Medicamente antihipertensive

Clasificarea substantelor medicamentoase antihipertensive

Substantele medicamentoase antihipertensive sunt foarte numeroase si variate atat
structural cat si din punct de vedere al mecanismului de actiune. Se pot clasifica dupa
mecanismul de actiune in:
1. Substante medicamentoase cu actiune vasculara periferica;
2. Substante medicamentoase cu actiune inhihitoare asupra sistemului nervos vegetativ
adrenergic;
3. Substante medicamentoase cu actiune asupra sistemului renina-angiotensina-aldosteron;
4. Substante medicamentoase cu actiune diuretica.
1. Substante medicamentoase cu actiune vasculara periferica
Substantele medicamentoase din aceasta clasa, dupa efectul pe care il produc, se
clasifica in:
a. Substante medicamentoase relaxante ale musculaturii vaselor (vasodilatatoare
musculotrope) ;
b. Agonisti ai canalelor de potasiu;
c. Substame medicamentoase blocante ale canalelor de calciu (inhibitori calcici).

a. Substante medicamentoase relaxante ale musculaturii vaselor

NITROPRUSIATUL DE SODIU

Na2[Fe(CN)<NO]
Actiune si indicatii. Nitroprusiatul de sodiu are o actiune vasodilatatoare foarte putemica,
datorata gruparii nitrozo (NO) din structura lui. In trecut, a fost folosita in anestezie pentru
mentinerea unei hipotensiuni controlate. Astazi, se utilizeaza ca medicatie de urgenta in crizele
de HTA, cand se administreza exclusiv in perfuzie i. v.. si sub strict control specializat. La
utilizari repetate pot apare efecte toxice, datorita formarii anionului cian (CN').
In aceste situatii sea administreaza ca antidot tiosulfat de sodiu sau doze mari de
hidroxiconalamina.
Specialitati: NITRIDE fiole a 50 mg/2 ml.
Posologie: in perfuzie i.v.: in urgente hipertensiv se ajusteaza astfel ca presiunea diastolica sa se
mentina la valori cu 30- 40% mici decat cele initiate; in insuficienta cardiaca se incepe cu doze
10- 15 ug/minut crescand cu 10-15 ug/minut la fiecare 10-15 minute, pana la doza de 100-200
ug/minut.
Tratamentul se continua cel mult 72 ore.

MINOXIDIL

2,4-Diamino-6-piperidinopirimidine-3-oxid
Actiune si indicatii. Minoxidilul este un vasodilatator direct ce necesita o activare metabolica
pentru a prezenta efect antihipertensiv. Este convertit, in ficat, sub influenta enzimei
sulfotransferaza la minoxidil-sulfat.
Proprietatile antihipertensive se datoresc scaderii rezistentei vasculare arteriolare.
Actiunea vasodilatatoare este datorata unei actiuni directe pe musculatura
neteda arteriolara, si se pare ca nu are efect asupra sistemu nervos central sau asupra sistemului
nervos adrenergic.
Minoxidilul poate fi folosit in formele grave de HTA care nu pot fi controlate cu alte
antihipertensive.
Reactii adverse: mai frecvent au fost inregistrate retentie hidrosalina si tahicardie reflexa,
Acestea pot fi reduse prin asocierea cu un diuretic si un beta- blocant.
b. Substante medicamentoase blocante ale canalelor de calciu
Conceptul de antagonist al calciului a fost introdus in anul 1965 de Fleckenstein in
Germania si independent de Godfraind in Belgia. Sunt cuprinse sub aceasta denumire substante
medicamentoase care actioneaza prin diminuarea intrarii calciului in celule.
Calciul reprezinta mesagerul final al contractiei musculare, cresterea nivelului sau in
citoplasma declanseaza activarea mecanismului contractil. Dar el este implicat si in activarea
altor mecanisme celulare cum sunt: exocitoza, reglarea permeabilitatii membranelor fata de alti
ioni, agregarea plachetara, etc. Cunoasterea rolului calciului in functiile celulare la nivelul
muschiului inimii si a vaselor sanguine este necesara pentru a intelege efectele farmacologice si
terapeutice ale medicamentelor care interfereaza cu calciul, in special a antagonistilor calcici.
Reglarea concentratiei ionilor de calciu intracelular la nivelul miocardului sj a vaselor
sanguine se face prin mecanisme diferite, fiind modulata de neurotransmitatori sau diferiti
hormoni.
Schimbul de ioni de calciu se realizeaza prin canalele de calciu membranare, care se
deschid prin variatia potentialului de membrana si activarea receptorilor membranari. Sunt
cunoscute trei tipuri de canale de calciu voltaj-dependente: canale lente (cu inactivare intarziata),
canale tranzitorii si canale cu inactivare medie (nici lente, nici tranzitorii).
La nivel cardiac se gasesc numai primele doua tipuri. Toti antagonisti de calciu utilizati
in terapie interactioneaza numai cu canalele lente. Inhibitorii calcici au ca raspuns farmacologic
inhibarea mecanismului contractil.
Un inhibitor al intrarii calciului poate fi definit ca o substanta care actioneaza la nivelul
membranei celulare, blocand cresterea permeabilitatii membranei pentru calciu fie prin
depolarizarea membranei, fie prin activarea receptorilor.
Variatia sensibilitatii miocardului sau a vaselor sanguine la un inhibitor calcic depinde
pe de o parte de proportia relativa dintre calciul intra- si extracelular mobilizat pentru contractie,
iar pe de alta parte, de afinitatea canalelor de calciu pentru inhibitorul respectiv.
Substantele medicamentoase anticalcice au dovedit o selectivitate tisulara care sta la
baza unei specificitati terapeutice.

Ca un exemplu de specificitate a unor blocante ale canalelor de calciu, pentru tesuturi,

sunt semnificative urmatoarele cazuri:
Nifedipina: muschi netezi vasculari > miocard >>>>tesut nodal.
Verapamil: tesut nodal >> miocard = vase
Diltiazem: coronare > miocard = tesut nodal
Clasificarea inhibitorilor calcici:
A. Antagonisti selectivi ai canalelor lente de calciu:
a.
Derivati de dihidro-piridine
b.
Derivati de aril-alchil-amine
c.
Derivati de benzo-tiazepina
B. Antagonisti neselectivi pentru canalele nespecifice lente:
a.
Derivati de difenilpiperazina
b.
Derivati de arilalchil-amina
c.
Derivati cu alte structuri
NIFEDIPINA

Este un antagonist selectiv al canalalor de calciu, derivat de dihidro-piridine.

Actiune si indicatii: Nifedipina actioneaza direct asupra canalelor calciu voltaj
dependente (care se deschid cand membrana se depolarizeaza) determinand blocarea canalului
si prin urmare diminuarea intensitatii raspunsului celular dependent de calciu. Efectele
generale la nivelul aparatului cardiovascular rezultate prin blocarea intrarii calciului in celula
sunt:
- scaderea inotropismului
- vasodilatatie coronariana si periferica
- bradicardie
Nifedipina poate fi utilizata cu rezultate bune in edemul pulmonar de altitudine scazand
hipertensiunea pulmonara, iar edemul cedeaza treptat.
Principalele indicatii terapeutice pentru nifedipina cat si pentru alte dihidropiridine
sunt:
Angina pectorala in toate formele clinice: vasospastica, cronica stabila
si angina instabila.
Mecanismul efectului antianginos este complex. DHP produc reducerea consumului de
oxigen al miocardului si ameliorarea circulatiei coronariene. Eficacitatea in tratamentul
pacientilor cu angina cronica stabila este similara cu a beta-blocantelor. Beneficiul terapeutic se
traduce prin scaderea consumului de nitroglicerina si intarzierea crizei dureroase la efort.
Sunt prescrise mai ales in angina insotita de HTA si/sau de arteriopatie periferica. In
angina instabila DHP se administreaza mai ales in asociere cu nitrati sau beta-blocante.
Nifedipina in monoterapie agraveaza uneori durerile anginoase, probabil prin
fenomenul de furt de oxigen".
Infarctul miocardic-preventie secundara post infarct.
Unele efecte cardiovasculare ale DHP cum ar fi reducerea tensiunii muschiului neted
vascular sj efectul cardioprotector ofera bazele stiintifice ale utilizarii lor in preventia
complicatiilor secundare infarctului miocardic acut.

In urma unor studii clinice controlate pe termen lung beneficiul terapeutic nu s-a
confirmat in totalitate, iar in cazul nifedipinei, se apreciaza ca administrarea dupa un infarct
miocardic poate duce la cresterea mortalitatii.
Hipertensiunea arteriala
DHP au capacitatea de a reduce semnificativ presiunea arteriala in toate etapele bolii
hipertensive. Se folosesc mai ales in asociere cu alte antihipertensive: diuretice, betablocante, IEGA, alfa-blocante.
DHP sunt avantajoase la bolnavii hipertensivi cu angina pectorala, boli vasculare
periferice, astm bronsic sau boala obstructive pulmonara, hipercolesterolemie, diabet zaharat.
Prezinta un avantaj si pentru tratamentul HTA la varstnici prin faptul ca nu scad
activitatea cerebrala. De asemenea la bolnavii hipertensivi cu insuficienta renala cronica pot
irnbunatati circulatea si functia rinichiului. In tratamentul HTA se prefera compusii cu actiune de
lunga durata,cei cu actiune rapida si de scurta durata trebuie evitati.
Contraindicatii: deoarece s-au constatat efecte teratogene la animale, administrarea
nifedipinei este contraindicate in sarcina si alaptare. Sunt contraindicate in insificienta hepatica si
renala sevara.
Specialitati: NIFEDIPIN drajeuri retard a 20 mg, ADALAT drajeuri a 30 mg.
VERAPAMIL

Actiune si indicatii. Actiunea verapamilului este asemanatoare nifedipinei fata de

care prezinta insa anumite particularitati.
Actiunea la nivelul miocardului este mai accentuata, efectul inotrop negativ mai intens,
in timp ce efectul coronarodilatator este mai putin evident.
Indicatii:
- Angina pectorala, recomandat la unii pacienti ca medicament de prima alegere.
- Aritmii: tahicardia paroxistica supraventriculara, fibrilatia atriala, flutter atrial.
- Hipertensiune arteriala usoara si medie, in doze de 200-400 mg/zi. Efectul obtinut este
echivalent cu cel obtinut cu propranolol sau hidralazina fata de care are avantajul de a nu
produce bronhoconstrictic sau retentie de lichide.
Verapamilul, pe langa utilizarea in afectiuni cardiovasculare are o potentiala aplicare in
terapia antitumorala, atunci cand se instaleaza rezistenta la chimioterapice
Tot datorita proprietatilor inhibitoare asupra glicoproteinei- P, verapamilul a imbunatatit
profilul terapeutic al medicamentelor antiepileptice in cazul pacientilor a caror episoade
epileptice nu au putut fi controlate.
Contraindicatii: Verapamilul este contraindicat in bradicardie, hipotensiune, accidente
vasculare acute. Nu se administreaza in primul trimestru de sarcina.
Totodata este contraindicata administrarea i.v. in: bloc atrioventricular, insuficienta
cardiaca manifests, soc cardiogen.
Reactii adverse si precautii. Verapamilul este foarte bine tolerat in administrarea
orala. Rar pot sa apara: eritem, vertij, constipatie, bradicardie, insuficienta cardiaca, edeme.
Administrat in perfuzie, prea rapida, poate cauza bloc atrio-ventricular s,i extrasistole.
In caz de hipotensiune severa se poate administra gluconat de calciu i.v. sau atropina
i.v., iar in cazuri extreme se administreaza dopamina in perfuzie.

Specialitati: ISOPTIN drajeuri a 40 mg, 80 mg, ISOPTIN SR comprimate retard 240

mg; VERAPAMIL comprimate filmate a 40 mg, 80 mg 120 mg: fiole a 5 mg/2 ml.
DILTIAZEM

Actiune si indicatii. Actiunea farmacologica a diltiazemului este mai apropiata de a

verapamilului, decat de a nifedipinei. Alaturi de verapamil constitue clasa a IV-a de antiaritmice.
Totusi efectul deprimant cardiac este mai redus comparativ cu al verapamilului. in timp ce
efectul vasodilatator este mai puternic. Prezinta selectivitate la nivelul coronarelor.
Diltiazemul este indicat in terapia de durata a bolilor coronariene deoarece are efecte
secundare mai reduse decat alti compusi.
Avantajele terapiei cu diltiazem sunt datorate urmatoarelor constatari:
- scaderea TA are loc fara sa se produca tahicardie reflexa,
- la pacientii cu TA normala, valorile acesteia, nu sunt influentate prea mult cand este indicat
ca antianginos,
- nu influenteaza metabolismul glucidelor si lipidelor.
Reactii adverse. Diltiazemul poate provoca bradicardie sinusala sau bloc atrioventricular. Alte efecte nedorite ce pot insoti terapia cu diltiazem sunt: edeme, cefalee, ameteli,
greata.
Contraindicatii. Principalele contraindicatii ale diltiazemului sunt blocul atrioventricular, insuficienta ventriculara stanga. insuficienta cardiaca congestiva. Nu se va
administra in timpul sarcinii si alaptarii.
Se impune prudenta in cazul conducatorilor auto, datorita influentei negative asupra activitatilor
care necesita atentie sporita, mai ales la inceputul tratamentului. Nu este recomandat consumul
bauturilor alcoolice pe parcursul administrarii diltiazemului.
Specialitati: DILTIAZEM comprimate a 30 mg si 60 mg.
Precautii: creste sensibilitatea la radiatii solare.