Rugaciune pentru iertarea pacatelor

(a Sfantului Ioan Gura de Aur)

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slabeste, lasa, milostiveste-Te si-mi iarta mie, pacatosului,
netrebnicului si nevrednicului robului Tau, caderile in pacat, smintelile si greselile mele toate cate am pacatuit fata
de Tine, din tineretile mele pana in ziua si ceasul de acum, fie cu stiinta, fie din nestiinta, cu cuvantul, cu fapta, cu
gandul, cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele.

Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu
si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa,
porniri neinfranate si fara de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus, biserica
trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si
nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindule.

Ca un om am pacatuit, insa Tu, ca un Dumnezeu, iarta-ma! Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a
firi omenesti si cum ca "plecat este cugetul omului cu osardie spre cele rele, inca din tinerete".

Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi
toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma
osandesti cu faradelegile mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele.

Stiu multimea faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca
nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa cauti
oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe
cei pacatosi, dintru care cel dintai sunt eu