Sunteți pe pagina 1din 12

Generalitati asupra trasarii constructiilor

hidrotehnice
Pentru realizarea trasarii constructiilor hidrotehnce sunt necesare urmatoarele documente:
harta zonei constructiei hidrotehnice la scara: 1:50.000-1:100.000, in functie de
natura lucrarii si de dimensiunle terenului pe care se executa constructia;
planul general al constructiei hidrotehnice, cu curbele de nivel (fig.4) continand
amplasamentul general al constructiilor, cailor de comunicatii etc;
planul general de trasare si schemele de trasare a diferitelor obiecte ale
constructiilor hidrotehnice, inclusiv ale elementelor de detaliu obtinute in urma
pregatirii topografice a proiectului de constructie in vederea aplicarii lui pe teren .

Fig. 4. Planul general al constructiei hidrotehnice

Lucrari topografice la proiectarea unui obiectiv


hidrotehnic
1. ridicari topografice pentru intocmirea planurilor la scari mari;
2. asigurarea topografica a studiilor hidrologice, pentru intocmirea profilului longitudinal
si a profilelor transversale ale albiei raului;
3. trasarea axelor drumurilor si a cailor de acces;
4. trasarea conturului proiectat al lacului de acumulare.

Ridicarea topografica a vaii raului


Aceasta etapa cuprinde:
realizarea retelei de sprijin (planimetrice si altimetrice), alcatuita din puncte de
drumuire principale;
realizarea retelei de nivelment;
ridicarea detaliilor planimetrice si altimetrice de pe maluri pe baza profilelor
transversale (perpendiculare pe albie), iar intre profile prin metoda radierii.
Reteaua de sprijin trebuie sa asigure reprezentarea planimetriei suprafetei
terenului (obiectele existente, coturile si meandrele albiei, insulele si bancurile de
nisip din albie, etc.), cat si reprezentarea reliefului terenului si a fundului albiei, sa
permita determinarea cotelor nivelurilor apei in lungul raului si transversal pe rau,
sa asigure prin masuratori adancimea navigatiei pe rauri, fluvii si litoralul
maritim.
Reteaua de sprijin pentru ridicarea vaii si albiei raului este alcatuita din drumuiri
principale de teodolit-nivelment fixate pe un mal in lungul raului sau pe ambele
maluri in cazul albiei mai lata de 300m. Traseul drumuirii principale este o
drumuire intinsa cu laturi aproximativ egale, de circa 200 500 m lungime,
sprijinita la capete pe puncte ale retelei de stat, la intervale de 3 20 km.
Drumuirea principala de teodolit se proiecteaza, de obicei, pe sectoare
corespunzatoare lungimilor pragurilor si grindurilor, acestea reprezentand
importanta pentru transportul pe apa, unde problema de baza este asigurarea
adancimii necesare pentru navigatie.

Aplicarea pe teren a conturului lacului de


acumulare
In etapa studiilor definitive, pe teritoriul viitorului lac de acumulare se face
marcarea pe teren a conturului lacului care este o linie sinuoasa. Marcarea pe
teren se face cu stalpi de lemn si balize avertizoare (ultimele doar in locuri
stabilite). Conturul lacului de acumulare este determinat de punctele
corespunzatoare cotei remuului normal proiectat.
Pe teren se traseaza linia franta a,b,c,d..., astfel ca abaterile in plan sa nu
depaseasca valorile date in proiect ( de obicei 10-25 m).
Pozitia punctelor A,B,C, de pe conturul lacului de acumulare se transpune pe teren prin
nivelment geometric sau trigonometric

Fig. 5. Conturul lacului de acumulare


Aplicarea pe teren a conturului lacului de acumulare prin nivelment geometric se face
conform figurii 6. Se admite ca fata de reperul de lucru A(Ha) trebuie gasit pe teren
punctul a, de cota data Hb. Citirea b pe mira asezata in punctul a al conturului lacului de
acumulare, care sa corespunda cotei proiectate Ha, se determina cu relatiile cunoscute.

Fig. 6.Trasarea prin nivelment geometric

Lucrari topografice in timpul executiei


constructiilor hidrotehnice
1.

Aplicarea pe teren a axelor principale ale constructiilor hidrotehnice:


axele barajelor de beton si de pamant;
axele turbinei centralei hidroelctrice;
axele deversorului si ale evacuatorului de ape mari;
axele canalelor de aductiune, de evacuare si derivatie;
axele podurilor rutiere si de cale ferata;
axele tunelurilor si galeriilor.

2.Lucrari topografice in timpul executiei terasamentelor:


trasarea axei unui canal, de panta proiectata;
trasarea debleelor (canale mari, ecluze, etc.);
trasarea barajelor de pamant (ramblee);
trasarea unor platforme orizontale si a planurilor inclinate;
trasarea cotelor la adancimi mari.

Retele de sprijin:
Pentru trasarea constructiilor hidrotehnice se proiecteaza :
retea de sprijin planimetric, sub forma de triangulatie sau drumuiri
poligonometrice;
retea de nivelment.
Retele de sprijin au o importanta mare in executarea constructiilor hidrotehnice deoarece
ele permit:
aplicarea proiectelor pe teren;
asigurarea santierului cu puncte de sprijin necesare trasarii;
executarea ridicarilor topografice de executie;
urmarirea comportarii in timp a constructiilor hidrotehnice;
Retelele trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii principale:
precizie mare;
conservare indelungata;
stabilitate mare a punctelor;
asigurarea permanenta a controlului;
orientarea retelei potrivit axelor principale ale constructiei.
Experienta acumulata la realizarea constructiilor hidrotehnice a dus la stabilirea
urmatoarelor cerinte principale cu privire la retelele de sprijin:
retelele de sprijin trebuie sa fie introduse in proiectele de ansamblu si de executie
ale constructiilor hidrotehnice;
laturile de triangulatie trebuie repartizate astfel incat sa coincida cu axele
principale ale constructiei;
laturile retelelor de trasare trebuie sa fie asezate paralele sau perpendiculare pe
axele principale ale constructiilor;
pozitia punctelor retelei trebuie sa se determine cu o eroare maxima de 5 mm;
bazele se recomanda sa fie laturi ale retelei de triangulatie si sa fie masurate cu
eroarea de ordinul 1:1 000 000;
masurarea unghiurilor trebuie sa se faca cu o eroare maxima de 3cc pentru
reteaua principala si 6cc pentru cea suplimentara;
Reeaua de microtriangulaie:
Este recomandat ca reeaua de sprijin n cazul barajelor s fie o reea de
microtriangulaie, care respect principiile reelei de triangulaie a Romniei
Format din triunghiuri echilaterale i dou baze de plecare;

Se efectueaz msurtori unghiulare;

Fig.7. Exemplu de retea de microtriangulatie

Metode de trasare:
Metodele de trasare n detaliu a construciilor sunt urmtoarele:
metoda coordonatelor polare;
metoda coordonatelor rectangulare;
interseciei unghiulare napoi ;
interseciei liniare;
interseciei reperate;
microtriangulaiei;
poligonometriei;
La alegerea metodei de trasare a punctelor construciei - n plan - se iau n consideraie
urmtorii factori:
densitatea punctelor reelei de sprijin;
precizia necesar trasrii construciilor;
dimensiunile i caracterul construciei;
amplasamentul construciei (teren uscat sau cu ap);
metodele de execuie a construciei
Metoda coordonatelor polare
Metoda de determinare a coordonatelor spaiale folosit este metoda
coordonatelor polare. n contrast cu metoda interseciei spaiale, la care sunt
necesare cel puin dou puncte de staie, la aceast metod este suficient un singur
punct de staie pentru a rezulta coordonatele tridimensionale (3D). Coordonatele
punctelor obiect se calculeaz din elementele msurate: unghiuri orizontale,
unghiuri verticale (zenitale) i distana nclinat.
Definirea sistemului local de coordonate:

- originea sistemului n centrul de vizare al staiei totale din puncul de staie de


coordonate (0, 0, 0);
- axa Oy pe direcia spre punctul de referin.
Principiul metodei const n msurarea, din punctul de coordonate (0, 0, 0) a
laturii de sprijin a unghiului orizontal i a distanei orizontale, pn la punctul de
detaliu, cruia i vom determina coordonatele coordonatele rectangulare plane n
funcie de coordonatele cunoscute i de elementele msurate pe teren.
Metoda interseciei unghiulare napoi:
Metoda interseciei unghiulare napoi se utilizeaz la trasarea cu precizie a unor
puncte situate n zone greu accesibile, precum centrele infrastructurilor podurilor
sau punctele fundamentale ale ploturilor barajelor de beton.
Trasarea prin aceast metod presupune urmtoarele etape:
se traseaz provizoriu punctul C, ale crui coordonate sunt indicate n proiect, prin
metoda coordonatelor polare, metoda interseciei liniare sau prin alt metod, obinnduse pe teren un punct apropiat C;
se staioneaz cu teodolitul n punctul C trasat provizoriu i se determin
unghiurile orizontale din direciile orizontale msurate spre trei puncte A, B, E, din
reeaua de trasare. Msurtorile se fac prin metoda seriilor, efectund 34 serii;
se calculeaz coordonatele punctului C, prin retrointersecie;
se calculeaz reduciile (coreciile) ce trebuie aplicate n punctul C, pentru a se
obine poziia pe teren a punctului C.
Metoda interseciei unghiulare napoi:
Aplicarea acestor corecii se face astfel:
n cazul reduciilor polare se staioneaz cu teodolitul n punctul C, se traseaz,
cu luneta n poziia I, unghiul orizontal , fa de direcia CE, iar pe direcia rezultat se
va aplica distana orizontal CC.
n cazul reduciilor rectangulare cu teodolitul instalat n punctul C se vizeaz
punctul E, avnd introdus la cercul orizontal citirea , se rotete luneta pn cnd se va
obine la cecul orizontal citirea 0g,00c00cc; aceast direcie coincide cu axa OX a
sistemului rectangular de axe, pe ea aplicnduse corecia ; perpendicular pe aceast
direcie se aplic corecia .

Fig. 8. Metoda interseciei napoi


Metoda interseciei unghiulare napoi:
Controlul trasrii se poate efectua:
prin trasarea punctului construciei i din alt punct al reelei de sprijin (de
exemplu: trasarea punctului C din punctele reelei de sprijin A i B Fig. 9);
trasarea punctului C prin alt metod de trasare;
compararea distanelor i unghiurilor dintre punctele trasate, obinute prin
msurarea pe teren cu cele indicate n proiect.

Fig. 9. Principiul calculului preciziei

Trasarea barajelor in arc:


Barajele in arc reprezinta acele baraje care au in plan o forma curbilinie si
lucreaza ca bolta sau arc, transmitand in cea mai mare parte malurilor sarcina
orizontala provenind din presiunea apei si a aluviunilor;
Se executa deseori prin nedeversoare si rareori deversoare;

Majoritatea barajelor construite au un unghi la centru de aproximativ 140-160g,


ceea ce se explica prin dificultatea de a adapta la conditiile topografice locale arce
cu unghiuri la centru mari;

Fig.10. Trasarea barajelor in arc


Construcia barajului de beton arcuit se face pe ploturi;
Fiecare plot cuprinde un numr de lamele suprapuse, fiecare de nlimea 1,50 ...
2,0 m.;
Seciunile orizontale ale lamelelor sunt patrulatere la care dou laturi curbe (Fig.
11) sunt corespunztoare paramentului amonte i paramentului aval, iar celelalte
dou laturi rectilinii sunt corespunztoare rosturilor dintre ploturile vecine.
Elementele componente ale unui baraj arcuit:
a- plan;
b- sectiune verticala prin plot;

1- plot;
2- lamela

Fig 11.

Fig. 12. Barajul Vidraru


Din punct de vedere geometric barajul arcuit este definit prin raza de curbur i
unghiul la centru.
Fiecare plot are cate un punct fundamental F situat pe una din verticalele plotului,
astfel aleas nct s strbat un numr ct mai mare de lamele.
In proiect se determin n sistemul reelei de trasare coordonatele rectangulare ale
punctelor fundamentale Fi pentru fiecare plot al barajului.
Fa de punctul fundamental F sunt calculate n proiectul de execuie elementele
geometrice pentru montarea cofrajului necesar turnrii betonului la fiecare lamel.
Dup turnarea betonului se execut trasarea n nlime a prii superioare a
fiecrei lamele la cota proiectat.
Trasarea n plan a punctului fundamental se repet pentru lamelele fiecrui plot
deoarece, odat cu turnarea betonului, punctul fundamental Fi dispare ca poziie.

Trasarea in plan a punctului fundamental F se efectueaza prin retrointersectie.


Astfel se stationeaza cu aparatul in zona barajului, se vizeaza punctele retelei de
sprijin si se determina coordonatele unui punct provizoriu F.
Aceste coordonate se compara cu coordonatele punctului fundamental F din
proiect.
Prin metoda coordonatelor polare se determina pozitia definitiva a punctului F
fata de pozitia punctului provizoriu F.
La final se stationeaza cu aparatul in noul punct determinat, se realizeaza din nou
retrointersectia vizand punctele vechi ale retelei de sprijin si se verifica
corectitudinea coordonatelor punctului fundamental F.

Fig.13. Trasarea punctului fundamental


Cerina de baz a trasrii este materializarea rapid i cu precizie ridicat a
poziiei punctului fundamental F succesiv pe toate lamelele plotului, chiar n
timpul execuiei barajului. Din cauza preciziei ridicate (eroarea maxim 1,5... 2
cm) aplicarea pe teren a punctului fundamental proiectat F se efectueaz n dou
etape: trasarea aproximativ i definitivarea trasrii
Trasarea definitiv implic atat calculul coreciilor (rectangulare sau polare), cat i
tehnica de aplicare pe teren a coreciilor pentru determinarea poziiei definitive a
punctului fundamental F.
Trasarea lamelei in timpul executiei se realizeaza in felul urmator: din punctul
fundamental F se traseaz n plan prin metoda coordonatelor polare punctele de
col 1, 2, 3 i 4 , cat i dou laturi retrase la 1 m n interiorul lamelei, paralele la
direciile 14 i 23.
Fa de aceste laturi se traseaz prin metoda coordonatelor rectangulare pe coard
o serie de puncte pentru instalarea cofrajului curb necesar turnrii betonului
lamelei respective.
Trasarea la cota proiectat HF a lamelelor se face la baza plotului prin nivelment
geometric dup care se continu prin nivelment trigonometric, folosind 3 sau 4
repere de nivelment (din reeaua de trasare).
Trasarea barajelor in arc constituie o problema topografica speciala care, datorita
unor conditii specifice, se deosebeste de trasarile circulare obisnuite.
Corpul barajului se imparte in blocuri separate; barajul se construieste pe blocuri,
pe zone sau trepte.
Problema principala pentru trasarea barajelor in arc consta in stabilirea arcului de
cerc corespunzator fiecarei zone, precum si a punctelor de legatura in care se va
face pichetarea, astfel incat cofrajul fiecarui bloc sa fie ridicat pe locul indicat.
Trasarea se executa in mod progresiv, odata cu constructia, modificandu-se
continuu cotele care deseori au diferente de la fundul vaii pana la coronamentul
barajului.
Trasarea se executa in general, din puncte situate in afara barajului

Punctele care trebuie pichetate sunt calculate dinainte si sunt marcate prin
semnale.
Determinarea pozitiei acestor puncte se face prin intersectii. Din cauza inclinarilor
mari ale vizelor precum si datorita necesitatii unei precizii superioare, vizele se
efectueaza in cele 2 pozitii ale lunetei, iar punctul cautat se obtine la intersectia
diagonalelor patrulaterului de erori rezultat.

Fig.14. Trasare executata din puncte situate in afara barajului


In general se folosesc 2 instrumente, ceea ce reprezinta avantajul ca se elimina
stationarea pe baraj, insa prezinta si dezavantajul ca cei 2 operatori trebuie sa-si
coordoneze strict operatiile in conditiile dificile ale santierului, cu vizibilitati grele
etc., ceea ce poate provoca greseli de trasare.
Din cauza acestor dificultati se lucreaza cu un singur instrument cu care se va
stationa pe baraj, in apropierea arcului care urmeaza a se trasa, executandu-se
masuratori catre 3 puncte exterioare; in felul acesta se determina locul
instrumentului si de la acesta se determina elementele necesare pichetarii curbei,
prin inversarea formulelor de centrare.
Astfel, din coordonatele punctului P de pe arc se determina valorile si ale
unghiurilor determinate de cele 3 directii de la punctul P la punctele exterioare Pi
(Fig 15).

Fig.15. Trasare executata cu doua instrumente