n Grdina Ghetsimani

De Vasile Voiculescu
Publicat n 1921 n volumul Prg, n Grdina Ghetsimani este
unul din poemele voiculestiene cele mai originale care stau sub semnul
traditionalismului !l se de"ineste printr#o cutare a sinelui care caut
s re"ac echilibrul primordial nct actul poetic devine un mi$loc de
accedere la absolut, printr#o atitudine titanian %mul se ra&vrteste
mportiva destinului ce ingradeste spiritul
'itlul este un spatiu propice meditatiei, retagerii n sine,
rugciunii, trimitnd la conte(tul biblic prin etimologie) n ebraic
Ghetsimani e *grdina unde se presau mslinele+ Prin poe&ie se
redimensionea& in"initul prin intermediul unor simboluri ale cror
semni"icatii au ecouri smntoriste ,peisa$ul cmpenesc, elemente
religioase, dedublarea eului, omagierea sacri"iciului-
!ste inspirat din !vanghelia dup .uca Dac te(tul biblic
vorbeste despre o prob initiatic, a veghii, creia i sunt supusi /sus si
uncenicii,acestia din urm c&nd prada ispitei-, poe&ia lui Vasile
Voiculescu n"tisea& doar *sudorile de snge+ ale 0ntuitorului n
clipa revelatiei adevratului su destin ! momentul tragic al invocrii
divinittii de ctre /sus, iposta& n care scriitorul regseste simbolul
meta"oric al dualittii "iintei) omul, creatia lui Dumne&eu, este supus
pasiunilor oarbe prin latura sa dionisiac, dar n aceeasi msur ete
strabatut de harul divin, ca permanent creatie apolinic ntre 1ine si
!u e o permanent opo&itie tradus meta"oric de aspiratia omului spre
absolut
Poemul pre&int lupta omului cu propriul destin Poe&ia are
structur simetrica si se construieste pe cele trei trepte ce vi&ea&
e(perienta religioas) *spaima n "ata sacrului, s"iala si admiratia
revelatia divin+,2udol" %tto-
1imbolul 0ntuitorului structurea& te(tul n dou planuri) cel al
ancestralului, ce insumea& pasiuni, dureri si cel al cosmicittii, ce
identi"ic n persoana lui /sus semnul sacralittii /maginile lirice
cumulea& perechi antinomice cu valoare meta"orica 1patiul mitic
marcat de pre&enta verbelor la imper"ect ca sugestie a permanentei
*Paharul+ este simbolul predestinrii pe care re"u&ul lui /sus trebuie s#
l decodi"ice n ispasirea umanittii n acelasi camp semantic sunt si
sintagmele *gro&ava cupa+, *in"ama bautura+, *veninul groa&nic+3
"iecare e o treapt n gradarea ascendent a determinrii destinului,
de la negarea conditiei de 0ntuitor a lui /sus la asumarea umana a
pcatelor pn la punctul ma(im care impune dubla perspectiv)
acceptarea destinului si ispsirea prin suerint, dimensionnd sublimul
conditiei sacre a persona$ului liric 4cestuia / se opune pre&enta
divinittii care structurea& un alt cmp semantic) *mn nendurat+,
*stete urias+, *sterlici de miere+, *uitase de viat+
Prima stro"a pre&int soarta care se a"l n antite& simbolic cu
*paharul+ 4ccentul cade pe atributele umane ale eroului) *c&ut pe
brnci+ conotea& "orta divin conceputa antinomic "at de
nversunarea 5iului care *se mpotrivea ntr#una+ Pe acelasi princiupiu
al antinomiei e versul *pe chipu#/ alb ca varul+ *1udori de snge+
sugerea& conditia uman, tragismul ontologis 6hipul alb semni"ic
e(istenta divinului a"late sub semnul purittii Din perspectiva eului
liric, tensiunea ntre om si sacralitate se concentrea& n *amarnica#/
strigare+, meta"or a &drniciei, n opo&itie cu mnia lui Dumne&eu
care *strnea n slvi "urtuna+, nct drama omului capt proportii
cosmice
6ea de#a doua stro"a pre&int *setea urias+, aceasta "iind
aspiratia spre un absolut care s depseasc dramatismul uman3
anticipea& moartea ca treapt de transcendere la origine !(presia
*sta su"letu#/ s rup+ este meta"or a dramatismului luntric al "iintei
dedublate a"late n cutarea propriului destin 1u"letul primea& spiritul
repre&entat simbolic de in"ama butur# pcatele semenilor cumulate
de de milenii
/sus este constient c nu poate puri"ica umanitatea dect prin
propria su"erint c adevrata dram ontologic nu e entite&a om#
divinitate ci acceptarea destinului, idee evidentiat prin perechea
antonimic *apa ei ver&uie+ # *sterlici de miere+ 4pa, simbol al
regenerrii, al originilor, prin epitet semni"ica lumea sub semnul
pcatului originar ce se de&volt treptat n "orme demonice si
mpotriva crora trebuei sa lupte /sus *1terlici de miere+ este o
sinecdoc a rsplatei "inale , de esent divin, la care doa prin
sacri"iciul de sine are acces /sus 2epetarea conceptelor n versul *si
sub veninul groa&ei simtea c e dulceat+ accentuea& opo&itia spirit#
materie, din care e construit "iinta uman Versul ultim *btdu#se cu
moartea uitase de viat+ sinteti&eaa mesa$ul poe&iei) din perspectiva
omului moartea e o predestinare pe care o re"u& orice "iint sustras
conditiei sale divine 7itarea se mani"est n spirit romantic#
ntoarcerea la origini ca integrare a spiritului n unitatea primordial,
pentru c dincolo de moartea biologic e(ist vesnicia,*7itase de
viat+-
n ultima stro"a revine la timpul mitic al primei secvente,
nchi&nd prc intr#un cerc al destinului, e(istenta uman care poate
accepta drama repetabilittii sau se poate sustrage n vesnicia naturii
prin e(perienta thanatic 4ntite&a *treceau bti de aripi8 ulii de sear
dau roate+ marchea& dualitatea ontic determinat de aparenta
vietii,*bti de aripi+-, iar *ulii de sear+, meta"ora mortii nchide
determinarea temporal
Din perspectiva eului poetic, drama lui /sus de"ineste conditia
universal a raportului natur#"iint) odat negata vesnicia, natura se
re"u& omului, n imaginea personi"icat a mslinilor *care parc vor s
"ug din loc+ 5orma verbala implic o dedublare a eului, permanenta
opo&itie ntre aparent si esent , teluric si divin
4st"el, observm ca sentimentul religios se mani"est si la
inceputul secolului al 99# lea, poemul "iind unul dintre poemele de
mare "ort dramatic n lirica romneasc