Camil Petrescu

~particulariti ale prozei~

Prozatorul cultiv o proz analitic ce se afl sub deviza filosofiei fenomenologice iniiate de
Husserl, dar i a substanialismului iniiat de el nsui n lucrarea Filosofia substanei .
Camil Petrescu pornete de la ideea autenticitii faptelor narate, respingnd obiectivitatea
scriitorului tradiional: S nu scriu dect ceea ce vd, ceea ce aud, ceea ce nregistreaz sim urile
mele Dar acesta-i coninutul meu psihologic.
Scriitorul este interesat s surprind fluxul tririi interioare cruia i se adaug fluxul memoriei
involuntare. Astfel, el nu mai prezint realitatea ca pe o realitate distinct, ci ca pe o proiec ie a
acesteia n realitatea contiinei.
Din aceast cauz, lumea lui Camil Petrescu este fluctuant, iar personajele sale sunt o
succesiune multipl de euri. Scriitorul mprumut conceptul de timp ca durat de la M. Proust, din
romanul n cutarea timpului pierdut. Scriitorul sparge tiparele caracterologiei clasice, personajele
sale evolund sub diverse euri. Proza camilpetrescian se afl sub influena mai multor scriitori
precum: M. Proust, A. Camus, A. Gide. Proza sa sufer i influena intuiionismului lui H. Bergson,
scriitorii considernd intuiia un element superior raiunii.
Scriitorul ncearc s surprind procesul interior al unui eu pur. Din aceasta cauz el face
legtura dintre cogito i obiectul cogito-ului, dintre noema i noesa (polul obiectiv i polul subiectiv).
Scriitorul este interesat de conflictele psihologice (conflictul individului cu el nsui generat de
conflictul individului cu societatea i de conflictul individului cu universul).
Spre deosebire de L. Rebreanu, Camil Petrescu recurge la modaliti moderne de analiz
psihologic, fiind frecvent ntlnit introspecia (autoanaliza), notarea reaciilor subcontientului i
incontientului, a senzaiilor i a sensibilitilor.
Personajul preferat este intelectualul (att n romane, ct i n drame), iar scriitorul se
identific cu toate aceste personaje, obiectivndu-se n ele. Este interesat s surprind dualitatea
individului ce se datoreaz dualitii lumii.
Camil Petrescu este interesat s surprind conflictul dintre sexe.
Pompiliu Constantinescu afirma: Brbatul reprezint o contiin intransigent, un fel de
absolut, aplicat mai ales n iubire, femeia - un animal cochet, inferior sufletete, ispita sim urilor i
primejdie a echilibrului interior.
Camil Petrescu are preferin pentru inadaptai ce nu sunt privii ca nite dezarma i, ci ca ni te
entiti care i asum existena ca pe o lupt permanent cu societatea i cu propriile limite.
Din punctul de vedere al stilului operelor, Camil Petrescu este, ca i Liviu Rebreanu, adeptul
stilului anticalofil (calofil = frumos).
Scriitorul afirma: Eroul de roman presupune un zbucium interior, loialitate, convingere
profund, un sim al rspunderii dincolo de contingentele obinuite.
Paul Georgescu afirma despre proza camilpetrescian: Deosebirile fa de Rebreanu []
sunt nsemnate; n vreme ce marele prozator transilvnean i propune o proz obiectiv, de strict
observaie, aproape comportamentist (behaviorist), mergnd spre tipologii sociale, Camil
Petrescu creaz proza de analiz n care realitatea apare doar n msura n care naratorul,
vehement i nelinitit, a putut s o cunoasc prin experien direct.

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi

de Camil Petrescu
Geneza:
Romanul a aparut in anul 1930, iar titlul initial a fost Proces verbal de dragoste si de razboi.
Ca surse de inspiratie, romanul are la baza 2 experiente: cea a tanarului sublocotenent Camil Petrescu,
experienta ce a fost consemnata in jurnalul de razboi, iar cea de-a 2-a experienta este una erotica.
Jurnalul de razboi a stat si la baza volumului de versuri Transcedentalia.
Gen si specie:
Apartine genului epic si este un roman modern subiectiv, de analiza psihologica.
Tema:
Romanul are 2 teme ce corespund fiecareia dintre cele 2 parti ale romanului. Prima parte a
romanului are ca tema iubirea, iar cea de-a doua are ca tema razboiul.
Ideea:
Personajul narator incearca sa aplice absolutul atat in iubire, cat si experienta belica, insa
realizeaza ca iubirea este un sentiment efemer la care nu poate aplica absolutul, iar razboiul implica o
drama colectiva si nu poate afla absolutul nici in aceasta experienta.
Compozitie:
Romanul este alcatuit din 2 parti ce corespund celor 2 teme ce se combina intr-o constiinta
unica ; cele 2 parti prezentand 2 realitati distincte.
Tipul compozitional: roman a tiroirs (sertar) = povestire in rama, avand un final deschis,
ambiguu.
Mijloacele compozitionale:
- introspectia, autoanaliza, retrospectiva si flash-back-ul.
Tehnica compozitionala:
Cea a pluriperspectivismului sau a relativizarii in oglinda. Este specifica romanului modern
subiectiv, insa se intalneste si tehnica contrapunctului, actiunea desfasurandu-se pe 2 planuri paralele
ce se imbina intr-o constiinta unica. Cele 2 planuri reprezinta planul obiectiv al societatii, iar celalalt
plan prezinta mecanismele interioare si procesele de constiinta pe care le traverseaza eroul principal.
Modurile de expunere:
- sunt toate intalnite, insa se remarca importanta acordata monologului.
Formula narativa:
Este cea a eului, naratiunea desfasurandu-se la pers I sg., producandu-se o identitate intre
naratorul lucrarii si personajul ei. Aceasta formula narativa presupune subiectivitatea faptelor relatate
si parasirea statutului de demiurg al scriitorului traditional.
Subiectul:
Actiunea se petrece inaintea si in timpul primului razboi mondial in localitatile Bucuresti si
Campulung. Cronologia actiunilor este intrerupta de rememorari bazate pe fluxul memoriei
involuntare.
Conflictul : La Camil Petrescu exista mai multe tipuri de conflicte:
1) Conflictul individului cu el insusi;
2) Conflictul individului cu societatea;
3) Conflictul individului cu universul.

1) Conflictul individului cu el insusi. La personajele camilpetresciene exista o lupta puternica la

nivelul constiintei, lupta ce se da intre ratiune si pasiune, intre efect si intelect. La Camil
Petrescu nici unul dintre cei 2 termeni ai antitezei nu poate invinge asupra celuilalt fara
pericolul anularii entitatii. De aici rezulta scindarea interioara a personajelor camilpetresciene.
In cazul lui Stefan Gheorghidiu luciditatea nu poate invinge total sentimentele irationale.
Singurul lucru pe care il poate face, este sa se explice.
2) Conflictul individului cu societatea. Personajele camilpetresciene se manifesta ca niste
inadaptati intr-o societate meschina care nu le intelege aspiratiile.
3) Conflictul individului cu universul. Individul vede universul ca pe un joc absurd, iar constiinta
absurdului existentei il determina pe Stefan Gheorghidiu sa paraseasca o experienta
individuala si sa se angajeze intr-una colectiva.
Personajele :
Personajele sunt individualitati distincte si nu categorii, Camil Petrescu incercand sa sparga
tiparele caracterologiei clasice. Scriitorul nu este interesat de categoriile sociale, ci de entitatile
distincte. Scriitorul realizeaza 2 tipuri de personaje: constiintele scindate (framantate, inadaptate) si
personajele determinate din punct de vedere social (interesate de pozitie si avere).
Personajul camilpetrescian este un personaj fluctuant, el nu exista decat in masura in care se
reflecta in constiinta cuiva.
Stefan Gheorghidiu:
Reprezinta un alter-ego al scriitorului in care acesta se obiectivizeaza. Scriitorul recurge la
autoportretizare si pune accent pe fenomenul de constiinta. Stefan Gheorghidiu se autocontempla si se
autoanalizeaza cu foarte multa luciditate, luciditatea fiind una din trasaturile principale ale eroilor
camilpetrescieni: Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc asa cum, de altfel,
atentia sporeste si durerea de dinti. Marii voluptosi si cei care traiesc intens viata sunt neaparat si
ultra-lucizi.