Puterea rugciunii pentru aproapele

"Un barbat tanar a ajuns alcoolic si a inceput sa dea pe

bautura totul din casa. Sotia nu a mai rezistat sa duca o astfel de viata si a plecat impreuna cu copilul. Un prieten
de-al lui a aflat in Virita traieste un monah batran care ii tamaduieste pe alcoolici si a inceput sa-l convinga sa
mearga la el, poate il va ajuta sa se vindece.
Mult timp acela nu a vrut sa mearga, dar mai pe urma s-a lasat convins. Au luat bilete si au ajuns pana la
Leningrad. Cand au sosit la gara Vitebsk, prietenul acestui betiv s-a dus la casa sa cumpere bilete si, cat a stat la
rand, alcoolicul s-a dus la toaleta si i-a propus cuiva pentru un sfert de litru de alcool sa-i dea hainele: si-a dat de
pe el cizmele si lenjeria de corp si a ramas numai in flanela si pantaloni, iar sfertul l-a baut pe loc. Prietenul l-a
cautat, dar nicicum nu putea intelege cand si unde a reusit sa bea. S-a urcat in tren si au plecat. Sosind la casa
staretului, au pasit in hol, iar parintele in acest timp explica pilda despre oaia pe care pastorul merge sa o caute.
Betivul a spus prietenului sau:
- Unde m-ai adus tu, aici oameni nu sunt, ci numai oarecare oi.
Cei beti adeseori devin slobozi la gura si vrajmasul ii impinge sa ia in ras si sa batjocoreasca cele sfinte:
- Pentru nimic nu voi intra aici, nu am ce face aici.
Si indata a auzit glasul staretului:
- Serghei, vino incoace!
Indata i-a sarit betia si l-a intrebat pe prietenul sau, sa intre.
- De unde ma stie el?
Dar staretul a repetat cu glas tare:

- Serghei care a venit la mine cu prietenul sau, sa intre.

Serghei a intrat si a vazut o multime de oameni, iar staretul a spus:
- Iata, scumpii mei frati si surori, pe acest om l-au parasit mama si sotia. El a ajuns intr-o situatie groaznica, abia a
dat in gara pe o sticla de votca lenjeria si camasa si a venit aici numai cu o flanela. Oamenii l-au parasit, dar nu l-a
parasit Dumnezeu. El l-a trimis pe prietenul acestui om care l-a adus aici cu nadejdea in ajutorul nostru. Domnul ia ajutat fiindca pentru el au facut rugaciune. In aceste clipe inlauntrul acestui om se da o lupta infricosata duhul
cel rau care a intrat in el il indeamna si vrea ca el sa ma loveasca pe mine si pe prietenul sau, iar apoi sa fuga de
aici, si este greu sa-l putem tine pe acest om. Duhului rau nu-i prieste aici si nu poate sa sufere, fiindca aici
oamenii se roaga. Si iata, dragii mei, acum numai de noi depinde unde se va duce si ce va ajunge acest om
nefericit! Haideti toti impreuna sa ne rugam lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca sa-i ajute acestui om.
Toti cati se aflau in chilie au inceput sa se roage, iar unii au inceput chiar sa planga. Si indata acest betiv a cazut la
pamant si a inceput sa se loveasca cuprins de tanguire. Mult timp a stat astfel si a plans, iar oamenii se rugau.
La sfarsit, staretul a spus:
- El nu va mai bea de acum inainte, el a voit sa se sinucida, dar nu a facut-o fiindca pentru el se facea rugaciune.
Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica
rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului ea are o mare putere.
Pana la sfarsitul vietii, Serghei nu a mai pus alcool in gura, a devenit profund credincios si fiu duhovnicesc al
staretului".
(din: Alexandru Trofimov, "Sfantul Serafim de Virita. Patericul Viritei", Editura Biserica Ortodoxa, Galati, 2003)

Cum s ne rugm pentru aproape ?

Temelia rugciunii pentru aproapele trebuie s fie dragostea

fa de acesta. Oricine iubete, se ngrijete de cel pe care l iubete, i n aceast grij rugciunea este un lucru
de cpti. ns, de prea multe ori, noi nu ne rugm pentru aproapele tocmai pentru c nu iubim, fr s
recunoatem acest lucru. Mai mult, credem c iubim, dar, de fapt, ne raportm mai mult n chip "comercial" la
cei din jur, adic ne raportm pozitiv la acetia doar dac simim acelai lucru i din partea lor. Este atitudinea
despre care Hristos ateniona n Predica de pe Munte: "i dac iubii pe cei ce v iubesc, ce rsplat putei avea?
C i pctoii iubesc pe cei ce i iubesc pe ei; i, dac facei bine celor ce v fac vou bine, ce mulumire putei
avea? C i pctoii fac acelai lucru; i dac dai mprumut celor de la care ndjduii s luai napoi, ce
mulumire putei avea? C i pctoii dau cu mprumut pctoilor, ca s primeasc napoi ntocmai" (Lc. 6, 3234).
ns acest atitudine nu va nate niciodat rugciunea pentru aproapele. Dragostea nseamn, n primul rnd,
dezinteres: i iubim pe ceilali pentru ceea ce sunt, adic ca frai ai notri i fii ai lui Dumnezeu. Ca s te rogi
pentru aproapele, trebuie s vezi n orice om chipul lui Dumnezeu. De obicei, noi ne rugm pentru cei dragi, vii sau
mori, i mai puin pentru cei din jurul nostru care au nevoie, i aproape niciodat pentru cei ce ne fac ru.
Biserica ne nva, ns, s ne rugm pentru ntreaga lume: "Doamne mntuiete-ne pe noi i lumea Ta". Prin "lume"
nelegndu-se ntreaga creaie a lui Dumnezeu. Aadar, pe msur ce nelegem ce e iubirea i ncepem s
iubim, ncepem s ne rugm pentru ceilali. Pe msur ce suntem mai aproape de Dumnezeu care este iubire,

n chip automat devenim mai iubitori fa de semeni i ncepem a ne ruga pentru ei, pn la msura de a ne
ruga pentru toi oamenii.
n acest sens, Avva Dorotei folosete imaginea centrului (care l reprezint pe Dumnezeu) i a razelor (care
reprezint traseul oamenilor ctre Creatorul lor): cu ct cineva se apropie de centru (Dumnezeu), cu att, n mod
inevitabil, se apropie i de ceilali oameni (celelalte raze). ntr-o alt ordine de idei, rugciunea, ca, i alte
practici sau virtui cretine, poate atinge o culme att ca intensitate, ct i ca deschidere, numai ca dar al lui
Dumnezeu care se d celor care se strduiesc i doresc s se roage. Prinii Bisericii vorbesc despre "rugciunea
curat" sau "nemprtiat" care este un dar al Duhului Sfnt. Sfntul Apostol Pavel vorbete despre Duhul Sfnt
care, prezent n omul credincios, se roag i strig: "Ava Printe!" (Gal. 4, 6). Aadar, cu ct suntem mai aproape
de Dumnezeu iubim, i cu ct iubim, ne umplem de Duhul Sfnt, i cu ct ne umplem de Duhul Sfnt, ne rugm
pentru ceilali. Dar pentru c nu tim cum s o facem, nsui Duhul Sfnt se roag pentru noi cu "suspine negrite"
(Rom. 8, 26) pentru ntreaga fptur.
Parohia Martisor: Parintele Iulian STOICESCU (1911-1996)

Parintele Iulian Stoicescu s-a nascut la 11 aprilie 1911, la Ganesti, un sat muscelean de deal.
Parintii sai, Ioan si Maria, au avut noua copii, cinci baieti si patru fete.
A facut scoala primara in sat si apoi opt ani de Seminar la Curtea de Arges.
Dupa seminar, a urmat Facultatea de Teologie din Bucuresti.
Pana la hirotonie, a lucrat in cadrul Cancelariei Arhiepiscopiei Bucurestilor.
Dupa casatoria cu Eugenia Castaian, in 27 august 1939, si hirotonia ca diacon in septembrie 1939, si-a
inceput slujirea la manastirea Tiganesti.
Dupa doi ani,in 1941, a primit preotia si duhovnicia la biserica Sf. Ecaterina din Bucuresti,
continuindu-si slujirea la manastirea Tiganesti.
Din 1944 pana in 1960, cand a fost arestat, a slujit in parohia Aparatorii Patriei.
Condamnat la noua ani pentru uneltire impotriva ordinii statului, a fost eliberat, cu ultimul lot, in
cadrul amnistiei din 1964, dupa ce trecuse, succesiv, prin inchisorile Uranus, Jilava si Aiud.
Impiedicat sa revina la vechea parohie, va sluji opt ani la Martisor.
In 1972, va fi trimis de Patriarhul Justinian Marina la biserica Flamanda, de pe strada Olimpului
nr.17, pentru restaurarea ei morala si materiala.
In 1993, ostenit, si-a depus dosarul de pensionare.
La 30 septembrie 1996 a plecat impacat la Domnul.
Miracole trite i povestite
Volumelor cu teme de sntate (Leacuri de sntate i Leacuri din farfurie), care s-au bucurat de o mare
trecere printre cititori, Editura Cosnzeana le altur o nou serie de publicaii, dedicate spiritualitii. Prima
dintre ele, "Puterea rugciunii. Miracole trite i povestite", este rodul unor mrturisiri de excepie, publicate
de-a lungul vremii n revista "Formula AS". Adevrat "manual de minuni", textele din carte sunt lecii "concrete" despre felul n care credina i rugciunea pot schimba destine omeneti, biruind imposibilul: boala,
srcia, trdarea, singurtatea, dezndejdea i ura. Pline de suferin i spaima morii, faptele relatate sunt
strbtute i de bucuria enorm a minunii c toi cei care au cerut ajutorul au fost sprijinii. Miracolul s-a
produs. Rugciunea are putere. Are rspuns. E purttoare de magie toat viaa, dac te nfreti cu ea.
Editat n condiii grafice deosebite, ilustrat cu icoane vechi, romneti, PUTEREA RUGCIUNII v

ateapt la toate chiocurile de pres din ar, alturi de revista "Formula AS". Volumul are 120 de pagini i
cost 9,90 lei.
Cititorilor notri, care n-au mai gsit pe pia volumele aprute pn n prezent, le reamintim c ele pot fi
achiziionate prin pot, de la redacia Editurii "Cosnzeana", tel. 021/666.52.83 (orele 10-14).

STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri

nebanuite
Buda razand
* Mintea este cea mai puternica arma a omului. Dar desi sunt folosite de secole, capacitatile uluitoare
ale creierului raman in continuare invaluite in mister. De sute de ani savantii se straduiesc sa dezlege
modul misterios in care acest organ complex actioneaza asupra organismului nostru si chiar asupra
obiectelor din lumea inconjuratoare. Telepatia, telekinezia, hipnoza, premonitia sau clarviziunea sunt
fenomene pentru care nici azi nu s-au gasit explicatii multumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase
se afla, in stare latenta, in fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gand au o forta uriasa:
pot schimba destine, pot ucide si pot salva *
Un telepat rus uimeste lumea
Sala de conferinte a hotelului Renaissance din Moscova este arhiplina. Pe scena, un barbat legat la ochi vorbeste cu o voce puternica. Mainile ii sunt intinse catre sala, cu degetele rasfirate, apasand in aer niste butoane invizibile. "Barbatul din randul trei, locul 12, se gandeste la fiul sau, care se afla chiar acum la
examen. Pe randul noua, locul patru, baiatul cu sapca are in buzunar un carnetel. Pe pagina doi este trecut
numarul de telefon al prietenei sale". De cate ori omul de pe scena ghiceste ceva, iar spectatorul confirma,
sala izbucneste in strigate entuziaste si aplauze.
Numele lui Tofik Dadasev a devenit cunoscut in anii '70 cand, la primul Congres International de
Psihotronica de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la inventarea
detectorului de minciuni, a afirmat despre Dadasev ca este cel mai puternic medium din lume. Capacitatea
sa uimitoare de a citi ganduri, aproape instantaneu, fara greseala, a uluit comunitatea internationala a oamenilor de stiinta. De-a lungul timpului, rusul a participat la zeci de experimente parapsihologice incredibile.
Prin puterea gandurilor sale a neutralizat planuri teroriste si a ajutat la deconspirarea unor agenti secreti.
La inceputul anilor 2000, Dadasev deschide la Moscova centrul de investigatii si tratament "Psi-Ex". Aici
vin sute de oameni din intreaga lume, care ii solicita ajutorul pentru boli grele, altii pentru aparent simpla
terapie psihologica, altii pentru cazuri de rapiri, disparitii sau conflicte nerezolvabile.

Tofik Dadasev
Nascut in Azerbaidjan, inainte de caderea comunismului, Dadasev tratase mai multi inalti oficiali sovietici,
astfel ca activitatea lui era atent monitorizata de serviciile de informatii rusesti. In laboratoarele secrete ale
KGB-ului, savantii se straduiau, inca din anii '40, sa descopere cum functioneaza si actioneaza telepatia,
cum se poate implementa un gand sau ordin in mintea cuiva si prin ce metoda se poate localiza un obiect necunoscut la distanta. In spatele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihokinezie, vindecari paranormale, se
afla o intreaga armata de oameni, savanti si subiecti superdotati, gata sa-si demonstreze capacitatile
extraordinare. Nina Kulaghina, cunoscuta in intreaga lume pentru calitatile sale psihokinetice, de a muta
obiecte doar prin puterea gandului, Rosa Kulesova, cea care citea legata la ochi, doar prin atingerea textului
cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale carui predictii au fost ascultate atat de Hitler cat si de

Stalin, nu sunt decat cateva exemple. Toti faceau demonstratii publice, televizate sau "in direct", in marile
orase ale Uniunii Sovietice. In spatele senzationalului insa, cele mai luminate capete ale Rusiei incercau sa
inteleaga capacitatile fenomenale ale creierului.
Dupa indelungi experimente, oamenii de stiinta sovietici au emis o ipoteza privitoare la fenomenul telepatiei. Conform teoriei lor, atunci cand omul gandeste, in creier au loc anumite procese biochimice insotite
de emiterea unor radiatii electromagnetice. Undele electromagnetice sunt captate de telepat, care reuseste
astfel sa citeasca pana si cel mai ascuns gand. Insa cercetatorii rusi s-au ciocnit de o alta necunoscuta: Tofik
Dadasev reusea sa afle gandurile unei persoane aflate la zeci de metri distanta, iar studiile lor demonstrau ca
undele electromagnetice emise de creier pot fi captate numai in imediata apropiere a subiectului. Pentru ei,
Tofik Dadasev reprezenta o enigma.
"Totul a inceput in copilarie", povesteste Dadasev. "De exemplu, stiam de cu seara ce avea sa-mi pregateasca bunica la micul dejun. Inchideam ochii si numaram banii din portofelul mamei aflat in poseta. Treptat,
am descoperit ca ii pot determina pe ceilalti, prin puterea gandului, sa imi indeplineasca dorintele. Odata, la
scoala, m-am concentrat asupra invatatoarei si am facut-o sa inceapa sa se balbaie. Se inrosise atat de tare,
biata de ea, ca pana la urma a fost nevoita sa isi intrerupa lectia si sa ne dea o pauza. Descoperisem, deci,
aceste forte, si ma jucam cu ele, fara sa ma gandesc cat de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca
am un dar extraordinar si ca trebuie cumva canalizat in beneficiul semenilor mei".
Paranormalul contra terorismului
Dupa ce abilitatile sale fenomenale au fost recunoscute, militia, procuratura si chiar KGB-ul au inceput sa ii
solicite lui Tofik Dadasev ajutorul in rezolvarea unor cazuri complicate. "

Dadasev (al doilea din stanga), in 1980, alaturi de cativa demnitari rusi
In anii '80, am fost abordat de niste ofiteri KGB, cu rugamintea de a-i ajuta la capturarea unui agent strain.
Aveau informatia ca acesta se afla la Moscova, intr-un grup de turisti, insa nu stiau daca este barbat sau
femeie si ce semnalmente are. Am fost insotit la hotelul Rossia, unde se asteptau sa poposeasca cei 150 de
turisti straini. In holul hotelului era un vacarm de nedescris. Ma concentram foarte greu. Dar pana ce baietii
de la KGB s-au hotarat sa-mi indice persoanele suspectate, eu deja imi si indreptasem atentia catre individul
cu pricina. Era un barbat cu mustata roscata, imbracat intr-un costum negru. Am simtit ca fluxul gandurilor
sale nu curgea la unison cu cele ale celorlalti turisti. Le-am comunicat agentilor banuielile mele. Informatia
mea s-a dovedit ulterior corecta".
Insa cel mai spectaculos si totodata periculos eveniment la care a participat a fost arestarea unui terorist. In
martie 1989, o aeronava Tupolev a fost deturnata si a aterizat fortat pe aeroportul din Baku, Azerbaidjan.
Teroristul, sub amenintarea ca va arunca avionul in aer, cerea pana in zori un milion de dolari. In aceeasi
seara, Dadasev a fost contactat de un ofiter KGB cu rugamintea din partea generalului Ivan Gorelovski,
seful serviciului KGB, din Azerbaidjan, sa participe la aceasta operatiune delicata. "Cand am ajuns la
aeroport, de la Moscova sosisera deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: Se pare ca
teroristul are complici, este inarmat, si in cabina pilotilor s-a detectat un dispozitiv care ticaie, cel mai
probabil o bomba cu ceas. Imediat mi s-a incredintat o misiune. Trebuia sa patrund in avion si sa negociez
cu teroristul". Dadasev a fost condus pana la trapa avionului si, sub pretextul ca este un reprezentant al
Ministerului de Externe de la Moscova, a patruns in aeronava. Intre el si terorist era o distanta de aproximativ 20 de metri. "In aparenta, parea stapan pe situatie, dar i-am citit emotiile si gandurile. Nu au trecut
cateva minute si am fost convins ca totul este o cacealma. Individul nu avea nici o bomba si nici complici".
Dadasev a coborat din avion si le-a spus ofiterilor cu convingere: "Pentru a salva toti pasagerii, fara vreun
incident nedorit, trebuie sa aveti incredere in mine. Eu stiu ce se va intampla. Peste cateva minute, teroristul
va veni mai aproape de usa avionului ca sa fumeze. Atunci il puteti prinde. Daca se va actiona astfel, nu vor
exista victime si nu vor fi probleme". Peste o jumatate de ora, trupele "Alfa" se intorceau de pe pista cu
teroristul incatusat. In rucsacul individului se descoperise ca asa-zisa bomba cu ceas nu era decat un ceas
mecanic desteptator. Totul se petrecuse intocmai cum prezisese Dadasev. Ulterior, la initiativa liderilor KGB
de la Moscova, care fusesera impresionati de abilitatile sale extraordinare, Dadasev a fost decorat cu cea mai
mare distinctie din Azerbaidjan, pentru finalizarea cu succes a operatiunii.

Femeia care a infrant moartea

Conform spuselor lui Tofik Dadasev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacitati, de a citi gandurile altui
om, de a le influenta si chiar de a prezice un eveniment, singurul obstacol fiind acela ca oamenii nu sunt
constienti de abilitatile lor, de puterea imensa a unui simplu gand, de capacitatea uriasa a creierului.

La o conferinta despre parapsihologie

"Toti putem folosi telepatia sau telekinezia, insa trebuie sa credem in aceste forte si sa ne antrenam creierul,
prin meditatie profunda, pentru a le activa. Aceste functiuni ale creierului se afla ca intr-o stare de hibernare,
asteptand sa fie trezite. De cele mai multe ori, ele raman inactive pana la moarte, si totusi ne plangem ca nu
suntem fericiti, ca nu avem suficienti bani, ca nu suntem sanatosi. Singur omul, prin puterea gandurilor sale,
isi poate croi viata asa cum doreste. Poate alege sa fie sanatos sau sa sufere, sa traiasca fericit sau in mizerie!
Cheia o reprezinta propriul gand!".
Recent, cercetatorii in fizica cuantica au facut o descoperire: "Mintea modeleaza lucrurile pe care le percepem". Cel putin asta sustine Fred Alan Wolf, profesor doctor in fizica, cel care si-a dobandit celebritatea
in lume printr-o serie de carti despre relatia fizicii cuantice cu constiinta. "Omul poate fi un Michelangelo al
propriei sale vieti, avand posibilitatea sa-si modeleze soarta dupa bunul plac", spune el.
Intuitiv, multi oameni descopera si pun in practica teoria lui Alan Wolf. Acesta este si cazul Angelei Popescu, o pensionara din judetul Bihor, pentru care gandirea, mai ales gandirea pozitiva, este mai mult decat
o formula calauzitoare, este un stil de viata. Totul a inceput in urma cu 40 de ani, pe vremea cand nimeni nu
vorbea despre asa ceva, cand notiuni ca autosugestie, legea atractiei sau materializarea gandului nu erau nici
macar pomenite. Si totusi, Angela le-a descoperit, singura, din intamplare.
Se maritase tanara, la 20 de ani, cu un barbat pe care nu il cunostea aproape deloc. Ii fusese prezentat de
parinti si, in cateva luni, Angela s-a trezit maritata si insarcinata. Dupa doi ani, a venit pe lume si cel de-al
doilea copil. Peste inca doi ani, sotul a parasit-o pentru o femeie mai tanara si a lasat-o sa se descurce
singura, cu doi copii mici. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, biata Angela a descoperit ca este foarte
bolnava. In urma analizelor, a fost diagnosticata cu cancer. Doctorul oncolog a anuntat-o formal, taios, ca
trebuie sa fie operata de urgenta. Se gandea cu disperare ce se va intampla cu copiii ei daca nu va
supravietui.

Marele telepat Wolf Messing

Era atat de ingrozita, incat deja incepuse sa-si deruleze in minte scena inmormantarii, isi vedea copiii
abandonati, luati sub ingrijire de un orfelinat. Se internase in spital si isi astepta randul, ca un condamnat la
moarte. Intr-o dimineata, de patul ei se apropie o femeie mult mai tanara decat ea si ii spuse: "Si tu astepti sa
fii operata? Eu sunt programata maine. Dar eu am venit aici sa mor. Stiu sigur ca nu voi supravietui". A doua
zi, intr-adevar, tanara muri la cateva ore dupa interventia chirurgicala. Medicii din sectie erau bulversati:
operatia decursese normal, iar starea pacientei fusese stabila. Si totusi, dupa cateva ore, femeia a murit inexplicabil. Isi programase moartea mental. In aceeasi seara, in salonul spitalului, isi facu aparitia medicul
chirurg. Se aseza printre paciente, pe un pat, si, cu o voce grava, spuse: "Nici cel mai puternic organism nu
rezista la gandurile negre. Practic, va programati moartea. Asa ceva este inadmisibil! Ne faceti noua, medicilor, misiunea imposibila! Omul singur, prin gandurile lui, se poate baga in mormant si tot singur se poate
salva. Este alegerea voastra!". Angela nu isi mai aminteste ce a mai spus medicul si ce s-a intamplat mai
departe. Tine minte perfect doar atat: se hotarase sa traiasca. Si, ca prin farmec, toate grijile, toata spaima
disparura.
Dupa operatie, Angela iesea din spital cu o alta atitudine, cu o alta stare de spirit. Pasea pe strada de parca
lumea toata era a ei, zambea tuturor si se purta cu oamenii ca si cum toti i-ar fi fost prieteni. Desi trebuia sa
urmeze un tratament, nu lua nici macar o pastila. Stia ca va trai! Voia sa traiasca. Se programase pentru

viata. Si timpul i-a dovedit ca avusese dreptate.

"Tot ceea ce se intampla in viata noastra, bun sau rau, se intampla numai datorita noua. Singuri ne construim
realitatea. Este vorba despre ceea ce gandim. Mintea actioneaza ca un magnet, atragand ceea ce dorim. Este
foarte important sa te simti bine, sa gandesti pozitiv, sa zambesti, sa te bucuri de viata. Nu trebuie decat sa
vrei un lucru cu orice pret, cu toata fiinta ta, sa te bucuri ca il vei avea. Si atunci il vei obtine!", spune
Angela, femeia care a invins moartea fara medicamente.
Supararile si boala
Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, California, au realizat un studiu inedit, avand ca subiecti 15
mii de oameni, bolnavi de diverse afectiuni.

Nina Kulaghina. Celebra rusoaica muta lucrurile cu gandul

S-a dovedit ca 90% dintre ei, in trecut, avusesera parte de suparari mari, necazuri si probleme grave. La un
moment dat, fusesera profund raniti de cineva apropiat, iar ei nu puteau ierta, nu puteau uita. La finalul
experimentului, savantii au ajuns la o concluzie uimitoare: supararile au declansat procesul bolii. "Sanatatea
trupului este puternic legata de cea sufleteasca, de cele mai multe ori, predispozitia pentru o anumita boala
fiind data de propriul temperament, de modul de gandire, de caracterul omului. Emotiile si gandurile negative slabesc energia organismului, influenteaza echilibrul intern, declansand boli", sustine profesorul Graham Fleming.
Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol in reglarea superioara a
functiilor vegetative ale organismului, au demonstrat ca mintea omului creeaza, practic, felul in care
functioneaza corpul. Dupa parerea savantului, gandurile si emotiile modifica celulele pana la nivelul nucleului. "Aceste stari distrug in asa masura celulele noastre, incat, dupa un timp, nu-si mai pot indeplini nici
macar functiile fundamentale".
Pentru ca aceste emotii si stari negative sa nu se scurga prin sistemul nervos catre organele interne, este
necesar sa fie eliminate. Desi metodele de eliberare a stresului prin tipat, lovitul unei perne, al unui manechin sau al unui sac de box par la prima vedere ilare, totusi au o eficacitate mare, permitand creierului sa
se elibereze de tensiunile adunate si astfel sa-si pastreze echilibrul.
Terapia prin ras reprezinta un alt mijloc de eliminare a tensiunilor fizice si psihice. Cand omul rade, isi
schimba starea interioara, iar universul percepe dispozitia sa pozitiva, veselia si gandurile optimiste, atragand evenimente si situatii pozitive. Terapeutul american Norman Cousins este cel care in 1964, folosind
gandirea pozitiva si umorul, a reusit sa trateze un pacient cu o boala articulara, la vremea aceea incurabila.
In timpul sedintelor de tratament, terapeutul ii dadea spre vizionare pacientului filme de comedie care sa ii
provoace rasul, cat mai indelungat. Dupa 30 de minute de ras, pacientul avea parte de doua ore fara dureri.
Dupa mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala disparuse complet.
"Omul fara varsta"

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sanatatea si conditia lui fizica par a fi ale unui tanar. In oraselul Kislovodsk din regiunea Stavropol, este cunoscut drept "omul fara varsta". Este presedintele unui club in care se
practica sedinte de ras pentru eliberarea stresului, sport si meditatie - pentru canalizarea gandurilor si montarea psihicului pe o stare pozitiva. "Razi si vei fii sanatos, fii optimist si vei trai mai mult!", este deviza care
ii calauzeste pe cei cateva sute de membri ai clubului.
Totul a inceput printr-un eveniment nefericit. La varsta de 30 de ani, a fost implicat intr-un accident grav de
masina, in urma caruia doi dintre prietenii lui si-au pierdut viata. Desi vina nu ii apartinea, Serghei simtea ca
savarsise o crima si nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de depresie profunda. Familia s-a luptat luni in sir
pentru salvarea lui, dar fara nici un rezultat. Nu mai voia sa traiasca si, practic, aproape nici nu mai traia.
Pana intr-o zi cand, nici acum nu stie de ce, i-a venit ideea de a pleca in Nepal. Acolo, in regiunea muntoasa

Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de cateva luni, intr-un templu de calugari budisti. Ajunsese
acolo in miez de noapte si vazand starea jalnica in care era, calugarii au acceptat sa ramana o perioada sa
locuiasca in templu, cu singura conditie de a trai exact ca ei. Acolo, in mijlocul pustietatii, departe de civilizatie, a invatat Serghei tot ceea ce stie azi. Se scula odata cu calugarii, in fiecare dimineata la ora 5 si timp
de doua ore medita, analizandu-si gandurile si sentimentele, debarasandu-se de tristete si pesimism. Dupa un
mic dejun constituit dintr-o lingura de orez, calugarii se retrageau in templu, in mijlocul caruia trona statuia
unui Buda razand. Fondatorul budismului credea ca rasul este o experienta religioasa. Calugarii din zona
Parbat considerau ca atunci cand rad intra intr-o stare buna de spirit, se pot inalta intr-un plan superior, pot
transcende limitele concrete catre divinitate.

Serghei Maximov - exercitii in zapada

Dupa mai bine de un an, s-a intors acasa. Chiar de a doua zi, a inceput un nou stil de viata, in aparenta dur,
barbar. Parintii, dupa toate nenorocirile prin care trecusera impreuna cu el, credeau ca si-a pierdut mintile.
Se scula dimineata, cu mult inainte de rasarit, se freca cu zapada sau se arunca in apele reci ale raului,
manca aceeasi lingura de orez cu care se obisnuise la templul budist si apoi isi petrecea ziua in meditatie, ruga si ras. Dupa cateva luni, Serghei devenise de nerecunoscut. In ciuda faptului ca nu manca aproape nimic,
trupul sau ajunsese zvelt, bine dezvoltat. Era mereu vesel, energic, optimist, zambitor, gata sa ajute pe
oricine. Si vazand oamenii cum baiatul uscativ, palid si fara vlaga devenise un barbat robust, vazandu-i
transformarea psihica si sufleteasca, au inceput sa-i solicite ajutorul. Asa au trecut anii, Serghei si-a dobandit
faima si a infiintat clubul celor care doresc sa traiasca armonios, sanatos si fericit, prin puterea gandurilor,
prin meditatie si ras. "In fiecare an, organizez un fel de examen. Plecam toti in muntii Caucaz, traversam
cele mai inalte creste si ajungem pana la Marea Neagra, in Soci. Pe jos! Sute de kilometri. Aniversarea
varstei de 60 de ani mi-am petrecut-o in Himalaya. Cea de 70, la fel. Sper ca si cea de 80, tot acolo o voi
celebra. Eu cred ca am reusit in viata, pentru ca am decis la un moment dat sa imi schimb mentalitatea, sa
cred in mine, in puterile mintii mele si, mai presus de toate, sa gandesc pozitiv Aceasta este arma mea
secreta, cu care pot invinge si infrunta orice!".
In orasul meu natal, Genova, am avut norocul de a cunoaste o persoana despre care pot spune ca mia marcat pozitiv existenta: o femeie care a condus un program radiofonic de mare succes, a scris o
carte care a fost tradusa in peste 30 de tari, a dat zeci de interviuri pentru ziare, reviste si televiziuni
din intreaga lume, reusind ca, in acelasi timp, sa fie la dispozitia celor care care aveau nevoie de un
cuvint de incurajare, de sprijin.
Este posibil ca si dumneavoastra sa fi auzit de ea, mai ales datorita faptului ca un film despre viata ei a
fost transmis in urma cu citeva luni la postul public de televiziune.
Contrar probabil asteptarilor, nu este vorba de o vedeta, ci de Rosanna Benzi, lovita, in copilarie, de o
grava forma de poliomelita, care a condamnat-o la imposibilitatea de a se misca.
Desi fata aceasta si-a petrecut viata cu trupul inchis intr-un plamin artificial si nu a parasit niciodata
camera de spital in care era instalata aceasta masinarie, intrebata de un ziarist daca nu se simte
uneori "limitata", ea a raspuns: "Limitata? Unica limita pe care o admit este timpul, care nu-mi permite
sa profit de toate posibilitatile pe care situatia mea le ofera".
Sigur, unii dintre dumneavoastra ar putea spune ca nu este vorba de un caz de exceptie. Sunt
nenumarate exemplele in care fiinta umana a demonstrat capacitatea de a infrunta cu succes situatii
aparent fara iesire. Renuntand la o retorica facila, care ar presupune comparatia cazului prezentat cu
cei foarte multi,care au parte din ceea ce isi doresc si totusi viata intr-o permanenta nemultumire, este
bine sa ne punem anumite intrebari.
Cum se explica faptul ca anumite persoane reusesc sa depaseasca groaznice nenorociri, transformand
existenta lor aparent condamnata intr-un triumf, dintre cele mai diverse, "izbutesc" sa-si conduca
vietile catre mediocritate, poate chiar dezastru?
De ce pentru cineva o nenorocire, un faliment, un ghinion reprezinta calea catre inertie si depresie
nervoasa, in timp ce, pentru altcineva, acestea se constituie in impulsul catre autodepasire?
De ce acelasi fept, poate acelasi mijloc, aceeasi situatie determina rezultate atat de diferite?
Sau cu alte cuvinte, care este "diferenta ce determina diferenta" (nota: este intrebarea care va fi
prezenta, intr-o forma sau alta, in toate articolele mele...).
Desigur, fiecaruia dintre noi i se poate intampla sa fie confruntat cu o sfidare de genul acesta si, de

obicei, fara "preaviz".

Dar exceptand, binenteles, evenimentele de un tragism extrem, trebuie sa constientizam faptul ca a
ramane fara serviciu, a da faliment, a fi parasit de sotie s.a.m.d. sunt lucruri care fac parte din viata.
Nu ar fi nemaipomenit daca ar exista un sistem prin care noi sa putem sa ne pregatim pentru a
infrunta orice situatie cu spiritul pozitiv si a obtine astfel un rezultat pozitiv in ciuda tuturor greutatilor?
Sa ne amintim de cuvintele a doi importanti filosofi ai antichitatii: Epictetus - "Oamenii nu sunt afectati
de dificultati, pe cat sunt afectati de opiniile pe care le au asupra acestor dificultati" - si Seneca "Reactia noastra este ceea ce determina semnificatia faptelor".
Plecand de la aceste afirmatii, consecinta logica este ca primul obiectiv pe care ar trebui sa-l urmarim
este acela de a impiedica posibilitatea ca problemele sa fie abordate cu o stare mentala negativa.
Fireste aceasta nu inseamna a trece cu vederea dificultatile, a "ascunde capul in nisip", ci dimpotriva,
inseamna a intelege ca o stare mentala negativa este cea mai serioasa piedica in calea gasirii unei unei
iesiri fericite.
De exemplu, daca slujba pe care o aveam a fost desfiintata, este clar ca am o problema grava, reala,
care trebuie infruntata urgent si cu decizie. Dar, daca datorita complexitatii problemei devin deprimat,
ma subevaluez, pun in discutie capacitatile mele, nu mai am de infruntat o singura problema, ci mai
multe, si aceasta va determina o stare psihica ce foarte probabil va face imposibil accesul la resursele
mele cele mai bune.
Cum putem proceda pentru a nu permite starilor negative sa isi instaureze controlul asupra psihicului
nostru?
Atunci cand se confrunta cu o problema majoritatea oamenilor sunt tentati sa isi puna intrebari de
genul: "Cum de mi se intampla tocmai mie?"; "Oare de ce sunt asa de ghinionist?"; "Aceasta sa-mi fie
soarta?". Evident, oricare ar fi raspunsurile la aceste intrebari, ele nu pot determina decat cel mult o
consolare momentana.
In schimb cei care par a depasi cu usurinta orice dificultate isi pun intrebari cu o structura diferita, de
genul: "Cum pot folosi mai bine ceea ce am la dispozitie pentru a imbunatati situatia?".
Sa fie oare o lege ca diferenta intre modurile de a reactiona la ivirea unei probleme depindem de
intrebarile pe care ni le punem? Este oare posibil ca operand schimbari in privinta acestor intrebari sa
obtinem schimbari si in ceea ce priveste modul nostru de a reactiona?
Da! Fara nici o indoiala! Din cauza faptului ca opiniile pe care ni le formam despre anumite fapte au
legatura directa cu particularitatile asupra carora ne concentram, este evident ca intrebari diferite
despre acelasi fapt pot determina raspunsuri, solutii complet diferite. Spre exemplu, un director de
firma este confruntat cu o problema de aprovizionare si desigur se intreaba: "Care poate fi solutia?".
Un alt director confruntat cu o problema similara formuleaza o alta intrebare: "Cine este de vina?".
Fapt este ca aceste intrebari schimba imediat subiectul asupra caruia ne concentram si implicit
orientarea eforturilor noastre.
A formula intrebari constructive in momentele de criza reprezinta o abilitate determinanta pentru viata
noastra personala si profesionala.
Aceasta abilitate poate fi dezvoltata prin invatare? In majoritatea cazurilor se poate da un raspuns
afirmativ. Secretul il reprezinta dezvoltarea unui set de intrebari "productive" pe care sa le folosim ca
ajutor la momentul potrivit.
Ori de cate ori am avut ocazia i-am intrebat pe oamenii de succes cu care m-am intalnit despre felul in
care ei infrunta dificultatile. Analizand aceste raspunsuri, am descoperit ca in marea lor majoritate
oamenii de succes isi pun anumite intrebari pe care le-am putea numi "tipice".
a) "Ce putem gasi pozitiv in aceasta problema?" Chiar daca primul raspuns care va vine in minte este
"nimic!", orice situatie are cel putin un aspect pozitiv. Cautati-l!
b) "Ce anume poate fi imbunatatit?" Aceasta intrebare permite izolarea aspectelor cu adevarat
importante si concentrarea asupra rezolvarii acestora. Chiar modul in care este articulata intrebarea
sporeste increderea intr-o rezolvare satisfacatoare.
c) "Ce anume sunt dispus sa realizez (sau refuz sa realizez) pentru ca situatia sa evolueze in
conformitate cu dorintele mele?" Aceasta presupune in primul rand ca avem deja o idee despre cum ar
putea fi rezolvata problema (daca nu este asa inseamna ca nu ne aflam in fata unei probleme ci dorim
pur si simplu sa ne plangem), iar in al doilea rand semnifica acceptarea faptului ca lucrurile nu se pot
rezolva de la sine. Astfel, intelectul nostru se va "pune in miscare " in directia potrivita.
d) "Cum trebuie sa actionez pentru ca eforturile necesare imbunatatirii situatie sa nu fie percepute ca
obligatie, corvoada, ci sa-mi mobilizeze cu adevarat interesul, devenind poate chiar placute?" Aceasta

implica constientizarea faptului ca, desi infruntarea unei probleme complexe poate cere mult timp si
multa munca, asta nu inseamna neaparat ca rezolvarea nu poate fi obtinuta intr-o atmosfera placuta.
Cu alte cuvinte, este o invitatie la actiune inteligenta.
Verificand personal de nenumarate ori puterea acestor intrebari (si va sfatuiesc din suflet sa le
supuneti si dumneavoastra unui "examen") m-am gandit ca nu este neaparat nevoie sa avem
probleme pentru a incerca sa ne instalam intr-o stare pozitiva. Va propun sa incercati pregatirea unui,
hai sa-i spunem, "ritual al succesului", care sa va permita concentrarea asupra problemelor, aspectelor
pozitive ale existentei, in loc sa va lasati prada gandurilor negre.
Pentru o perioada de o luna incercati ca, la inceputul fiecarei zile, poate inaite de a bea prima ceasca
de cafea, sa va adresati urmatorul set de intrebari.
Ideal este sa gasiti cel putin doua, trei raspunsuri pentru fiecare iar daca chiar nu va vine in minte
nimic este bine sa recurgeti la o constructie de tipul "ar putea".
1. Ce m-ar interesa in mod special sa realizez astazi?
2. Care este aspectul ce m-ar putea motiva in mod deosebit astazi?
3. Care sunt conditiile despre care astazi pot spune ca imi sunt favorabile?
4. Ce anume m-ar putea bucura in cursul acestei zile?
5. Care este principala problema in rezolvarea careia astazi trebuie sa ma angajez?
6. Cine ma apreciaza? Pe cine apreciez?
7. Cine ma iubeste? Pe cine iubesc?
Seara puteti sa repetati aceste intrebari la care sa adaugati, ca o consecinta logica si interogatiile
urmatoare:
1. Ce anume am oferit astazi celorlalti?
2. Ce anume am invatat astazi?
3. Ce am intreprins astazi pentru a-mi imbunatatii calitatea vietii?
Nu sunt un sustinator al optimismului cu orice pret, mai ales atunci cand este foarte usor ca acesta sa
fie un pretext pentru a refuza infruntarea vietii. Dar raman convins de faptul ca o stare mentala
negativa nu a ajutat niciodata pe nimeni in solutionarea unei probleme.
Asigurandu-va de faptul ca in numarul urmator al revistei vom incerca sa gasim o explicatie pentru
faptul ca intreaga noastra societate este, se pare, sub influenta unui sistem de gandire negativ, imi
permit sa va sfatuiesc sa incercati a "inota" impotriva curentului, folosind intrebarile pe care vi le-am
propus.
Sunt sigur ca, pentru cei mai multi dintre dumneavoastra, rezultatele vor depasi asteptarile.