Criminalistica

Index legal Criminalistica

NOTIUNEA SI CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR

NOTIUNEA SI CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR

NOTIUNEA SI CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR

I. 2.1. Notiunea de urma

,,Majoritatea infractiunilor presupun prezenta subiectului la locul comiterii faptei

savarsite de catre acesta in totul sau in parte, a unor actiuni ce produc modificari
in ambianta existenta. Aceste modificari sunt cunoscute sub denumirea generica
de urme"2.

Notiunea de urma poate avea doua intelesuri:

- In sens restrans (stricto sensu), urma este o reproducere a constructiei

exterioare a unui obiect pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in
contact nemijlocit3.

Urmele care intra in categoria aceasta formeaza obiectul de studiu al

traseologiei4. Acestea pot fi: urmele de maini, picioare, dinti, ale mijloacelor de
transport, ale instrumentelor de spargere, etc.

_____________________________________________

1 I.R. Constantin, Marius Radulescu, ,,Dactiloscopia" Ed. Ministerului de Interne,

Bucuresti, 1975, p.7-8 mentioneaza ca dr. N. Minovici a identificat autorul unui
furt savarsit intr-o tipografie.

2 Constantin Turai - ,,Enigmele unor amprente", Ed. Albatros, Bucuresti, 1975,

p.7-8.

3 Lazar Carjan, Paul Stefanescu, Stiinta versus Crima, Ed. Curtea Veche,
Bucuresti, 2001, p. 243-263.

4Traseologia - provine din cuv. Fr. si semnifica cercetarea urmelor (la trace =
urma si logos = stiinta, cercetare)

- In sens larg (lato sensu), prin urma se intelege orice schimbare ce intervine in
mediul inconjurator, ca rezultat al activitatii nemijlocite a omului si care sub un
aspect sau altul, intereseaza cercetarea criminalistica.

Din cele aratate mai sus rezulta ca, in afara de urmele cu care se ocupa
traseologia, tot din aceasta categorie mai fac parte si diferite obiecte, secretii, si
diverse stari, ce prezinta utilitate la descoperirea faptelor socialmente
periculoase si la identificarea persoanelor vinovate de savarsirea lor.1

Din activitatea practica criminalistica si ca urmare a unor studii efectuate, a

rezultat ca urmele pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1. dupa factorul creator de urme;

2. dupa factorul primitor de urme;

3. dupa esenta lor;

4. dupa marimea lor;

5. dupa posibilitatile ce le ofera in procesul identificarii criminalistice.

I. 2.2. Clasificarea dupa factorul creator de urme

In functie de factorul creator, se disting urmatoarele grupe principale de urme:

Urme ale omului, care cuprind toate modificarile rezultate atat din simplul
contact al corpului omenesc cu elementele componente ale mediului, cat si din
miscarile complexe ale acestuia initiate, deliberate si ordonate in activitatea
cerebrala.

Din aceasta categorie fac parte: toate modificarile rezultate din contactul
mainilor, picioarelor, fetei si altor parti ale corpului cu elementele locului in care
s-a comis infractiunea, produsele biologice de natura umana, vorbirea, scrisul,
modul specific de executare a nodurilor si a legaturilor etc.

Urme ale animalelor, Din aceasta categorie fac parte urme create de: copite,
gheare, coarne, colti, aripi, par, pene, produse biologice precum si cele sonore si
de miros.

Urme ale vegetalelor, din care fac parte: urmele frunzelor, ramurilor, tulpinilor,
semintelor, sporilor, produsele biologice de origine vegetativa, precum si cele ale
vegetalelor prelucrate (cafeaua, tutunul, etc.).

Urme ale obiectelor, care cuprind modalitatea modificarilor produse la fata

locului in timpul savarsirii infractiunii in prezenta sau actiunea obiectelor
(imbracaminte, incaltaminte, instrumente, mijloace de transport, arme, substante
pulverulente, etc.)

Urme create de unele fenomene, sunt cele care survin in timpul incendiilor,
exploziilor, catastrofelor, folosirii radiatiilor, cum ar fi: aspectul caracteristic

scurtcircuitelor, semnul lasat de scurgerile curentilor de inalta

______________________________________________

1Ghe. Pasescu, I.R. Constantin, ,,Secretele amprentelor papilare", Ed. National,

Bucuresti, 1996, p.37-38.

2I. Anghelescu ,,Tratat practic de criminalistica" vol. I, Ed. Presa si Propaganda in

randul populatiei, Bucuresti 1976 p. 117.

tensiune modificarile complexe produse utilajelor, instalatiilor, constructiilor

mijloacelor de transport, etc.

I. 2.3. Clasificarea dupa factorul primitor de urme.

Dupa tipul si natura urmei, acestea se clasifica (dupa mai multe repere cele ale
vizibilitatii, marimii, etc.) in:

Urme primite de om. In acest caz se au in vedere doua situatii distincte:

- una in care corpul uman suporta contactul nemijlocit cu factorii creatori de

urme (glont, cutit, piatra, unghii, degete, dinti, etc.)

- a doua deosebit de complexa, atunci cand contactul cu factorul creator se

realizeaza prin intermediul procesului de perceptie-memorie. Exemplu in acest
sens este urma unui proectil care este factorul creator de urme in corpul uman,
ea se face in legatura cu modificarile produse in tesuturi (factor primitor)1.

Urmele pe care le primeste corpul uman, ca un simplu corp primitor, pot fi

clasificate in: urme ,,forma" si urme ,,materie" in ,,macrourme" si ,,microurme".
Urmele ,,forma" de contact a obiectului de contact (ex. urme de maini, picioare,
etc.).

Urmele ,,materie" sunt urmele sub forma de pete sau resturi de materii organice
si anorganice. Cu ajutorul procesului de perceptie, omul poate retine si acele
urme care dispar de la locul faptei odata cu consumarea activitatii infractionale,
iar din acestea fac parte:

- elemente dinamice caracteristice mersului faptuitorului;

- culoarea imbracamintei sau instrumentelor folosite de faptuitor;

- temperatura si mirosul provenit de la faptuitor sau de la obiectele folosite de el;

- succesiunea activitatilor intreprinse de anumite persoane in timpul comiterii

infractiunii, etc.

Urme receptionate de om, prin intermediul procesului de receptie, sunt un

produs al variabilitatii culorilor, tonurilor (urme perceptive), mirosurile (urme
olfactive), vocea, vorbirea, zgomotul (urme sonore), acestea sunt conditionate de
prezenta la locul faptei a unui mijloc de inregistrare sau a unui martor auditiv
capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii, care sunt combinate cu
posibilitatile de inter - relatie ale diferitelor sisteme senzoriale umane.

Urme primite de animale, care sunt modificari produse asupra corpului

acestora prin intermediul unor instrumente, arme sau substante. Modificarile pot
consta in rani impuscaturi etc.

Urme primite de vegetale, care constau in taieturi, retezari ruperi, smulgeri sau
imprimari efectuate cu diferite instrumente, unelte, ori alte obiecte. Din categoria
aceasta mai fac parte: urmele imprimate pe suprafata plantelor de forma corpului
unor persoane, animale, mijloace de transport, obiecte.
______________________________________________

1Coordonator Ion Anghelescu, op. cit. p. 119 - 120.

Urme primite de obiecte. Acestea constau in modificarile aparute pe diferite

obiecte, teren, etc., in urma contactului lor cu unul dintre factorii creatori. Urmele
primite de obiecte se caracterizeaza printr-o buna conservare, unele din ele
pastrandu-si caracteristicile initiale vreme indelungata.

I. 2.4. Clasificarea urmelor dupa esenta lor.

Dupa modul de formare urmele se clasifica in:

Urme forma. Ele reprezinta modificarile formei corpurilor primitoare ca rezultat

al actiunii factorilor creatori si sunt in general, reproduceri ale constructiei
exterioare a unor corpuri si ale particularitatilor formei lor in masa corpurilor
primitoare.

La examinarea acestor urme, forma impreuna cu toate caracteristicile sale are un

rol principal de identificare a factorului creator. La randul lor urmele forma se
subclasifica in functie de procesul de miscare in care s-a format si de modificarile
aduse corpului primitor (urme de maini, de picioare, ale instrumentelor de
spargere, ale mijloacelor de transport), ele pot fi rezultatul apasarii, ruperii, etc.

Dupa procesul de miscare in care s-a format se subdivid in:

Urme statice, care se formeaza atunci cand cele doua corpuri (creator si
respectiv primitor de urma) intra in contact prin apasare, lovire sau tamponare
fara ca suprafetele sa alunece intre ele (forma talpii de incaltaminte ramasa pe
pamantul moale, forma crestelor papilare, praf, asfalt, forma dintilor pe pielea
victimei) sunt considerate urme statice.1

Aceasta categorie de urme este pretioasa, prin caracterul lor determinat,

deoarece redau elemente caracteristice utile identificarii2.

Urme dinamice, care se formeaza in procesul de alunecare si frecare a

suprafetelor corpului creator si corpului primitor de urma. Acest proces de
alunecare va determina oglindirea neclara a constructiei obiectului creator de
urma in obiectul primitor, la majoritatea urmelor formate, impiedicand o
identificare individuala a obiectului3.

Desi aceste urme nu redau cu fidelitate, in toate cazurile ,detaliile

caracteristice ,servind de regula numai la identificarea de gen sau grup, in
ipoteza celor specifice armelor de foc ele permit identificarea pe baza striatilor
create de proiectilul si tubul cartusului, ca si in cazul urmelor instrumentelor de
spargere, in care striatiile servesc la identificarea unui levier, cleste, cutit, topor,
etc4.

Astfel daca atare urme reproduc si caracteristicile individuale ,proprii ale

obiectului creator, conduc la identificarea lui.

_____________________________________________

1,,Tratat practic de criminalistica", vol. I, op. cit., p. 118-120.

2 Emilian Stancu, op. cit., p. 116

3 Camil Suciu, op. cit.,p. 201

4 Emilian Stancu, op. cit., p. 116

Deci, in functie de natura a celor doua obiecte, urmele dinamice pot atinge
asemenea perfectiune, reproducand detalii individuale clare, astfel sa conduca la
identificarea obiectului creator.

Dupa modificarile aduse corpului primitor de urma, se impart in:

Urme de adancime (denumite urme de volum) care se formeaza prin

modificarea in profunzime a formei obiectului primitor de urme in locul de contact
cu cel creator ca urmare a comprimarii substantei primului si faptul ca obiectul
primitor este mai putin consistent decat cel creator si are o oarecare plasticitate.

In numeroase cazuri urmele de adancime contin atat portiuni statice cat si

portiuni dinamice sub forma de striatii (ex.: intr-o urma de adancime creata de
incaltaminte, fundul urmei va reda conturul talpii sau tocului (portiuni statice), iar
marginile vor reda sub forma de striatii elementele muchiei talpii (portiuni
dinamice)1.

Calitatea acestor urme depinde foarte mult de constructia obiectului primitor.

Cand obiectul primitor este de o granulatie fina si este plastic, urmele create in
masa lui reproduc cele mai mici detalii ale suprafetei de contact a obiectului
creator, facandu-se astfel apte de a conduce pana la realizarea identitatii2.

 Urme de suprafata, care apar ca rezultat al unor depuneri sau ridicari de

substanta pe suprafata unor corpuri ce vin in contact cu altele fara sa se schimbe
forma corpului purtator. In functie de procesul formarii urmele de suprafata pot fi:

- urme de stratificare, atunci cand corpul creator de urma depune pe obiectul

primitor un strat fin dintr-o substanta oarecare;

- urme de destratificare, atunci cand corpul creator de urma detaseaza de pe

corpul primitor un strat fin din substantele care se afla pe acesta. Spre exemplu,
infractorul la escaladarea unei ferestre punand mana pe pervazul acoperit cu un
strat de praf creeaza in acel loc o urma de destratificare prin detasarea prafului.
Impingand apoi geamul ferestrei pentru a o deschide spre interior, depune pe
suprafata acesteia un strat de praf creand o urma de stratificare ce reproduce
forma mainii.

Urmele de stratificare si cele de destratificare pot fi: vizibile si invizibile (latente).

In grupa urmelor de suprafata trebuie incluse si acelea care redau conturul unor
obiecte ca urmare a protejarii locului ocupat de acestea, denumite si urme
negative (ex: tabloul, covorul, tapiteria sau alt obiect va lasa pe peretele unde se
afla conturul sau, printr-o culoare mai deschisa decat restul peretelui asupra
caruia au actionat fumul, caldura, lumina si alti factori degradanti). In cazul
incendiilor, locul ocupat de obiectele rezistente la foc reda conturul acestora sub
forma unor portiuni necarbonizate.

In categoria urmelor forma se include si urmele create prin caderea substantelor

_____________________________________________

1 Tratat practic de criminalistica" vol. I, op. cit. p 121

2 Ion Mircea, op. cit., p. 62

lichide, semilichide sau vascoase de la diferite inaltimi, sub diverse unghiuri,

viteze si presiuni (picaturile de sange, urina, apa, ulei, benzina, etc.).

Examinare formei acestor urme, desi nu duce la identificarea obiectului creator,

furnizeaza numeroase date in legatura cu directia, inaltimea, viteza, timpul si
modul de consumare a actelor care le-au produs.

 Urme materie, ce cuprind produsele, substantele sau particulele de natura

organica sau anorganica aparute in procesul savarsirii unei infractiuni care prin
compozitia si aspectul lor pot avea importanta criminalistica.

Din categoria urmelor materie de natura organica fac parte produsele biologice
de natura animala si vegetala si substantele chimice de natura organica, din
categoria urmelor materie de natura anorganica fac parte elementele minerale,
cioburile de sticla, particulele de sol, particulele de vopsea s.a.

Urme pozitionale. Aceasta categorie de urme reprezinta schimbarile pozitiilor

initiale ale corpurilor, obiectelor, sau subansamblurilor acestora existente la locul
unde s-a comis o infractiune si care au legatura directa cu ea. De exemplu: (un
sertar tras pe jumatate, o usa intredeschisa, etc.).

I. 2.4. Clasificarea urmelor dupa marime

In raport cu dimensiunile lor, urmele ce fac obiectul examinarilor criminalistice se

clasifica in doua categorii: macrourme si microurme.

Macrourmele includ toate categoriile de urme forma si materie caracterizate

prin dimensiuni suficient de mari pentru a putea fi percepute si examinate
nemijlocit cu organele senzoriale umane. Aceste urme pot fi supuse unor
prelucrari, examinari si analize chimice si fizice obisnuite, fara pericolul distrugeri
complete a substantei lor.

Microurmele sunt acele urme forma sau materie, mici si foarte mici, create in
procesul savarsirii unei infractiuni, pentru a caror descoperire, ridicare si
examinare sunt necesare mijloace tehnice de amplificare a posibilitatilor
senzoriale umane ori utilizarea unor metode micro analitice.

Dimensiunile mici ale microurmelor fac ca faptuitorul sa nu sesizeze crearea

acestora la fata locului si, ca urmare, sa nu le poata distruge ori altera
intentionat.

I. 2.5. Clasificarea urmelor dupa posibilitatile ce le ofera in procesul identificarii

Din acest punct de vedere, urmele se clasifica in felul urmator:

Urme care furnizeaza elemente pentru lamurirea diferitelor imprejurari ale

savarsirii infractiunii. In aceasta categorie se includ acele urme care, desi nu
contin elemente de identificare sau de stabilire a apartenentei lor la gen,
contribuie la determinarea naturii activitatilor desfasurate de catre faptuitor, a
succesiuni si duratei acestora, la explicarea diferitelor imprejurari negative etc.
Fac parte din aceasta categorie indeosebi urmele pozitionale, precum si urmele
pozitionale, precum si unele asa-zise ,,conceptionale", care releva conceptia de
savarsire a unei fapte infractionale, diferita de la individ la individ. In categoria
urmelor ,,conceptionale" se include cunoscutul ,,modus operandi".

Urme care ajuta la stabilirea apartenentei la gen. Acestor urme le este specifica
insuficienta caracteristicilor individuale necesare procesului de identificare asa
cum este el conceput in criminalistica. Caracteristicile generale ale acestor urme
permit delimitarea genului (grupului) de factori creatori carora le apartin si
prezinta o deosebita importanta pentru stabilirea cercului de suspecti. Procentul
cel mai mare in aceasta grupa il detin urmele forma dinamice (in afara striatiilor)
urmele de destratificare, cele negative, o parte a urmelor materie, a
microurmelor si ale unor fenomene.

Urmele ce permit identificarea factorului creator. Fac parte din aceasta grupa
urmele care contin un numar de caracteristici individuale suficiente pentru
identificare (ex. cele lasate de maini, de picioare, de buze, de dinti, de
imbracaminte, de incaltaminte, de partile rulante ale mijloacelor de transport,
precum si urmele vocii si vorbirii)1.

Literatura de specialitate cunoaste si clasificarea urmelor in: locale si periferice,

acestea din urma denumite si negative fiind amintite si in clasificarea
precedenta.

I. 2.6. Alte categorii de urme

Urmele locale se formeaza prin modificarea suprafetei sau volumului obiectului

primitor pe locul de contact cu obiectul creator reproducandu-se in limitele
respective caracteristicele generale si chiar individuale, in anumite situatii, ale
parti de contact al obiectului creator de urma. Asa sunt urmele de picioare, de
maini etc2.

Urme sonore (vocea , vorbirea, zgomotul obiectelor).

Urme olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor) ele formand o

_______________________________________________________________________

1,,Tratat de practica criminalistica", vol. I, op. cit., p. 122-123

2 Ion Mircea, op. cit., p. 63

categorie aparte de urme, in care primele sunt martor auditiv, conditionate de

prezenta la locul faptei a unui mijloc de inregistrare (sau a unui martor auditiv
capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar
atunci nu putem vorbi de urme)1.

Urme de identificare a persoanelor dupa semnalmentele particulare exterioare,

dupa voce, dupa metodele si mijloacele de identificare a cadavrelor cu identitate
necunoscuta.

Urmele de scris

Studiul urmelor formate de anumite parti ale organismului uman este considerat
ca facand obiectul unei ramuri a criminalisticii numita logoscopie.