa caz,intre 5 si 30 de minute, dar, in medie, intre 10 si 15
minute.Dupa ce examenul a fost finalizat, pacientul poate pleca si isi poate relua activitatile obisnuite.
De retinut
Electrocardiograma cu amplificare inalta nu este insotita de nici un efect secundar.Daca
pacientul a efectuat anterior si alte electrocardiograme, el trebuie sa le prezinte medicului pentru a
putea fi comparate diferentele survenite pe traseele acestora.Rezultatele sunt cunoscute imediat,
datorita formelor traseului si discutate detaliat cu pacientul.

INREGISTRAREA AMBULATORIE A PRESIUNII ARTERIALE SUB SUPRAVEGHERE AUTOMATA
Examen efectuat in scopul de a masura in mod automat si repetat presiunea arteriala pe o
perioada de 24 de ore in cursul unei activitati normale.lnregistrarea ambulatorie a presiunii arteriale
permite confirmarea unui diagnostic de hipertensiune la anumiti pacienti, a caror tensiune arteriala
creste sistematic in prezenta medicului,din cauza faptului ca sunt foarte emotivi. Este in egala masura
util pentru verificarea eficacitatii medicamentelor antihipertensive.
Tehnica
Mansonul tensiometrului aplit pe bratul bolnavului este conectat la un aparat care permite
umflarea lui periodica si masurarea presiunii arteriale.lnregistrarea acestei presiuni poate fi: sonora,
prin intermediul unui microfon mic, mecanica,gratie unui sistem care inregistreaza si monitorizeaza
fenomenele mecanice survenite in circulatia sanguina. Valorile inregistrate sunt stocate in memoria
aparatului.Dupa incheierea perioadei de examinare, medicul extrage din aparat caseta pe care s-au
realizat inregistrarile si o citeste gratie unui ,,decodor. Numai atunci poate estima presiunea
arteriala medie pe parcursul celor 24 de ore, valorile sale cele mai ridicate si cele mai scazute, cat si
variatiile normale datorate, mai ales, alternantei perioadelor de somn si activitate.
Medicul aplica mansonul in jurul bratului si il conecteaza la aparatul inregistrator atasat unei
centuri cu catarama, care se fixeaza in jurul taliei. Greutatea aparatelor utilizate in prezenteste de
ordinul a 1000 gr.Dupa ce se asigura ca acest ansamblu functioneaza, medicul programeaza reprizele
de presiune pe care le va exercita asupra bratului, fie la un interval de 15 minute, lie la un interval de
30 de minute, sau potrivit unui ritm mai putin regulat. Incredinteaza pacientului o fisa pe care acesta
noteaza evenimentele din timpul zilei (orele de repaus, diferitele forme de activitate, momentele in
care a fumat sau a luat medicamente etc.).Pacientul, astfel echipat, paraseste cabinetul si revine
dupa 24 de ore.
De retinut
lnregistrarea presiunii arteriale nu este insotita de nici un efect secundar.
Pacientul trebuie sa pastreze bratul imobil de fiecare data cand mansonul se umfla, sa se
miste cat mai putin posibil in timpul inregistrarii presiunii, sa nu efectueze anumite activitati, ca, de
exemplu, imbaierea, si sa nu manevreze diferitele butoane ale aparatului, cu exceptia celui de
urgenta care permite revenirea la normal (dezumflarea) mansonului, in caz ca aceasta nu se mai
produce automat.

INREGISTRAREA FASCICULULUI HIS
Examen efectuat pentru inregistrarea activitatii electrice din interiorul cavitatilor cardiace.
Fasciculul His este un ansamblu de fibre prin care se deplaseaza un impuls electric, care declanseaza
contractii ale fibrelor musculare cardiace. Este localizat in peretele care separa ventriculul drept de
cel sting, de unde trimite mai multe ramilicatii catre muschiul cardiac.lnregistrarea acestui fascicul
permite detectarea anomaliilor de conducere si propagare ale influxului Ia nivelul inimii, ceea ce o
simpla electrocardiogramii de suprafata nu poate intotdeauna sa puna in evidenta.Examenul este
prescris mai ales inaintea interventiei de introducere a unui stimulator cardiac sau pacemaker.
Tehnica
lnregistrarea fasciculului His consta in introducerea pe cale venoasa, sub control radiografic,a
unei sonde subtiri, de l,5 mm diametru, continand un material conducator de semnale ale acti-vitatii
electrice cardiace, numita cateter conductor, si ghidarea acesteia pina la inima.Una din extremitatile
sale este astfel pusa in contact cu regiunile cardiace pe unde trece influxul. Cealalta extremitate este
conectata la un aparat de inregistrat cu amplificare, care transcrie pe o banda de hartie rulanta
traseul acestei activitati.
lnregistrarea fasciculului His necesita o spitalizare de 24 de ore. Se practica in sala de
radiologie, sub anestezie locala. E pre-ferabil ca pacientul sa nu manance nimic, sa nu bea si sa nu
fumeze din momentul spitalizarii.lnaintea examenului, asistenta medicala il invita pe pacient sa se
dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaza cu ajutorul
unei solutii antiseptice zona corespunzatoare venei alese, in general vena femurala, in zona
inghinala.Plaseaza apoi electrozii in asa fel incat sa permita un control permanent in timpul
desfasurarii procedurii.Medicul injecteaza un produs anestezic cu actiune locala, apoi introduce in
vena cateterul conductor si il ghideaza prin sangele care circula spre inima, urmarindu-i progresia si
verificandu-i pozitia pe un ecran de control.Uneori, el foloseste mai multe,de obicei doua, mai rar trei
catetere, pentru a putea beneficia de maximum de informatii.ln anumite cazuri, se poate efectua o
stimulare cardiaca gratie unui pacemaker legat la una dinure sonde, pentru a observa cum se
comporta inima in cazul accelerarii ritmuluiEventual, se poate administra,pacientului pe cale
intravenoasa,anumite medicamente pentru a observa daca se modifica activitatea electrica
cardiaca.Injectarea acestor medicamente poate antrena o senzatie dezagreabila de indispozitie si de
caldura de foarte scurta durata. Pe tot parcursulexamenului (l-2 ore),medicul supravegheaza
modificarile survenite pe electrocardiograma.La final, retrage cateterul si aplica un pansament local,
dupa ce a comprimat zona punctiei.Se recomanda ca pacientul sa ramana in pozitia culcat timp de 24
de ore, pentru a evita complicatiile hemoragice locale.
Efecte secundare
Se intampla ca anumiti pacienti sa prezinte o senzatie de greata,varsaturi, scurte indispozitii
lara gravitate, in timpul injectarii produselor medicamentoase, sau palpitatii in momentul stimularii
cardiace. Oricat de neinsemnate ar fi aceste simptome, ele trebuie semnalate medicului, in orice
moment al derularii examenului, pentru a putea lua masurile ce se impun. Alte efecte secundare sunt
rare si, in general, usoare: este vorba cel mai adesea de formarea unui hematom la locul punctiei, ca
urmare a introducerii cateterului sau de reactii alergice trecatoare.Complicatiile, cardiace sau
hemoragice, survin in mod exceptional si, de cele mai multe ori,fara consecinte grave.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen, in scopul
vizualizarii cateterului, este mica. Fara exceptie, acesta este contraindicat la femeia insarcinata, din
cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie
efectuarea unui test de sarcina, inainte de acest examen, oricarei femeide varsta fertila, care nu a
folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata.Pentru a preveni riscurile hemoragiei,
tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe baza de aspirina (fluidifiant al sangelui),trebuie
diminuat sau suspendat temporar, daca este posibil.Medicul se informeaza deci asupra tratamentului
pe care pacientul, care urmeaza a ti supus acestui tip de examen, il urmeaza. Ii prescrie, de asemenea,
o serie de analize ale sangelui, printre care: determinarea grupei sanguine, a Rh-ului si teste de
coaguiare.Rezultatele sunt cunoscute dupa o interpretare minutioasa a traseelor electrocardiografice
si transmise pacientului a doua zi.

PROBELE DE EFORT
O anumita categorie de bolnavi cardiaci nu simt nici o perturbare cardiaca atunci cand se afla
in repaus. ln schimb, un efort poate modifica alimentarea normala cu sange a inimii.La efort, intr-
adevar, nevoile energetice ale muschiului cardiac cresc, la fel ca si consumul de oxigen. O afectiune
coronariana,de exemplu, aportul insuficient de oxigen, poate antrena nu numai aparitia unei dureri,
ci si perturbari ale activitatii electrice a inimii.Aceste examene au deci scopul de a pune in evidenta
diminuarea capacitatii cardiace in cursul unui efort.
Proba de efort, la care se apeleaza frecvent, consta in realizarea unei electrocardiograme de
efort, dar si a altor investigatii care pot fi efectuate in aceleasi conditii: de exemplu, masurarea
presiunii arteriale la efort, angioscintigrafia cardiaca de efort si,bineinteles, masurarea cantitatii de
oxigen consumata la efort si masurarea la nivelul cavitatilor (cateterism de efort).
Tehnica
Majoritatea probelor de efort implica supravegherea electrocardiogramei prin intermediul
electrozilor conductori plasati pe pielea pacientului. Tesuturile organismului sunt bune conductoare
electrice si pot deci prelua semnalul activitatii electrice cardiace;acesta este insa foarte slab si de
aceea trebuie amplificat cu ajutorul unui aparat de inregistrare.Variatia semnalului electric al
activitatii cardiace in functie cle timp este vizualizata pe o hartie rulanta, care inregistreaza traseul
electrocardiografic sau electrocardiograma.
Probele de efort sunt, in general, realizate pe o bicicleta ergometrica. Capacitatea de efort
este gradata progresiv, gratie unei frane care apasa din ce in ce mai mult pe sistemul de pedalare.
Electrocardiograma este inregistrata continuu, sub supravegherea permanenta a
medicului.Masurarea cantitatii de oxigen consumata de organism necesita respirarea in circuit inchis,
prin intermediul unui furtun prevazut cu un capat cu o piesa bucala.Acest sistem permite analizarea
samblului de gaze care sunt inspirate si expirate.Medicul masoara, astfel, cantitatea de oxigen pe
care organismul o consuma in cursul efortuli, consum care depinde de aportul de oxigen la tesuturi,
si de debitul cardiac, deci de performantele inimii.
Efecte secundare
Probele de efort, efectuate numai cu recomandare medicala,nu sunt insotite de efecte
secundare grave. Medicul, prezent permanent in timpul derularii procedeului poate interveni in orice
moment pentru a trata orice iregularitate a ritmului cardiac declansata de efort.Infarctul miocardic
este in acest caz cu u totul si cu totul exceptional. Disconfortul cel mai des asociat acestor examene
este provocat de febra musculara, care poate surveni la pacienti neobisnuiti cu acest tip de efort
fizic,dar care nu trebuie sa ne ingrijoreze, fiindca dispare spontan.
De retinut
Urmarind scopul propus, adica masurarea capacitatii de efort, nu este necesara intreruperea
tratamentului unei afectiuni cardiace,care, dimpotriva, trebuie mentinut, mai ales daca se doreste
verificarea eficacitatii acestuia.Medicul se informeaza deci asupra tratamentului pe care pacientul l-a
urmat pana in ziua examenului si hotaraste ce trebuie sa faca in continuare. Proba de efort este
contraindicata sau recomandata cu maxima prudenta daca pacientul se plange ca durerile toracice
atribuite unei angine pectorale (simptome ale unei insuficiente coronariene),i-au revenit de ceva
vreme. Alte contraindicatii cardiologice sunt mai rare, dar cardiologul le are in vedere permanent.ln
anumite cazuri, proba de efort nu poate fi realizata din ,,motive mecanice (artroza soldului sau a
genunchiului interzic mersul pe bicicleta).

PROBA DE MERS PE O BANDA RULANTA
Examen menit sa testeze capacitatea de efort a inimii in timpul unui mers alert pe o banda
rulanta.La efort, intr-adevar, nevoile energetice ale muschiului cardiac cresc, la fel ca si consumul de
oxigen. ln cazul unei afectiuni coronariene, de exemplu, aportul insulicient de oxigen poate antrena
nu numai aparitia unei dureri,ci si perturbari ale activitatii electrice ale inimii, pe care
electrocardiograma le pune in evidenta.Aceasta proba este foarte des recomandata in strainatate,
mai ales in Statele Unite si in Marea Britanie.In Franta, unde proba de efort se practica, de asemenea,
pe o bicicleta ergometrica, unele centre utilizeaza, totusi, mersul pe o banda rulanta, dar il rezerva in
general studiului arteritei membrelor inferioare. Aceasta este datorata ingustarii arterelor care iriga
membrele inferioare si care antreneaza o scadere a debitului sanguin, perceptibil, mai ales in
momentul efortului, prin dureri musculare.In aceste conditii, greutatea la mers creste direct
proportional cu ingustarea arterelor.
Tehnica
Electrocardiograma este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori dispusi pe pielea
pacientului. Tesuturi|e organismului sunt bune conductoare pentru electricitate si pot indruma
semnalul activitatii electrice cardiace catre piele, dar acesta este foarte slab si de aceea trebuie
amplificat cu ajutorul unui aparat de inregistrare.Variatia semnalului electric al activitatii cardiace in
functie de timp este vizualizat pe o hartie care se deruleaza la o viteza constanta si care inregistreaza
traseul electrocardiogralic sau electrocardiograma.ln ceea ce priveste tensiunea,aceasta este
masuma cu ajutorul unui manson amplasat pe unul din bratele pacientului si dotat cu un manometru
care inregistreaza presiunea.
Inaintea examenului, medicul asaza mansonul pe bratul pacientului si masoara presiunea
arteriala, El cere pacientului sa se dezbrace, cel putin pana la brau.Curata, apoi, si degreseaza foarte
bine pielea cu alcool si eventual rade zona, pentru a se putea stabili un contact cat mai
strans cu electrozii pe tot parcursul probei de efort. Aplica o cantitate mica de ,,pasta
conductoare si unge fiecare zona pe care va amplasa electrozii. li dispune pe fiecare brat, pe fiecare
gamba, dar si pe torace, in dreptul inimii, si ii nxeaza cu o banda elastica de cauciuc. In general, el
plaseaza 6 asemenea electrozi pe partile stanga si centrala ale pieptului. Toate firele electrozilor sunt
conectate, prin intermediul unui cablu lung, la aparatul care inregistreaza.O prima
electrocardiograma este inregistrata in stare de repaus. Apoi pacientul se urca pe banda rulanta,
reglabila din punct de vedere al inclinatiei, in functie de intensitatea efortului care se doreste a 'ri
depus in cursul exercitiului.
Aceasta banda este prevazuta cu o bara transversala care-l ajuta sa-si mentina echilibrul in
timpul probeiBanda rulanta este pusa apoi in miscare; viteza sa de derulare este foarte mica la
inceput, pentru ca pacientul sa se poata obisnui cu aparatul. Aceasta viteza este marita progresiv in
etape succesive, pana la nivelul de efort dorit, pacientul fiind supravegheat pentru a se evita o
cadere.Un buton de urgenta permiteoprirea aparatului in orice moment in caz de necesitate si mai
ales( daca pacientul pare extenuat,daca apare oboseala musculara sau, chiar daca el nu are nici un
simptom,dar pe traseul electrocardiografic apare o modificare.Pe durata examenului, care variaza in
functie de toleranta pacientului la efort, dar care nu depaseste decat rar 30 de minute, medicul
efectueaza inregistrarile de care are nevoie: tensiunea arteriala,electrocardiograma, eventual
presiunea la nivelul arterelor membrelor inferioare.El analizeaza fiecare traseu in parte pentru a
descoperi eventualele anomalii.
Cand medicul solicita, pacientul se opreste din efort progresiv;electrocardiograma sa
continua sa fie supravegheata in timp ce el revine la starea de repaus.
Efecte secundare
Proba de mers pe banda rulanta, exceptand contraindicatiile sale, nu este insotita de nici un
efect secundar grav. Medicul,prezent in timpul examenului,poate interveni in orice moment pentru a
trata o neregularitate a ritmului cardiac, declansata, eventual, de efort infarctul de miocard este in
acest caz cu totul exceptional.Disconfortul cel mai des asociat acestor examene este provocat de
febra musculara, care poate surveni la pacientii neobisnuiti cu acest tip de efort fizic, dar care nu
trebuie sa ne ingrijoreze,fiindca dispare spontan.
De retinut
Proba de mers pe banda rulanta este contraindicata pacientilor care nu pot sustine un mers
rapid din cauza problemelor de echilibru sau de coordonare metrica.Rezultatele sunt cunoscute,
celmai adesea, chiar in aceeasi zi.

EXAMENELE IZOTOPICE
Examen efectuat in scopul studierii vaselor si cavitatilor cardiace sau a muschiului cardiac
insusi.Principalele examene izotopice utilizate in cardiologie sunt angioscintigraha cardiaca, care
studiaza felul in care inima se contracta si mascara debitul cardiac necesar prin evaluarea vitezei cu
care circula produsui izotopic injectat intravenos; flebografia izotopica,care poate pune in evidenta
existenta unui obstacol survenit in interiorul unei vene; examene care cerceteaza o comunicare
anormala dintre cavitatile cardiace drepte si cele stangi. ln sfar sit, scintigrafia pulmonara permite
depistarea unui obstacol intr-una din arterele pulmonare.Examenele izotopice permit studierea atat
a formei, cat si a functionarii organelor, prezentand avantajul ca nu necesiti introducerea aparatului
de investigatie in organism si evitandu-se astfel sangerarea si riscurile hemoragiei.

Tehnica
Examenele izotopice constau in injectarea in organismul pacientului a unor substante slab
radioactive, special alese pentru ,,marcarea" tesuturilor organelor care se vor studia de catre
medic.Sunt alese substante care intra in mod normal in compozitia tesuturilor sau intervin in
activitatea organelor care urmeaza a fi studiate.Radiatia pe care ele o emit este apoi detectata in
exteriorul organismului, gratie unei camere gamma, adaptata pentru captarea acestor radiatii
electromagnetice.Anumite produse riman in interiorul vaselor si ne ofera imaginea acestora, precum
si a cavitatilor cardiace, altele se fixeaza chiar pe muschiul cardiac, in functie de tonusul sau si de
irigarea cu sange.
Pregitirea si derularea practica
Examenele izotopice se practica in sectia de medicina nucleari a spitalului sau lntr-un
laborator de analize autorizat sa utilizeze produse radioactive de uz medical.Inaintea examenului,
asistenta medicala invita pacientul si se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de
examen.Ea aplica pe piele electrozii,astfel incat acestia si asigure un contact permanent in timpul
realizarii electrocardiogramei.Medicul injecteaza produsul radioactiv, care difera in functie de
examen, in vasul de sange cel mai apropiat de cel pe care doreste sa-l studieze. Cateodata,produsul
radioactiv trebuie fixat mai intai pe globulele rosii ale pacientului. ln acest caz este necesara o
prelevare de singe si globulele rosii sunt marcate cu produsui radioactiv. Dupa marcarea hematiilor,
acestea sunt reiniectate pacientului pe cale intravenoasa.Pe masura difuziei produsului in vase si in
cavitatile cardiace,examinatorul efectueaza mai multe inregistrari ale radioactivitatii
emise.Electrocardiograma, adesea inregistrati pe parcursul intregului examen, ii permite medicului,
daca este necesar, sa sincronizeze inregistrarea imaginilor cu fazele ciclului cardiac. Datele sunt apoi
prelucrate electronic.Examenul dureaza intre 10 minute si o ora, in functie de misuratorile pe care
medicul doreste sa le obtina.
Efecte secundare
Examenele izotopice nu sunt insotite de nici un efect secundar.De indata ce sunt finalizate,
paciemul poate pleca si isi poate relua activitatile obisnuite. Accidentele alergice sunt foarte rare.
De retinut
Produsele radioactive nu sunt periculoase pentru organism, decat pentru femeile insarcinate,
din cauza riscului pe care le-ar putea prezenta pentru fat. ln acest caz examenele izotopice sunt
contraindicate. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen oricarei
femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea li insarcinata. Rezultatele
sunt cunoscute, cel mai frecvent, a doua zi, sub forma unui raport medical scris, Ia care sunt atasate
cliseele fotografice.

EXPLORAREA ELECTROFIZIOLOGICA ENDOCAVITARA
Examen efectuat in scopul studierii activititii electrice cardiace,printr-un contact direct cu
peretii inimii, in zonele in care circula in mod normal impulsul electric. Examenul permite, de
asemenea, stimularea directi a muschiului cardiac, pentru a reproduce tulburirile de ritm
responsabile de simptomele pacientului si, in consecint, determinarea cauzei in vederea stabilirii
unui diagnostic si a unui tratament corespunzitor.Acest examen este recomandat mai ales pentru
detectarea si analizarea tulburarilor privind excesul sau lipsa automatismului
cardiac.
Muschiul inimii, intr-adevar,spre deosebire de alti muschi, are capacitatea de a se contracta
spontan.Este indicat, in aceeasi masura pentru diagnosticarea anomaliilor intervenite in calea
propagarii impulsurilor electrice care determina contractia muschiului cardiac.
Tehnica
Explorarea electrofiziologica consta in introducerea intravenoasa, sub control radiogralic, a
unei sonde subtiri, de l,5 mm diametru,continand un material conductor de semnale ale activitatii
electrice cardiace (cateter conductor), care este ghidat pina la inima.Una din extremitatile sale este
astfel pusa in contact cu regiunile cardiace pe unde trece impulsul electric.Cealalta extremitate este
conectata la un aparat de amplificare si inregistrare, care transcrie pe o banda de hartie rulanta,
traseul acestei activitati.
Pregaitirea si derularea practica
Explorarea electrofiziologica necesita o spitalizare de 24 de ore si se practica in sala de
radiologie, sub anestezie locala.Pacientul trebuie, de preferinta, sa pu manance nimic pe toata
perioada spitalizarii, sa nu bea si sa nu fumeze in acelasi interval de timp.lnaintea examenului,
asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de
radiologie. Ea rade si dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzatoare venei
alese, in majoritatea cazurilor fiind vorba de vena femurala in regiunea inghinala. Asistenta va plasa
apoi electrozii astfel incat acestia sa asigure un contact permanent in timpul realizarii
electrocardiogramei.
Medicul injecteaza un produs farmacologic care anesteziaza local regiunea, dupa care
introduce in vena cateterul conductor si il ghideaza prin vasul de sange pina la inima, urmarindu-i
progresia si verificandu-i pozitia pe un ecran de control. El amplaseaza uneori mai multe, de obicei
doua, mai rar trei catetere, pentru a obtine maximum de informatii.Se poate efectua o stimulare
cardiaca, gratie unui pacemaker conectat la un capat al sondei, pentru a vedea cum se comporta
inima in timpul accelerarii ritmului.Eventual, medicul poate sa-i administreze pacientului pe cale
intravenoasa si unele medicamente, pentru a putea aprecia mai bine modilicarile activitatii electrice
cardiace. lntroducerea acestor produse poate antrena o senzatie neplacuta, pe care pacientul o
resimte sub forma de ameteli sau ,,calduri, dar aceasta dureaza foarte putin.Pe tot parcursul
derularii examenului, medicul supravegheaza electrocardiograma.Explorarea poate dura destul de
mult timp, in functie de diferitele informatii pe care medicul doreste sa le obtina.La final, medicul
retrage cateterul si aplica un pansament local,dupa ce a comprimat zona punctiei.Dupa examen,
pacientul trebuie sa se odihneasca timp de cateva ore, de preferinta in pozitia culcat.
Efecte secundare
Se intampla ca unii pacienti sa prezinte senzatii de greata, varsaturi, ameteli, in momentul
introducerii intravenoase a produselor medicamentoase, sau palpitatii in timpul stimularii
cardiace.Aceste simptome, lipsite de gravitate, trebuie semnalate insa intotdeauna medicului ce
supravegheaza derularea examenului,pentru a putea evalua situatia si a lua masurile ce se
impun.Alte efecte secundare sunt rare si in general nesemnificative: la unii dintre pacienti se poate
forma un hematom la locul punctiei,in urmare a introducerii catetenului. Complicatiile, cardiace sau
hemoragice survin in cazuri exceptionale si cel mai adesea nu sunt urmate de consecinte grave.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen, in scopul
vizualizarii cateterului, este mica si lipsitia de periculozitate. Fara exceptie, el nu se practica la femeia
insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este
obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen,oricarei femei de varsta
fertila,care nu a folosit metode contraceptive si ar putea li insarcinata.Pentru a preveni riscurile
hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe baza de aspirina (fluidifiant al
sangelui),trebuie diminuat sau suspendat temporar.Medicul se informeaza despre tratamentul
administrat pacientului, ce urmeaza a supus acestui tip de examen. ii prescrie, de asemenea, o serie
de analize ale sangelui, printre care: determinarea grupei sanguine, a Rh-ului,hemoleucograma si
teste de coagulare. Rezultatele sunt cunoscute, cel mai adesea, a doua zi,sub forma unui raport
medical,care va ti trimis medicului care a recomandat investigatia.

INREGISTRAREA HOLTER
Examen efectuat in scopul inregistrarii unei electrocardiograme pe o perioada mai lunga de
timp (in general 24 de ore, uneori chiar 72 de ore) conform unei metode descrise de Holter.
Examenul permite, de multe ori, depistarea unei anomalii a activitatii electrice cardiace, care nu se
manifesta decat pe scurte perioade de timp si nu poate ii surprinsa in timpul unei electrocardiograme
realizate intr-o perioada limitata de timp.
Tehnica
lnregistrarea se face cu ajutorul electrozilor conductori plasati pe pielea pacientului.
Tesuturile organismului sunt bune conductoare de electricitate si pot, asadar, conduce pana la piele
semnalul activitatii electrice cardiace; dar acesta este in mod natural foarte slab,fiind deci necesara
amplificarea cu ajutorul unui aparat care il si inregistreaza pe o caseta.Atunci cand masuratorile sunt
fializate, medicul retrage caseta din acest aparat si o citeste, cu ajutorul unui ,,decodor". El poate
atunci obtine o estimare a activitatii electrice cardiace in timpul celor 24 de ore.
Pregatirea si derularea practia
Inaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace pana la briu, si sa se
aseze in pozitia culcat pe masa de examinare.Apoi medicul aplica "pasta conductoare" pe piele, in
locul unde urmeaza sa plaseze electrozii,adica pe partea anterioara a toracelui, in dreptul inimii.ln
general se foloseste un numar de 6 electrozi, dispusi pe partea stinga si centrala a pieptului.Electrozii
sunt conectati printr-un cablu la aparatul care inregistreaza, aparat de dimensiunea unei carti groase
de buzunar,purtat in jurul taliei pe o centura solida, prinsa cu o curea.
Pacientul poate apoi sa se imbrace si sa-si reia activitatile curente. Medicul ii inmaneaza o
lista pe care va trebui sa noteze evenimentele din cursul zilei(orele de odihna, orele dedicate unor
anumite activitati si specificarea acestora, daca a fumat sau a Iuat medicamente) si orice altceva care
ar putea modifica ritmul cardiac (emotii, efort etc.).Aparatul este prevazut in plus cu un buton,
numit ,,marcator de evenimente, pe care pacientul il poate activa el insusi cand are impresia ca
prezinta simptomele obisnuite, care il deranjeaza (palpitatii, indispozitie etc.).Din confruntarea
acestor insemnari cu anomaliile inregistrate pe banda, medicul poate pune un diagnostic precis.
Efecte secundare
Inregistrarea electrocardiogramei timp de 24 de ore prin metoda Holter, care are avantajul
de a putea 6 efectuata fara spitalizare,nu este insotita de nici un efect secundar. Singurul sau
inconvenient provine de la necesitatea de a-l purta asupra sa tot timpul cat decurge inregistrarea
(ceea ce ii poate incomoda pe unii pacienti) si de la faptul ca pacientul trebuiesa se prezinte a doua zi
pentru a inapoia aparatul, ocazie cu care va fi extrasa si analizata banda magnetica.
De retinut
Daca pacientul a efectuat si alte electrocardiograme,trebuie sa le prezinte medicului,pentru
a-i permite acestuia sa compare diferentele dintre traseele inregistrate.O serie de medicamente pot
modihca aspectul traseului. Meditul trebuie informat despre tratamentul pe care pacientul il
urmcaza si de care va tine cont in intcrpretarea rezultatelor.Pacientul nu trebuie sa faca baie sau dus
pe parcursul inregistrarii electrocardiogramei.Rczultatele sunt cunoscute dupa citirea si analizarea
casetei cu unda magnetica, cel mai adesea intre 24 si 48 de ore dupa efectuarea examenului.
IMAGISTICA PRIN REZONANTA MAGNETICA(IRM)
Examen care are ca scop observarea formei si structurii,preum si functionarea cavitatilor
cardiace si a principalelor vase sangvine.
Imagistica prin rezonanta magnetica permite reconstituirea imagii inimii sau a vaselor si
depistarea astfel a unui numar de afectiuni (dilatatia anormala a vaselor mari, malformatii cardiace
congenitale, patologia pericardului, invelisul seros cardiac).
Tehnica
Imagistica prin rezonanta magnetica consta in utilizarea rezonantei magnetice, care foloseste
un camp magnetic creat de un electromagnet si de undele electromagnetice. Acest camp magnetic
are proprietate a de a orienta, ca pe niste ace magnetice,protonii atomilor care constituie moleculele
organismului. Daca acest camp este actionat pe baza undelor electromagnetice, se produce un
fenomen de rezonanta a carui intensitate este variabila in functie de tipul de tesut, si care este tradus
gratie unei prelucrari informatice, sub forma de imagini.Imagistica prin rezonanta magnetica are
avantajul ca evita introducerea oricarui aparat de investigatie in interiorul organismului si nici nu
expune organismul la raze X.
Nu este necesara nici un fel de pregatire inaintea acestui examen.Electromagnetul in sine,
acolo unde domina un camp magnetic intens, este un fel de tub cu latimea de 50 pana Ia 60 cm si
lungimea de 2 metri.Pacientul se asaza in pozitia culcat pe o masa mobila, care culiseaza in interiorul
electromagnetului. O antena plasata in dreptul regiunii de examinat trimite undele electromagnetice
care permit obtinerea imaginilor. In timpul examenului, pacientul nu trebuie sa se mire daca aude un
zgomot repetat; el corespunde emisiei succesive de unde.Examenul este relativ de lunga durata
(minimum 20 de minute)si, pe parcursul derularii lui, pacientul trebuie sa stea perfect nemiscat. ln
schimb, el poate comunica prin intermediul unui microfon cu medicul, care se afla in exteriorul salii
de examinare.
Efecte secundare
Examenul de imagistica prin rezonanta magnetica nu este insotit de nici un efect
secundar.Examenul este contraindicat doar la pacientii care sufera de claustrofobie severa (din cauza
izolarii in interiorul electromagnetului) si la cei avand un pacemaker, al carui program poate ii anulat
de intensitatea campului magnetic.Medicul trebuie informat totodata daca pacientul a suportat vreo
interventie chirurgicala in trecut si, ca urmare, de existenta unor implanturi metalice de tip bride,
suruburi, clipsuri vasculare etc., pentru a testa daca materialele din care acestea sunt facute se
magnetizeaza; intr-un astfel de caz, examenul este contraindicat.

De retinut
Radiatiile emise pentru practicarea examenului nu prezinta nici un fel de nocivitate pe
termen lung.Inainte de a se aseza pe masa culisanta, pacientul trebuie sa se asigure ca nu are asupra
lui nici un obiect metalic care, din cauza magnetizarii, risca sa deformeze imaginile si, mai ales, sa he
antrenat in interiorul campului magnetic.Trebuie, de asemenea, evitati apropierea de magnet a
obiectelor metalice sau cardurilor magnetice (carduri bancare, telefonice etc.) pentru ca in interiorul
magnetuiui vor fi dezactivate.

MASURAREA DEBITULUI CARDIAC
Examen efectuat in scopul masurarii volumului de sange pe care inima il distribuie pe minut
in organism.Acesta este, in mod obisnuit, in repaus, de 5-6 Iitri in medie, dar depinde de talia si
constitutia subiectului.Se masoara in mod egal debitul sistolic, ceea ce inseamna debitul pe care
inima il ejecteaza la fiecare contractie a ventriculelor,care este in mod normal de 60-80
ml.Cunoasterea acestui volum sistolic permite, printre altele, aprecierea performantelor contractile
ale inimii, care pot ii diminuate,mai ales in cazul cardiomiopatiilor.O diminuare a debitului cardiac are
foarte rapid consecinte grave asupra intregului ansamblu al sistemului circulator si a functiilor
importante (respiratorie, hepatica si renala).Miocardiopatiile sunt afectiuni ale muschiului cardiac,
rezultand o distensie a inimii (cord marit),ale carei contractii devin mai putin puternice si, in
consecinta,mai putin eficace.
Ele pot avea o cauza toxica, cum este in cazul alcoolismului cronic, dar multe raman de
origine necunoscuta.Masurarea debitului cardiac permite aprecierea functionarii sistemului cardio-
circulator.
Tehnica
Debitul cardiac poatefi masurat cu ocazia efectuarii unui cateterism cardiac drept sau, in mod
indirect, cu izotopi (produse slab radioactive), sau facand raportul dintre consumul de oxigen al
organismului timp de un minut si diferenta intre oxigenul continut in sangele arterial si oxigenul
continut in sangele venos (principiul lui Fick).
Examenele cu ultrasunete Doppler permitsi ele masurarea debitului cardiac avand in plus
avantajul ca folosesc o metoda total neinvaziva,pentru ca intreaga procedura se desfasoara in
exteriorul corpului.
Masurarea debitului cardiac se face in general in cursul altor examene, cel mai frecvent in
cursul unui cateterism cardiac.Cateterismul cardiac necesita spitalizare. Pacientul trebuie sa fie
nemancat din ziua precedenta examenului, sa nu bea si sa nu fumeze in aceeasi perioada de
timp.lnaintea examenului, asistenta medicala il invita pe pacient sa se dezbrace pina la brau si sa se
aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii
antiseptice zona corespunzatoare vasului de sange in care va li introdus cateterul (intr-o artera,
pentru explorarea partii stangi a inimii si intr-o vena, pentru partea dreapta), in general la plica
inghinala, mai rar in axila sau in brat.Ea plaseaza apoi electrozii pentru electrocardiograma, astfel
incat si se poata asigura un control permanent al activitatii pe timpul desfasurarii procedurii.Medicul
iniecteaza un produs farmacologic, care anesteziaza lo-cal regiunea. (Daca pacientul este un copil,
medicul anestezist practica o anestezie generala usoara).
Apoi introduce in vena sau in artera un cateter fin (de |,5-2,5 mm
diametru).
O extremitate a acestuia este conectata la un capat de presiune, iar cealalta este prevazuta
cu un orificiu prin care se transmit undele de presiune care vor patrunde in vase sau in cavitatile
cardiace. Medicul il ghideaza prin vasele de Sange, pina la inima,sub control radiografic, urmarindu-i
progresia si verificandu-i pozitia pe un ecran de control.Cand ajunge in pozitiile corecte din Iocurile
dorite, examinatorul efectueaza diferite masuratori,toate inregistrate in mod constant in paralel cu
electrocardiograma.
Examenul dureaza intre 30 de minute si 2 ore, in functie de complexitatea informatiilor pe
care medicul doreste sa le obtina.Dupa un cateterism cardiac, in cazul in Care cateterul a fost
introdus in artera femurala, la nivelul plicii inghinale, pacientul trebuie 55 ramana in pozitia culcat
timp de 24 de ore, pentru a se evita riscurile hemoragiei locale.
Efecte secundare
Efectele secundare sunt rare si, in general, nesemnificative: hematom la locul punctiei ca
urmare a introducerii cateterului, reactii alergice trecatoare.Complicatiile, cardiace sau he-moragice,
survin in mod exceptional si, adesea, nu sunt urmate de congetinte grave.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mica. Fara
exceptie, acesta nu se practica la femeia insarcinata din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-
ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina, inainte de acest
examen, oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi
insarcinata.
Medicul se informeaza permanent asupra tratamentului administrat pacientului care
urmeaza a fi supus acestui tip de examen. Ii prescrie, de asemenea, o serie de analize ale sangelui,
printre care:determinarea grupei sanguine, aRh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare.Aceasta
examinare poate fi efectuata si in cazul unui examen cu ultrasunete Doppler si are avantajul de a
evita orice neplacere, intrucat nu este introdus in organism nici un instrument de
investigatie.Rezultatele sunt cunoscute, cel mai adesea, a doua zi, sub forma unui raport medical
scris.

FLEBOCAVOGRAFIA
Examen radiologic efectuat in scopul observarii venelor membrelor inferioare si a venei cave
(vena cava inferioara este o vena groasa care colecteaza tot sangele venos neoxigenat provenit de la
jumatatea inferioara a corpului si il conduce spre inima,care-l trimite apoi la
plamani).Flebocavografia permite reperarea prezentei in vena cava a cheagurilor de sange care, prin
volumul lor, reprezinta un risc de embolie grava in arterele pulmonare.
Tehnica
Flebocavografia este un examen radiografic, al carui principiu consta in masurarea
diferentelor de absorbtie ale razelor X de catre diversele tesuturi pe care le traverseaza.Pentru a
putea vizualiza venele,medicul iniecteaza in timpul examenului un produs numit ,,de contrast", opac
la razele X.
Flebocavograia se practica in sala de radiologie. Pacientul trebuie sa nu fi mancat din ziua
precedenta examenului, sa nu bea si sa nu fumeze in aceeasi perioada de timp.Inaintea examenului,
asistenta medicala il invita sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie.
Cardiologul dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice fata anterioara a labei piciorului
si injecteaza in venele din aceasta regiune produsul de contrast.Plaseaza garouri pentru com-
presiunea arterelor la inaltimea gleznei, a pulpei si acoapsei, pentru ca produsul de contrast sa nu fie
dirijat catre venele superficiale, ci sa se concentreze in venele profunde care trebuie studiate in mod
special. Uneori, este necesara injectarea produsului de contrast direct in vena de la nivelul plicii
inghinale, dupa ce acolo a fost introdus, sub anestezie locala, un tub fin din plastic (cateter), pentru a
se vedea mai bine cheagurile de sange prezente in interiorul venei cave.Apoi, medicul realizeaza
constant cliseele radiografice care ii permit sa urmareasca progresia produsului de contrast in venele
membrelor inferioare si in vena cava. Examenul dureaza intre 30 si45 de minute.
Daca a fost introdus cateterul in vena femurala, la nivelul plicii inghinale, este de preferat ca
pacientul si ramana in pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a se evita riscurile hemoragiei locale.
Efecte secundare
ln general, injectarea produsului de contrast iodat este insotita de o senzatie de caldura care
difuzeaza in tot corpul, senzatia nu este insa deosebit de dezagreabila.Se intampla uneori ca anumiti
pacienti sa prezinte in acel moment senzatii de greata, varsaturi sau sa alba o sincopa usoara si fara
urmari grave.Oricat de neinsemnate ar fi aceste indispozitii resimtite, pacientul trebuie sa previna
imediat medicul.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mica. Fara
exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
putea prezenta pentru lat.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen
oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata.
Produsul de contrast iodat in jectat poate provoca o reactie alergica manifestata mai ales
prin:greata, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scadere a tensiunii arteriale.Medicul se
va asigura deci ca pacientul n-a prezentat niciodata alergii (astm, eczeme, alergie laiod), in care caz,
el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate in zilele ce preced
flebocavografia.
In acest caz, pacientul nu trebuie sa se mire ca va simti o stare usoara de somnolenti.La
persoanele care sufera de insuficienta renala se impun, de asemenea, masuri de precautie,printre
care consumul de Iichide din abundenta in zilele precedente si ulterioare examenului. Medicul va
prescrie acestora in mod curent analizele care privesc functia renala: ureea si creatinina.El va fi
informat despre tratamentul pe care pacientul il urmeaza. Adesea li prescrie analize ale sangelui,
printre care: determinarea grupei sanguine; determinarea Rh-ului, hemoleucograma si teste de
coagulare.Rezultatele, care contin cliseele radiologice si interpretarea medicala, sunt cunoscute chiar
in aceeasi zi.

FLEBOGRAFIA
Examen efectuat pentru observarea venelor si a peretilor acestora, in scopul de a fi puse in
evidentia eventualele leziuni si, mai ales, cheagurile de sange in formare (trombi), care se afla la
originea flebitelor.Tromboza poate avea diferite cauze: Ieziuni in peretii vasculari produse de o placa
de aterom(depozite constituite in parte de colesterol), scaderea debitului cardiac, cresterea
vziscozitatii sanguine etc.
Flebografia este, de obicei, realizata la nivelul membrelor inferioare, pentru ca aici apar
majoritatea cazurilor de flebita.Aceasta permite explorarea venelor profunde de la gamba si coapsa
piciorului, si de la partea inferioara a bazinului (vena iliaca).
Tehnica
Flebografia este un examen radiografic, care consta in masurarea diferentelor de absorbtie
ale unui fascicui de raze X de catre diversele tesuturi pe care le traverseaza.Pentru ca venele sa poata
fi vizualizate, este necesara injectarea in timpul examenului a unui produs numit ,,de contrast, opac
la razele X. Cliseele obtinute permit coniirmarea sau infirmarea existentei unei tromboze.
Flebografia se practica in sala de radiologie. Pacientul trebuie nu manance incepand din ziua
anterioara derularii procedurii.lnaintea examenului, asistenta medicala il invita pe pacient sa se
dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie.Radiologul dezinfecteaza cu ajutorul
unei solutii antiseptice fata anterioara a labei piciorului, pentru a injecta in venele de la nivelul
acestei regiuni produsul de contrast iodat. EI plaseaza garouri pentru compresiunea arterelor la
inaltimea gleznei, a gambei si a coapsei, pentru ca produsul de contrast sa nu fie dirijat catre venele
superficiale, ci sa se concentreze in venele profunde, care trebuie studiate in mod special.
Medicul realizeaza constant clisee radiografice, care ii permit sa urmareasca progresia
produsului de contrast in vene. Pentru a putea face o comparatie, el face adesea o injectie dinspre
partea dreapta si, simultan, dinspre stanga.Examenul dureaza intre 15 si 30 de minute. La final,
pacientul poate pleca si isi poate reiua activitatile obisnuite.
Efecte secundare
ln general, injectarea produsu-lui de contrast iodat este insotita de o senzatie de calduri care
difuzeaza in tot corpul, senzatie care nu este insa deosebit de dezagreabila.Se intampla uneori ca
anumiti pacienti sa resimta in acel moment senzatii de greata sau indispozitii trecatoare, fara urmari
grave.Oricat de neinsemnate ar fi aceste indispozitii resimtite, pacientul trebuie sa le semnaleze
imediat medicului.
De retinut
Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mica. Fira
exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar
putea reprezenta pentru fat.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen
oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata.
Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergica manifestata mai ales prin:greata,
vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scadere a tensiunii arteriale.Medicul se va asigura
ca pacientul n-a prezentat niciodata alergii (astm, eczeme, alergie la iod etc.), in care caz, el poate
prescrie un tratament antialergic,care trebuie urmat cu regularitate in zilele ce preced flebografia. ln
acest caz, pacientul nu trebuie sa se mire ca va simti o stare usoara de somnolenta.
La persoanele care sufera de insuicienta renala se impun, de asemenea, masuri de precautie,
printre care, consumul de lichide din abundenga in zilele precedente si ulterioare
examenului.Medicul va prescrie acestora in mod curent analizele care privesc functia renala: ureea si
creatinina.El se va informa asupra tratamentului pe care pacientul il urmeaza. Adesea el prescrie
analize ale sangelui, printre care:determinarea grupei sanguine,determinarea Rh-ului,
hemoleueograma si teste de coagulare.Rezultatele, care contin cliseele radiologice insotite de
interpretarea medicala sunt cunoscute chiar in aceeasi zi.
FONOCARDIOGRAFIA
Examen efectuat in scopul inregistrarii pe un graiic a zgomotelor si a suflurilor cardiace.
Zgomotele inimii sunt, in mod natural, determinate de inchiderea valvelor cardiace; se pot insa
adauga si altele, anormale (de exemplu, dedublarea zgomotului,ceea ce denota inchiderea intarziata
a uneia dintre valve etc.).Zgomotele anormale percepute Ia ascultare sunt, in general, simptomatice
anumitor anomalii cardiace; ele erau, pana la aparitia tehnicilor mai soiisticate, singurele mijloace de
diagnosticare.
Tehnica
Fonocardiografia consta in amplasarea in punctul de auscultare cardiac, in mod obisnuit pe
piept, a unui mic microfon carea mplifica sunetele si le transforma in curent electric, ale carui variatii
sunt inregistrate, in functie de timp, pe o hartie speciala. Traseul poate ii interpretat imediat; sau
poate 6 practicata simultan o electrocardiograma ale carei rezultate pot fi comparate cu cele ale
fonocardiografiei, pentru stabilirea unui diagnostic cat mai precis.
lnaintea examenului, medicul invita pacientul sa se dezbrace pana la brau si sa se aseze in
pozitia culcat pe masa de examen,incercand sa fie cat mai destins.ln timpul inregistrarilor efectuate,
pacientul trebuie sa ramana de preferinta nemiscat, pentru evitarea parazitarii traseului.Medicul
fixeaza atunci micul microfon pe toracele pacientului.Variatiile de vibratie datorate zgomotelor si
eventualelor sufluri sunt astfel transmise aparatului care inregistreaza semnalele cu frecventa si o
durata corespunzatoare. Traseele fonocardiogramei si electrocardiogramei, inregistrate in acelasi
timp, sunt apoi comparate si aduc informatii complementare.Examenul dureaza intre 10 si 20 de
minute. De indata ce examenul este finalizat, pacientul poate pleca.
Efecte secundare
Fonocardiografia nu este insotita de nici un efect secundar si seamana perfect cu o
auscultatie clasica cu stetoscopul; singura diferenta tine de faptul ca zgomotele cardiace sunt
amplificate si inregistrate.
De retinut
Fonocardiografia este, din ce ince mai des, inlocuita de ecocardiografie si de Doppler-ul
cardiac, care permite, in plus, vizualizarea directa a anomaliilor valvulare responsabile de aceste
zgomote si sufluri anormale si aduce informatii precise. Acest dublu examen a devenit in zilele
noastre o practica curenta.

PLETISMOGRAFIA
Examen efectuat in scopulmasurarii variatiilor de volum ale unui membru in cursul
timpului,legate la randul lor de variatiile de volum ale sangelui existent in acel membru, in momentul
diferitelor faze ale ciclului cardiac.Pletismografia permite aprecierea in mod indirect a circulatiei
arteriale si venoase.
Tehnica
Pletismografia este realizata cu ajutorul unor mici inregistratoare cu mercur sau a unor mici
rezistente care masoara variatiile de presiune sau de impedanta electrica din membrul respectiv, in
functie de variatiile sale de volum.

Pletismografia nu necesita nici o pregatire. lnaintea examenului,medicul plaseaza imprejurul
membrului sau al unui segment al acestuia, selectat pentru investigatie, inele captatoare, sustinute
de niste clame; apoi acestea sunt conectate la aparatul care va inregistra procedura.Examenul
dureaza intre 10 si 40 de minute, dupa care pacientul poate pleca.
Efecte secundare
Pletismografia, absolut nedureroasa, nu este insotita de nici un efect secundar. Totusi, unii
pacienti pot manifesta o senzatie de usor disconfort, datorita faptului ca examenul impune o relativa
imobilitate prelungita. Altii sunt, nejustificat,impresionati negativ de aparatura, mai ales cand
pletismografia studiaza un membru in intregime.

RADIOGRAFIA TORACELUI
Examen radiologic efectuat in scopul observarii cutiei toracice si a continutului sau (in special
a plamanilor si a inimii).Aceasta radiografie permite cardiologului sa puna in evidenta anomaliile de la
nivelul inimii,configuratia cardiaca si a principalelor vase, adica aorta toracica si arterele pulmonare.
Ea poate,in aceeasi masura, sa scoata in evidenta un edem pulmonar Iegat de o insuncienta cardiaca.
Tehnica
Radiografia toracelui este un examen radiografic, care consta in masurarea diferentelor de
absorbtie dintr-un fascicul de raze X de catre diverseie tesuturi pe care acesta le traverseaza. Intr-
adevar,se intalnesc in torace tesuturi cu diferite structuri: plamanii, umpluti cu aer, inima, vasele
groase,pline de lichid - sange -, oasele mineralizate.Un film radiosensibil, situat in contact cu pieptul,
prin intermediul unei casete portabile, permite realizarea cliseelor.
lnaintea examenului, pacientului i se cere sa se dezbrace, cel putin la nivelul
toracelui.Pacientul sta in picioare, nemiscat, in timp ce radiologul pune in contact caseta care contine
filmul, cu toracele; pacientul este solicitat mai intai sa respire profund, apoi sa-si tina
respiratia,pentru_a mentine aerul in plamani. In timpul acestei scurte perioade, fasciculul de raze
X,emis din spate, permite realizarea cliseului radiografic din fata.Medicul efectueaza mai multe clisee,
din fata, din profil si din semiproil.
Examenul dureaza mai putin de 5 minute. De indata ce este finalizat, pacientul poate pleca si
isi poate relua activitatile obisnuite.Daca pacientul nu se poate mentine in picioare, un cliseu al
toracelui poate fi realizat in pozitie culcat, cu ajutorul unui' aparat mobil de radiografie, existent in
spital; radiologul plaseaza atunci caseta pe spate si indruma fasciculul de raze X din fata.
Efecte secundare
Cantitatea de raze X Ia care este expus organismul in timpul acestui tip de examen este
mica.Fara exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea
razeIor X le-ar putea reprezenta pentru fat
De retinut
Radiografia toracelui este un examen prescris frecvent in cardiologie, mai ales pentru
aprecierea configuratiei inimii si observarea eventualelor deformari curente in numeroase afectiuni
cardiace.
Radiologul trimite medicului care a indicat examenul rezultatele, constand in clisee si
interpretarea lor medicala.

SCINTIGRAFIA CARDIACA SAU MIOCARDICA
Examen care are ca scop aprecierea indirecta a modului in care muschiul cardiac este irigat
de sange.Scintigrafia miocardica permite,in plus, in anumite conditii, sa se stabileasca daca miocardul
este perfect sanatos sau are zone inactive, ca urmare a unui infarct,ori daca sufera din cauza
oxigenarii insuficiente. ln cazul in care sunt prezente aceste anomalii, ele antreneaza adesea tulburari
ale ritmului cardiac, cu repercusiuni atat asupra functiei de pompa a inimii, cat si a circulatiei sangelui
in organism, cu afectarea tuturor organelor importante(plamani, ficat, rinichi).
Tehnica
Scintigrafia miocardica constain injectarea in organismul pacientului a unei substante
radioactive, aleasa special pentru ,,marcarea celulelor inimii. Radiatia pe care o emite este apoi
inregistrata pe o camera gamma.
Produsul radioactiv, taliul, se fixeaza in mod natural in celulele vii si normal oxigenate ale
inimii; in schimb, daca ele sunt insuficient oxigenate sau sunt inactive (moarte), nu se fixeaza.
Scintigrafia miocardica se practica intr-un serviciu de medicina nucleara, la spital sau in
laboratorul de analize, singurul autorizat sa utilizeze produse radioactive de uz medical.lnaintea
examenului, asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa
de examen. Medicul plaseaza electrozii pentru electrocardiograma, astfel incat sa se poata asigura un
control permanent al activitatii pe timpul desfasurarii procedurii. Injecteaza apoi taliu intr-o vena
supericiala a bratului, pe masura fixarii produsului pe peretii cardiaci, efectueaza mai multe
masuratori ale radioactivitatii emise. Datele sunt apoi prelucrate electronic.Scintigraia miocardica
poate fi realizata in conditii de repaus sau in cursul unui efort. Medicul poate, eventual, si
administreze pacientului o serie de produse medicamentoase care modifica circulatia sangelui in
arterele coronariene, care oxigeneaza inima, pentru a sensibiliza examenul.Examenul dureaza intre
30 si 60 de minute, in functie de evaluarile pe care medicul doreste sa le obtina. Alte noi clisee pot fi
realizate cateva ore mai tarziu dupa injectarea taliului, pentru detectarea fixarilor tardive ale
produsului. `
Efecte secundare
Scintigrafia nu este insotita de efecte secundare.Daca este realizata in cursul unui efort, sub
rezervele contraindicatiilor, nu atrage dupa sine incidente grave. Medicul, prezent pe tot parcursul
examenului, poate interveni in orice moment pentru reglementarea aritmiilor cardiace declansate,
eventual, de efort.Cat despre infarctul de miocard si posibilitatea ca el sa fie precipitat de aceasta
examinare,sunt evenimente cu totul si cu totul exceptionale.Disconfortul cel mai des asociat acestui
examen este provocat de febra musculara care poate surveni la pacienti neobisnuiti cu acest tip de
efort fizic, dar carem nu trebuie sa ne ingrijoreze,fiindca dispare rapid.
De retinut
Produsele radioactive nu prezinta nici un pericol pentru organism, dar sunt contraindicate
femeilor insarcinate, din cauza riscurilor pe care actiunea produselor radioactive le-ar putea
reprezenta pentru fat. ln aceste cazuri, scintigrafia miocardica este contraindicata.Este obligatorie
efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen oricarei femei de
varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata.Proba de efort
este contraindicata sau efectuati cu maxima prudenta daca pacientul se plinge ca durerile toracice,
atribuite unei angine pectorale, simptome ale unei insuficiente coronariene, s-au accentuat in ultima
vreme.Alte contraindicatii cardiologice sunt foarte rare, dar cardiologul le evalueaza sistematic.In
anumite cazuri, proba de efort nu poate ii realizati din,,motive mecanice" (artroza la sold sau
genunchi interzice practicarea mersului pe bicicleta).
Rezultatele sunt cunoscute a doua zi, dupa analizarea cliseelor.Eventual, medicul care a
prescris examenul le comenteaza cu pacientul in cursul urmatoarei consultatii.

6 CARDIOLOGIE Explorari

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

6 CARDIOLOGIE Explorari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CARDIOLOGIE

S-ar putea să vă placă și