Prin actiunea pe care reclamantul a intentat-o la Tribunalul Bucuresti, sectia a 6-a
comerciala, a solicitat obligarea lui B la plata sumei de 150.000 lei. In motivarea cererii reclamantul a aratat ca suma solicitata reprezinta o diferenta de pret, diferenta pe care paratul nu a platit-o. Din proble administrate se retine ca A i-a vandut lui B printr-un contract incheiat la 17 august 2007 mai multe autoturisme, cu pretul total de 300.000 lei. Jumatate din acest prt s- a platit in momentul incheierii contractului, urmand ca cealalta jumatate sa se plateasca in termen de trei luni. Actiunea a fost intentata la 15 ianuarie 2008. Paratul a solicitat trimiterea cauzei la judecatoria sectorului 3 deoarece este o cauza civila si nu comerciala. A este o societate comerciala iar B o persoana fizica. Potrivit articolului 2 din codul de procedura civila, litigiile comerciale cu o valoare de peste 100.000 lei se judeca de tribunal in prima instant, iar litigiile civile cu o valoare de pana la 500.000 lei se judeca de judecatorii in prima instanta. REZOLVARE: -Tribunalul Bucuresti este competent sa solutioneze cauza -instanta va respinge exceptia necompetentei Tribunalului Bucuresti deoarece va constata ca natura raportului juridic dintre A si B, nascut din contractual de vanzare-cumparare incheiat intre ei este comercial. Dreptul comercial cuprinde norme juridice care reglemnteaza raporturile dintre comercianti cat si raporturile dintre comercianti si necomercianti (articolul 7 din codul comercial) Pentru existent unui raport juridic comercial este sufficient ca una dintre parti sa aiba calitatea de comerciant. *daca ambele persoane sunt personae fizice dar una dintre ele vrea sa vanda dupa cumparare, contractual este comercial. *daca nu se dovedeste intentia de vanzare raportul este civil *proba cu martori nu este admisa in dreptul civil-e nevoie de un act *in dreptul comercial se admite proba cu martori