Bacalaureat 2009: Varianta 07: Relaţiile dintre două personaje studiate

într-un text narativ de Ion Creangă:Povestea lui Harap-Alb

„Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru.”
(G. Ibrăileanu). Citatul ilustrează şi părerile altor critici literari cu privire la opera
marelui prozator român. Autorul „Amintilor din copilărie”, Ion Creangă se remarcă
prin stilul său satiric, aluziv şi echivoc, prin scriitura inconfundabilă şi alte elemente
de originalitate. Autor a numeroase poveşti şi povestiri, Creangă rămâne nemuritor
prin basmele sale, îndeosebi prin „Povestea lui Harap-Alb”, o „sinteză a basmului
românesc”, după cum remarca Pompiliu Constantinescu.
Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale
unor valori simbolice, cu acţiuni implicând fabulosul şi supusă stereotipiei care
înfăţişează parcurgerea drumului maturizării de către erou.
Ţesut pe universala temă a confruntării binelui cu răul, „Povestea lui Harap-Alb”
este frumoasa poveste cultă în care feciorul de împărat – fără nume şi mezin al
familiei – va pleca la unchiul său Verde Împărat pentru a moşteni împărăţia, pentru
că acesta nu avea decât fete (iar fratele său trei feciori).
Neascultând sfaturile tatălui, ia în drumul său în slujbă pe un Spân, care prin
viclenie pune stăpânire pe feciorul de împărat şi acesta jură credinţă şi supunere şi,
cu rolurile schimbate – sluga ca stăpân şi stăpânul ca slugă – sub numele de Harap-
Alb (slugă albă) merg la Verde Împărat, unde falsul nepot încearcă sa scape de
Harap-Alb, supunâdu-l la probe primejdioase pentru a-l pierde. Eroul le va îndeplini
pe toate, Spânul va fi demascat iar Harap-Alb va lua în căsătorie pe fata împăratului
Roş.
Personajele din basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” (oameni dar şi fiinţe himerice
cu comportament omenesc) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul
în diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine şi rău se încheie întotdeauna, în
basm, prin victoria forţelor binelui.
Se utilizează triplicarea, dar Creangă supralicitează procedeul, a treia
probă (aducerea fetei) conţine alte încercări impuse de Împăratul Roş şi
chiar de fată.
Eroul basmului, mezinul craiului, Harap-Alb nu are puteri supranaturale şi nici
însuşiri excepţionale, asemenea lui Făt-Frumos din basmele populare. El are calităti
şi defecte, sugerate şi de oximoronul din numele său. Prin trecerea probelor la care
este supus de Spân, răul necesar, pe parcusul călătoriei, una iniţiatică, fiul cel mic al
craiului va dobândi calităţile necesare unui viitor împărat (cu simţul responsabilităţii,
al curajului, al prieteniei, capacitatea de a-şi respecta cuvântul). Harap-Alb trece
astfel de la mezinul craiului cel timid şi ruşinos, cum este descris la început, la un
împărat demn de titlul pe care îl poartă şi asta în mare parte datorită Spânului şi
încercărilor la care îl supune pe erou. Basmul poate fi considerat astfel un
bildungsroman, roman al iniţierii.
Pesonajele aflate în opoziţie sunt uşor de recunoscut şi după nume: Harap-Alb
reflectă condiţia duală, rob, slugă (Harap), dar şi originea lui nobilă şi naivitatea sa
de la început (Alb); pe când Spânul este, după nume, întruchiparea răului.
„Povestea lui Harap-Alb” dă cititorului impresia că nu doar naratorul, ci şi
personajele, par a avea cunoştinţă de scenariul iniţiatic pe care trebuie să-l
traverseze protagonistul. În acest scenariu eroul are de învăţat şi de la Spân, simbol
al răului necesar, pentru a-i testa limitele şi a-l ajuta să se maturizeze.
Cu excepţia eroului care este văzut în evoluţie, celelalte personaje sunt
reductibile la o trăsătură dominantă, reprezentativă tipologii umane. Spânul este
tipul vicleanului, rolul său fiind acela de a-l iniţia (în mod involuntar) pe erou şi de a
ajuta cititorul să înţeleagă mai bine tipologia personajului principal prin raportare la
personajul antagonist (caracterizare indirectă).
De remarcat este faptul că, deşi lipsit de puteri supranaturale sau de însuşiri
excepţionale, personajul principal trebuie să treacă prin încercările la care este
supus de Spân cu ajutorul calităţilor sale morale (bunătate, milă, curaj), dar
susţinut de o serie întreagă de prieteni. Personajele se individualizează şi prin
limbaj, asemănător eroilor humuleşteni din „Amintiri din copilărie”, spunându-se
despre Spân că „trăieşte cu adevărat în replici”.
Esenţa basmelor, ideea că binele triumfă întotdeauna în faţa răului, este păstrată
şi în „Povestea lui Harap-Alb”, doar că drumul iniţiatic al eroului este mai interesant
pentru cititor.
Prin conturarea eroilor săi Ion Creangă demonstrează talentul de creator
al unor personaje originale, spontane, pline de umor, ce rămân nemuritoare în
sufletele cititorilor. Se spune despre Creangă că îşi înzestrează creaţiile pur
fantastice „cu însuşiri sufleteşti şi trupeşti peste măsura omenească”,
împrumutându-le o viaţă omenească, una ţărănească şi amestecându-i printre
humuleşteni.