Endodontie curs 4

Peroxidul de carbamida = peroxid de hidrogen stabilitzat.

Peroxidul de carbamida se descompone un uree si peroxid de hidrogen (este prezent in urma procesului
de scindare a peroxidului de carbamida)
Tratamentul discromiilor dentare - Istoric -intre 1850 si 1900: 40-60 de articole/an prezentau metode decolorante, in special pentru dintii devitali
- 1848 clorura de menta
- 1864: TRUMAN - utilizeaza clorul intr-o solutie de hidroclorit de calciu si acid acetic (ulterior
comercializata sub denumirea de " Solutie Labarraque")
- la sfarsitul sec. XIX: agentul reducator este acidul sulfuros; agentii oxidanti: clorura de aluminiu, acidul
oxalic, pirozona (eter- peroxid), peroxidul de sodiul, acidul sulfuros, hipofostatul de sodiu, perhidrolul
- din 1868: apa oxigenata
- inceputul sec XX: apa+sursa calorica sau luminoasa
- stagnare pana in anii 50-60, utilizandu-se in continuare pirozona
- la sfarsitul anilor 60 NUTTING si POE: superoxol + perborat de sodiu -> peroxiborat monohidrat de
sodiu, comercializat sub denumirea de " Amosan"
- in anii 70 -> KLUSMIER: tehnica de albire a dintilor vitali la domiciliu, utilizand ca substanta activa
peroxidul de carbamida 10% inclus intr-un gel si gutiere individualizate, prezentata la ARkansas State
Dental Society
- martie 1989: HAYWOOD si HEYMANN porezinta in esenta aceeasi tehnica, in cursul acelui an aparand si
primul produs comercial continand ca substanta activa peroxidul de carbamida
Este astazi metoda decoloranta cel mai frecvent utilizata.
Tratamentul discromiilor dentare
Decolorarea (albirea) dintilor
- se poate realiza prin tehnici biologice, complet neinvazive
- mijloace terapeutice se adreseaza in mod diferit dintilor vitali si respectiv devitali
- exista atat metode specifice de albire in cabint, cat si posibilitati de tratament la domiciliu, acestea
putandu-se utiliza simultan, potentandu-se reciproc

Anumite situatii clinice particulare necesita metode de tratament diferite, ce pot fi asociate sau nu
tehnicilor de albire
- microabraziunea smaltului
- fatetarea vestibulara directa sau indirecta
In cazul discromiilor severe, insotite de leziuni distrofice sau in situatia unui esec al mijloacelor
terapeutice amintite, se recurge la
- tratamentul invaziv protetic prin microproteze de invelis.
Albirea dintilor - indicatii - discromia determinata de inaintearea in varsta
- discromia tetraciclinica
- fluoroza (limita de fluorurare 0,7 ppm)
- discromia de natura hemoragica (hemoragia intrapulpara)
- modificarea de culoare dobandita de cauza necunoscuta
- dinti devitali
Albirea dintilor - abordarea - examenul clinic amanuntit
- examene paraclinice: test de vitalitate, imagine radiologica, transiluminare
- igienizare perfecta: detratraj, periaj profesional
-tratamentul eventualelor procese carioase
- refacerea restaurarilor prezentand microinfiltratii marginale
- imagine fotografica: dinti + cheie de culori corespunzand situatiei initiale
- stabilirea realista a " orizontului de asteptare"
- costuri
Posibile probleme
- reultat mediocru sau inexistent
- posibila sensibilitate postoperatorie la excitantii termici

- eventuala iritatie a mucoasei gingivale

- evetualitatea rezorbtiei radiculare sau cervicale externe ( in acazul aplicarii tehnicii decolorante de tip "
walking bleasch" dintilor devitali)
- necesitatea refacerii unor restaurari fizionomice ramase prin constrat de nuanta prea inchisa
- eventualele remisiuni in timp
- eliminarea pe durata tratamentului a fumatului si a consumului de alimente cu potential colorant
- necesitatea monitorizarii pe toata durata tratamentului si dispensarizarii ulterioare
Materiale cu rol decolorant
Se bazeaza pe utilizarea a trei substante: peroxid de hidrogen (perhidrol), perborat de sodiu si peroxid
de carbamida
- peroxidul de hidrogen se utilizeaza cel mai frecvent in solutii apoase stabilizate avand concentratia de
30-35%
- exista si sub forma de geluri dioxid siliconice, unele fotoactivabile, avand concentratii de 35%
- este caustic, elibereaza radicali liberi toxici, anioni perhidroxil sau ambele variante
- solutii de concentratie mare sunt termodinamic instabile, putand chiar exploda daca nu sunt
refrigerate si pastrate in recipiente de culoare
-perboratul de sodiu este un agent oxidant disponibil sub dorma unei pulberi sau in diferite preparate
comerciala
- stabil cand este uscat; in prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formand metaborat de
sodiu, peroxid de hidrogen si oxigen liber ( in stare nascanda)
- este prezent sub trei forme: mono-, tri- si tetrahidrat, care difera in privinta continutului in oxigen,
acesta determinand capacitati decolorante diferite
- preparatele obisnuite sunt alcaline, pH-ul depinzand de cantitatile de peroxid de hidrogen eliberat si de
metaborat de sodiu rezidual
- este mai usr de contralt si mai sigur decat solutiile concentrate de peroxid de hidrogen, fiind materialul
decolorant de lectie in decolorarile intracoronare de tip " walking bleach"
- peroxidul de carbamida= peroxid-uree
- exista in concentratii de 3-45%; cel mai frecvent utilizate sunt: 10;15 sau 20% pentru tehnica
decolorarii la domiciului si 30-40% pentru tehnica decolorarii in sala de asteptare

- preparatul in concentratie de 10% se descompune in uree, amoniac, bioxid de carbon si peroxid de

hidrogen avand concentratia de 3,5%
- materialel comerciale includ glicerina, stanat de sodiu, acid fosforic sau citric si aromatizanti; unele
preparate contin carbopol (un polimer hidrosolubil al acidului poliacrilic) care creste vascozitatea si
prelungeste eliberarea de peroxid activ
- concentratia de 30-35% este utilizata un timp limitat in tehnica decolorarii in sala de asteptarea
Albirea dintilor in cabinet
Protejarea mucoasei cu vaselina sau cu diga si snur de diga; pastrarea suprafetelor coronare cu pasta de
profilaxie
- aplicarea materialului decolorant autoactivabil
- compararea aspectului initial cu cel obtinut
Se poate constata dupa un timp ca se poate pierde o parte din rezultatele obtinute. Se poate astepta sau
se poate reinterveni
Albirea dintilor devitali
Exista mai multe posibilirati de tratament:
- decolorarea interna ambulatorie - walking bleaching
- decolorarea simultana interna si externa
- aplicarea concomitenta cu oricare dintre cele doua tehnici de cabinet si albire la domiciliu
Peroboratul de sodiu poate juca un rol nefast pentru dentina din camera pulpara (sta 7 zile in camera
pulpara); este necesar cu o obturatie de canal corecta (verificata radiologic); se indepartea o suprafata
de 2mm din obturatia de canal in care se introduce in cis pentru pentru izolare completa; se introduce
perboratul de sodiu iar obturatia coronara temporara se face cu ciment pe baza de ionomer de sticla.
Amestecul prafului de perborat de sodiu se face cu un lichid neutru (apa distilata, ser fiziologic) pana la
omogeniza, ajungand in stadiu de "nisip ud".
Efectul negativ: resorbtia cervicala externa ( se observa o pierdere de substanta dentinara).
Pentru a evita resobtia cervicala externa se tapeteaza cu glass ionomer podeau camerei pulpare si
peretele vestibular.
Microabraziunea smaltului
Abordarea descrisa inca de catre G.V. Black, la inceputul sec XX

Metoda actuala - imaginata de T.P. CROLL, in 1984, cu scopul eliminarii petelor albicioase determinate
de fluoroza:
- izolare perfecta (diga)
- periaj profesional
amestec acid clorhidric 18% si pulbere de piatra ponce
-freacarea energica timp de 10-12 secunde a suprafetei dentare cu ajutorl unui aplicator (initial manual),
respecti cu ajutorul unor cupe de cauciuc special destinate acestui scop
- spalarea abundenta sub izolare si aspiratie
- aplicarea unui gel fluorurat
Se indeparteaza asttfel 70-80 de microni din grosimea smaltului vestibular si se obtine un aspect lucios,
siclos (fenomen numit si " abrozie")
Efectele locale si sistemice ale materialelor cu rol decolorant
- sensibilitatea pulpara - poate apare la orice metoda decoloranta plicata dintilor vitali
- sensibilitatea la nivelul mucoasei - prin izolare imperfecta la aplicarea metodei de tipul power
bleeaching (arsura chimica), prin gutiera incorect adaptata
- studii inviro au sugerat ca tesuturile dure detnare ar putea fi afectate structural, pe o anumita aancime,
in cazul unor concentratii mari sau prin aplicarea indelungata a gentilor decoloranti
- rezorbtia radiculara (cervicala) externa asociata tehnicii ambulatorii - walkoing beach- dar si decolorarii
simultane intra- si extracoronare cu materiale continand peroxid de hidrogen