Utilizarea ecua\iilor

CAPITOLUL 15

UTILIZAREA ECUA|IILOR

15.1. Editarea expresiilor matematice - Editorul de ecua\ii Microsoft

Equation

Procesorul Word este ]nzestrat cu un editor puternic de formule matematice =i

ecua\ii, numit Microsoft Equation.
}n continuare nu vom utiliza termenul de ecua\ie cu sensul strict matematic, ci cu
un sens mai larg. Vom considera ca fiind o ecua\ie orice formul[, rela\ie sistem de rela\ii
etc.
Cu ajutorul editorului de ecua\ii se pot insera mai multe categorii de simboluri
matematice, care nu sunt disponibile ca simboluri standard: sume, radicali, frac\ii,
integrale, matrici, operatori matematici etc.. De exemplu:

∞
3n
an = ∑
n =1 n + 1
2

Editorul de ecua\ii este o component[ de sine st[t[toare, dar poate fi activat direct
din Word =i alte aplica\ii Office. Poate fi folosit =i independent de aplica\iile Office, ca
un simplu editor destinat textelor =tiin\ifice, matematice, prin lansarea ]n execu\ie a
programului EQNEDT32.EXE.
Pentru a crea o nou[ ecua\ie trebuie parcur=i urm[torii pa=i:
1. Se pozi\ioneaz[ cursorul text ]n document ]n pozi\ia ]n care va fi inserat[
ecua\ia.
2. Se aplic[ comanda Insert, Object. Pe ecran apare fereastra de dialog Object
(figura 15.1).

Figura 15.1 – fereastra de dialog Object

Procesoare de texte – Microsoft Word

3. }n fereasta Object:
• se selecteaz[ butonul Create New
• din lista Object Type se selecteaz[ op\iunea Microsoft Equation 3.0.
• se selecteaz[ butonul OK.
La lansarea editorului de ecua\ii se schimb[ con\inutul ecranului: meniul con\ine
alte comenzi, barele de instrumente din Word nu mai sunt afi=ate, apare ]n schimb o nou[
bar[ de instrumente specific[ editorului de ecua\ii (figura 15.2). Fereastra de lucru a
documentului r[m`ne vizibil[, dar este activ[ doar ]n zona ]n care va fi inserat[ ecua\ia.
Aceast[ zon[ este ]ncadrat[ ]ntr-un chenar:

Figura 15.2

Dac[ se aplic[ un clic de mouse ]n afara acestei zone sau a barei de ecua\ii,
editorul de ecua\ii este p[r[sit =i se activeaz[ din nou fereastra documentului principal.
Imediat dup[ lansarea editorului de ecua\ii zona destinat[ ecua\iei con\ine o
singur[ caset[, caset[ de baz[, care va con\ine ]ntreaga ecua\ie.
O ecua\ie este compus[ din mai multe casete. Fiecare caset[ este reprezentat[
printr-un dreptunghi imaginar. Dac[ dreptunghiul este gol laturile sunt afi=ate punctat,
dac[ nu laturile nu sunt vizibile. Fiecare element al unei ecua\ii: variabil[, operator,
simbol, etc., este introdus ]ntr-o caset[. Introducerea simbolurilor se face folosind
tastatura =i bara de ecua\ii. Trecerea de la o caset[ la alta se poate face ]n mai multe
moduri:
- pozi\ion`nd cursorul mouse-ului ]n pozi\ia dorit[ =i aplic`nd un clic.
- cu tastele s[ge\i.
- tast`nd <Tab>.
Afi=area/Ascunderea barei de ecua\ii se face cu comanda View, Toolbars. Pe
primul r`nd al barei sunt grupate butoane utilizate pentru inserarea a diferite simboluri:
operatori matematici, s[ge\i, liniu\e, litere grece=ti, etc.. Al doilea r`nd al barei de ecua\ii
este compus dintr-o serie de butoane care con\in =abloane pentru inserarea unor ansamble
cum ar fi: matrici, sume, integrale, etc..
Pentru a ]ntelege mai u=or modul de lucru cu ecua\iile, se va prezenta mai ]nt`i un
exemplu. }ntr-un document se va introduce ecua\ia:
1
f ( x) =
2x + 3
Pa=ii carte trebuie efectua\i sunt urm[tori:
1. Se pozi\ioneaz[ cursorul text ]n punctul ]n care trebuie inserat[ ecua\ia.
2. Se lanseaz[ editorul de ecua\ii.
3. Se pozi\ioneaz[ cursorul text ]n caseta de baz[ (care va con\ine ]ntrega
ecua\ie).
4. Se tasteaz[ f(x)=
 Utilizarea ecua\iilor

5. Pentru a introduce o frac\ie se selecteaz[ din linia a doua a barei de ecua\ii, al

doilea buton. Apare o list[ de butoane cu care se pot introduce frac\ii =i
radicali. Se selecteaz[ primul buton. Ecua\ia va deveni:

Ecua\ia va con\ine trei casete:

- caseta pentru ]ntrega ecua\ie. Laturile ei nu sunt vizibile deoarece nu este
goal[.
- caseta pentru num[r[torul frac\iei
- caseta pentru numitorul frac\iei.
6. Se aplic[ un clic ]n caseta num[r[torului. Se tasteaz[: 1.
7. Se aplic[ un clic ]n caseta numitorului. Se tasteaz[: 2x+3.
8. Pentru revenirea ]n documentul principal se aplic[ un clic ]n afara zonei
rezervate ecua\iei.

Dup[ reactivarea ferestrei de lucru, o ecua\ie poate fi m[rit[ sau mic=orat[ ]n

modul urm[tor:
1. Se selecteaz[ ecua\ia prin aplicarea unui clic de mouse pe ecua\ia respectiv[.
}n jurul ecua\iei va ap[rea un chenar cu opt marcaje.

2. Se pozi\ioneaz[ cursorul mouse-ului pe unul din marcajele de pe chenar.

3. C`nd cursorul mouse-ului se transform[ ]ntr-o s[geat[ dubl[, mic[, se apas[
butonul st`ng al mouse-ului =i se trage de el p`n[ se ob\ine dimensiunea
dorit[.
4. Se elibereaz[ butonul st`ng al mouse-ului.

Pentru a modifica o ecua\ie creat[ anterior se procedeaz[ ]n modul urm[tor:

1. Se pozi\ioneaz[ cursorul mouse-ului pe ecua\ia respectiv[.
2. Se aplic[ un dublu clic.
3. Se fac modific[rile dorite.

Diferitele elemente ale unei ecua\ii pot fi selectate cu ajutorul mouse-ului ]n

modul urm[tor:
Element Selectare
un simbol Se \ine ap[sat[ tasta <Ctrl> =i c`nd se
schimb[ cursorul mouse-ului se aplic[ un
clic.
o caset[ Se pozi\ioneaz[ cursorul mouse-ului ]n
spa\iul casetei =i se aplic[ un dublu clic.
Un caracter sau un simbol pot fi =terse ca orice caracter al documentului folosind
tastele <Backspace> sau <Delete>.
Con\inutul unei casete sau un ]ntreg ansamblu pot fi =terse numai dup[ ce au fost
selectate. Nu orice caset[ poate fi =tears[ (numai con\inutul lor da). De exemplu dac[ a
Procesoare de texte – Microsoft Word

fost inserat ansamblul pentru sum[ cu limite, casetele pentru limitele sumei nu pot fi
=terse dec`t dac[ se =terge ]ntreg ansamblul.
Dup[ reactivarea ferestrei de lucru o ecua\ie poate fi =tears[ ]n modul urm[tor:
1. Se pozi\ioneaz[ cursorul mouse-ului pe ecua\ia respectiv[.
2. Se aplic[ un clic.
3. Se apas[ tasta <Delete>.

Pe bara de ecua\ii exist[ aproximativ 120 de simboluri =i =abloane matematice

grupate ]n 19 butoane. La ap[sarea fiec[ruia dintre aceste butoane este afi=at[ o list[ cu
butoane care con\in simbolurile, respectiv ansamblulurile din familia respectiv[.
Butonul 1

Acest buton este folosit pentru a introduce simboluri rela\ionale ]ntr-o ecua\ie
Exemple:
X≤ 3
X ≠ 25
1
≠ 0,33
3

Butonul 2

Primul simbol din acest[ list[ aliniaz[ mai multe linii dintr-un sistem de ecua\ii.
Acest simbol se pozi\ioneaz[ pe fiecare linie care trebuie aliniat[. Editorul de ecua\ii
aliniaz[ liniile sistemului la st`nga sau la dreapta simbolului de introdus. Simbolul de
aliniere apare ]n fereastra ]n care sunt editate ecua\iile, dar la revenirea ]n documentul
principal el nu este afi=at.
La editorul de ecua\ii tasta Space este dezactivat[. Pentru a realiza spa\ierea se
folose=te combina\ia <Ctrl>+<Space>. De asemenea se pot folosi urm[toarele 5 butoane
din lista butonului 2.
Tot aceast[ list[ mai con\ine =i caracterele “puncte-puncte” care pot fi utilizate de
exemplu, pentru reprezentarea unor matrici cu num[r neprecizat de elemente.
 Utilizarea ecua\iilor

Exemplu:

 a11 a12 L a1n 

 
 a 21 a 21 L a 2n 
 M M O M 
 
a am2 L a mn 
 m1

Butonul 3

Acest buton este folosit pentru construirea unor expresii matematice cum ar fi: ≠,
⊄, ∈ =i pentru scrierea derivatelor.

Exemplu:
f ′( x) = x 2 + 4
Butonul 4

Acest buton con\ine o serie de simboluri care reprezint[ operatori matematici.

Exemplu:

f o g = ( x − 3) × (3 − 2 x) ÷ 2

Butonul 5

Acest buton con\ine 14 simboluri care includ c`teva tipuri de s[ge\i S[ge\ile din
primele dou[ r`nduri se folosesc ]ntr-o varietate de aplica\ii referindu-se la convergen\a
limitelor. Restul au semnifica\ia unor implica\ii specifice (rezult[, dac[ =i numai dac[,
Procesoare de texte – Microsoft Word

etc.).
Exemplu:
(
lim x 5 + 5 5 x − 4
x →0
)
Butonul 6

Butonul al =aselea con\ine 8 simboluri logice folosite, ]n special, la lucrul cu

mul\imi.

Butonul 7

Acest buton vine ]n completarea butonului =ase. +i el con\ine o serie de simboluri

folosite ]n opera\iile cu mul\imi: intersec\ie, incluziune, etc..
Exemple:
AU E
a, b, c ⊂ B
d , e, f ⊄ D

Butonul 8

Acest buton cuprinde simboluri care nu intr[ ]n alte categorii: ∠ este folosit pentru
unghiuri, ⊥ este folosit pentru perpendicular, ∞ pentru a scrie infinit, iar ℜ =i ℑ reprezint[
mul\imea numerelor reale, respectiv mul\imea numerelor imaginare.
 Utilizarea ecua\iilor

Butonul 9

Cu ajutorul acestui buton se pot introduce ]n diferite expresii matematice

simboluri reprezentate de litere grece=ti mici: α, β, δ, ϕ, λ, µ, π, σ, etc..
Exemple:
αx 2 − βx = m
β ( x) = λ ( x + 1) + α

Butonul 10

Butonul 10 prezint[ aproximativ acelea=i func\ii cu butonul precedent cu diferen\a

c[ simbolurile grece=ti sunt scrise cu litere mari: ∆, Γ, Π, Ω, Ε, Φ, etc..

Exemple:
∆x
x=
∆ princ

Butonul 11

Acest buton con\ine o serie de paranteze (rotunde p[trate =i acolade) =i simboluri

pentru generarea intervalelor deschise sau ]nchise. Aceste paranteze pot fi folosite =i
pentru a construi vectori, matrici =i coeficien\i binomiali.
Procesoare de texte – Microsoft Word

Exemple:
x 2 + {x 4 − y 4 + xy[3x − y (4 − y )]} = ∆ 1
x ∈ [0,+∞ )

Butonul 12

Butonul este folosit pentru a scrie ]n diferite moduri frac\ii =i radicali.

Exemple:
x2 − 2
=0
y4

x3 + 3 x2
=0
19
Butonul 13
 Utilizarea ecua\iilor

Cu ajutorul acestui buton se pot introduce indici =i exponen\i ]n expresii

matematice.
Exemple:

x 2 n +1 , x1, 2 = ±3, x13

Butonul 14

Butonul 14 se folose=te pentru editarea sumelor.

Exemplu:
n
x2 n m
∑
i =1 3
; ∑ ∑ xij
i =1 j −1

Butonul 15

Butonul 15 se folose=te pentru editarea a peste 20 de tipuri de integrale (simple,

duble sau triple)

.Exemple:
∞  x x2 
∫4
 +
6 8 


∞
 x x2 
∫4  7 + 5 

Butonul 16

Butonul 16 este folosit pentru a scrie expresii cu bar[ (deasupra sau dedesubt).
Aceste bare pot fi simple sau duble =i se pot folosi la scrierea numerelor complexe, pentru
limite inferioare sau superioare.
Procesoare de texte – Microsoft Word

Exemple:
x+ y=x+ y
AU B⊂ AI B
lim (3 x + 2)
n →∞
Butonul 17

Simbolurile de pe acest buton sunt folosite pentru a descrie convergen\a limitelor.

Exemple:
1 n →∞
 → 0
n +2
2

2 n →0
 → ∞
n +7
4

Butonul 18

Pentru scrierea produselor se folosesc simbolurile din primul r`nd. Cele din al
doilea r`nd sunt utilizate pentru scrirea coproduselor, iar simbolurile din ultimele dou[
r`nduri pentru reuniuni =i intersec\ii de elemente.
 Utilizarea ecua\iilor

Butonul 19

Ultimul buton este folosit pentru scrierea matricilor. Primele butoane din lista
ata=at[ butonului destinat matricilor indic[ exact num[rul de elemente ale matricii. Cu
ultimul buton se pot crea matrici la care pot fi stabilite num[rul de coloane =i de linii. La
ap[sarea acestui buton este afi=at[ fereastra de dialog Matrix (figura 15.3).

Figura 15.3 – fereastra de dialog Matrix

Fereastra Matrix con\ine urm[toarele informa\ii:

• ]n Column align se specific[ modul ]n care vor fi aliniate pe coloan[
elementele matricii. Op\iunile de aliniere sunt:
• Left aliniere la st`nga
• Right alinierea la dreapta
• Center elementele vor fi centrate
• At = elementele vor fi aliniate la caracterul =
• At . elementele vor fi aliniate la caracterul .
• ]n Columns se introduce num[rul de coloane ale matricii
• dac[ op\iunea Equal column widths este validat[, toate coloanele matricii vor
avea aceea=i dimensiune determinat[ de cea mai lat[ coloan[. }n caz contrar,
dimensiunea coloanei va fi determinat[ de cel mai lung element al s[u.
• ]n Row align se specific[ modul ]n care elementele vor fi aliniate pe vertical[.
Op\iunile de aliniere sunt:
Procesoare de texte – Microsoft Word

1 4 9 8
 
3 9 4 6
A=
5 3 0 0
 
7 3 6 1 

X = ( x1 x 2 x3 x 4 )

• Top - elementele sunt introduse la limita superioar[ a casetelor

corespunz[toare
• Bottom - elementele sunt introduse la limita inferioar[ a casetelor
corespunz[toare
• Baseline - elementele sunt introduse la nivelul liniei orizontale imaginare
de scriere
• ]n Rows se introduce num[rul de linii a matricii
• dac[ op\iunea Equal row heights este validat[ toate liniile matricii vor avea
aceea=i ]n[l\ime determinat[ de cea mai ]nalt[ linie. }n caz contrar ]n[l\imea
unei linii va fi determinat[ de cel mai ]nalt element al liniei respective.

}n editorul de ecua\ii fiecare element al unei matrici va fi con\inut ]ntr-o caset[.

Pentru a introduce elementul respectiv se aplic[ un clic ]n caseta corespunz[toare, dup[
care se face opera\ia de introducere cu ajutorul tastaturii =i a barei de ecua\ii.

1 2
Exemple: A =  
 3 4

15.2. Stilurile elementelor unei ecua\ii

Editorul de ecua\ii consider[ c[ elementele care pot ap[rea ]ntr-o ecua\ie se

clasifica ]n:
• numere
• matrici
• simboluri
• nume de variabile
• nume de func\ii
• litere grece=ti mici =i mari
• text.

Fiec[rei categorii editorul de ecua\ii ]i ata=eaz[ c`te un stil predefinit. Lista

acestor asocieri este:

Categorie Stil
Numere Number
Matrici Matrix
Simboluri Symbol
Nume de variabile Variable
Nume de func\ii Function
Litere grece=ti mici L. C. Greek
 Utilizarea ecua\iilor

Litere grece=ti mari U. C. Greek

Text Text

Editorul de ecua\ii stabile=te automat stilul fiec[rui element introdus ]ntr-o ecua\ie
astfel:
• dac[ se insereaz[ un caracter utiliz`nd butonul pentru litere grece=ti mici se
aplic[ stilul L.C. Greek
• dac[ se insereaz[ un caracter utiliz`nd butonul pentru litere grece=ti mari se
aplic[ stilul U.C. Greek
• dac[ se insereaz[ o matrice utiliz`nd butonul pentru matrici, se aplic[ stilul
Matrix
• dac[ se insereaz[ un caracter cu unul din cel[late butoane din bara Equation,
se aplic[ stilul Symbol
• dac[ se introc numere de la tastatur[ se aplic[ stilul Number
• dac[ se introduc de la tastatur[ litere, pe m[sura introducerii textului editorul
de ecua\ii verific[ dac[ textul introdus este numele unei func\ii matematice
uzuale (de exemplu sin, cos, ln). }n caz afirmativ, textului i se aplic[ stilul
Function. }n caz contrar se aplic[ stilul Variable.
}nainte de a introduce un =ir de caractere care s[ fie considerat text, trebuie lansat[
comanda Style,Text. Dup[ lansarea acestei comenzi toate caracterele introduse de la
tastatur[ vor fi considerate text p`n[ la alegerea unui alt stil. Dac[ ]ntr-un text este inserat
un simbol prin intermediul barei Equation, acel simbol va avea stilul predefint
corespunz[tor lui, dar, ]n continuare va fi aplicat tot stilul Text.
Unui element al unei ecua\ii i se poate aplica =i un alt stil dec`t cel asociat
implicit. Pentru a realiza acest lucru se selecteaz[ elementul respectiv =i se aplic[
comanda corespunz[toare din meniul Style.
Caracteristicile stilurilor predefinite pot fi modificate cu comanda Style, Define.
La aplicarea acestei comenzi este afi=at[ fereastra de dialog Styles (figura 15.4).

Figura 15.4 – fereastra de dialog Style

Fereastra con\ine lista stilurilor predefinite. Pentru fiecare stil se specific[ fontul
asociat din lista Font corespunz[toare. Dac[ se valideaz[ op\iunile Bold =i Italic
corespunz[toare, caracterele stilului vor fi scrise ]ngro=at, respectiv, ]nclinat.
Procesoare de texte – Microsoft Word

15.3. Dimensionarea elementelor unei ecua\ii

Fiecare element al unei ecua\ii are o anumit[ dimensiune predefinit[ care depinde
de func\ia casetei care ]l con\ine. Dimensiunile predefinite sunt:
• Full pentru nume de variabile, nume de func\ii, numere, texte.
• Subscript/Superscript pentru exponen\i, indici, limite de sume, limite de
integrale, etichete de s[ge\i.
• Symbol pentru caracterele introduse utiliz`nd butoanele barei de ecua\ii (at`t
butoanele pentru simboluri, c`t =i cele pentru ansamble).
• Sub-Symbol pentru caracterele de tip Symbol care apar ]ntr-o caset[, de tip
exponent, indice, limit[. De exemplu ]n ecua\ia:
n

∑i
X i =1

Σ este de dimensiune Sub-Symbol.

• Sub-Subscript/Superscript pentru caracterele Subscript/Superscript care
fac parte dintr-un ansamblu con\inut de o alt[ caset[ de tip
Subscript/Superscript. De exemplu ]n ecua\ia:

∑i
X i =1

i=1 =i n sunt de dimensiune Sub-Subscript/Superscript.

Valorile asociate acestor dimensiuni pot fi modificate prin aplicarea comenzii

Size, Define. La aplicarea acestei comenzi este afi=at[ fereastra de dialog Sizes (figura
15.5):

Figura 15.5 – fereastra de dialog Sizes

}n dreptul fiec[rei variante se specific[ dimensiunea acesteia (]n inch, cm sau

puncte). }n partea dreapt[ a ferestrei este afi=at[ o ecua\ie ]n care este indicat elementul la
care se refer[ dimensiunea selectat[ din list[. Dac[ se selecteaz[ butonul Apply sunt
aplicate noile valori asociate dimensiunilor predefinite. Dac[ se selecteaz[ butonul
Default se revine la valorile implicite asociate dimensiunilor predefinite. Fiec[rei
 Utilizarea ecua\iilor

dimensiuni predefinite ]i corespunde o comand[ ]n meniul Size astfel ]nc`t utilizatorul

poate schimba dimensiunea implicit[ a unui element.

15.4. Spa\ierea elementelor unei ecua\ii

Editorul de ecua\ii spa\iaz[ automat casetele care compun o ecua\ie, ]n momentul

inser[rii lor. Apar totu=i situa\ii ]n care distan\ele prestabilite nu satisfac dorin\ele
utilizatorilor.
De exemplu ]n loc s[ se afi=eze normal, editorul spa\iaz[ automat sub forma:

lim f ( x)
x →∞

Pentru a rezolva astfel de probleme, utilizatorul poate repozi\iona elementele unei

ecua\ii ]n modul urm[tor:
• se selecteaz[ elementul dorit
• \in`nd ap[sat[ tasta <Ctrl> se ac\ioneaz[ tastele s[ge\i pentru a deplasa
elementul ]n direc\ia dorit[. La fiecare ac\ionare a unei taste s[ge\i elementul
va fi deplasat cu un pixel ]n direc\ia indicat[ de s[geat[.
Este bine ca dup[ repozi\ionarea unui element, ]ntreaga ecua\ie s[ fie redesenat[
lans`nd comanda View, Redraw.
Valorile prestabilite pentru distan\ele dintre casetele care compun o ecua\ie pot fi
modificate cu comanda Format, Spacing. La aplicarea acestei comenzi este afi=at[
fereastra de dialog Spacing (figura 15.6).

Figura 15.6 – fereastra de dialog Spacing

Aceast[ fereastr[ con\ine lista distan\elor dintre diferitele elemente care pot ap[rea
]ntr-o ecua\ie =i valorile prestabilite corespunz[toare. La selectarea unei distan\e aceasta
este indicat[ ]ntr-o caset[ plasat[ ]n partea dreapt[ a ferestrei.
Dac[ se ac\ioneaz[ butonul Apply vor fi utilizate noile valori ale distan\elor. Dac[
se ac\ioneaz[ butonul Default se revine la valorile implicite asociate distan\elor.
Procesoare de texte – Microsoft Word

15.5. Exemple

I. S[ se introduc[ ecua\ia:

5 x + 3 , x < 5

f ( x) =  2 x − 7 + x
 , x≥5
 x2

Pa=ii care trebuie executa\i pentru scrierea acestei ecua\ii sunt:

1. Se pozi\ioneaz[ cursorul ]n punctul ]n care trebuie introdus[ ecua\ia.
2. Se lanseaz[ editorul de ecua\ii cu comanda Insert, Object, Microsoft
Equation.
3. Se introduce textul: f(x)= .
4. Acolada se introduce folosind primul buton din a doua linie a editorului de
ecua\ii (butonul 11). Din lista afi=at[ se selecteaz[ primul buton din linia 6.
5. Dup[ acolad[ apare o singur[ caset[, ]n care s-ar putea introduce doar prima
parte a func\iei (pentru x<5). Pentru a m[ri acolada astfel ]nc`t s[ cuprind[
cele dou[ casete, se pozi\ioneaz[ cursorul ]n caseta existent[ =i se apas[ tasta
<Enter>.
6. Se aplic[ un clic ]n prima caset[. Se tasteaz[ 5x+3. Pentru a introduce un
spa\iu se apas[ simultan tastele <Ctrl> =i <Space>. Se tasteaz[ x<5.
7. Se aplic[ un clic ]n a doua caset[. Se introduce ]nt`i ansamblul pentru frac\ie
folosind butonul 12 (al doilea buton pe a doua linie). Din lista afi=at[ se
selecteaz[ primul buton.
8. Se aplic[ un clic ]n caseta num[r[torului. Se introduce ansamblul pentru
radical folosind butonul 12. Din lista afi=at[ se selecteaz[ primul buton din a
patra linie.
9. Se aplic[ un clic ]n caseta de sub radical. Se tasteaz[ 2x-7.
10. Pentru a ie=i de sub radical se apas[ s[geat[ dreapta.
11. Se tasteaz[ +x.
12. Se aplic[ un clic ]n caseta numitorului. Se tasteaz[: x.
13. Se apas[ butonul 13 (al treilea din a doua linie). Din lista afi=at[ se selecteaz[
primul buton.
14. Se aplic[ un clic ]n caseta pentru exponent =i se tasteaz[ valoarea acestuia: 2.
15. Se pozi\ioneaz[ cursorul ]n caseta frac\iei. Cursorul apare sub forma unei linii
verticale care are ]n[l\imea ansamblului ]n care este pozi\ionat. Deoarece
chenarele casetelor nu mai sunt vizibile, cel mai simplu mod de a depista ]n ce
caset[ suntem este m[rirea cursorului. }n acest caz cursorul trebuie s[ fie egal
cu ]n[l\imea frac\ei. (Reamintim c[ trecerea de la un ansamblu la altul sau de
la o caset[ la alta se poate face cu tastele s[ge\i).
16. Se tasteaz[ combina\ia de taste <Ctrl> =i <Space> (pentru spa\iu) =i x≥5.
17. Se aplic[ un clic ]n afara editorului de ecua\ii pentru a reveni ]n documentul
principal.
 Utilizarea ecua\iilor

II S[ se introduc[ ecua\ia:

 0 2
A =  
 3 4

Rezolvare:

1. Se pozi\ioneaz[ cursorul text ]n punctul ]n care trebuie introdus[ ecua\ia.

2. Se lanseaz[ editorul de ecua\ii cu comanda: Insert, Object, Microsoft
Equation.
3. Se introduce textul A=.
4. Se introduc simbolorile pentru paranteze. Pentru a realiza acest lucru se
selecteaz[ butonul 11 (primul buton din a doua line). Din lista afi=at[ se
selecteaz[ primul buton.
5. Se aplic[ un clic ]n caseta dintre paranteze.

 1 4 9 8
 
 3 9 4 6
A=
5 3 0 0
 
 7 3 6 1
 
6. Se selecteaz[ ultimul buton (num[rul 19) din bara de ecua\ii. Din lista afi=at[
se selecteaz[ al treilea buton din prima linie.
7. Se aplic[ un clic ]n caseta fiec[rui element din matrice =i se introduce valoarea
corespunz[toare.
8. Se aplic[ un clic ]n afara editorului de ecua\ii pentru a reveni ]n documentul
principal.

III S[ se introduc[ ecua\ia:

Rezolvare:

1. Se pozi\ioneaz[ cursorul text ]n punctul ]n care trebuie introdus[ ecua\ia.

2. Se lanseaz[ editorul de ecua\ii cu comanda: Insert, Object, Microsoft
Equation.
3. Se introduce textul A=.
4. Se introduc simbolorile pentru paranteze. Pentru a realiza acest lucru se
selecteaz[ butonul 11 (primul buton din a doua line). Din lista afi=at[ se
selecteaz[ primul buton.
5. Se aplic[ un clic ]n caseta dintre paranteze.
6. Se selecteaz[ ultimul buton (num[rul 19) din bara de ecua\ii. Din lista afi=at[
se selecteaz[ ultimul buton.
7. }n ferestra de dialog Matrix se introduce ]n caseta Rows 4 (num[rul de linii),
iar ]n caseta Columns 4 (num[rul de coloane). Se iese din fereastra Matrix
ap[s`nd pe butonul Ok.
8. Se aplic[ un clic ]n caseta fiec[rui element din matrice =i se introduce valoarea
corespunz[toare.
9. Se aplic[ un clic ]n afara editorului de ecua\ii pentru a reveni ]n documentul
principal.